Răspunsuri Pentru Viață – Incompatibilitatea teologiei înlocuirii cu învățătura Noului Testament

Răspunsuri Pentru Viață – Incompatibilitatea teologiei înlocuirii cu învățătura Noului Testament

iacob-berghianu-teologia-inlocuirii-3

Incompatibilitatea teologiei înlocuirii cu învățătura Noului Testament

Citeste / vizioneaza partea 1 & 2 –

  1. Rasounsuri Pentru Viata – Este compatibila teologia inlocuirii cu Sfintele Scripturi ? (Partea 1)
  2. Raspunsuri Pentru Viață – Incompatibilitatea dintre Teologia Inlocuirii și învățăturile Vechiului Testament (Partea 2)

Dragi telespectatori! Ne aflăm la cea dea treia emisiune, și ultima, în care ne-am propus să tratăm incompatibilitatea dintre așa-numita Teologie a înlocuirii și învățătura biblică explicită pe această temă. Întrebarea căreia dorim să-i aflăm răspunsul este dacă reiese sau nu din textul biblic că Dumnezeu ar fi înlocuit națiunea Israel, în calitate de popor ales, cu Biserica. În primele două episoade am vorbit despre teologia înlocuirii în general, despre cum s-a ajuns la această concepție și despre ce înțelege Biblia/N.T. prin sintagma Israel, iar în al doilea episod am adus argumente din Vechiul Testament care dovedesc că Dumnezeu nu avea de gând și nici în plan, în niciun caz, să-Și întoarcă fața de la națiunea Israel, ci dimpotrivă, că are încă multe de realizat cu această și prin această națiune, în viitor. În joc este legământul avraamic și toate celelalte legăminte, promisiuni și angajamente pe care Dumnezeu le-a făcut, și care au rămas neîmplinite. În prezentul episod vom face un succint periplu prin Noul Testament, aducând dovezi ale invalidității învățăturii cum că Biserica ar fi luat locul Israelului. Există teologi care, luând texte disparate din Noul Testament, consideră că această carte ar fi antisemită, anti-iudaică. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, în virtutea adevărului și a realismului biblic, Cuvântul Sfânt a condamnat și condamnă ceea ce este de condamnat, dar este o eroare să se extindă la întreaga națiune iudaică, acuzații făcute pentru un anumit grup de oamnei. Spre exemplu un text ca cel 1 Tes. 2.15 și16, în care se afirmă:

”Iudeii acestia au omorat pe Domnul Isus si pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu si sunt vrajmasi tuturor oamenilor, caci ne opresc sa vorbim Neamurilor, ca sa fie mantuite. Astfel ei totdeauna pun varf pacatelor lor. Dar, la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu!” (încheiat citatul) De fapt, cineva spunea: ”Cine vrea să se considere binecuvântat prin națiunea iudaică este binecuvântat (culminând, evident, cu binecuvântarea în și prin Isus Hristos, Mântuitorul), iar cine vrea să se considere blestemat poate și acest lucru (prin Marx, Engels, și mulți alți evrei, mai vechi sau mai noi!) În ce ne privește ne vom îndrepta atenția spre latura validă, general valabilă, a poziționărilor nou-testamentare vis-à-vis de națiunea iudaică, începând cu spicuiri din Evanghelii și continuând cu unele afirmații și învățături pauline. Începem prin a arăta că Domnul Isus Hristos a anunțat fără echivoc ca în viitor Israelul Îl va recunoaste, așa cum rezultă din una din ultimele Sale afirmații adresată, la general, națiunii lui Israel. În Ev. după Matei la cap. 23, vv: 38 și 39, Isus Hristos a rostit următoarea profeție:

Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: “Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (încheiat citatul) Din acest text se poate observa că Domnul Hristos a anunțat că, chiar dacă evreii L-au răstignit, va exista în viitor o altă ocazie când ei vor zice: ”Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Cu siguranță că dacă perspectiva ar fi fost cea susținută de teologia înlocuirii, anume că Yeshua Hamasiach (Isus Mesia) n-ar mai urma să revină niciodată pentru poporul Său national, altele ar fi fost cuvintele Mântuitorului în acel context. Tot în evanghelii,

Domnul Isus vorbeste despre o împărație viitoare, reală, unde ucenicii vor sta la masă cu El și vor conduce și administra națiunea lui Israel. Iată ce scrie în Luca 22:29 și 30: ”De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregatit-o Mie, ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărătia Mea și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.” (încheiat citatul) Nu este drept și corect să credem că Marele Învățător nu le vindea iluzii propriilor săi ucenici ci că le spunea ceea ce urmează să se petreacă în viitor, la propriu! În Faptele Apostolilor, 1:6 și 7, stă scris: Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat (pe Isus Hristos): ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: ”Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpânirea Sa. (încheiat citatul) Așadar, când ucenicii, proaspăt absolvenți ai celei mai grandioase școli de teologie, la picioarele Marelui Învățător, Îl întreabă pe Acesta despre momentul când va fi instaurată, din nou, Împarația lui Israel, Isus Hristos nu-i corectează negând veridicitatea existenței unei viitoare împărații a lui Israel, la care aceștia fac referire, spre a îndrepta eroarea din gândirea lor eschatologică. Corectia pe care Marele Învățător o aduce este doar cu privire la curiozitatea lor nejustificată în ceea ce priveste timpul/vremea instaurarii acestei Împărății a lui Israel, spunându-le:

,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”Dacă lucrurile ar fi stat altfel, cu siguranță că Mântuitorul i-ar fi corectat și le-ar fi spus că așteptările lor sunt eronate, că nu se mai pune problema unei viitoare Impărații a lui Israel. Așa că și pasajul analizat dă validitate, indirect, conceptului unei împărății, promisă, în primul rând, pentru Israel. Tot în Faptele Apostolilor, la capitolul 3, versetele 19-21, apostolul Petru le spune evreilor din acea vreme: Pocaiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, pentru ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare și să trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime.”

Și din acest text rezultă că Dumnezeu nu a renunțat la poporul Său ci, dimpotrivă, că așteaptă ca acesta să făcă ceea ce trebuie să facă, adică să se pocăiască și să creadă, pentru a reintra în relația de legământ, temporar suspendată, spre a crea condițiile ca Mesia să revină pentru ei. Consiliul de la Ierusalim descris in Faptele Apostolior (15:1-43) a decis ca neamurile sa nu tina legea dar in ce priveste pe crestinii dintre evrei ei continuau sa participe la sarbatorile evreiesti. Pastrarea sarbatorilor iudaice de catre evreii credinciosi nu a fost interzisa de Domnul Hristos! Vedem aceasta pe tot parcursul cartii Faptelor Apostolilor. Rostul tinerii sarbatorilor a fost, desigur, păstrarea identitatii nationale. Si astazi, de altfel, bisericile mesianice tin sarbatorile Vechiului Testament. Chiar Pavel a facut la un moment dat asa ceva.( F.Ap. 21.24) Trecând acum la epistole, trebuie să avem în vedere că apostolul Pavel, în epistola sa către Romani, dedică un întreg capitol faptului ca Israel are un viitor ca natiune in planul lui Dumnezeu. Așa cum spunea chiar un lider evreu, cred că Ariel Șaron, Romani 9 descrie trecutul, Romani 10 -prezentul, iar Romani

11-viitorul națiunii lui Israel. În chiar primul verset din acest capitol, la Romani 11.1, ap. Pavel pune o întrebare foarte directă și, tot el, dă un răspuns la fel de direct și fără echivoc (citat): ”Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” ”Nicidecum!” Așadar, acest nicidecum ar trebuie să rămână nicidecum, indiferent care ar fi subterfugiile izvorâte din dificultatea înțelegerii celor spuse de apostol. Apostolul Pavel, analizând consecințele necredincioșiei Israelului, spune, în Romani 3: versetele 3 și 4: ”Și ce dacă unii s-au îndoit? Necredința lor va anula ea credincioșia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos.” Ori, reamintim faptul că în profetul Ieremia, capitolul 31:35-37, Dumnezeu spusese: ”Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul Oştirilor: ‘Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!. „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut”, zice Domnul.

Teologul american Thomas Ice a afirmat: ”Nimic din lumea asta nu mă poate determina să-mi schimb părerea, doar dacă cineva ar reuși să nimicească, soarele, luna și stelele de pe cer!” Slăvit să fie Domnul că așa ceva nu pot face nici oamenii și nici demonii! Rămânând tot în Epistola către Romani la capitolul 11:29-33, observăm distincția clară care este făcută între Biserică și Israel, prin afirmația (citat): ”Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”

replacement-theology

Teologia Inlocuirii

In contextul epistolei către Romani cap 11 Israel este văzut ca națiune, chiar dacă unii dintre evrei făceau parte și din Biserică. Creștinii dintre națiuni care privesc cu dispret spre starea prezenta a lui Israel sunt atenționați in mod sever de apostolul Pavel: ”Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate… nu te făli faţă de ramuri… caci daca nu a crutat Dumnezeu ramurile firesti, nu te va cruta nici pe tine” (Romani 11:17, 18, 21) În Romani 11.25-29 se vorbește despre o taină dezvăluită, care n-ar avea obiect dacă Biserica ar fi luat locul Israelului. Dar să urmărim pasajul biblic: ”Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într’o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ,,Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov. Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei când le voi șterge păcatele.” În ce privește Evanghelia ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți, din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută”. (încheiat citatul)

Pavel ne informează că lui Dumnezeu nu-I pare rău de alegerea făcută, și acest lucru este imuabil, din veșnicie în veșnicie! Ce rost ar mai fi avut dezvăluirea acestei taine dacă Israelul nu ar mai avea promisiuni divine în vigoare? În acest text ni se dă de înțeles, ni se explică faptul că după intrarea numărului deplin al neamurilor, adică după salvarea oamenilor din toate popoarele, se continua istoria, în mod special cu Israelul. Numai așa se poate anula contradicția următoare: ”Ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar …sunt iubiți, din pricina părinților lor.” Dar sa mergem acum in zona din care teologia inlocuirii se alimenteaza. Mai întîi, teologia înlocuirii operează cu sintagma Israel/israelit într-un mod nebiblic. Pornind de la această situație, teologul Derek Prince în lucrarea ”Destinul Israelului și Biserica”, așa cum am mai arătat în ep. 1, face o analiză a modului cum sunt folosite cuvintele Israel și israelit în întregul Nou Testament. El a numărat în total 77 de pasaje în care se găsesc aceste cuvinte și le-a și prezentat într-o anexă la cartea menționată. În nouă cazuri acestea sunt citate direct din V.T., păstrându-și neștirbit înțelesul initial. În alte 66 de pasaje din NT, cuvintele, desi nu fac parte din citate din VT, sunt în deplin acord cu semnificația din VT. Au rămas doar două pasaje în întreg N.T. unde cuvântul Israel este folosit într-un sens special. Prima folosire diferită se găsește în Romani 9:6-9: ”Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvntul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel; și măcar ca sunt samanta lui Avraam nu toti sunt copiii lui Avraam; ci este scris: ”În Isaac vei avea o samanta, care-ti va purta numele.” Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduintei sunt socotiti ca samanta.” Ap. Pavel explica aici ca a fi un descendent fizic al lui Israel –deci al lui Iacov- nu este suficient. Pentru a se califica pentru binecuvantarea promisa de Dumnezeu o persoana trebuie sa si demonstreze aceeasi credinta care i-a caracterizat pe Avram, Isaac si Iacov; altfel el sau ea nu primeste cu adevarat dreptul la numele Israel. ”Vreau sa accentuez, afirmă Derek Prince, ca Pavel nu extinde folosirea numelui Israel pentru a-i include pe toti credinciosii, indiferent de originea nationala. Din contra el restrange folosirea cuvântului pentru a-i include doar pe acei descendenti ai Israelului, care sunt in credinta lui Mesia. Este o eroare sa sugerezi ca in acest pasaj Pavel ii descrie pe toti credinciosii ca fiind Israel.” (încheiat citatul)

În acelasi capitol, ap. Pavel foloseste cuvantul Israel in sensul lui normal adică vizându-i pe toti cei care sunt descendenti ai lui Avram, Isac si Iacov și pe nimeni altcineva. Astfel, in vv 3,4 si 5, ap. Pavel ne spune: ”Caci aproape ca doream sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti. Ei sunt israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele, patriarhii si din ei a iesit dupa trup Hristosul care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin!” (incheiat citatul) Numai cine nu vrea nu observă că ap. Pavel ii numeste israeliti pe cei care de fapt L-au respins pe Mesia, rudele sale trupesti, iar în alte texte pe toti descendentii lui Avram, Isac si Iacov, fie ei credinciosi sau necredinciosi. Aceasta este folosirea normală a cuvântului Israel in tot Noul Testament și nu sensul de ”Israel spiritual”, inexistent in Biblie, format din evrei și neevrei credincioși în Isus. Un al doilea pasaj in care ap. Pavel foloseste cuvantul Israel intr-un sens special, dar și de această data într-un sens restrâns și nu extins, cum își permit să o facă unii, este Galateni 6:15 si 16: ”Caci in Hristos Isus nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic ci a fi o faptura noua. Si peste toti cei care vor umbla dupa dreptarul aceasta, si peste Israelul lui Dumnezeu sa fie pace si indurare!”

Ap. Pavel vorbeste despre doua feluri de popoare. Pe de o parte, sunt cei care, fara sa fi fost circumcisi, deci fără sa fi fost iudei, au experimentat nasterea din nou si umbla in noua realitate spirituala. Pe de alta parte, exista israelitii prin descendenta naturala care au ramas in credinta stramosilor lor si care L-au primit și ei pe Isus ca Mesia, intranad astfel in Noul Legamant. Pe acestia din urma, Pavel ii numeste ”Israelul lui Dumnezeu”. Adică pe Israelul care-și merită numele și statutul așa cum l-a conceput Dumnezeu. Cu alte cuvinte, spune Pavel, nu ritualurile religioase, ci forța regenerativă a lui Dumnezeu care schimbă inima, este cea care contează. Este interesant ca unele traduceri in alte limbi, spre exemplu N.I.V., in loc sa foloseasca sintagma ”si peste Israelul lui Dumnezeu”, cum a tradus în mod fericit Cornilescu, folosesc traducerea, ”tocmai peste Israelul lui Dumnezeu” sintagmă care vine să asigure compatibilizarea cu conceptul identificării tuturor credinciosii in Isus –evrei și neevrei- cu Israelul, prin fortarea traducerii. In realitate, ceea ce ap. Pavel dorea să scoată în evidență era că poporul iudeu, era precum un camp cultivat cu grija timp de multe secole, de mulți slujitori ai lui Dumnezeu, ceea ce nu era cazul creștinilor dintre neevrei.

Iată ce declară Derek Prince: ”Din terminologia pe care o foloseste ap. Pavel in Galateni 6:15-16 reiese distinctia dintre trecutul crestinilor dintre pagani si a celor dintre Iudei. Pentru ambii o intalnire personala cu Mesia era ceea ce le-a transformat vietile. Pentru pagani era o interventie directa a lui Dumnezeu, fara niciun proces istoric anterior de pregatire, în timp ce pentru iudei era urmarea si culminarea unui proces istoric ce continuase timp de multe secole. De aceea era potrivit ca ei sa fie descrisi nu doar ca Israel, ci ca Israelul lui Dumnezeu. Credinta lor in Mesia reprezinta insăși implinirea scopului pentru care Dumnezeu a adus Israelul in existenta. Totusi trebuie sa fie subliniat faptul ca nu aceasta este folosirea obisnuita pentru cuvantul Israel din N.T.” Mai mult, nu numai ca termenul Israel nu este folosit niciodata in NT ca un sinonim pentru Biserica, ci chiar contrariul este adevarat. In diferite pasaje cuvântul Israel desemneaza iudei care in realitate l-au respins pe Isus, si de aceea nu pot fi considerati ca membri ai Bisericii Sale.

Oferim, în încheiere, doua din aceste pasaje. Primul Romani 11.7: Deci ce urmeaza? Că Israel n-a capatat ce cauta iar cei alesi au capatat, pe cand ceilalti au fost impietriti.” (încheiat citatul) Aici este evident ca termenul Israel a fost folosit ca sa-i descrie pe cei care n-au crezut in Mesia si de aceea nu fac parte din Biserica. In acelasi capitol, în versetele 11 și 12 și 15, Pavel spune despre Israel: ”Spun deci: Au alunecat ei ca sa cada? Nicidecum, ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca sa faca pe Israel gelos. Daca, deci, alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume, si paguba lor a fost o bogatie pentru neamuri, ce va fi plinatatea intoarcerii lor? …Căci dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor decat viata din morti?” După toate cele prezentate, și ar fi fost multe altele care nu au putut fi menționate, este foarte clar: teologia înlocuirii Israelului cu Biserica este o învățătură străină, incompatibilă cu Noul Testament, așa cum este incompatibilă și cu Vechiul Testament. Fie să fim foarte, foarte atenți să nu ne postăm în tabăra celor care ”se consideră singuri înțelepți”, disprețuiesc, ca să nu spun urăsc Israelul pe care Dumnezeu îl iubește! Să nu ne lăsăm furați de învățături răstălmăcite care scot Israelul din ecuație! Dumnezeu Și-a legat Numele și Cracterul de acest popor și El are puterea și înțelepciunea și credincioșia să facă ceea ce a promis! Fie ca binecuvântarea Dumnezeului lui Avram, Isaac și Iacov/Israel să fie peste noi peste toți, și peste Israelul lui Dumnezeu! Amin!

Pastor Iacob Berghianu

88 – Raspunsuri Pentru Viață –

Este compatibila teologia inlocuirii

cu Sfintele Scripturi ? 3

VIDEO by Credo TV

Anunțuri

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

%d blogeri au apreciat asta: