Ce se mai intâmplă pe frontul bătăliei pentru Ierusalim ? Iacob Berghianu

ce-se-mai-intampla-pe-frontul-bataliei-pentru-ierusalim-iacob-berghianu

 

Răspunsuri pentru viață:  Ce se mai întâmplă pe frontul bătăliei pentru Ierusalim

Bun găsit, stimați telespectatori! În emisiunea de față, dorim să aducem înaintea d-voastră un răspuns la întrebarea: Ce se mai întâmplă pe frontul bătăliei pentru Ierusalim? Cum mai evoluează lucrurile în legătură cu capitala ancestrală a statului Israel?

Este interesant faptul că Ierusalimul se află din punct de vedere spiritual/dacă nu cumva și geografic în centrul pământului. În Ezechiel 5.5 se spune (citat): ”Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ”Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor/națiunilor și de jur împrejurul lui sunt țări”. Poziționarea geografică zonală este în mijlocul Israelului. Dar această localitate, denumită și Orașul Sfânt va fi centrul/capitala viitoarei stăpâniri mesianice, stăpânire ce va cuprinde întreaga lume. În Psalmul 110.2 se spune (citat): ”Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Sale, zicând: ”Stăpânește în mijlocul vrășmașilor tăi!”

De aceea cu cât ne apropiem mai mult de Revenirea lui Hristos, Ierusalimul devine sursa majoră și obiectul conflictelor pe plan internațional. Menționăm că aducând în atenție informații de ultimă oră cu privire la bătălia împotriva Ierusalimului și, implicit, asupra Israelului, suplinim, într-un fel, o carență substanțială existentă în mediile de informare laice care, cu foarte mici excepții, fie nu sunt interesate de subiect, fie îl consideră un subiect tabu. Așa cum sunt considerate puse sub indexul corectitudinii politice, de altfel, și informațiile despre Creștinism, cu prioritate privitoare la creștinii martirizați pe scară largă în mai multe țări din lume, în special în lumea musulmană. Facem o remarcă. Atunci când media occidentală desacralizată vorbește, totuși, despre Israel și despre Creștinism o face de cele mai multe ori atunci când pot fi aduse în atenția opiniei publice aspecte care pun într-o lumină nefavorabilă aceste colectivități…Motivul real este unul cunoscut: Israelul și, implicit, Ierusalimul nu este iubit de Cel Rău, și de cei aserviți acestuia, din același motiv pentru care nu este iubit nici Creștinismul. Aceasta pentru că Israelul amintește, cu prioritate de Dumnezeu Tatăl, și lucrul acesta supără; iar Biserica amintește despre Isus Hristos, iar lucrul acest supără și mai mult! Psalmul 2, este atât de edificator în această privință, pentru că aici se vorbește despre marea coalizare pe plan mondial a liderilor lumii (citat) ”împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând: ”Să le rupem legăturile, să scăpăm de lanțurile Lor!” 

Însă, ”Cel ce șade în ceruri” spune, în cele din urmă, un categoric și atotputernic ”totuși”. Iar acest ”totuși” arată că nu oamenii, ci Dumnezeu are ultimul cuvânt! Mai exact, în Ps. 2, versetul 6, Dumnezeu afirmă (citat): ”Totuși, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” Și credem că aici este ascuns unul dintre secretele vremurilor din urmă, pe care le trăim. Deși liderii umanității desacralizate vor dori să-și așeze în Ierusalim propriul lor hristos,un hristos fals, Dumnezeu declară că El L-a întronat acolo pe propriul și adevăratul Lui Uns, pe Isus, Domnul!

Cu privire la adevăratul destin al Ierusalimului, nu așa cum doresc oamenii, ci așa cum îl dorește și cum l-a hotărât Dumnezeu, textul sacru spune, între altele, în Isaia 2:1-4, următoarele (citat): ”Profeția lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda si asupra Ierusalimului. Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotări între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” (încheiat citatul” Aceasta este esența planului lui Dumnzeu cu Sionul/Ierusalimul, în perspectiva Împărăției de 1000 de ani, ale cărei dureri ale nașterii le traversăm în prezent. Dar să revenim la ceea ce se întâmplă cu Ierușalaim

ul acum, când este sub un atac furibund, din ce în ce mai intens. În ediția online a ziarului România Liberă din 18 oct. 2016, la rubrica ”Internațional”, sub semnătura d-nei Gabriela Anghel, poate fi citit un articol cu următorul titlu: ”Decizia UNESCO privind Ierusalimul declanșează o criză: Israelul, condamnat ca ”putere ocupantă”. Am ales să oferim un larg extras din acest ziar cunoscut și reputat, și nu din zona mediei creștine, pentru că aceasta pot fi suspectată de partizant. (citat)

”Criza provocată de adoptarea la UNESCO, în 13 octombrie, a unei rezoluţii la iniţiativa statelor islamice şi a palestinienilor se amplifică. Este vorba de o decizie care neagă istoricitatea evreiască a locurilor sfinte din Ierusalim. ”Orașul israelian este victima unui revizionism istoric”, a declarat avocatul Gilles-William Goldandel, după anunțarea rezoluției.

Decizia UNESCO, susţinută de ţări arabe, face referinţe la locurile cele mai sfinte ale iudaismului, Muntele Templului şi Zidul Occidental, cunoscut ca Zidul Plângerii, doar prin numele lor musulmane şi condamnă Israelul ca „putere ocupantă“ pentru diferitele acţiuni care au loc în aceste amplasamente. Aprobată de comitetul UNESCO, rezoluția trebuie validată de Comitetul Executiv al organizației, dar conţinutul textului nu va avea schimbări.

În chip paradoxal, chiar dacă acest comitet a aprobat textul anti-Israel, directorul general al UNESCO, Irina Bokova, a promis că agenţia ONU va promova moştenirea evreiască în lume şi va lupta împotriva negaţionismului. Șefa Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a intervenit după ce rezoluţia a fost votată, precizând că ea recunoaşte Muntele Templului şi Zidul Plângerii ca locuri sfinte pentru poporul evreu. Irina Bokova şi-a exprimat nemulţumirea faţă de rezoluţie şi a precizat că moştenirea Ierusalimului este indivizibilă. Dar liderii israelieni s-au arătat iritați şi unii au acuzat organizația de sub egida ONU de antisemitism. Potrivit ministrului israelian al Educaţiei, Naftali Bennett, criticile șefei UNESCO (la adresa rezoluției, precizăm noi) sunt insuficiente şi trebuie să transforme cuvintele în acţiuni. Israelienii şi numeroşi evrei din lume văd decizia drept un ultim exemplu al unui prejudiciu anti-Israel la ONU, unde această țară şi aliaţii săi sunt în minoritate în raport cu ţările arabe şi susţinătorii lor.”

