Romulus Papp MARTURIE – ‘Mi-a vorbit Dumnezeu din ceruri: Vei trai. Nu vei muri!’

romulus-papp-biserica-carpati-cluj-1

Riscul celor care cresc in familie de credinciosi este sa intre intr-un cerc de rutina….Am crescut ca oricare copil intr-o familie in care vedeam doua lumi: o lume a lui Dumnezeu si o lume a intunericului. Si culmea ironiei e ca imi placea bezna…. 

Dupa ce  a avut loc revolutia romana in 1989, au venit in Romania evanghelisti din strainatate si mi-aduc aminte cand Joni Eareckson Tada  cu Luis Palau, cu Rick Amato, pe stadion la Marghita, au tinut o evanghelizare…. Erau mii de oameni acolo si m-am predat si eu. Si a venit un prieten de-al meu si a zis: „Mai, Romi, dar tu ai innebunit? Acum cand viata ne sta inainte? Tu esti nebun? Dai cu piciorul, unde-i Dumnezeu? Ca nu-i nicaieri,” mi-a zis prietenul. In doua luni de zile, pocainta mea s-a topit ca un fulg de zapada si-am lasat-o. Dumnezeu cheama, si iar cheama, si ma chema Dumnezeu…

Si acum, a venit Cuvantul lui Dumnezeu care a vorbit asa. Eram in salon. Eram cu Olimpia la rezerva. A sunat un telefon cu 0039, prefixul Italiei. Nu s-a prezentat cu buna dimineata, sunt cutare…. A spus asa: „Asa iti vorbeste Domnul. Ai intrebat, de ce si pentru ce ti se intampla ceea ce ti se intampla. Am vrut ca nimeni si nimic sa nu te scoata din mana Mea. Vei trai si nu vei muri.” Si a inchis telefonul. Am sunat inapoi. N-a deschis. Am sunat inapoi. N-a deschis. Cine-i omul asta? Mi-a vorbit Dumnezeu din ceruri. „Vei trai si nu vei muri,” prognosticul dat la cancer era catastrofal. Au spus Olimpiei, sotiei mele, ca pana la Craciun (am fost operat in 18 aprilie), pana la Craciun mai erau cateva luni, nu va trai, va muri. Tu esti tanara,” Olimpia avea 23 de ani atunci.”Tu te mariti, spunea dl profesor Mircea Gorgan. Olimpia: „Nu. Vreau cu el sau cu nimeni. Vreau totul sau nimic.”

Am crescut ca oricare copil intr-o familie in care vedeam doua lumi: o lume a lui Dumnezeu si o lume a intunericului. Si culmea ironiei e ca imi placea bezna. Imi placea sa trag de partea cealalta. Si de mic, , mama nu ne-a fortat niciodata sa mergem la biserica. Dar pentru noi a fost o evanghelie vazuta, citita, predicata in fiecare zi. Era un exemplu viu pentru noi. Eu oscilam si balansam intre cele doua lumi, ca si ceilalti frati ai mei. Dar dupa cum sunteti multi parinti aici si de mici vi- invatati copiii sa fie buni, ascultatori, dimineata pasta si peria. Seara, baia si celelalte. Il inveti de mic bunele maniere. Il inveti sa fie un copil ordonat, sa vorbeasca corect si curat si totusi cresc balariile de undeva. Cresc de undeva buruienele si nu stii de unde.

Exista pe pamantul acesta si puterea si lumea celui rau. As vrea sa marturisesc cum Dumnezeu a lucrat in viata mea pentru ca dupa cum ascultarea are consecinte si neascultarea are consecinte. Dumnezeu vorbeste in multe moduri si in seara aceasta  voi vorbi despre un Dumnezeu care cu adevarat exista. Nu e un Dumnezeu povestit pe la colturi, ci un Dumnezeu care cu adevarat e viu si lucreaza. Sunt aici adolescenti care care sunt cum am fost si noi cand am fost in vremea aceea, cu multi ani in urma. Numai ca atunci n-am avut paleta aceasta a pacatului. Internetul nici macar in vis nu stiam ce e in urma cu 30 de ani.

Vorbesc despre un Dumnezeu care mi-a schimbat viata. Riscul celor care cresc in familie de credinciosi este sa intre intr-un cerc de rutina. De mic invata psalmul 23. De mic se familiarizeaza cu cantarile. De mic se obisnuieste cu atmosfera asta bisericeasca  si el are 18 ani si inca nu e hotarat sa se boteze. De mic e invatat de tata si de mama cum trebuie sa se poarte, cum sa vorbeasca, ca el e copil de pocait. Eu, care am crescut in lume, am invatat alt fel. Eu nu m-am indoit ca un vlastar de salcie, ci m-am frant ca o creanga de stejar. Caci Dumnezeu e viu si lucreaza. Si acuma ma uit la multle mame care sunt aici si vreau sa va incurajez  pe cele care aveti perii albi. Daca aveti copii care ratacesc undeva departe de locul acesta unde se cheama numele lui Dumnezeu, vreau sa va incurajez si sa va spun in felul urmator: rugati-va cu credinta, ca Domnul asculta rugaciunia. Si eu sunt un rod al ascultarii lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a ascultat rugaciunea. Si pentru ca Dumnezeu asculta rugaciunile, oamenii vin la El.

Eu nu stiam ca Dumnezeu lucreaza chiar in modul acesta. Stiam eu ca undeva exista un DumnezeuStiam eu cate ceva. Nu prea vroiam eu cu pocaitii, ca stiam ca la pocaiti lucrurile sunt stricte. La pocaiti nu fumam, la pocaiti nu injuram, la pocaiti nu bem. Mi-ar fi placut un Dumnezeu permisiv cu o biserica permisiva; un tanar crestin din asta mai rebel un pic- si cu lumea si cu biserica. Dar nu se poate asta.

Si pentru ca neascultarea are consecinte.. mama imi spunea asa: Romi, tu trebuie sa-L cunosti pe Dumnezeu, caci orice om trebuie sa-L cunoasca pe Dumnezeu, caci in cer la Dumnezeu nu poti sa ajungi decat avand cu El o relatie. „O mami, voi pocaitii. Baticuri, prunci, o lasa-ma.” Eu, 16 ani. Ce sa-i spui unui tanar de 16 ani? Unui baiat care sta pana la 3 dimineata pe internet. Tu care esti tata si dumitale care esti mama, habar n-ai; el e mare istet. Invarte lumea. Nu. Asa am crezut despre sine, ca eu le stiu pe toate si le pot pe toate. N-am nevoie sa fiu invatat. Doar am viata mea. Fac ce vreau cu ea. Asta a fost cuvantul pe care l-am spus: „Asta e viata mea. Lasa-ma sa fac ce vreau cu ea.” Atata mi-a spus: „Voi posti pana ochii in cap mi se vor usca.  si picioarele mi se vor bate de-olalta. dar Dumnezeu, tie, iti va iesi inainte. Si eu spuneam ca si Eminescu intr-un vers: Pana la lacrimi, mi-e draga viata.Vreau sa o traiesc.

Dumnezeu vrea sa traiesc altceva. Dumnezeu ma dorea aici. Dvs. care sunteti in spatele meu, celor din sala, va vorbeste Dumnezeu in seara aceasta din dragoste. Numai noi, cei din carucioare, stim ce inseamna asta. Noi stim ce inseamna sa nu mai calci pe iarba. Si in seara aceasta, fratele pastor a indemnat, calauzit de Duhul Sfant, sa multumim lui Dumnezeu. Vreau sa va intreb onest si corect: Care din voi care umblati in seara asta, ati spus astazi, iti multumesc Tata ca ne-ai dat doua picioare? Dar, iti multumesc din inima. Eu zic ca si Iov: Iti multumesc Doamne ca Tu le-ai luat; binecuvantat sa-Ti fie numele. Dar, dupa ce mi-a luat picioarele, aici in spate mi-a pus doua aripi. Si mi-a spus: Romi, cu ele, tu ajungi in cer si vom canta cantarea cea noua pe marea de cristal.

N-am ascultat. N-am ascultat pentru ca razvratirea era peste mine. As fi vrut sa traiesc cu lumea. As fi vrut sa fiu ca si lumea. De altfel, parinti care sunteti aici, aveti copii si-i vedeti, cum spuneam mai inainte. Il aduci la biserica, L-ai adus la binecuvantare. Si totusi, cand e de 18, 19 ani, iti intoarce spatele si la un moment dat am zis: „Auzi Tata, nu-mi impune ca nu mai vreau cu biserica.” Pentru ca el atat stie ca biserica are 4-5 ziduri, un trapez sau un dreptunghi, dar mai mult de atat… Dar, eu am aflat un Dumnezeu. Dumnezeu mi-a vorbit intr-un alt mod. In seara aceasta, Dumnezeu va vorbeste in dragoste. Nu ca ar fi cineva mai meritos decat Belo, care e in carucior, decat sora care e acolo. Nu meritati mai mult decat ei. Dar Dumnezeu, dvs., in seara aceasta, asa a socotit El, sa va vorbeasca in dragoste.

Dupa ce  a avut loc revolutia romana in 1989, au venit in Romania evanghelisti din strainatate si mi-aduc aminte cand Joni Eareckson Tada  cu Luis Palau, cu Rick Amato, pe stadion la Marghita, au tinut o evanghelizare si mama m-a rugat: „Romi, vii si tu la evanghelizare.” „O, ma duc doar sa vad ce-i acolo.” Am mers sa vad doar ce-i acolo si vreau sa spun caci cu tigarile in buzunar m-am predat in fata podiumului. Erau mii de oameni acolo si m-am predat si eu. Si a venit un prieten de-al meu si a zis: „Mai, Romi, dar tu ai innebunit? Acum cand viata ne sta inainte? Tu esti nebun?” Acuma sunt doar umbra celui care am fost la 20 de ani. „Dai cu piciorul, unde-i Dumnezeu? Ca nu-i nicaieri,” mi-a zis prietenul. In doua luni de zile, pocainta mea s-a topit ca un fulg de zapada si-am lasat-o. Dumnezeu cheama, si iar cheama, si ma chema Dumnezeu.

romulus-papp-biserica-carpati-clujromulus-papp-biserica-carpati-cluj-2

1.L-am cunoscut pe Dumnezeu ca si ajutor al vaduvei si a orfanului.

Vreau sa impart aceasta marturie in 3 segmente: L-am cunoscut pe Dumnezeu ca si ajutor al vaduvei si a orfanului. Aveam 18 ani cand tatal meu moare si opt copii ramanem doar cu mama. Tatal meu a murit de ciroza hepatica. Multa bautura, a facut un cancer hepatic si a murit. Si am ajuns de la o viata destul de echilibrata, am ajuns la lipsuri. Am ajuns sa n-avem paine pe masa. Ciudat asta. Mi-a placut sa invat si mi-a placut sa ma tin de scoala. Si am vrut sa fiu ceva in viata asta. Tanarule care esti aici si ma auzi: N-astepta sa faca cineva ceva pentru tine. N-astepta sa faca tata, mama, biserica. Ci fa tu ceva pentru ea. Si, doi, nu te uita in jurul tau la ceea ce nu poti sa faci si fac altii. Ci, uitat-e la ceea ce poti face tu  si fa cu tot sufletul, cu toata inima si cu toata puterea ta. Dumnezeu sa te ajute. Si vei fi mai mult decat biruitor. Am ramas fara paine intr-o seara. Am ajuns sa cunosc ce nseamna lipsa. Si mama, care era femeie credincioasa, a spus asa: la colt de strada nu ma voi duce. La poarta nimanui nu o sa bat. Ne vom pune pe genunchi si ne vom ruga lui Dumnezeu. Daca va vrea sa ne dea, ne va da. Daca nu, nu. Va inchipuiti, ca si adolescent, eram acuma la 18 ani, matur, major.

Ma gandeam: As vrea sa vad eu acest Dumnezeu, cum ne va izbavi El. Lemne pe foc trebuie. Camara trebuie umpluta. Multi suntem, 9 oameni la o masa nu mananca ca si doi. Acolo oala incepe totdeauna de la 8 litri in sus. Nu trei snitele sau un picior de pui. Acolo se mananca, ca-s multi si-s mari. Ne-am pus pe genunchi, si din respect pentru dansa, pentru ca era si este o femeie de caracter si o femeie a rugaciunii. Daca sunt astazi ceva, multumesc lui Dumnezeu pentru ea, sunt datorita ei, care a sculptat in noi cu rabdare si cu dragoste, fiinta care astazi sunt. Ne-am pus pe genunchi si eu, care nu eram invatat cu rugaciunea, m-am rugat Tatal nostru, o nascatoare, inger ingerasul meu si iarasi o nascatoare (rugaciune ortodoxa) si m-am oprit acolo. Ca n-am stiut sa ma rog. Un om care nu umbla cu Isus, un om care nu cauta casa lui Dumnezeu, nu se stie ruga. Un om care n-are o relatie cu Dumnezeu, nu se stie ruga pentru ca rugaciunea nu-i bolbolosirea multelor cuvinte. Ci e o stare de dialog cu Dumnezeu. Vorbesti cu El; El te asculta. Taci tu si iti vorbeste El. Eu n-am stiut asta. Dumnezeu a lucrat in asa mod ca ne-am pus toti pe genunchi. Ne-am rugat. Nu s-a intamplat nimic. Ne-am culcat cu totii flamanzi. Ne-am pus la odihna.

In noaptea aceea, Duhul lui Dumnezeu a miscat inima unui frate din biserica Salem din Marghita, suntem 402 membrii. Dumnezeu a miscat inima unui frate si i-a spus asa: Dimineata, la prima ora, te trezesti si ei pe fratele cutare cu tine. Te duci la casa vaduvei, ca au strigat la mine si e nevoie sa intinzi mana. Noi nu stiam asta, dar cand ne-am trezit dimineata la sapte si ne-am dus fiecare in drumul lui la scoala si la servici, in casa era un miros de paine prajita si unt si laptic. Si am zis: „O, mami, ai folosit un siretlic sa ne aduni la rugaciune.” Au siroit lacrimile. Si a zis: „Nu, pe cand voi dormeati, dimineata, de vreme, fratele cutare si cu fratele cutare, mi-a dat numele, au batut la geam si au adus banii astia.” Si mi-a aratat banii. Un porc gras, erau bani multi atunci. Nu era 50 de lei.

Atunci am inceput sa inteleg ca atunci cand un nenorocit striga, Domnul aude. Nu eram pocait. Eram om de lume. Dar am vazut cum atunci cand o vaduva plange, cand o mama plange pentru copii, Dumnezeu ia aminte. Pentru mine, asta a fost un raspuns la rugaciune, chiar daca n-am spus nimic, am spus: nici dintr-un milion de intamplari, darts, nu nimeream dintr-un milion de incercari sa lovesc in 10 din prima. Ne-am rugat seara si, dimineata, Dumnezeu lucreaza. Spuneam mai inainte ca nu vorbesc despre un Dumnezeu care0i desenat si pictat si povestit. Povesti? Nu. Vreau ca prin tot ceea ce spun, numele Lui sa fie slavit. I se cuvine toata slava. L-am vazut pe El: Tatal orfanului si ajutorul vaduvei.  Cu toate acestea, nu am vrut sa ma pocaiesc. Aveam eu un gand. Aveam eu gandul: candva, cand voi fi batran. Stiu eu, ma voi pocai, ca asta-i drumul. Stiam eu caci cu calea larga, aia cu bautura, cu tigara nu ma duce-n cer si caci candva, odata, ma voi intoarce la pocainta. Dar nu stiam ca mai repede decat mi-am facut eu socoata. Stiti de ce? Si mi-am inceput aceasta marturisire cu aceste cuvinte: Daca exista vreo mama, vreun tata care plange pentru copiii lor, vreau sa va asigur in seara aceasta ca Dumnezeu ti-asculta rugaciunea. Chiar daca inca astazi, dumitale nu vezi nimic, chiar daca parese ca ceru-i plumburiu, totu-i sur, cenusiu si nu mai raspunde nimeni la nimic, parca nici lucrari, nici descoperiri nu mai sunt, vreau sa-ti spun ceva, ca Dumnezeu asculta rugaciunea.

2.Dumnezeu imi vorbeste intr-un alt mod

Ma incorporasem in armata, Am fost printre generatiile care am prins inca catania. M-am incorporat in armata in Arad, la unitatea de tancuri, tunuri, artilerie. Si Dumnezeu avea sa-mi vorbeasca, dar intr-un alt mod. Caci atunci cand, copile si tenere ma asculta cu atentie. Draga mea fetita, care ai parinti aici care-si inghit lacrimile si cina nu-i cina si somnul nu-i somn, atunci cand fratele pastor pentru tine va fi zero, atunci cand Biblia nu va mai vorbi si vei fi surd si orb, va incepe sa vorbeasca Dumnezeu intr-un alt mod.

Si a inceput Dumnezeu sa-mi vorbeasca intr-un alt mod, pentru ca a tot batut, a tot batut la usa vietii mele si n-am vrut sa-i deschid. Am vrut sa-mo vad de viata. Si cand eram dimineata pe platoul de inviorare, am cazut paralizat de jumatate, gramada jos. A venit acolo un subofiter: „Haima, ridica-te, scoala din asta am mai vazut eu. Nu vrei sa faci instructie.” Nu. N-am fost un tip puturos niciodata. Am fost un barbat zdravan si infipt. Eram cazut gramada. M-au ridicat doi sa ma puna pe picioare. M-au lasat si inapoi m-am dus gramada. „Mai, dar nu-i gluma. La infirmerie cu el, una, doua.” M-au dus la infirmerie. Refleze, zero. M-au trimis la spitalul judetean, centrul militar judetean de la Oradea, si dupa investigatii s-a vazut ca nu mai am reflexii pe piciorul drept. Nu se stia atunci ce-i cu mine. Incepea sa vorbeasca Dumnezeu. Incepea sa vorbeasca El si modul in care vorbeste El, aude si surdul, vede si orbul. Cand vorbeste Dumnezeu, se cutremura muntii. Dumnezeu nu se impiedica de un ciot. Nu se impiedica de un om, de o mie, de un milion, de o natiune, ca Dumnezeu e Dumnezeu. Slavit sa-i fie numele. Ce mult face sa ai acasa un tata, un batran care sa-si puna seara genunchiul si sa inalte rugaciuni. Ai toate motivele sa-ti fie groaza daca cumva  astazi inca cochetezi. Ai un limbaj dantelat, bisericesc, aranjat, dar tu esti un om de lume. Ai toate motivele sa-ti fie frica pentru ca vine vremea cand Dumnezeu te va scutura. Ma rog sa o faca El ca sa fii mantuit pentru ca beneficiul nostru este etern. Nu ma uit la ceea ce sunt acum, ci spun ca si Iov: „Doamne, Tu ai dat. Tu ai luat. Binecuvantat sa fie numele Tau.” Si, la ce mi-ar folosi aur si palate? Si la ce mi-ar fi folosit picioarele si astazi, instrumentist in lume, pierdut, cantaret si nenorocit la maxim. Uitati-va la lumea asta. Uitati-va la cei care sunt pe acolo, pe scene. Destrabalare si nenorocire la maximum. Dumnezeu, in schimb, a ascultat rugaicunea unei vaduve. Multumesc, Tata din ceruri, ca Te-ai indurat si de mine.

Dupa ce s-a vazut ca nu mai pot calca pe picior si scapam laba piciorului, eu nu stiam ca debuta un cancer madular, aici in spate. Credeam  o lombalgie, un efort solicitat, incarcatura mare, cazuti in noroi, inghetau hainele pe noi. Am crezut ca e de acolo. Nu. Dumnezeu incepea sa vorbeasca intr-un alt mod. Am capitulat atunci cand mi-am dat seama ca nu mai pot sa umblu, ci umblu doar scapad piciorul, ca nu mai sunt cel care am fost si la 22 de ani am primit credinta. Urma ca sa-L primesc pe El ca si Mantuitor. L-am cunoscut ca si tata al orfanului, ca si ajutor al vaduvei, acuma urma sa-L cunosc ca si Mantuitor, ca si Cel care schimba viata. Curatenia se face din launtru in exterior si si nu invers. Cu tigarile in buzunar, Duhul Sfant a intrat in viata mea, caci El a venit in lume sa dovedeasca ceea cepriveste pacatul. Vine in mintea ta si iti spune: Ce faci, nu este bine. Ce faci, e pacat. Nu trebuie sa-ti spuna absolut nimeni.

Eram cu tigarile in buzunar, cum va spun, si Dumnezeu a intrat in inima mea si mi-a dovedit: Nu e bine ce faci. La 22 de ani, la predica unui frate, cita din Isaia 53: „E; a fost dus ca un Miel la taiere. Acolo in Isaia 53 e Miel. In Isaia 9, e Leul din Iuda. Eu am crezut ca Isus e unul puternic, unul tare. Nu-l invinge nimeni. Nu, ca un Miel la taiere. Murea pentru pacatul meu si pentru pacatul tau. Mi-a strapuns atunci inima. Se intampla asta undeva in vara anului 1995. Mi-a strapuns inima. Eu eram cu tigarile in buzunar acolo mai in spate (in biserica). Nu venisem in fata pentru ca dintre pocaiti si dintre fetele pocaitilor ma cunosteau si imi era rusine. Sa vii in biserica, era o groaza. Era teribil. Emotii la maxim. Desi, intr-un club, daca te duci sa te zbatii, nu-i nici o problema. In biserica, te topesti. Dar, stiti de ce se intampla asta? Acuma imi dau seama. Atunci nu mi-am dat seama. Aici e prezenta lui Dumnezeu. Aici e puterea lui Dumnezeu care este mare.

Urma sa-L cunosc pe El ca si Mantuitor. Si dupa ce a vorbit fratele acesta, un om de 92 de ani, fratele Silaghi, mi-a strapuns inima. Plangeam ca un copil. Nu ma puteam stapani, ca Duhul Sfant mi-a strapuns inima. Si am zis: „Cum ma las eu de tiagri?” Mi-am promis eu mie la fiecare revelion ca pe cuvantul meu ca nu mai fumez. Aia pana la bobteaza, 6 ianuarie si inapoi cu tigara. Eram legat. Lanturile acestea cad atunci cand robii Domnului se aduna. Omul legat cu posesia aceea, pus inaintea lor, cheama numele Lui si numele lui Isus elibereaza. Evanghelia slobozeste. Evanghelia vindeca. Evanghelia are putere. N-am stiut asta.

Dupa ce s-a terminat seara aia de evanghelizare, am rugat pe fratele pastor: „Dle pastor, as vrea,” eu cochetasem cu biserica, dar nu puteam sa ma tin si nu mai vroiam sa ma fac de rusine. Ori cu biserica, ori nicicum, Eu as vrea sa ma pocaiesc, dar nu ma pot lasa de tigari. Si am boala si robia asta. De orice ma pot desparti, dar de astea, in ruptul capului. Mai bine nu manac. Si atunci, fratele ,intelept: „Cunosc pe cineva care in seara asta te va dezvata de ele.” Abia asteptam sa dau mana cu El si sa vad ce sociolog, ce psiholog, ce om e ala care ma va putea invata cum sa scap de acel viciu. Era Isus. Dupa ce a eliberat biserica, a dat doar o comanda si a spus asa: „Comitetul restrans ramane pe loc.” Au ramas vreo 8 oameni, cu dinsul, 9 si eu eram acolo. M-au adus la mijloc, nu era nimeni in biserica decat femeia de serviciu care statea cu matura si astepta sa inchida biserica. Au zis: „Frate, daca vrei, pe genunchi sau in picioare.. cum doresti dumneata. Noi ne rugam.” dupa ce am vorbit cu fratele pastor despre ce-i vorba. Si au inceput oamenii acestia, prinsi de mana, sa cheme numele lui Dumnezeu. Eu am stat in picioare si ma uitam la ei ciudat. Nu mi s-a intamplat niciodata pana atunci experienta asta. Si ca si un om din lume, ma uitam ciudat, interesat, ce se intampla. Dar, simteam cum ma dezumflu si devin usor ca o pana. Nu stiu cat timp s-au rugat oamenii astia, dar m-am simtit atat de bine, cum nu se poate spune.

Urma sa-L cunosc pe El ca Mantuitor, ca Salvator, ca izbavitor, ca cel care rupe lanturile, legaturi, puteri demonice. Dupa ce s-a terminat acel episod scurt, am fost lasat liber. M-au intrebat: Ce ai simtit? „Domnilor, n-am simtit decat ca simt ca zbor. O usuratate pe mine de neadevarat. Slavit sa fie Domnul. De atunci au trecut 22 de ani. Tigara in gura, nici macar in minte, n-a mai venit. L-am cunoscut pe El ca si eliberator, ca si Dumnezeu care elibereaza de orice viciu, fie pornografie, fie ganduri urite, fie ura, fie vorbire de rau, fie tigara, fie viciu, fie orice. Isus te poate elibera in seara aceasta.

3. Cunoscandu-L pe Isus ca VINDECATOR –

Dar l-am cunoscut pe Isus mergand mai departe, ca vindecator. Si partea asta e extraordinar de frumoasa pentru ca aici sunt niste probe de netagaduit. Aici sunt niste lucruri fantastice. Si cand vorbesc despre Dumnezeu, vorbesc despre un Dumnezeu care rezolva orice neputinta. El face imposibilul sa para si sa fie posibil. Spuneam mai inainte ce in 18 aprilie am fost operat de cancer nodular, cu metastaza masiva, in zona aia unde creste maduva spinarii. N-am stiut ca voi avea sa-L cunosc pe Isus ca vindecator. Si cand Olimpia, sotia mea, n-a fost in salon, am luat laptopul si mi-am facut testamentul de la revedere. Si acolo am vorbit cateva lucruri care acum nu le pot spune ca ma napadesc emotiile. Credeam ca voi incehia cu viata aceasta. In jurul meu, colegii mei in Bucuresti,  unde am fost operat, colegii mei de salon mureau si acolo se murea. Dar Dumnezeu avea sa se arate ca un Dumnezeu care vindeca. Un Dumnezeu care in furtuna ramane tot Dumnezeu. El nu-I neputincios ca si omul. El este Dumnezeu care a facut fiinta umana, binecuvantat sa fie numele Lui. Vreau ca sa slavesc numele Lui si sa ma laud cu El pentru ca vrednic este Mielul care a fost junghiat.

Dupa ce am fost diagnosticat cu boala aceasta si am facut 42 de sedinte de citostatice, va inchipuiti cum aratam. Eram panatiu, sur, gri ca si piatra. N-aveam par si nici sprancene. Imi era atata de rau. Mircea Hulea, prietenul meu, el m-a vazut; noi eram in biserica la Oradea atunci. El m-a vazut, ficatul mare, umflat. Desfigurat, ca un om bolnav de cancer. Dar vreau sa va spun ceva, peste tot si peste toate vegheaza Dumnezeu.

Si acum, a venit Cuvantul lui Dumnezeu care a vorbit asa. Eram in salon. Eram cu Olimpia la rezerva. A sunat un telefon cu 0039, prefixul Italiei. Nu s-a prezentat cu buna dimineata, sunt cutare…. A spus asa: „Asa iti vorbeste Domnul. Ai intrebat, de ce si pentru ce ti se intampla ceea ce ti se intampla. Am vrut ca nimeni si nimic sa nu te scoata din mana Mea. Vei trai si nu vei muri.” Si a inchis telefonul. Am sunat inapoi. N-a deschis. Am sunat inapoi. N-a deschis. Cine-i omul asta? Mi-a vorbit Dumnezeu din ceruri. „Vei trai si nu vei muri,” prognosticul dat la cancer era catastrofal. Au spus Olimpiei, sotiei mele, ca pana la Craciun (am fost operat in 18 aprilie), pana la Craciun mai erau cateva luni, nu va trai, va muri. Tu esti tanara,” Olimpia avea 23 de ani atunci.”Tu te mariti, spunea dl profesor Mircea Gorgan. Olimpia: „Nu. Vreau cu el sau cu nimeni. Vreau totul sau nimic.” Si Dumnezeu, care asculta rugaciunea,  va dati seama, dupa ce am fost iradiat, eram atat de bolnav. Imi era atata de rau, vroiam sa se termine cumva suferinta asta ca era epuizanta si insuportabila. E mult peste puterea omului de-a suporta. Si in spate, dupa ce am fost operat, in zona cicatrizata a inceput sa-mi creasca ceva. Intai cat o bila. Dupa aia, cat capul microfonului. Apoi, cat o piersica de-o culoare urita, vanata, ma uitam cu oglinda. Ce creste acolo?

Am sunat la Bucuresti: „Dle doctor, creste acolo ceva.” „Dle, noi v-am spus ca noi Dumnezeu nu suntem si ca viata, noi, nimanui nu dam. Asta-i boala si asta e. O, marit sa fie Domnul care vindecaIehova-Rafa, Dumnezeu vindeca, fie slavit numele Lui. Sunt plin de pasiune si dragoste pentru El, uitandu-ma la ce-a facut in viata mea. Marit sa-i fie numele. Ma uitam la zona aceea: „Mai, dar creste tumorul, creste cancerul. Nu-i bun.”

Vine in casa la noi un frate, m-au cautat mai multi, acest frate a intrat in casa si a zis: „Romi, am indemn si Dumnezeu m-a trimis la tine, sa ma rog cu tine.” Nu stia el ca eram eu framantat de chestia aia din spate. S-a pus pe genunchi. „Ne rugam impreuna.” Eram intins pe pat si am rugat-o pe Olimpia dupa operatie, am luat usa de la dulap afara din tatani, am sucit-o intro patura, am pus-o si eu pe aia dormeam. Primele doua, trei zile a fost greu dar dupa aceea m-am invatat a fost super. Omul acesta a fost trimis la mine cu un scop. El n-a stiut si de aici incep un sir de miracole cum nu va inchipuiti. Si aici vorbim doar si doar adevarul si adevarul asta elibereaza. Adevarul asta face inima libera, slobozeste. Adevarul asta vindeca, mantuieste, de aici, traind o succesiune de miracole care m-au uimit si m-au pus in uimire intr-un mod extraordinar. E de domeniul fantasticului. Dupa ce ne-am rugat, El cu ravna, din ziua aceea, el a rostit asa: „Barbatule, am hotarat astazi, zice Domnul, si acum sa incep vindecarea in trupul tau. Amin”  Cate n-am auzit noi din astea? Suntem obisnuiti cu ele. Dar, vreau sa spun ceva. Din clipa aceea, deja… Olimpia imi spune: „Romi, scade chestia aia. E mai mica. E mai mica. E mai mica. Nu mai e! O, Aleluia! Nu mai e! Unde e? Nu stiu! Cum? S-a dus. Unde? Nici asta nu stiu. Ca nu sunt Dumnezeu, numai om.

Imi spune intr-o zi: Am visat azi noapte, Romi,” in dulap aveam o comoda care era plina de medicamente, cele doua rafturi erau pline de medicamente. Si imi spune asa: „Am visat ca in coltul acela de acolo erau trei teancuri de 50 de lei (15 miioane sau 1.500 de roni). In ziua urmatoare, vine cineva la noi. „Frate Romi, am venit sa te vedem si sa te vizitam. N-am vazut eu, fiind intins pe pat,  ca s-a dus acolo si a  virit acolo banul. Sa vedeti ce seintampla. Vine Olimpia si imi spune: „Romi, ce-s cu banii astia aici?” „Cu care bani,” zic eu. „Cu astia.” „Nu stiu,” Eu sunt pe pat, eu nu ma pot misca. „Uite-i!” „Nu stiu! E visul!” Dumnezeu lucreaza exact cum El vorbeste si cum arata. Fie slavit numele Lui. Sunt miracolele pe acre le-am trait si am traversat din 2001 in 2007 recidiva tumorala. Din nou, operat in Bucuresti. Asta s-a intamplat in Octombrie. In luna mai, in 2008, din nou recidiva medulara, din nou operat.

Si atunci am ramas in carucior. Am zis: „Doamne, oare ce vrei cu mine? Oare ce vrei cu viata mea?” Eu sunt pregatit sa ma duc in ceruri. Eu sunt gata. De insurat, m-am insurat. Doamne, sunt pregatit sa ma duc daca ma chemi.” La care, imi vorbeste Dumnezeu si imi spune: „Barbatule, am nevoie de tine si vreau sa lucrez prin tine.” Sunt atatia care pot sa mearga. Si fratele Malutan mi-a creat aceasta oportunitate prin fundatia Caritatea, invitandu-ma la Oradea si vorbind si acolo. Dumnezeu vrea sa ma foloseasca pentru cei care umbla pe picioarele lor si umbla unde nu trebuieste, pentru cei care s-au plictisit oare cumva  cu Dumnezeul acesta care-i a mosilor  si a babelor. Sa-u obosit cu un Dumnezeu pe care-L cantam si-L predicam martia, joia si duminica in doua programe. Vreau sa va spun ceva. De 22 de ani, e mai dulce acum Isus decat in urma cu 22 de ani. Sunt mai indragostit de El astazi ca in urma cu 22 de ani. Mi-e mai draga pocainta, astazi, ca si in ziua in care m-am pocait. Pe zi ce trece, mi-e tot mai draga. Si la final… M-a intrebat o vecina de-a mea, care e si pocaita. M-a intrebat: Dar, chiar nu ti-e frica de moarte? O, sora, pentru noi, moartea nu exista. E doar o filosofie, caci acestia care au trecut prin apa botezului si sa-u dezbracat de alea vechi, au trecut din moarte la viata. Si vine un timp cand vom inchide ochii, sa visam ceva frumos, si cand ne vom trezi din vis, vom vedea in fata noastra pe unul care are ochii ca para focului, incins la mijloc cu un briu, picioarele ca arama aprinsa. Ne vom intalni cu El fata in fata. Si spune Iov: „Stiu ca Rascumparatorul meu este viu si cu ochii mei Il voi vedea. Marit sa fie Domnul. Aleluia. Ochii mei Il vor vedea. Crezi tu asta? Daca crezi asta, traieste ca atare. Daca crezi asta, traieste cu demnitate. Umbla cu demnitate si mori, daca trebuie cu demnitate. Ca iti mai spun ceva. Niciodata nu vei trai cum trebuie. Nu vei trai pentru un scop nobil daca nu vei avea motiv sa mori pentru El. Ci vei trai ca un zombie, un mort pe picioare, dar nu vei fi bun de nimic. Dar daca scopul tau e unul nobil si telul tau e cerul, cerul coboara intr-un om in carucior.

L-am vazut pe acest Dumnezeu mantuindu-ma si apoi vindecandu-ma.

Ultima, cu care am sa inchei marturia, ca am trecut mult de timp, este in 2012-2013, am avut dureri care mie imi erau familiare. Dureri pe care le avusem in urma cu ceva ani si ma durea rau in zona vertebrala. Si spuneam: „Olimpia, eu cu mine nu-i in regula. La fiecare recidiva m-am comportat asa. Intai niste dureri. Apoi ma incorseta ca incepea sa  paralizeze muschii toracici. Simteam ca n-am aer, ca ma inteapa, ca ma strange, ca si cum eram legat de un briu peste mijloc. Ceva cu mine nu-i in regula. Mergem la medicul de familie si imi face o trimitere catre Centrul Maria in Oradea pentru un RMN. Cand imi fac RMN, stupoare. Revidiva tumorala. Am zis: „Doamne, e asa de greu carul asta de dus si paresa ca nu se mai termina. Dar, ce vrei sa invat din asta?” De fapt, Dumneezu vroia altceva, ca prin toate aceste incercari, sa invete altcineva. Sa vada altcineva. Ca numai atata ingaduie Dumnezeu fratelui Malutan, cat poate dumnealui duce. Numai atata ingaduie peste umerii mei, cat pot eu duce. Si pot, va asigur de asta. Nu stau aici ca si un om depres, cazut in cecle mai grave forme de depresie, pierdut cu mintea, disperat. Nu. Stau inaintea dvs ca un om zdravan, echilibrat, care se lauda cu un Dumnezeu puternic. Slavit sa-i fie numele. Si eu n-am de gand sa dau inapoi. Merg inainte, ca Cel ce-a mers inaintea mea, a biruit, Si calc pe urmele Lui, stiind c ain final voi birui si eu.

Ma uit cand imi facea film, eram bagat in bunker. Olimpia era cu doamna medic in cealalta camera. Doamna doctor spunea: „Uitati in secventa, se vede acolo, se vede acolo..” Olimpia era disperata, cand am iesit afara m-am uitat la ea: „Spune-mi cum stau lucrurile.” „O, Romi, cel mai rau raspuns care ti-l pot da.” Spune: „Recidivat.” Suparat si eu, stiam calvarul care trebuie sa-l urmez. Stiam iar drumurile. Covalescenta dupa operatie. Stiam riscul, statul mult la pat. Stiam ce ma asteapta. M-am rugat: „Doamne, Tu ai putere. Doamne, Tu poti sa lucrezi.” Si acum, din nou, iar miracolul. Iar interventia divina. iar bratul lui Dumnezeu. Si asta s-a intamplat acum 4 ani. Am un prieten la Bulz, undeva cum te duci spre coada lacului, cand mergi catre Oradea. E prezbiter la biserica din Bulz, fratele, Nelu Deac, mi-e prieten foarte bun. Si el, lucrand in breasla, cu afaceristi, se cunostea cu fratele Calin Turc pe care il cunoasteti, ca e din Cluj. E un om deosebit, un om de mare caracter. Zice fratele Nelu asa: „Romica, fii atent, iti dau contul si codul meu bancar. Tu iti platesti online. Iti faci plata, nu-i mare lucru. Primesti pinul, celelalte. Iti faci rezervare doua bilete de avion. Zbori cu avionul din Oradea in Bucuresti, sa nu faci atata drum ca pentru o persoana cu afectiuni lombare, sa-l scuturi pe drumurile noastre romaensti mioritice, e greu pana in Bucuresti. Cu avionul e mai simplu. Stiti ce s-a intamplat? Nu puteam efectua transferul bancar. Dar eram pe telefon cu doamna de la aeroport, de la Oradea. „Dle,” zice, „vad, vad ca accesati. Nu va putem accepta plata pentru ca probabil nu sunt bani in cont.” „Ba da,doamna, sunt, si nu putini. Va rog sa…” „Nu se poate.”

Era incurcata treaba. Adica, Dumnezeu a blocat acel lucru. Stiti de ce? Imprejurari si timpuri. Dumnezeu dorea sa ajung  acolo exact asa cum spunea acea fata: O, daca Domnul ar veni la noi in tara. In Israel, acolo e un profet pe nume Elisei. El daca s-ar ruga pentru tine, tu te-ai vindeca.  Si zice Naaman: faceti bagajul ca plecam cu evreica. Omul lui Dumnezeu era acolo. Stiti ce s-a intamplat? Zice Nelu: „Mai, Romi, nu ne mai complicam. Daca am incercat o ora si ceva si nu s-a putut..” Nu se poate pentru ca Dumnezeu a blocat acel lucru. Mi-am luat masinuta. Spune Nelu: „Vii la mine la Bulz, te iau cu masina si te duc eu. Las jos scaunul si te las intins.” Zis si facut. Am ajuns la el la Bulz. In zona era fratele Calin cu inca doi frati de la Suceava. Lucrul acesta este extraordinar.

Eu eram la mine cu plasa, cu filmele si cu interpretarea imagistica a rezonantei magnetice nucleare pe care o facusem in urma cu doua saptamani. Zice fratele Nelu: „Alo, frate Calin, esti prin zona?” „Da.” „Uite, am aici un prieten bun, fratele Romi de la Marghita. N-ai face bine sa vii pe aici?” Sunt chiar prin zona. Vin cu doi frati, intr-un sfert de ora vom fi acolo.” Apare acolo. Nu vreau sa fac reclama niciunui om, vreau sa fiu foarte clar. Nu fac reclama niciunui om, ci vreau sa-L inalt pe Isus. Isus m-a vindecat. Isus si-a pus mana peste mine. Am simtit curentul. Am simtit puterea Lui. Prin oamenii Lui a lucrat El pentru ca El are oameni, fie laudat numele lui Isus. Ajunge fratele Calin cu inca cei doi frati. „O, frate Romica, te stim de la evanghelizari. Ok, ne rugam Domnului,” ca n-aveau timp. Era tarziu, spre noua seara. S-au pus pe genunchi. Nu mult tam tam si nu multa forfota. Au chemat numele Domnului. Culmea, ca am simtit cum ai pune un fir cu amperaj mare, in crestetul capului. Zzz, o tensiune. Aparatul de sudura. Aici e Isus. Aici e Domnul. Am simtit puterea Lui. Dupa ce s-a incheiat rugaciunea in lacrimi. Am simtit fiecare prezenta Domnului. „Frate Romica, ai simtit ceva?” „Am simtit o putere,” dar nu imi place mie sa fac declaratii bombastice: m-a vindecat Domnul. Nu, imi place sa fiu foarte atent pentru ca se poate intampla altceva.

Am plecat fiecare in drumul nostru. Dumnealor, spre Cluj, eu cu fratele Nelu si sotia, inspre Bucuresti. Am ajuns dimineata la 7 in Bucuresti la clinica. Ne facusem programarea. Vorbisem acolo. Dupa ce am fost reinvestigat si reanalizat, acum urmeaza sa vedeti miracolul , ca asta-i frumos in Dumnezeu. Cand cade toporul si pluteste pe apa ca o bucata de poliester pentru ca Dumnezeu sfideaza si gravitatia si cancerul si focul si cosmosul, ca El le-a creat. Fie slavit numele Lui. Imi zice doamna doctor, doamna Bucur: „S-a intamplat ceea ce vad eu cu ceea ce vad ei  aicea, nu-i unul si acelasi lucru.” Pai, eu am fost incurcat. Zice: „Dumneatale esti OK.” Pai, cand unu-i bolnav de cancer, ii spui ca este OK? E o problema aici. „Du-te acasa, fii sanatos. Manca, traieste, ca esti bine.” Si atunci, am intrebat-o: „Spuneti-mi, amvreun motiv sa-mi fie frica de ceva?” Trebuie sa-mi fie teama de ceva?” „Nu, dle, in urma a ceea ce noi am investigat, dumneatale nu ai nici o problema.” Aleluia! Ma intorc catre Olimpia si cum sunt eu ardelean, zic catre ea: „Olimpia, cata casa de aici!” Plecam si niciodata nu mai venim la oncologie si in Bucuresti.”

Vreau sa va spun, am iesit pe hol. I-am spus fratelui Nelu ce mi s-a intamplat, ca el ma astepta si ne-am imbarcat in masina pana inspre Brasov, numai rugaicune si lacrimi. Nici nu mi-am dat seama ca stau pe fund si ca ma doare sau nu spatele. De fapt, nu ma mai durea. Raspunsul a fost acesta: restul tumoarei care a ramas, operat sub optimal, adica, nu in totalitate, s-a calcifiat. S-a transformat intr0un calus, o bucata de creta si gata, a murit. Nu mai e nimic. Mare este Dumnezeu!. La asta spunem cu totii: „Laudat sa fie Domnul. Slavit sa fie Domnul.” Va multumesc din toata inima si multumesc fatelui Malutan ca  mi-a acordat aceasta ocazie sa fac aceasta marturie in biserica la dumneavoastra. Sper ca pentru cineva, sa fie benefica. Sper ca vreo viata, un tanar de aici, sa fie miscat. Un om sa fie vindecat, ca Dumnezeu are putere si azi. Nu credeti in rutina. Nu credeti in obisnuinta. Dumnezeu astazi este mai nou ca si orisicand. Pentru toate fie slavit numele Lui.

Marturie crestina. Romulus Papp. O marturie vibranta.

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: