Feminismul a pierdut in alegerile din 8 noiembrie din SUA. Infrangerea zdrobitoare a lui Hillary Clinton e simptoma unei realitati mai putin evidente ori discutate – accea a feminismului perdant. Feminismul a fost zdrobit pe 8 noiembrie. Feministele vedeau in Hillary candidatul perfect care le intruchipa ideologia, obiectivele si strategia de lucru in societatea civila. Inca din anii 50 miscarea feminista s-a straduit sa ajunga in varful piramidei politice pentru a-si impune obiectivele, premiul mare fiind Casa Alba. In anii 70 femei influente au ajuns in varful piramidei politice in India (Indira Ghandi), Marea Britanie (Margaret Thatcher si, anul acesta, Theresa May), Germania (Angela Merkel), si alte tari. Dar toate aceste femei au fost traditionale si conservatoare privind valorile si familia. In ani recenti feminismul a atins varfurile politice in Suedia, si cam atit. In restul lumii, femeile care se afla in fruntea executivului sunt traditionale. Anul 2016, insa, a fost o oportunitate unica pentru feministele americane, si nu numai, sa puna in cea mai puternica functie politica a lumii o femeie – pe Hillary Clinton. Dar au esuat. Pierderea lor e cu atit mai dureroasa cu cit 52% dintre femeile americane care au votat in alegeri l-au votat pe Trump. De ce?
Explicatiile sunt multe, una dintre ele fiind ostilitatea lui Hillary fata de valori si crestini. Scurgerile masive de mesaje electronice facute de Wikileaks in octombrie si noiembrie au informat publicul privind gandirea lui Hillary si a celor care-i conduceau campania. Mesajele anticrestine, si mai ales anticatolice, schimbate intre consilierii lui Hillary, au fost multe si lipsite de respect. Printre altele, consilierii sugerau formarea unui grup de lideri de campanie care sa includa musulmani, dar nu crestini, cei din urma fiind suspectati ca nu se vor intelege cu musulmanii. In comparatie cu 2008 cind a candidat pentru prima data la Presedintia Americii, Hillary a promovat, in 2016, o agenda si mai anticrestina si antivalori. Daca in 2008 zicea ca avortul trebuie sa fie rar, dar disponibil, in 2016 zicea ca trebuie ingaduit fara restrictii si finantat de stat. Majoritatea femeilor insa au vazut in ea o persoana dubioasa. Pe fata spunea una, iar in mesajele electronice alta. In Hillary au vazut o mincinoasa, iar in Trump un barbat necioplit.
Al doilea articol a fost si mai brutal. Intitulat „
Why did College-Educated White Women Vote for Trump„? („De ce femeile albe cu educatie universitara l-au votat pe Trump”?), articolul are un subtitlu deosebit de sugestiv, „A mother and her two daughters in a Pennsylvania town choose a different sort of 21st-century feminism”. („O mama si cele doua fiice ale ei dintr-un orasel din Pennsylvania au ales o varianta diferita a feminismului Secolului XXI”). Fiicele, de 18 si 22 de ani, l-au votat pe Trump, nefiind impresionate de feminismul lui Hillary. L-au votat pentru ca au avut mai multa incredere in el decit in ea sa creeze locuri de munca bine platite si ca, la terminarea studiilor universitare, vor gasi locuri de munca in masura educatiei lor. Familia e crestina si anti-avort. Mama, casatorita cu sotul de 31 de ani, a repudiat feminismul: „I don’t value Gloria Steinem feminism which Hillary esposed”. („Nu valorez de fel feminismul lui Gloria Steinem pe care Hillary i-l imbratisaza”) Femeie de succes profesional, mama a adaugat ca lucreaza cu barbatii de multi ani, se intelege bine cu ei, ei o respecta, ea ii respecta, si castiga la fel ca ei. Concluzia lamentabila a autoarei este ca „college education didn’t seem to lead to support for the liberal women’s movement”. („Educatia universitara pare sa nu fi rezultat in sprijin pentru miscarea liberala a femeilor”) [Articolul:
http://www.nytimes.com/interactive/2016/11/20/magazine/donald-trumps-america-pennsylvania-women.html?rref=collection%2Fsectioncollection%2Fmagazine&action=click&contentCollection=magazine®ion=stream&module=stream_unit&version=latest&contentPlacement=4&pgtype=sectionfront]
Sue Ellen Browder
Pentru a intelege ce s-a intimplat pe 8 noiembrie, facem astazi recenzia cartii publicate anul trecut de Sue Ellen Browder care descrie un fenomen putin cunoscut in restul lumii, si mai ales in Romania – razboiul rece dintre miscarea femeilor pentru drepturi si miscare feminista. Cele doua nu sunt identice. Miscarea femeilor pentru drepturi, inceputa acum 100 de ani, a fost una traditionala, a femeilor educate care aveau respect pentru familie, barbati, biserica, valori, crestinism. O miscare care si-a formulat argumentele, asemenea lui Dr. Martin Luther King, liderul miscarii pentru drepturi civile ale oamenilor de culoare din America, pe un fundal crestin, biblic. Nu a fost o miscare impotriva barbatilor, nu a fost motivata de misoginism, adica ura impotriva barbatilor, nu a cerut divort, avort, ori distrugerea familiei, a casatoriei, a bisericii, a masculinitatii. Ceva, insa, s-a petrecut in anii 60 cind, intr-o noapte lunga din noiembrie 1967, miscarea femeilor din America a fost deturnata („hijacked”) de miscarea feminista care incepuse sa infiltreze miscarea femeilor pentru drepturi in anii 60. In acea noapte lunga a izbucnit razboiul nedeclarat dintre femeile traditionale si feministele care au redirectionat miscarea femeilor catre avort, divort, iar apoi homosexualitate, distrugerea valorilor, a familiei, a casatoriei, indoctrinarea fetelor in a se crede superioare baietilor, si infantilizarea baietilor ca fiinte agresive care trebuie imblinzite pentru a asigura fericirea femeilor. Razboiul acesta a implinit, saptamina trecuta, 49 de ani. Geneza lui e subiectul cartii lui Sue Ellen Browder, intitulata „Subverted – How I Helped the Sexual Revolution Hijack the Women’s Movement” („Subminare – cum am ajutat revolutia sexuala sa deturneze miscarea femeilor”)
Cine e Sue Ellen Browder? Nascuta imediat dupa al Doilea Razboi Mondial in Iowa intr-o familie protestanta, in anii tarzii ai vietii Browder s-a convertit la catolicism, dupa un scurt popas in biserica episcopala. Familia ei era una normala si fericita. Tatal era om de afeceri iar mama casnica. Duminica mergeau la biserica. In anii 60 Browder a plecat la studii de jurnalism in statul vecin, la University of Missouri. Anii 60 au fost anii de varf ai miscarii pentru drepturi ale femeilor. Stimulata in gandire si simtaminte de ceea ce se intimpla in jurul ei, Browder a dorit sa-si foloseasca talentul jurnalistic pentru promovarea miscarea femeilor. Si unde sa fi putut sa o faca mai bine decit la New York, centrul miscarii pentru drepturi ale femeilor din America, metropola in care erau publicate cele mai mari si prestigioase reviste pentru femei din lume, si unde liderii miscarii femeilor isi aveau rezidenta.
Norocoasa, in 1970 Browder a obtinut, la $150 pe saptamina, pozitia de jurnalista la prestigioasa publicatie Cosmopolitan, numita, pe scurt si cu afectiune de feministe, Cosmo. Pe vremea aceea editorul sef la Cosmopolitan era Helen Gurley Brown, o femeie traditionala, casatorita, cu copii, care pina nu de mult isi profilase publicatia pe subiectele traditionale de interes femeilor. La vremea aceea revolutia sexuala era inca in fasa. Dar Brown a vazut in revolutia sexuala o oportunitate unica pentru revista ei – acumularea de noi cititori prin publicarea de subiecte controversate, neconformiste care sa atraga noi cititori. La inceput, Browder a facut jocul lui Brown. A publicat zeci de articole, majoritatea dintre ele continind minciuni, promovind idea ca libertatea sexuala e cheia fericii pentru femei cit si pentru ascensiunea profesionala. („… for the next twenty-four years as a freelance writer for the magazine, I told lie upon lie to sell the casual-sex lifestyle to millions of single, working women”.) Important, Browder accentueaza ca „la inceput, miscarea femeilor si revolutia sexuala au fost fenomene culturale separate si distincte”. („In the beginning, the women’s movement and the sexual revolution were distinctly separate cultural phenomena”) (Pagina 11) Cosmopolitan, scrie Browder, a fuzionat aceste doua miscari iar Browder si-a facut contributia din plin. Cum, intreaba ea, de s-a ancorat aceasta gandire, atit de dominanta la tinerele studente americane, ca, pentru a „fi libera inseamna sa faci studii universitare, sa urmaresti o cariera, sa fii cit se poate de activa sexual, fara a fi atasata de nimeni”. (Pagina 12)
Un prim pas in directia fuzionarii miscarii femeilor si a revolutiei sexuala a fost carea lui Brown Sex and the Single Girl („Sexul si tanara necasatorita”) care promova notiunea ca o tinara necasatorita intr-o metropola mare poate sa urce scara succesului la locul de munca, si in acelasi timp sa dobindeasca satisfactie sexuala, lucrind din greu si ore multe, intretinind relatii sexuale diverse cu diferiti barbati, casatoriti ori nacasatoriti si fara a avea copii.
Un alt pas a fost cartea lui Betty Friedan, The Feminist Mistique („Misticul feminist”), publicata in 1963. Friedan observa ca femeile din vreamea ei erau plictisite. Implinirea lor personala era atribuita casatoriei, familiei si copiilor, adica dependentei de factori externi. Friedan a propus o alternativa – emanciparea sexuala a femeilor, pe care ea a numit-o „misticul feminist”. Una din persoanele influentate de Friedan, foarte influenta in miscarea feminista si a revolutiei sexuale din viitor, a fost Gloria Steinem, cunoscuta pentru faimoasa ei expresie „casatoria e o forma de prostitutie” („Marriage is a form of prostitution”) (Pagina 29)
Inca naiva, Browder contribuia din zor la transformarea miscarii femeilor in revolutie sexuala. I se cerea sa scrie articole despre sexualitate. Browder inventa fapte si nume fictive pentru articolele ei. Pretindea sa ia interviuri reale la femei necasatorite, pline de succes profesional, emancipate sexual, femei care avortau, foloseau pilule contraceptive, si pretindeau sa fie fericite. Doar ca interviurile ei erau fictiuni, neadevarate si inventate de ea. A invatat de la alti jurnalisti sa inventeze istorisiri promovate apoi ca fiind reale si adevarate. Din cartile de telefon lua nume fictive, de obicei cele frecvent intilnite in America (Johnson, Smith, Brown, Garcia), si plasa evenimentele in restaurante, cluburi, parcuri si alte locuri bine cunoscute din marile metropole americane, fara ca cineva sa suspecteze ori sa creada ca o poveste descrisa de ea ca fiind reala ar fi, de fapt, una inventata. (Paginile 36-44) Durerile cu care aceste femei se confruntau erau evitate, bolile venerice, singuratatea, lipsa de autostima, inabilitatea de a progresa profesional, divorturi, avoturi, durerile fizice, fertilizarile in vitro, abandonul amantilor.
Larry Lader
Un barbat influent al anilor 70 care a contribuit la fuzionarea miscarii femeilor si a revolutiei sexuale a fost Larry Lader, unul din fondatorii miscarii femeilor pentru abolirea legilor anti-avort. Lader a convins Organizatia Nationala a Femeilor din America (National Organization for Women) sa includa in platforma ei abolirea legilor anti-avort. Browder sustine ca miscarea femeilor anilor 60 a fost deturnata in mare parte datorita eforturilor perseverente ale lui Lader, a carui mare pasiune si ultim obiectiv a fost legalizarea avortului. (Pagina 12) Lader a publicat o biografie a lui Margaret Sanger, fondatoarea miscarii pentru avort din America.
Dar Lader si-a dat seama ca eforturile lui vor fi fara succes daca nu raliaza opinia publica, si mai ales a femeilor, impotriva Bisericii, in special a Bisericii Catolice. Lader a recurs la metodele deja cunoscute revolutiei sexuale pentru atingerea acestui obiectiv – atacuri jignitoare la adresa Bisericii si, in special a Vaticanului. Pe linga el s-au alaturat alti oameni influenti ai anilor 70 care urmareau aceleasi obiective, Hugh Heffner, fondatorul industriei pornografiei din America, si Alfred Kinsey, cunoscut pentru exagerarile lui in privinta orientarii sexuale. Mottourile initiale au fost „avortul si contraceptivele”. Browder accentueaza insa ca „abortion and contraception were not part of the original women’s movement”. („la inceput avortul si contraceptivele nu au facut parte din miscarea femeilor”) (Pagina 14) In timp, perspectivele lui Browder au evoluat, dindu-si seama ca „the sexual revolution was for unmarried sex and against motherhood” („revolutia sexuala a tintit sexualitatea celor necasatoriti si impotriva maternitatii”) (Pagina 36)
Lader si aliatii lui au lansat, in 1973, un document influent, Good Without God („Bine fara Dumnezeu”) care privea in special Biserica Catolica ca „obstacol in calea progresului”. Documentul cerea Bisericii sa rescrie teologia crestina in sprijinul justificarii emanciparii sexuale, a avortului, divortului, pilulelor contracptive, etc. Religia divizeaza oamenii, ziceau Lader si aliatii lui, dar umanismul, adaugau ei, uneste. Pe linga Lader, un alt barbat influent in deturnarea miscarii femeilor a fost Bernard Nathanson, membru fondator, impreuna cu Lader si altii, ai miscarii pentru avort din America. [Nota AFR: Doctorul Bernard Nathanson e bine cunoscut publicului din Romania. A avortat mii de copii, dar spre finele vietii si-a venit in fire, si-a cerut iertare pentru erorile tineretii, si a devenit una din cele mai puternice si influente voci a miscarii pro-viata din America. Cu putin ani in urma a murit in anii 80 ai vietii]
Noiembrie 18, 1967 Washington DC
Pe 18 noiembrie 1967 un grup restrins de 105 de femei din Organizatia Nationala a Femeilor s-a strans la hotelul Mayflower din Washington DC pentru a doua conferinta nationala a ei, organizatia fiind infiintata cu un an inainte. Inca din primele ore ale conferintei, dezbaterile au mers in doua directii, una promovata de Betsy Friedan, la vremea aceea de 64 de ani, si Marguerite Rawalt, o texana de 72 de ani. Aceste femei aveau trecuturi si experiente de viata diferite. Friedan avusese parte de o casnicie violenta, pe cind Rawalt de una lunga si fericita. Friedan a abandonat iudaismul, devenind umanista si semnatara a Manifestului Umanist. Rawalt era protestanta cu valori definite de convingerile ei religioase, anticomunista, si anti-avort. Din conferinta lipseau femeile de culoare, cele putin educate, cele sarace si femeile implicate in activism crestin. Dupa dezbaterea unor subiecte necontroversate de interes comun, precum gradinite pentru copii si implicarea femeilor in politica, Friedan a adus in discutie subiectele fierbinti ale zilei – revolutia sexuala, avortul, divortul, pilulele contraceptive, educatia sexuala. Insista pentru abolirea tuturor legilor care la acea vreme interziceau avortul. Promova avortul ca pe un drept constitutional al femeii. Impotriva ei argumentau Rawalt si femeile care gandeau ca ea: avortul ucide copiii nenascuti, medicii nu informeaza femeile privind efectele avortului asupra femeilor si femeile sufera. Disputele au continuat pina dupa miezul noptii. Multe dintre femei au plecat inainte de terminarea conferintei, dezamagite si dezgustate. In final, cu un vot de 57 la 14, Organizatia Nationala a Femeilor a adoptat o rezolutie de legalizare a avortului.
In lunga noapte de iarna din Noiembrie 18, 1967 a inceput lungul, interminabilul si epuizantul razboi civil intre femeile traditionale si feministele Americii. Cele din urma au influentat marile publicatii pentru femei si le-au transformat in publicatii feministe: Elle, Cosmopolitan, Vanity Fair. In timp, femeile traditionale s-au repliat si au lansat miscarea pentru viata a copiilor nenascuti, pentru valorile traditionale in familie, pentru abstinenta, pentru restrictionarea divortului, impotriva pornografiei. In timp, acestor femei curajoase li s-au alaturat barbatii, sotii, fiicele si fii. Feministele au transformat miscarea femeilor intr-o miscare impotriva casatoriei, a familiei, pentru promiscuitate, educatie sexuala, subventionarea avortului din fonduri publice. In opinia lui Browder, in noaptea lui 18 noiembrie 1967 revolutia sexuala si miscarea feminista s-au contopit intr-o singura miscare – antifamilie, anticasatorie, antiviata. Feministele au castigat majoritatea bataliilor de dupa 1967. Au reusit sa liberalizeze divortul si sa convinga Curtea Suprema a Americii sa legalizeze avortul si pilule contraceptive. Au pierdut insa batalia pentru un amendament constitutional, initiat in anii 70, pentru stipularea egalitatii intre barbati si femei in constitutie, asa numitul Equal Rights Amendment.
Miscarea femeilor traditionale continua – cu succes
Miscarea femeilor traditionale continua si ea – cu multa perseverenta, fara sprijin financiar public ori din partea marilor corporatii globale si fara sprijinul mass mediei. Bataliile pierdute, in special avortul, nu le-au descurajat. Dimpotriva, le-au facut si mai perseverente. In fiecare ianuarie, din 1973 incoace, ele organizeaza marsul national pentru dreptul la viata al copiilor nenascuti care se tine la Washington, DC. Au lansat miscarea impotriva pornografiei, prostitutiei, si, in decenii recente, impotriva traficului de fiinte umane si a exploatarii sexuale. S-au implicat in politica, au devenit guvernatoare, judecatoare si modele de traire morala pentru fiicele lor. Ele sunt eroine ale miscarii pentru valori. Dispretuite de mass media dar pretuite de Dumnezeu. Ele au fost o inspiratie si pentru femeile din alte tari ale lumii unde femeile pledeaza pentru dreptul la viata al copiilor nenascuti, familie si casatorie. Au inspirat si femeile Romaniei, atiti tinere cit si mai in varsta, care poarta pe umerii lor povara luptei pentru valori, a decentei si moralitatii publice, impotriva pornografiei, a prostitutiei si a explotarii sexuale in Romania. Le apreciem si le multumim.
Femeile traditionale ale Americii au scontat un mare succes pe 8 noiembrie. Au ales un barbat la Casa Alba nu o feminista. Un barbat care doar ieri a numit in viitorul lui cabinet doua femei extraordinare, traditionale, crestine, pro-valori, pro viata, anti avort. Prima e
Betsy DeVoss, o crestina din Michigan care a fost numita Ministrul Educatiei. [Detalii:
https://www.theatlantic.com/education/archive/2016/11/5-things-to-know-about-betsy-devos-trumps-pick-for-education-secretary/508661/] A doua este
Nikki Haley, guvernatoarea statului South Carolina, pe care Trump a numito-o Ambasador SUA la ONU. [Detalii:
http://www.bbc.com/news/world-us-canada-38076114] Haley va pune capat imperialismului cultural al Administratiei Obama, pro-avort, anti-religie, pro-homosexual, distrugator de valori.
agnus dei - english + romanian blog 