Ne oprim aici, deocamdată, cu citatul din România Liberă, dar vom mai reveni, oferindu-vă -în continuare- informații și din alte surse. De pe site-ul UNESCO, ori accesând anumite informații ajunse în spațiul public privitoare la decizia în discuție, s-a aflat că propunerea rezoluției în discuție a fost înaintată de reprezentanții noului ”stat” Palestina, recunoscut anticipat de UNESCO, alături de Egipt, Algeria, Maroc, Liban, Oman, Qatar și Sudan. Rezoluția condamnă Israelul pe mai multe aspecte legate de Ierusalim și de site-urile sale sfinte. Proiectul de rezoluție, a cărui copie a fost obținută prin ziarul israelian Ha’aretz, recunoaște că, într-adevăr, orașul Ierusalim este sfânt pentru trei religii majore de pe mapamond, iudaism, islam și creștinism, dar (atenție!) susține că site-ul ”Muntele Templului” este sacru doar pentru musulmani și nu menționează semnificația ei pentru evrei, ori pentru creștini. O întreagă secțiune a propunerii dedicate în mod specific complexului Muntele Templului se referă doar la numele musulmane ale site-ului (Al-Aqsa și Haram al-Sharif), și nu menționează denumirile ebraice, ori cele din limba engleză, și anume Har HaBayit,  ori Temple Mount. Rezoluția se referă, de asemenea, la Zidul Plângerii doar după numele său musulman (al-Buraq) și menționează, în final, doar în ghilimele, numele evreiesc Hakotel Hama’aravi.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat (citat): „A spune că Israelul nu are nici o legătură cu Muntele Templului și cu Kotel (Zidul Plângerii) este ca și cum a-i spune că chinezii nu au nici o legătură cu Marele Zid”. Tot Netanyahu a făcut trimitere spre vestita Columnă a lui Traian unde au fost imortalizate pagini de istorie care nu pot fi negate, și care demonstrează și aspecte legate de cucerirea Ierusalimului de către romani și ridicarea de către cuceritori, din Templul de pe muntele Templului, zona în dispută, a unor importante și extrem de valoroase obiecte și însemne evreești. Ei bine, după votul decisiv din oct. 2016, palestinienii au salutat plini de emfază rezultatul, declarând: „Rezoluția reamintește că Israelul este o putere ocupantă în Ierusalimul de Est și i se cere să oprească abuzurile”, așa cum a declarat presei Mounir Anastas, adjunctul ambasadorului Palestinei la UNESCO. La care, ambasadorul Israelului la UNESCO, Carmel Shama-Cohen, a replicat, la rândul său: „Acesta nu este locul potrivit pentru a rezolva problemele între țări sau popoare, ci pentru a construi punți”, cu referire evidentă la relațiile tensionate dintre israelieni și palestinieni. După aceste informații de detaliu, revenim la articolul din România Liberă, citând din capitolul cu titlul ”O criză de durată”.  După cum vom vedea, acest text arată că a existat un precedent și mai grav la UNESCO, dar care, spre deosebire de prezenta rezoluție, nu a mai ajuns la vot. (citat din RL online):

”Într-un text precedent, din 16 aprilie 2016, care nu a mai devenit rezoluție, Consiliul Executiv al UNESCO a mai aprobat o rescriere a istoriei. S-a arătat atunci că evreii sunt intruşi şi străini în Israel, că nu au nici un loc sfânt la Ierusalim, că nu a existat niciodată Templul de pe Muntele Templului (esplanada moscheilor), că mormântul Patriarhilor şi mausoleul lui Rahela pe ruta spre Bethleem sunt locuri sfinte musulmane şi că Zidul Plângerii este un loc sfânt musulman.

Așa că ceea ce s-a votat la 13 octombrie a fost propus de state arabe reputate ca „moderate“! Este o rescriere a Istoriei potrivit Islamului, care se joacă astăzi sub egida Organizaţiei Conferinţei Islamice, un bloc impozant de 60 de state. Dar cel mai scandalos în decizia UNESCO este că a fost susţinută de ţări occidentale. Rezoluţia a fost adoptată de ţări ca Franţa, Spania, Suedia, Rusia şi Slovenia. În voturile negative recenzăm doar şase state – Estonia, Germania, Lituania, Olanda, Marea Britanie şi SUA.

Statul israelian a anunţat ruperea relaţiilor cu UNESCO, după votarea rezoluţiei privind locurile sfinte din Ierusalim. Statul evreu, condus de premierul Benjamin Netanyahu, estimează că textul neagă relaţia istorică existentă între evrei şi oraşul Ierusalim, unde se află unul din cele mai importante locuri sfinte menţionat în Biblie şi totodată al treilea loc sfânt al Islamului. S-a exprimat indignarea că Esplanada Moscheilor nu a fost niciodată desemnată sub denumirea evreiască „muntele Templului“ şi că Zidul Plângerii a fost numit doar prin denumirea arabă Al Buraq sau „zidul occidental“, scris între ghilimele.

În noua doctrină palestiniană, Muntele Templului şi Zidul Plângerii sunt revendicate ca loc de cult exclusiv musulman, adică interzis oricărui ne-musulman. Iar prezenţa fizică a evreilor în toate aceste incinte profanează puritatea islamică. (În acest sens,) Mahmoud Abbas a acuzat acum câteva săptămâni prezența „picioarelor murdare“ ale evreilor pe Muntele Templului.”

Încheiat citatul din România Liberă, pe problematica în discuție, exprimându-ne satisfacția că există jurnaliști care scriu articole și pe teme mai mult sau mai puțin dezirabile din punct de vedere al corectitudinii politice, noua dictatură a vremii noastre.

În acest context, este notabilă poziția lui Donald Trump care a declarat, sperăm să nu fi fost doar un text de campanie electorală, că rezoluția aduce „dovezi suplimentare ale enormei prejudecăți anti-Israel existente în cadrul  Națiunilor Unite în încercarea de a ignora legătura de 3.000 de ani a Israelului cu propria lui capitală”. Trump a mai declarat că sub administrația sa la Casa Albă (citat) „Statele Unite vor recunoaște Ierusalimul drept capitala adevărată a Statului Israel” și că „Israelul va avea un prieten adevărat, loial și de durată în Statele Unite ale Americii.” Încheiem citatele spuselor lui Donald Trump, spunând doar atât: ”Vom vedea, după instalarea la Biroul Oval!”

Dar deocamdată, oameni avizați din întreaga lume, care înțeleg importanța războiului diabolic care se dă împotriva Israelului, și, implicit, împotriva Ierusalimului au temerea că, pe finalul său de mandat, actualul președinte al Statelor Unite își va retrage veto-ul (opoziția) din Consiliul de Securitate al ONU, fapt care va conduce la recunoșterea deplină a statului Palestina, cu capitala la Ierusalim, mai exact în Ierusalimul de Est, recâștigat de evrei în Războiul de 6 zile, din 1967. Odată trecut prin Consiliul de Securitate ONU, indiferent cine va ajunge la Casa Albă, acesta se va vedea în fața unui fapt împlinit, ceea ce va conduce la o acutizare fără precedent a situației din Orientul Apropiat, determinând Israelul să reacționeze cum nu și-ar dori nimeni, nici statele din jur, din apropiere, nici statele din depărtare.

Dar să continuăm a vedea ce se mai întâmplă în jurul Israelului și al Ierusalimului, pentru că evenimentele se precipită tot mai mult. Tot România Liberă, ediția online, din data de 27.10.2016, sub titlul ”Putin face ce vrea el în Consiliul ONU”, în cadrul capitolului ”Ștampila Israelului: „forță de ocupație“, putem afla că UNESCO a perseverat în emiterea de rezoluții împotriva Israelului. Iată comunicatul:

”UNESCO a votat, ieri, (26 oct. 2016, completăm noi) o a doua rezoluție prin care se neagă Israelului contribuția culturală asupra tuturor locurilor sfinte din Ierusalim, după rezoluția numită „Palestina ocupată“, în care Israelul era numit „forță de ocupație“. Chiar dacă Israelul nu ține cont de fel de nicio rezoluție a ONU, acest lucru îi afectează imaginea la nivel internațional. În prima rezoluție, deși se admitea că Ierusalimul este sfânt pentru trei religii – Iudaism, Creștinism și Islam, nu se folosea nicio denumire evreiască. Acest fapt a fost semnalat de Israel încă de când rezoluția era în proiect și pentru că textul nu a fost modificat, și a fost votat ca atare, au fost întrerupte relațiile cu UNESCO. În acest al doilea proiect de rezoluție UNESCO se face referire la toate locurile sacre din Orașul Vechi al Ierusalimului cu denumirile lor specifice pentru musulmani. Ministerul israelian de Externe a încercat să obțină sprijinul celor 21 de țări să voteze împotriva proiectului de rezoluție, însă lucrurile sunt clare, pentru că țările membre au în majoritate politici anti-Israel. Chiar dacă șefa UNESCO și șeful ONU se delimitează de astfel de rezoluții, dictează majoritatea. Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a numit toată această întâmplare un „teatru al absurdului“. Exact! Pe teren, oricum nu se va întâmpla nimic. Evreii nu se vor duce la Zidul Plângerii ca la Al-Haram Al Sharif, locul unde a fost adus, de la Mecca, Profetul Mahomed de către Arhanghelul Gabriel, și de unde a fost înălțat în Rai, pentru a primi instrucțiuni de la Dumnezeu, în „Noaptea Călătoriei“. Proiectele de restaurare a locurilor sfinte pentru Islam, sponsorizate de unele țări musulmane, nu se vor bucura de aprobarea autorităților israeliene, în urma acestei rezoluții. De asemenea, nu vor înceta lucrările de cercetare, excavare și alte operațiuni în jurul Moscheii Al-Aqsa, al treilea loc sacru în Islam, dar cel mai important pentru Iudaism, pentru că acolo se află o parte a zidului Templului lui Solomon. Rezoluțiile UNESCO sunt doar „o reglare de conturi“. Nimic din ceea ce se decide la ONU, în organismele sale internaționale, nu-și găsește aplicabilitatea pe teren…” (încheiat citatul din RL online)

Mai precizăm că, rezoluția UNESCO -Comisia pentru Patrimoniu, de la Paris, a fost intitulată „Orașul Vechi din Ierusalim si Zidurile sale”, și a trecut cu 10 țări care au votat în favoarea rezoluției, două țări care s-au opus, iar alte opt țări care s-au abținut. Așa încât au fost necesare și suficiente doar opt voturi pentru a trece o astfel de rezoluție anti-Israel, care vine la mai puțin de două săptămâni după ce Comitetul Executiv UNESCO adoptase, după cum am arătat anterior, o rezoluție similară ignorând legăturile evreiești, dar și creștine asupra Muntelui Templului.

Ambasadorul Israelului la UNESCO Carmel Shama-Hacohen a spus: „Aceasta este încă o rezoluție absurdă împotriva statului Israel, a poporului evreu și a adevărului istoric”. Într-un spectacol de exasperare și sfidare, acesta a aruncat o copie a acestei a doua rezoluții în coșul de gunoi. Emanuel Nahson, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Statului Israel, a aprobat radicalul gest în discuție, scriind, pe Twitter: „Votul UNESCO asupra Ierusalimului este o bucată de gunoi, pe bună dreptate aruncat în coșul de gunoi de către ambasadorul nostru !! Trăiască Ierusalimul evreiesc !!!” – a concluzionat acesta.

Ceea ce se petrece în cadrul ONU cu privire la Israel/Ierusalim dovedește adevărul celebrei afirmații în limba latină : ”Erare umanum est, perseverare diabolicum” A greși este omenesc, a stărui în greșeală este diavolesc! Întrebăm: dacă Sionismul, în sensul mișcării de reînființare a Statului Israel și toată lupta de supraviețuire a acestui stat și popor sunt de la Cel Rău -cum mai susțin, din nefericire, unii creștini- cum se face că Diavolul se luptă împotriva lui însuși? Domnul Isus a spus: ”orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși nu dăinuiește!” N-ar fi cazul ca, măcar din acest motiv, al războiului cvasi-generalizat care se dă împotriva Israelului, un popor care ni L-a adus pe Mesia- creștinii care neagă un plan al lui Dumnezeu cu Israelul pentru vremurile din urmă, să-și revizuiască poziția?!

Revenind, precizăm că Guvernul Israelului produsese, este adevărat, materialul necesar din care rezultă că aprobarea rezoluțiilor anti-Israel ignoră atât dovezile istorice, cât și cele arheologice, fiind doar niște decizii politice, dar argumentele prezentate nu au prezentat nicio valoare pentru cei care și-au exprimat votul. La acest punct, afirmăm că deciziile care s-au luat și se vor mai lua în cadrul ONU, organizația UNESCO sau în alte foruri, nu sunt doar politice, ci sunt înainte de orice decizii spirituale, izvorâte din lupta dintre Dumnezeu și Satan. Așa cum ne arată Sf. Scriptură, în zilele din urmă Ierusalimul se va transforma dintr-un subiect politic de discuție în cea mai mare strâmtorare a evreilor: toate națiunile pământului vor dori să-l șteargă de pe fața pământului. Divizarea orașului va fi doar începutul durerilor. Conform Zaharia 12, Ierusalimul urmează să devină pentru națiunile islamice de primprejur, și nu numai, un potir de amețire, când nu rațiunea va prevala, ci ura, uneori inconștientă, în deciziile/rezoluțiile care vor fi luate cu privire la Ierusalm. Nu vedem cu ochii noștri cum începe să se împlinească, deja, la propriu, tot ceea ce s-a profețit?

Însă ceea ce se întâmplă cu Ierusalimul are o semnificație aparte, dovedind materializarea și apogeul urii popoarelor față de Dumnezeul lui Israel. Primul conducător al OEP, Ahmed Șukeiri spusese: ”Sionismul este mai rău decât fascismul, mai urât decât nazismul, mai scârbos decât imperialismul, mai periculos decât colonialismul. Sionismul este o mixtură a tuturor acestor rele și de aceea trebuie înlăturat.” Scopul națiunilor sub conducerea prințului veacului (Satan) este eliminarea locului unde urmează a se întoarce Isus Hristos, la Revenirea Sa, când ”orice ochi Îl va vedea”.  Adversarul lui Dumnezeu și al omului știe mai bine decât mulți creștini că Revenirea lui Isus Hristos este legată de Muntele Măslinilor, de Ierusalim, de un Israel care, după ce va fi trecut prin necazul lui Iacov, se va întoarce, cu pocăință și cumplite remușcări, la adevăratul Mesia, Ieshua Hamasiach. Dar Satan, pentru că știe că mai are puțină vreme, ar vrea să producă dacă nu o împiedicare, cel puțin o amânare în împlinirea planurilor lui Dumnezeu de preluare a controlului total asupra lumii, distrugând Israelul. Odinioară, în cer Satan a dorit să se așeze pe Tronul lui Dumnezeu, dar a fost aruncat de acolo (cf. Isaia 14.13-14 și Ezechiel 28:2, 17). În prezent, același Răvrătit fără sorț de vindecare vrea să domnească la Ierusalim, pe tronul hotărât pentru Mesia (Ieremia 3.17)

Astfel că Ierusalimul devine o problemă deosebit de grea și apăsătoare pentru întreaga lume și va fi, în final o ”vatră de foc” a lui Dumnezeu împotriva multor națiuni ale lumii, care vor veni împotriva Ierusalimului. Statele lumii se vor simți extrem de puternice, vor dispune de o superioritate numerică covârșitoare și se vor uni împotriva Israelului cu toată forța lor militară. Dar în acel moment, Dumnezeu Însuși va interveni și va face minuni precum cele de la scoaterea evreilor din Egipt, iar conform Zaharia 14.8, (citat): ”În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, așa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David, și casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.” (încheiat citatul)  Aceasta este mângâierea Ierusalimului și a noastră: Suveranul Universului este în control și El Își va repecta promisiunile făcute urmașilor lui Avraam, sub ochii popoarelor și a Universului întreg! Slăvit să-I fie Numele, dragostea și credincioșia în veci de veci! Vă îndemnăm, în final, să dăm curs îndemnului biblic din Psalmul 122.6-9 (citat): ”Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale, și liniștea în casele tale domenști! Din pricina fraților și prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău. Din pricina casei Domnului Dumnezeului nostru fac urări pentru fericirea ta.” Așa să fie!

Iacob Berghianu

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

%d blogeri au apreciat asta: