Emanuel mi-a spus în urmă cu ceva ani că la biserica unde mergea el în Franţa, fraţii au serbat Crăciunul pe… 11 decembrie! Holbând la el ochii ca de Kermit, chitaristul mi-a răspuns la întrebarea din gest: „Au motivat că pe 25 decembrie trebuie să sărbătorim Crăciunul cu familia!!!”
Faptul că unele biserici duc pe faţă război împotriva Crăciunului – acuzându-l că e păgân, e nu dureros, ci ruşinos. Faptul că unele biserici din USA îşi anulează programul din ziua de Crăciun nu e ceva şocant. Faptul că nemţii stau acasă ronţăind găluşti de cartofi, nu ne mai uimeşte. Dar damblaua a intrat nu doar în UE, ci şi la români. Sunt biserici care au program numai dimineaţa. Seara, probabil se lasă caltaboşii în ficat. Sau în cizme… (Deunăzi am invitat ceva prieteni la biserica noastră pentru seara de Crăciun. Greu de decis… Adică refuz).
Nu ştiu dacă motivaţia cu familia este adevărul. Dar nu cred că trebuie să fii cu cei dragi doar la masa de Crăciun. Cine procedează aşa nu pare că are… familie. Ci grup social. Cu familia trebuie să fii împreună, zi de zi. Cu ea e şi Dumnezeu, la pachet. Doi în unu. 24 din 24.
Săptămâna aceasta unii creştini (din ce în ce mai puţinii) au mers cu colindul. Altora le-a fost… grea deplasarea. Frigul, sarmalele, televizorul, Facebookul sau shoppingul au pentru dânşii privilege pass. Lipsa de chef. Şi-atunci cine mai duce vestea bună? Căci îngerii n-au cântat de Crăciun decât odată!
dec. 26, 2016 @ 01:29:29
A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.