Frații din Ucraina ne solicită susținerea în rugăciune

toretsk-ukraine-foto-kyiv-poat

FOTO din arhiva 2014 de la Kyiv Post

Cerere de rugăciune:

Asta seara dupa slujba de înmormântare a pastorului Andrei Pop am întîlnit delegația Uniunii Baptiste din Ucraina.

Fratii din Ucraina ne solicita susținerea in rugăciune.

Orașe din sudul Ucrainei sunt din nou supuse tirurilor de artilerie. In mod special in zona orașului Toretk.

Domnul sa aibă mila de ei!

Nelu Ardelean, Secretar General al Uniunii Baptiste

Anunțuri

VIDEO – Mormântul în care se crede că a fost pus trupul lui Isus după crucificare a fost deschis, pentru prima dată în secole

 FOTOS – Captura youtube (de la video de mai jos)

Versete biblice despre mormantul lui Isus

  • Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. – Isaia 53:9
  • Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. – Marcu 15:46
  • L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. – Luca 23:53
  • şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat. – Matei 27:60
  • Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. – Faptele apostolilor 13:29
  • În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. – Ioan 20:1
  • Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. – Ioan 20:11
  • În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. – Marcu 16:2
  • Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. – Ioan 20:3
  • La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. – Matei 28:1
  • În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. – Luca 24:1
  • Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, – Luca 24:22
  • Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” – Luca 24:24
  • Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. – Matei 27:61
  • Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. – Marcu 16:5
  • Ele au ieşit din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau. – Marcu 16:8
  • La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. – Luca 24:9
  • Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate. – Luca 24:12

După 500 de ani, mormântul lui Iisus a fost deschis din nou.

BisericaMormântului Sfânt din Ierusalim, din inima cartierului creştin al Vechiului Oraş, este locul răstignirii lui Iisus, al îngropării şi al învierii sale. Istoricii au crezut pentru multă vreme că peştera originală, identificată la câteva secole după moartea lui Iisus ca mormântul lui, a fost distrusă cu ani în urmă. Însă un arheolog care însoţeşte echipa de restaurare a declarat că testele radar penetrante au stabilit că pereţii peşterii sunt, de fapt, în picioare – la o înălţime de aproape doi metri şi conectaţi la roca de bază – în spatele panourilor marmorate ale camerei din centrul Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Adevărul

Mormântul lui Iisus va fi deschis după secole în cadrul unui proiect de restaurare costisitor, la care lucrează zeci de specialişti în conservare.

Arheologii au îndepărtat stratul de marmură care sigila mormântul din Biserica Sfântului Sepulcru – sau Biserica Sfântului Mormânt -, într-un efort de a ajunge la ceea ce se crede că este suprafaţa de rocă pe care a fost pus trupul lui Iisus. Operaţiunea face parte dintr-o restaurare delicată în valoare de 4 milioane de dolari a celui mai sacru monument al creştinătăţii, potrivit National Geographic.

Pentru prima oară, cercetătorii au descoperit suprafaţa care, tradiţional, este considerată a fi mormântul lui Iisus. Localizat în Biserica Mormântului Sfânt din Ierusalim, mormântul a fost acoperit cu plăci de marmură în secolul XVI, cel târziu.

Fredrik Hiebert, un arheolog al National Geographic Society, a afirmat că „plăcile de marmură ce acopereau mormântul au fost înlăturate şi am fost uimiţi de cantitatea de materiale aflate sub acestea. Vor exista lungi analize ştiinţifice, dar, în final, vom fi capabili să descoperim piatra pe suprafaţa căreia a fost depus trupul lui Iisus.”

Potrivit tradiţiei, Iisus a fost întins pe o piatră cioplită ce provenea dintr-o peşteră calcaroasă după ce a fost crucificat de către romani în anul 30 e.n. sau, probabil, în anul 33. La 3 zile după moartea sa, a înviat, iar femeile care au venit să îi ungă trupul au constatat că mormântul era gol. Această piatră este acum anexată unei structuri numită Edicule (de la latinul aedicule, casă mică), care a fost, ulterior, reconstruită între anii 1808-1810 după ce a fost distrusă de un incendiu. Apariţia acestui mormânt oferă cercetătorilor o mare oportunitate de a studia ceea ce se consideră a fi, în religia creştină, cel mai sfânt loc. Analiza acelei pietre originale îi va ajuta să descopere nu numai forma originală a mormântului, ci şi cum a devenit un loc de venerare din momentul în care a fost identificat de către Elena, mama împăratului roman Constantin, în anul 326.

Înăuntrul acestui mormânt, lumina emanată de lumânări şi candele face posibilă observarea unor detalii care, de obicei, sunt trecute cu vederea. Biserica Mormântului Sfânt se află, în acest moment, în custodia a şase religii creştine. Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă Armeană deţin cel mai mult controlul asupra acestei zone, iar statutul unor părţi ale acestei biserici care sunt considerate locuri comune de veneraţie  pentru toate religiile, inclusiv mormântul, a fost reglementat printr-un acord care consemna dreptul de custodie al tuturor religiilor.

Integritatea acelui Edicule menţionat anterior, restaurat în secolul XIX, a reprezentat o dilemă timp de zeci de ani. A fost afectat de cutremurul din anul 1927, iar autorităţile britanice au fost forţate să îl restaureze în anul 1947,  prin poziţionarea unor grinzi exterioare.

În anul 2015, Partiarhia Ortodoxă Greacă din Ierusalim, cu acordul altor 2 mari comunităţi, au invitat membrii Universităţii Tehnice Naţionale din Atena să studieze acest sit, şi au demarat o nouă restaurare a sa în luna martie a acestui an, care se preconizează că va fi finalizată în primăvara anului 2017.

SURSA Descopera.ro si Adevarul.ro

Jesus’ ‘Burial Slab’ Uncovered For First Time In Centuries

Exclusive: Christ’s Burial Place Exposed for First Time in Centuries
Restorers working in the Church of the Holy Sepulchre in Israel uncover stone slab venerated as the resting place of Jesus Christ.

JERUSALEM, ISRAELFor the first time in centuries, scientists have exposed the original surface of what is traditionally considered the tomb of Jesus Christ. Located in the Church of the Holy Sepulchre in the Old City of Jerusalem, the tomb has been covered by marble cladding since at least 1555 A.D., and most likely centuries earlier.

„The marble covering of the tomb has been pulled back, and we were surprised by the amount of fill material beneath it,” said Fredrik Hiebert, archaeologist-in-residence at the National Geographic Society, a partner in the restoration project. “It will be a long scientific analysis, but we will finally be able to see the original rock surface on which, according to tradition, the body of Christ was laid.”

According to Christian tradition, the body of Jesus Christ was laid on a shelf or “burial bed” hewn from the side of a limestone cave following his crucifixion by the Romans in A.D. 30 or possibly 33. Christian belief says Christ was resurrected after death, and women who came to anoint his body three days after the burial reported that no remains were present.

This burial shelf is now enclosed by a small structure known as the Edicule (from the Latin aedicule, or „little house”), which was last reconstructed in 1808-1810 after being destroyed in a fire. The Edicule and the interior tomb are currently undergoing restoration by a team of scientists from the National Technical University of Athens, under the direction of Chief Scientific Supervisor Professor Antonia Moropoulou.

The exposure of the burial bed is giving researchers an unprecedented opportunity to study the original surface of what is considered the most sacred site in Christianity. An analysis of the original rock may enable them to better understand not only the original form of the tomb chamber, but also how it evolved as the focal point of veneration since it was first identified by Helena, mother of the Roman emperor Constantine, in A.D. 326.

PR. CONF. UNIV. DR. CONSTANTIN NECULA – MESAJ LA COMEMORAREA UNUI AN DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV – Suntem totdeauna axati pe principiu centripet, al apropierii de Hristos al cat mai multor oameni

young woman crying incendiu colectiv photo mediafax

E bine sa retinem ca intr-un an de zile eforturile facute de biserica au fost cele mai mari. Inca nici o institutie nu a facut efortul de-a se alinia cu tinerii, cat a facut-o biserica.

Momentul Colectiv nu a fost simplu si nu este simplu. Este subiect de rugaciune.

Noi nu suntem o biserica  exclusivista, doar in care scoatem intr-o forta centrifuga cei din interiorul bisericii pe margine, pe cei care nu inteleg ce este biserica. Ci suntem totdeauna axati pe principiu centripet, al apropierii de Hristos al cat mai multor oameni.

Nicolae Geanta – Coarnele Halloween-ului

halloween-3

Haloween-ul, ştiu cam toţi sătenii acuş, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput nici în iad nici în Rai. Şi Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru dvs…

Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii – dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup – ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce mama Omida. „Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor”, a strigat o „diavoliţă” de liceu unui prieten bun de-al meu, dl. Meleacă, profesor de Religie. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade…

Intrând la Diverta să-mi cumpăr o carte, am rămas uimit să constat că pe un raft, pe lângă prostioarele vrăjitorului Harry Potter erau şi manuale de magie, cartea neagră a vrăjitoriei, textele lui satana, şi alte chestiuni malefice. Cărţoaie groase de sute de mii sau milioane de lei vechi. Atenţie, pentru copii!!!

Duminică seara, la Târgovişte, am văzut într-o cofetărie tot felul de măşti, de coarne, de ochelari, de turbane şi nu mai ştiu ce aiureli, cică pentru haloween-ul copiilor.

Azi, la liceu, prietenul meu citat mai sus, n-a putut să estompeze distracţia dovleciştilor, deoarece o profesoară i-a sugerat să fie blând, „să nu distrugă de tot haloween-ul”. Mi-a spus la telefon că parcă publicul i-a disipat entuziasmul şi că a simţit o apăsare diabolică în timp ce vorbea.

Impinşi spre divertisment macabru – chiar de către profesori sau părinţi (?!), tinerii noştrii se joacă cu magia. Cu drăcia. Se cred vrăjitori şi se comportă ca ei. Dansează ca zombi (oameni fără suflet) şi spun Abracadabra la dovlecii cu limbi ascuţite de foc şi ochi de piraţi. Pentru ei horror e ceva delicios. Iar viaţa, succesul, cred că e ceva de hocus pocus… Faci o vrajă, baţi din baghetă şi vei fi primul în toate!

Am spus unor profesori (şi tuturor elevilor), că atunci când permiţi ca tinerii să se-mbrace în pisica neagră, în Dracula, în Necuratu’ sau vrăjitoarea din Albă ca Zăpada, nu mai poţi avea pretenţii să fie cuminţi la ore. Să fie corecţi, să fie morali. Să nu fure, să nu jefuiască, să nu violeze. Să nu ucidă cu sânge rece. Fiind o zi mici fantome, mici vampiri ori little dracula, pruncii îşi vor apoi lua rolurile în serios. Iar unii, şi le-au luat deja!

O colegă de-a mea, profesoară de Istorie, mi-a spus în seara asta la telefon, că în blocul ei umblă copii cu Haloween-ul. Troznesc, ţipă. scot sunete diabolice, fac ca stafiile, ca huhurezii. Amuzament cu dulceaţă de scârbă. Ceea ce mi-e teamă fraţilor, este ca nu cumva copiii din România să devină ca cei din America, unde în urma unei întrebări pe stradă „ce le-ar place cel mai mult să facă de Haloween?”, 85 % dintre ei au răspuns „să omorâm un om”! Mă tem, că dacă azi copiii colindă cu Haloween-ul prin blocuri, mâine la Ştirile de la ora 5, să n-aud că-n urma promenadei drăceşti, au murit părinţii sugrumaţi în case. Aşa, de… divertisment.

După colindul de Crăciun ajungi la ieslea Lui Isus Hristos, după bântuiala de Haloween ai şansa să ajungi în coarnele lu’ Satan.

Fugi de dovleac! Dinţii săi fac răni ce nu se mai vindecă!

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/10/coarnele-halloween-ului.html

Fondatorul bisericii sataniste, Anton Lavey, se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an

church-decorated-for-halloween

O biserica cu decor pentru Halloween PHOTO credit judeochristianchurch.com

Fondatorul bisericii sataniste si cel care a scris biblia satanica, Anton Lavey, a declarat ca se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an.

Mulţi dintre români au preluat, de câţiva ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernământul, Halloween-ul, macabra sărbătoare occidentală, care sub masca unor distracţii (tembele) este o veritabilă invocare a demonilor şi făpturilor infernale. Putem vedea cu această ocazie o defilare spectrală, de oameni deghizaţi în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monştri, criminali sângeroşi care împânzesc străzile şi se sperie unii pe alţii cu tot felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe uşile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte simboluri mai mult sau mai puţin demonice. Camaşa arată Halloween-ul, o „sărbătoare“ pe care sataniştii declaraţi o consideră printre cele mai importante.

Din păcate, milioane de oameni care se declară „creştini“ şi chiar împotriva satanismului, au ajuns să creadă cu naivitate că nu este nimic rău în aceste „distracţii nevinovate“. Realitatea este însă cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Biserica, slăbită enorm în ultimele decenii, a obosit să se mai lupte cu Halloween-ul, acceptând în mod aberant evenimentul ca pe o sărbătoare distractivă, adresată chipurile, culmea prostiei, în special copiilor, tocmai cei mai lipsiţi de apărare şi de discernământ… Cea mai bună dovadă că este vorba de un eveniment ocult, abject şi inspirat de forţele întunericului este acela că însuşi „părintele“ modern al „bisericii lui Satan“, tenebrosul şi terifiantul Anton Szandor LaVey, obişnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

Originile ritualului

„Sărbătoarea“ de Halloween îşi are originile în vremuri îndepărtate. Atunci, două anotimpuri erau văzute ca importante, vara şi iarna. Anul Nou începea cu prima zi de iarnă, la o dată care, după calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era însă ajunul noului an, când avea loc festivalul sfâşitului verii. În secolul 19, se pare, a fost fabricată o zeitate numită Samhain, care personifică sfârşitul verii, fiind văzută ca „stăpân al întunericului“. Puterea acesteia creşte pe măsură ce ziua se scurtează şi noaptea e mai lungă, fiindca ea nu poate umbla pe Pământ decât după lăsarea întunericului. În popor se credea că în ajunul anului nou, pe 31 octombrie, graniţa ce desparte lumea morţilor de cea a viilor devine extrem de permeabilă. Din aceasta cauză, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morţi în cursul anului să revină în lumea pământească, bântuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morţilor. Pragul dintre cele două lumi, care nu se află, practic, în nici una dintre ele, este păzit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrăjitoare, ceea ce explică popularitatea unor costume şi deghizaţii morbide şi macabre de asemenea natură. Dacă nu reuşeau să captureze un om, spiritele întunericului se mulţumeau adesea şi cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta din urmă fiind şi astăzi un simbol al Halloweenului.

Veghea de Halloween. Ameninţarea spiritelor rele

Exista în vechime, în preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strânge lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe vârfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morţi.
În acea seară, oamenii se adunau cu mic, cu mare în jurul rugurilor sfinte pentru a veghea şi pentru a invoca zeii luminii să călăuzească sufletele morţilor din familie în tărâmul de dincolo.

După terminarea ceremoniei, oamenii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc în vatră. Acest tăciune era, de regulă, cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, înlocuit mult mai târziu de dovleac. Pentru a se proteja de influenţele spiritelor rătăcitoare, cei vechi se îmbrăcau în costume înfricoşătoare şi ciopleau mutre cu rânjete hidoase pe napul-felinarul în care purtau tăciunele. Ei se deplasau în procesiuni foarte gălăgioase, rupând şi trântind de pământ tot ce întâlneau în cale, tot ca metodă de a pune pe fugă spiritele.

Tradiţia rugului sfânt s-a păstrat Irlanda, Scoţia şi Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se adună din timp şi în unele regiuni există obiceiul de a arde şi un anume tip de muşchi de pădure. Spre deosebire de ce se petrece în America, în Europa spiritele morţilor continuă să reprezinte o parte însemnată a tradiţiei de Halloween. Dacă pe vremuri, oamenii vegheau toată noaptea cu o torţă aprinsă pe prispa casei, acum ei se mulţumesc să aprinda lumânări pentru sufletele celor decedaţi. În această noapte, oamenii poartă felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor întunericului se trag clopotele şi se bate în lemn (deloc întâmplător, în tradiţia noastră populară s-a păstrat această vorbă). În acelaşi scop, înainte de apusul soarelui, se obişnuieşte să se înconjoare casa de trei ori, mergând cu spatele. În aceste zone se spune că o persoana născută de Halloween poate vorbi cu duhurile.

Creştinism versus „păgânism“

În urmă cu mai bine de 1200 de ani, în încercarea de a eradica sărbătorile „păgâne“ şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi şi englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat în anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă, închinată martirilor credinţei – Ziua tuturor sfinţilor. În 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua morţilor. Tradiţia păgînă, însă, era atît de înrădăcinată în conştiinţa oamenilor, încît a fost nevoie de un compromis: o sărbătoare creştină, grefată pe vechiul cult al strămoşilor. În Marea Britanie, sărbătoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en şi de aici Halloween.

Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la uşă este o reminiscenţă a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele morţilor, adoptată şi de creştinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, în această perioadă a anului, sărmanii şi cerşetorii să bată la uşile creştinilor pentru a cere pomană, care consta în special dintr-un fel de „prăjiturele pentru suflet“, bucăţi de pâine cu afine. Cu cât mai multe prăjiturele primea cerşetorul, cu atât mai multe rugăciuni se angaja să rostească pentru sufletele rudelor decedate ale stăpânului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugăciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa găsească mai repede drumul spre rai. A refuza să dai de pomană pentru morţi era considerat un adevărat sacrilegiu, iar cel care îl comitea se expunea „răzbunării“ cerşetorului nemulţumit. Expresia „trick or treat“ derivă din această tradiţie, căci cel care îndrăznea să încalce tradiţia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomană (treat) trebuia pedepsit, jucându-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindători era aceea de a bate la uşă şi de a se ascunde apoi, astfel încât gazda să se sperie când vede că nu este nimeni la uşă. Astăzi, reacţia firească în faţa unui asemenea gest este una de enervare, ştiut fiind că aceasta e o biată glumă proastă, însă în Evul Mediu semnificaţia era sinistră, anume că însăşi moartea a bătut la uşă, căci ea este singura invizibilă…

Ziua morţilor în spaţiul carpatic

În fiecare an, pe 1 noiembrie sau în cea mai apropiată duminică de această dată, creştinii din România îşi celebrează morţii, dând copiilor dulciuri şi aducând ofrande şi pomană celor „duşi pe ceea lume“.

Emblema sărbătorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei lumînări, este un obicei caracteristic mai degrabă Ardealului, unde toamna tîrziu se pun astfel de „felinare“ pe stîlpii porţii. „Distracţia“ tâmpă, specifică sărbătorii Halloween, atît de populară la americani, le era până de curând necunoscută românilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul şi pomenirea celor trecuţi în lumea umbrelor.

Bătrînii satului şi copiii lor de la oraş se adună la cimitir, pun pe morminte ştergare ţesute sau prosoape, colaci copţi pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firmă luminoasă, lumînări şi mere. Copiii primesc bomboane, mere şi biscuiţi, fără să fie costumaţi în făpturi înspăimântătoare şi groteşti şi fără să strige „Trick or Treat!“, însă unii dintre ei – ministranţii – chiar îşi merită din plin dulciurile câştigate, căci merg din casă în casă timp de cîteva ore, apoi cântă şi se roagă, alături de preot, la fiecare mormânt în parte.

Când se închină paharul, se spune „Dumnezeu să-i ierte!“, nu „Sănătate!“, nici „Noroc!“. Bătrânii de la ţară spun „Să trăiţi cu toţii, să-i pomeniţi pe cei plecaţi dintre noi, şi poate o să mă pomeniţi şi pe mine, dacă nă-ţi uita!“…

Halloween în America

De fapt, sărbătoarea de Halloween a ajuns în America abia în jurul anului 1840, adusă de valul masiv de imigranţi irlandezi goniţi de acasă de marea foamete din epocă. Aceştia au adus cu ei şi „legenda“ cam cretinuţă a felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack, individ cunoscut drept beţiv şi pus pe trăznăi, a avut într-o zi proasta inspiraţie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l împiedica pe drac să coboare. Satana a fost lăsat să se dea jos numai dupa ce i-a promis omului că îl va lăsa în pace toata viaţa lui. După ce a murit, Jack nu a fost primit în Rai din pricina numeroaselor sale păcate, văzându-se obligat să meargă în Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind încă supărat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lăsa totuşi să orbecăiasca veşnic prin beznă, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul a pus tăciunele într-un nap scobit. Ajunşi in America, imigranţii au descoperit că dovleacul este un suport mult mai încăpător, folosindu-l de atunci în locul napului. Chiar şi în zilele noastre, dovleacul scobit ca să arate ca o faţă care rânjeşte ameninţător este numit „Jack-o-lantern“, „felinarul lui Jack“.

Ce a devenit Halloween astăzi se vede cel mai bine în SUA, unde se câştigă foarte mulţi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a morţilor familiei, sărbătoarea a degenerat complet, ajungând o sinistră mascaradă, penibilă şi cretină, prilej de batjocură, oamenii întrecându-se în răzbunări oribile şi „glume“ macabre. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii trebuie să plătească dacă vor să se „distreze“. În SUA se obţin profturi comparabile cu cele de Crăciun, altă sărbătoare batjocorită şi transformată într-o stresantă goană după brad, globuri şi cadouri.

Dracul şi dovleacul marca USA poposesc şi în România

Integrarea în UE şi occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul Naţional pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul „Lampa lui Jack“ – o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

„Protipendada“ Bucureştiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la Balul de Halloween. Internetul românesc este plin de felicitări virtuale cu specific de Haloween, precum şi de bizare oferte „festive“: manichiură în ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui coşciug, ca să poţi apărea un „mort“ cât mai autentic la petrecerea de Halloween!!!

La grădiniţele de bon-ton din capitală se face „serbare de Halloween“, în şcoli elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecţioneze costumele şi decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studenţeşti şi localurile se întrec în a organiza „seri de Halloween“ care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distracţie. În 2002, în parcul Moghioroş din cartierul Drumul Taberei, primăria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei“ şi a oferit premii copiilor care aveau cel mai înfricoşător costum.

Iar acestea, în vreme ce în Rusia, Ministerul Educaţiei a decis să interzică orice eveniment legat de sărbătoarea Halloween-ului în şcoli. Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat că această hotărâre se menţine din 2003, iar motivaţia este legată de faptul că această sărbătoare promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ. Gavrilov a precizat că Haloweenul „tulbură mintea şi afectează sănătatea spirituală şi morală a elevilor“, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihiatri consultaţi pe această temă.

Halloween-ul, devenit un prilej de adorare a demonilor, are efecte dezastruoase

Psihologii şi psihiatrii establishmentului se întrec în a scorni, la comandă şi cu plată, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante şi cumplit de periculoase, cum că Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatică a morţii, care are chiar o importanţă socială imensă pentru că aduce în conştiinţa occidentală sentimentele refulate despre subiectul morţii, generând experienţe benefice care-i vor face pe copii şi adulţi să-şi învingă teama de moarte“(??!!).

Cu toate aceste josnice elucubraţii teoretice, cu spoială de ştiinţă, adevărul este altul. Toate statisticile indică, mai ales în SUA, ţara unde această sărbătoare pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarcă prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, „glume“ proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifică, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei negre în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.

Se ştie că răul este mult mai uşor acceptat atunci când pare un simplu joc. Această „sărbătoare“, în realitate o adevărată oroare, îi familiarizează de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu răul, agresivitatea, scabrosul, monştrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrăjitoria şi magia neagră. Să nu ne mirăm, prin urmare, că în timp, copiii se obişnuiesc cu prezenţa maleficului, percepută ca o „joacă“ sau o „distracţie“…

Sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/10/28/halloween-o-sarbatoare-satanica/

Nu sărbătorim Halloween-ul!

Viorel Iuga Captura de Agnus Dei

Nu sărbătorim Halloween-ul!
Nu sărbătorim morţii!
Apreciem sfinţii!
Îl sărbătorim pe Domnul Isus Cristos Cel viu!

Viorel Iuga

Parlamentul României Camera Deputaților – Florica Cherecheș – Piatra de temelie a viitorului unei națiuni

parlamentul-roma%cc%82niei-camera-deputat%cc%a6ilor-florica-chereches%cc%a6-piatra-de-temelie-a-viitorului-unei-nat%cc%a6iuni

Florica Cherecheș – Declarație de Presă – „Familia – piatra de temelie a viitorului unei națiuni”

25 OCTOMBRIE 2016

8.000 de persoane au participat sâmbăta trecută la Oradea, pe o vreme ploioasă și rece, la o adunare populară pentru susținerea familiei naturale, cea formată din bărbat și femeie. Ca soție, mamă, dar și ca deputat, m-am alăturat mulțimii, dorind să înțeleg direct de la sursă, ce îmi cer cei pe care îi reprezint în Parlamentul României.

Vorbitorii, reprezentanți ai tuturor cultelor creștine, familii diverse, familia Bodnariu pentru care românii au ieșit în stradă ca să-și recupereze copiii, cetățeni simpli, și-au manifestat atașamentul pentru valorile familiei și au exprimat necesitatea clarificării definiției familiei, pentru a înlătura orice interpretare greșită.

La începutul acestui an, 3 milioane de oameni au semnat pentru demararea procedurilor de revizuire a Constituției României, mai exact, pentru modificarea art. 48, alineat 1 din Constituția României. Inițiativa cetățenească dorește înlocuirea sintagmei „soți” din definiția familiei, astfel încât aceasta să devină: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”Această familie este singura relație interumană care asigură mediul propice nașterii, creșterii și educației generațiilor viitoare, care asigură continuitatea poporului român. Familia este locul în care valorile și tradițiile românești sunt transferate noilor generații și se bazează pe două criterii: căsătorie și descendență.

Pentru noi, românii, familia nu este „un stil de viață”, ci este legată fundamental de rolul de părinți. Dacă acest rol esențial nu mai este luat în considerare, familia se reduce la o simplă recunoaștere guvernamentală a afecțiunii dintre doi sau mai mulți cetățeni iar conceptul de familie este diluat până acolo că nu mai poate fi recunoscut, și devine lipsit de sens.

Inițiativa celor 3 milioane de cetățeni nu are scopul de a lupta împotriva cuiva ci de a afirma ceea ce este adevărat, normal si firesc. A spune adevărul înseamnă a da dovadă de dragoste, nu de ură. A nu spune adevărul înseamnă in schimb ură si indiferență. Mii de ani, oamenii au acceptat adevărul că familia se constituie prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, adevăr confirmat si de credința creștină. Proiectul de modificare a Constituției nu cere incriminarea homosexualității. El are drept scop protejarea unei valori importante pentru milioane de oameni. Ni se cere să fim toleranți dar asta înseamnă să acceptăm și să respectăm credința și practica cuiva chiar dacă nu o împărtășim. Iar în acest caz, nu e vorba de o credință oarecare ci de crezul că familia are un rol important în societate, rol în care nu poate fi substituită, acela de a crește generația de mâine.

Urmează să ne pronunțăm prin vot asupra cererii cetățenilor care ne-au acordat încrederea lor și ne-au trimis să îi reprezentăm în Parlament. Vom răspunde noi conform așteptărilor majorității cetățenilor sau le vom înșela încrederea? Vom face scut în jurul copiilor noștri și vom garanta viitorul lor într-o societate puternică sau vom abdica de la principiile și de la credința noastră? Vă îndemn să cugetați asupra acestor întrebări și să faceți ce este bine pentru familiile din România, pentru cele prezente și pentru cele viitoare! Eu așa am să fac, de dragul copiilor și nepoților mei!

doamna deputat Florica Cherecheș

Marea Nevoie de un Romexit – Ca Familia sa supravietuiasca

romexit-turnul-babel-foto-dan-cristea

Nota Fotografiei: Pe Calea Larga a Uniunii Europene, Tineti Minte 5 Cuvinte – Calea Ingusta Se Numeste ROMEXIT

Pe calea cea larga a Uniunii Europene (UE) fondata si condusa de socialisti si internationalisti, flamanzi de a-si centraliza puterea si controlul asupra a milioane de oameni buni, harnici, muncitori, tematori de Dumnezeu, crestini sau chiar si de alte religii (cum e de exemplu Eugene Lukjanenko, un evreu, care se lupta sa isi recapete baiatul luat de catre serviciile CPS din Anglia), pe calea larga deci a UE, Tineti minte 5 cuvinte: Calea ingusta se numeste ROMEXIT.

Marea Nevoie de un Romexit –
Ca Familia sa supravietuiasca

Dan Cristea

Mai pe toate meleagurile ne aflam in sezon de campanie electorala. A vota este un lucru important. Cine castiga la vot este de asemenea un lucru important. Dar cel mai important nu este “cine castiga” ci mai degraba “ Ce face acel nou deputat, reprezentant odata intrat in perioada mandatului sau.

De ce spun lucrul acesta care poate vi se pare extrem de banal? Dati-mi voie la o anecdota. In urma cu cativa ani in orasul in care locuiesc un nou primar a fost instalat in post si in scurta lui cuvantare inaugurala, si cu o oarecare doza de umor, a spus printre altele: “Avem din nou la carma consiliului orasenesc un Republican ca primar. Totul va fi OK deacum incolo.”

Ceea ce acest primar a exprimat oarecum in gluma, multi din popor, pretutindeni o gandesc cam la fel. Am votat pe cutare si cutare, a cistigat, este de-al nostru, este bun, asa ca ne vedem din nou peste 2, 4 sau 5 ani, si astfel isi vad de drumul lor fara ca sa ii tina la raspundere pe reprezentantii lor pentru fiecare vot si directie pe care o promoveaza in timpul mandatului lor. Ori directia tarii, sau a judetului, a orasului, tocmai acolo se decide, cand un proiect legislativ este votat si pus in aplicare. Si daca cetatenii vor fi “pe faza” pe parcursul mandatului, la fiecare cotitura, astfel ca politicienii (care majoritatea doresc sa fie realesi) vor simti presiunea din partea poporului si vor vota in consecinta de cauza, spuneti-mi va rog, mai conteaza oare ca poarta eticheta de Republican sau Democrat? Sau PSD sau PNL? Nu. Nu conteaza de loc.

Ca sa ma repet inca o data cu alte cuvinte: Pe cat de mult doresc candidatii sa primeasca sprijinul pozitiv si participarea din partea poporului inaintea alegerilor, tot la fel de mult isi doresc (cu unele exceptii) ca aceeasi suporteri in perioada mandatului sa isi vada de treburile lor, de casa, de munca, de afaceri, de sport, de vacante, orisice altceva dar sa ii cam lase pe ei politicienii sa-si vada de treburile guvernarii fara prea mult tam-tam si agitatie.

Ori in ultimele doua saptamani Presedintele Romaniei Klaus Iohannis a avut parte mai mult de agitatie decat de liniste la Palatul Cotroceni. De ce? Deoarece cateva milioane de romani care (banuiesc eu) in mare majoritate l-au votat pe Iohannis in 2014 s-au exprimat prin intermediul unuia din purtatorii lor de cuvant, pastorul Viorel Iuga, solicitandu-i sefului de Stat sa-si exprime pozitia domniei sale viz-a-viz proiectului de modificare a Constitutiei in a interzice casatoria intre persoane de acelasi sex. Stiti restul evenimentelor precum si multele comentarii din presa atat mainstream cat si cea alternativa.

Sa mai fie oare ceva de adaugat? Este de opinia mea ca un element cheie in intreaga aceasta lupta dintre convingerile traditionale ale casatoriei formate dintre un barbat si o femeie si noile moravuri anti-crestine, un element cheie este trecut cu vederea din toate comentariile pe care le-am citit, si am citit destul de multe. Fara sa avem acest element in vedere poporul Roman va castiga batalia in viitorul apropiat ca pana la urma sa piarda razboiul. Este vorba despre procesul continuu al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana (UE) si urmatorul pas, cel al consolidarii politice al acestei uniri.

Toate tratatele de liber schimb (Free Trade) dintre state vecine ca si NAFTA, TPP, si TTIP urmeaza o progresie care incepe cu integrarea economica, armonizarea legislatiei economice, fiscale, sociale, iar in sfarsit duce la consolidarea politica regionala. La culminarea acestui proces, constitutiile tarilor membre, tari odinioara suverane si independente, mandre de identitatea si traditia lor aparte, constitutiile lor nu vor mai face doi bani. Practic acestea vor fi aruncate la cosul de gunoi si numai Constitutia Uniunii regionale va mai ramanea in picioare. Asta pana cand 2 sau 3 astfel de regiuni se vor fuziona, iar in final, natural, va fi o singura entitate politica pe plan international sub tutela Natiunilor Unite (ONU). Cel mai graitor exemplu al acestor uniuni regionale sub soare este UE. Integrarea economica este deja foarte avansata. Practic intreaga clasa politica in Romania a inghitit pastila cu UE.

Despre presedintele Iohannis nu putem spune ca a promis una inainte de alegeri si face alta dupa alegeri. In cartea lui “Pas cu Pas” publicata in 2014, domnul Iohannis sublineaza importanta continuarii procesului integrarii si consolidarii a proiectului european. Spune el, “O Europa solidara, cu institutii puternice, care continua procesele incepute in faza integrarii, este un model la care ma raportez cu incredere. …  In ceea ce priveste criza identitara pe care UE o traverseaza, ea poate fi depasita tocmai prin aceste procese cu accent tot mai mare pe integrare si pe coordonarea politicilor in toate domeniile de activitate.”  Presedintele Iohannis vede ca “Momentul in care ne aflam este unul propice pentru intrarea intr-o zona de consolidare.” Iar referitor la criza din Ucraina, el continua “Poate ca a fost nevoie de aceasta criza pentru ca UE sa inteleaga faptul ca trebuie sa urmeze faza de consolidare.”

Va fi oare aceasta consolidare a “politicilor in toate domenile de activitate” un lucru benefic pentru Romania in ceea ce priveste Coalitia pentru Familie? Va las pe voi sa socotiti.

Chiar daca Presedintele Iohannis, Premierul Ciolos, membri parlamentari si Curtea Constitutionala a Romaniei vor sustine momentan scopurile Coalitiei pentru Familie (si eu cred ca o vor sustine) si astfel toti vom jubila, aceasta victorie nu va fi de lunga durata daca Romania va continua integrarea si consolidarea ei in sanul UE. Mai devreme sau mai tarziu (probabil mai devreme) UE isi va arata adevaratele ei culori si toate tarile membre vor trebui sa se conforme dictatelor de la Bruxelles.

Doriti un exemplu? In 2005 in Italia, o mama de origine finlandeza, Soile Lautsi, mama a doi copii inscrisi la scoala publica italiana, a adus o plangere consiliului scolii din provincia Padua pe motivul ca prezenta crucifixurilor din salile de scoala incalca principiul secularismului. A pierdut prima partida. Doamna nu s-a lasat si a apelat la tribunalul judetean. A pierdut din nou. Apoi a apelat la Curtea Constitutionala Suprema a Italiei si a pierdut din nou. Ca apoi sa apeleze la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) in 2006. Aici in sfarsit mama finlandeza a gasit judecatori care au fost de partea ei si care au sanctionat Italia pe motive ca au incalcat principiile libertatii de religie si constiinta precum si dreptul la scolarizare continute intr-un articol din Conventia Europeana a drepturilor omului. E de necrezut, nu? Italia cu o populatie Catolica in mare majoritate sa fie amendata si sanctionata pentru ca au vrut sa tina la aceasta traditie de sute de ani. A trebuit ca mai multe tari europene printre care si Romania sa se alipeasca Italiei in a introduce un apel al acestei decizii la Camera Inalta a lui CEDO care in sfarsit in anul 2011 a restaurat dreptul Italiei de a se conduce cum doreste in ceea ce priveste afisarea crucifixurilor in salile de scoli. In declaratia ei, Camera Inalta a CEDO a hotarat ca astfel de cazuri in principiu se incadreaza in marja de apreciere a statului italian, concluzionand ca afisarea de crucifixuri nu se ridica la nivelul de “indoctrinare.” Cu alte cuvinte poporul italian a trebuit sa mute mari si tari, sa cheltuiasca zeci sau sute de mii de euro, sa astepte ani de zile, pentru a recupera ceea ce intreaga Italie a stiut foarte bine de la bun inceput.

Dar va intreb: Ce s-ar fi intamplat daca Camera Inalta de la CEDO ar fi decis impotriva Italiei? O hotarare care s-ar fi rasfrins asupra a peste 40 de tari europene cu privire la simboluri religioase in spatiul public. Si ce garantii sunt ca CEDO nu se va schimba in viitor in alt caz oarecum asemanator? Si la urma urmei de ce este la latitudinea unui Tribunal de la Strasbourg sa acorde marje de apreciere unui stat membru UE?

Si apropo de aceste marje de apreciere… gasim limbaj asemanator si in declaratia Curtii Constitutionale a Romaniei, care prin presedintele ei, Domnul Valer Dorneanu, referindu-se la buna incadrare constitutionala a initiativei Coalitia pentru Familie in Iulie anul curent, declara referitor la dreptul de casatorie in Romania, ca “Legislatia europeana cu privire la aceasta recomanda o larghete a statelor, le da o marja de suveranitate sa se pronunte daca admit sau nu casatoria intre cupluri de acelasi sex.” Suna bine, dar cu alte cuvinte, legislatia europeana detine latitudinea de a da sau a nu da Romaniei o carare limitata de suveranitate in astfel de hotarari? Si daca aceasta carare se va stramtora in viitor, atunci ce-i de facut?

Tineti minte cum in URSS si aproape toate tarile comuniste, constitutiile lor prevedeau libertate de religie, de constiinta, etc, ca apoi la modul practic “sa le ia inapoi.”? Astazi UE acorda o mreja de suveranitate tarilor membre in unele cazuri. Ce galanti sunt cei de la UE. Nu credeti ca ceea ce ei acorda astazi, intr-o buna zi tot ei o vor revoca? Cititi si vedeti daca drepturile acordate in Conventiile Natiunilor Unite sau UE, sunt ele drepturi inalienabile, adica recunoscute ca fiind date de Dumnezeu, sau sunt ele date de catre Stat? Nu uitati, ceea ce statul da, tot statul va putea lua inapoi.

Drumul acesta nu este unul usor. Brexitul ne-a aratat calea si bravo lor, dar ramane de vazut ce se va alege de el. Mai multe tari din estul UE vad si ele ca lucrurile nu merg prea bine in UE, dar in loc ca sa urmeze exemplul Brexit, acestea cred ca Sovietul European se poate reforma. (Tremenul nu imi apartine – altii l-au folosit pentru UE, din motive evidente).  La fel, unii cred ca Natiunile Unite se poate reforma. Trist, acestia ori nu poseda o cunostinta a istoriei ONU si UE si nici a fondatorilor acestora, care au fost de apartenenta socialista, globalista, ori o cunosc si actioneaza in scop de deruta.

Doamne fereste-ne de astfel de lideri si da-ne lideri care sa fie gelosi pentru patria Romaneasca, pentru independenta si suveranitatea ei, pentru o unire nu cu UE ci cu Moldova, si impreuna liberi de orice influenta de peste hotare, fie de la Moscova, fie Bruxelles sau orice alta parte a strainatatii.

Va raman deci doua lucruri dragi Romani in acest context: Normalitatea casatoriei in Romania si Iesirea pe rampa din autostrada ultramoderna a UE. Pe prima: Trebuie facuta. A doua: Nu trebuie lasata nefacuta.

Pentru prea multi ani Romania a plutit pe un ocean involburat crezand promisiunile false de bunastare ale internationalistilor de la UE. Cutremurul de presa Iohannis vs Familia ar trebui sa semnifice piatra de hotar de unde Romanii se trezesc si cu ajutorul lui Dumnezeu si cu mai multa raspundere si initiativa personala vor fauri o tara mai prospera, cu libertate si fericire pentru toti Romanii de pretutindeni ca astfel ea sa devina un far luminos pentru o lume ce zace in intuneric, asa cum a devenit si America de altadata.

Pentru cititorii de limba engleza din Statele Unite va invit sa vizitati pagina de Internet a lui John Birch Society care aproape unica in istorie poate sa ofere nu doar analiza evenimentelor actuale cotidiene dintr-un punct de vedere al respectarii drepturilor individului si al politicii externe de non-interventionism dar si actiunile prin care vom putea solutiona problemele de care ne izbim, respectiv printr-o buna organizare a activitatilor noastre pe plan national prin cuiburile locale ale acestei societati – la www.JBS.org. 

Vindecarea orbului și darul lui Dumnezeu – Viorel Udrişte

Photo

Vindecarea orbului și darul lui Dumnezeu

«Când trecea, Isus a văzut un orb din naştere …a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.» (Ioan 9:1 & 6-7)
«Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu ? El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.”» (Ioan 9:35-37)

Viorel UdristeAceastă minune a Mântuitorului alături de cea învierii lui Lazăr, într-un fel încununează un an plin de evenimente în viața lui Isus, un an în care opoziția conducătorilor evrei și-a făcut apariția cu destulă înverșunare; aceasta fiind și singura minune evanghelică în care ni se spune că Hristos a vindecat o boală congenitală. Boala acestui orb era fără putință de vindecare pentru că se născuse cu acest handicap și doar Mâna creatoare a lui Dumnezeu a putut să realizeze o astfel de minune; ba mai mult era și o zi de Sabat când „făcuse Isus tină și-i deschisese ochii” (Ioan 9:14), în această zi nu era îngăduit ca cineva să vindece sau să fie vindecat: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu pentru că nu ține Sabatul.” (Ioan 9:16)

Hristos iese din Templu -după o discuție aprinsă cu Iudeii, care probabil au dorit să-l omoare (Ioan 8:59)- și se oprește văzând durerea acestui om; reacția ucenicilor fiind una acuzatoare, evidențiind faptul că urmările păcatului ar fi dus la nenorocirea omului născut orb.

„Eu sunt Lumima lumii” este strigătul lui Isus, iar lumina a fost trimisă celui care ascultă supus, celui drept, celui neprihănit, celui milos și îndurător. Scăldătoarea Siloamului se afla în valea Chedronului (undeva la S-E de Ierusalim), de aici se lua apă în timpul Sărbătorii Corturilor, pentru a o turna peste altar în Templu, iar apele ei erau legate de „izvoarele mântuirii” din Isaia: „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuiri”, (12:3) Hristos folosindu-se aici de semnificația deosebită și de numele acestei scăldători.

Minunea în sine provoacă o deosebită tulburare; vecinii și cunoștințele apropiate bolnavului rămân uimite; acesta este adus în fața consiliului sinagogii; între farisei se stârnește dezbinare, sunt necredincioși și ajung să-L defăimeze pe Isus, dând dovadă de o falsă religiozitate și ignoranță, pentru ca totul să culmineze cu spaimă și frică. Avem tabloul unui izbitor contrast al cerșetorului vindecat plin de o bucurie sinceră și de conducătorii spirituali ai evreilor care iscodesc și caută motive de tulburare, un tablou des întâlnit adesea în Noul Testament; de asemenea și în zilele noastre lucrurile nu sunt cu mult diferite.

Acolo unde Dumnezeu lasă „darul mântuirii”, duhurile întunericului sunt realmente puse în mișcare pentru a denatura și denigra lucrarea lui Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu iar orbii din punct de vedere spiritual nu vor avea niciodată capacitatea de a iniția ei această lucrare, inițiativa acestei lucrări aparține în totalitate lui chemării lui Dumnezeu: „Vă sfătuiesc …să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o…” (Efes.4:1) & „Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă…” (2Tes.1:11)

Orbul vindecat acum are o întâlnire specială cu Isus, este față-n față cu Mântuitorul, se închină… cade la pământ… în genunchi… se proșterne înaintea lui Isus, recunoscându-I puterea și suveranitatea; închinarea veche în stilul sinagogii iudaice este înlocuită cu închinarea de tip „în duh și adevăr”.

Sunt lucruri în viață care nu au o desfășurare sau chiar o motivație logică; sunt lucruri care se petrec pur și simplu pentru că Dumnezeu trebuie glorificat și nu este nevoie să explicăm aceasta pentru că se poate să ratăm ideea de bază; sunt lucruri care nu pot fi explicate și e bine nici să nu fie explicate, ci trebuie luate ca venind din Mâna lui Dumnezeu, binecuvântarea Lui, iar suferința ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru că suferința după voia lui Dumnezeu trebuie să aibă ca finalitate schimbarea noastră în bine: „Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel.” (Isaia 29:19)

„Rezultatul vederii spirituale este inima predată, gata de închinare; rezultatul orbirii spirituale este păcatul și pedeapsa sigură” – John F. MacArthur, Jr

Tiberiu Pop – Porunca a Noua – Minciuna are picioare scurte

pastor-tiberiu-pop

O vorba populara spune ca minciuna are picioare scurte. Unii au facut avere cu ea. Altii au progresat, sau scapat de consecintele greselilor facute, insa ce are de spus Dumnezeu in toata treaba asta, este mesajul transmis de Pastorul Tiberiu Pop in materialul urmator. Doamne ajuta si Doamne da izbanda.

Vezi si –

Marturia unui arab musulman convertit la crestinism

marturia-unui-arab-musulman-convertit-la-crestinism

Mulți musulmani sunt transformați prin vise și viziuni. Vom urmări mărturia deosebită a unuia dintre miile de credincioși.

Mi-am început călătoria la 14 ani. Sincer să fiu, a fost surprinzător pentru mine, fiindcă eu credeam că voi reuși să-mi schimb viața dedicându-mă vieții și rugăciunilor islamice. Dar pur și simplu n-am reușit! Crescând, n-am îndrăznit să critic islamul. Nu îndrăzneam vreodată să întreb despre Mahomed, profetul islamului, sau despre Allah, dumnezeul Coranului.

70% din populația Orientului Mijlociu e sub 30 de ani. Această nouă generație… Stilul de viață al părinților noștri nu ni se potrivește nouă. Avem Facebook, Twitter, internet, computere și televiziune prin satelit. Toate acestea ne dau nouă, arabilor din Orientul Mijlociu, curajul să gândim liber dincolo de granițele satelor.

Eram tânăr și ignorant, dar eram sincer în căutarea lui Dumnezeu. Credeam că dacă mă dedic mai mult islamului, mă va atrage mai mult. Cu un an și jumătate în urmă am început să caut adevărul și astfel mi-am predat viața Domnului Isus.

În toți acești ani am căutat dragostea, și am găsit-o. Am căutat pacea și am găsit-o. Toate lucrurile pe care nu mi le putea da islamul le-am găsit în Isus. Viața mea s-a schimbat radical. Eu îl numesc creștinism prin alegere. Nu ține de o cultură. Aleg azi să trăiesc pentru Isus.

Doi ani și jumătate am fost creștin în secret. Credeam că sunt singurul creștin care a fost musulman. Știu că sună ridicol, dar acesta e adevărul. Atunci, nu auzisem de nimeni care a renunțat la islam. Nimeni nu-și propune să renunțe la islam. Niciun musulman din Orient nu se va gândi să renunțe la islam, fiindcă știe ce urmează. Dacă am fi într-o societate musulmană ideală, în care ar domni legea Sharia, moartea noastră ar fi perfect legală.

Sunt oameni care spun că islamul e o religie a păcii. Asta e o insultă. Eu l-am trăit. Provin din acea cultură. Am citit versetele, știu ce e acolo. Din corectitudine politică, oamenii vor să privească în direcția opusă. Facem aceasta de ceva vreme.

Acum ne confruntăm cu terorismul. Oamenii spun că toți musulmanii sunt teroriști, dar nu e adevărat. Acestea sunt caracteristicile unui terorist. Propagarea islamului în toată lumea este un fundament al islamului. Aceasta e părerea mea.

Ei încearcă să facă asta aici, dar și în America. Cei cu care încercăm să vorbim ne ignoră crezând că suntem prea radicali. Nu, nu sunt prea radical! Versetele din Coran spun că trebuie să fiu omorât. Cum veți proceda?

Am fost invitat la un grup mic și am întrebat pe cineva cum l-a cunoscut pe Domnul. Mi-a spus că Isus i-a apărut într-o viziune. I-am pus aceeași întrebare fetei din dreapta mea și mi-a spus că majoritatea au avut un vis sau o viziune cu Isus. Tot mai mulți tineri au vise și viziuni și ajung să cunoască Evanghelia.
Putem ajuta prin rugăciune. Rugați-vă pentru Orientul Mijlociu. Rugați-vă pentru creștini. Totodată, susțineți lucrările cu impact din acea zonă. Rugați-vă și El vă va spune în ce domeniu să ajutați.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 150 – octombrie 2016 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue