Marius Livanu – Carul Lui de biruinta

marius-livanu

Marius Livanu – Carul Lui de biruinta

2 Corinteni 2:14-17

14 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma* cunoştinţei Lui.
15 În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre* cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre** cei ce sunt pe calea pierzării:
16 pentru aceştia*, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine** este de ajuns pentru aceste lucruri?
17 Căci noi nu stricăm* Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

Ca in fiecare an, folosesc o imagine pentru ca imaginea este foarte importanta. O imagine vorbeste mai mult decat 1.000 de cuvinte. O imagine se imprima in memorie mult mai usor si mult mai sigur. O imagine da mult mai fidel un adevar sau un principiu. [..] Vreau sa folosesc imaginea carului de biruinta. Insa, pentru a vorbi de asta, trebuie mai intai sa demontam ( daca vreti ) cateva conceptii gresite despre acest car. Am auzit foarte multe predici, (numai spun) indemnuri, (nu mai spun) poezii sau cantari si aproape nici una nu au nimic de a face cu adevarul din spatele acestei expresii care este in Scriptura. Foarte multe conceptii gresite. Multi citesc Biblia gresit si o sa ajungem acolo si o sa vedem, atunci cand Dumnezeu vorbeste despre asta. {..} De aceea, trebuie sa eliminam prejudecatile si stereotipurile noastre, mai ales ca ne place chiar acum la sarbatori- multi folosesc urari: Domnul sa te poarte in carul Sau de biruinta, sa-ti dea biruinta, s.a.m.d.

In primul rand, o sa folosesc lucrurile care nu sunt adevarate despre acest car. In primul rand, carul despre care vorbeste Pavel, in 2 Corinteni, nu este un car de lupta. Am intalnit, am citit, am auzit oameni care au spus: M-am trezit dimineata. Aveam o zi grea. Multe probleme. Am deschis Biblia  si uite s-a deschis exact la 2 Corinteni 2:14. Domnul o sa ma poarte in carul lui de biruinta. Amin. Asa am prins un curaj si m-am dus sa-mi infrunt toate problemele mele, stiind ca Domnul imi va da biruinta. Dar carul despre care vorbeste Pavel nu are in vedere luptele tale. El nu are in vedere problemele tale. Tu nu trebuie sa urci in car ca sa-ti rezolvi problemele. Tu nu trebuie sa urci in car pentru a avea un an plin de belsug, un an plin de binecuvantare, un an plin de sanatate. Carul acesta, imaginea aceasta este cu totul altceva. Si daca vreti sa va convingeti si sa nu mai spunem tot felul de aberatii, care ne trec noua prin cap- si e adevarat, noi suntem foarte creativi. Si folosim imaginea Carul de Biruinta.

Trebuie sa mergem si sa vedem ce insemna cuvantul acesta pe care Pavel il foloseste – care vine de la triumful lui Hristos. Pune-ti cuvantul triumf pe ce vreti voi, pe Wikipedia, in enciclopedie, sa vedeti ce inseamna. Ca el inseamna ceva anume, ceva specific. E ceva legat de istoria romana. E legat de ceva chiar cu sute de ani inainte de Hristos. Era un obicei. Romanii l-au luat de la Etrusci. Triumful era, in primul rand, o proclamare a biruintei care a avut loc. Carul acesta nu era undeva in razboi si era cel mai puternic car si acuma, cine era in carul acesta avea o bagheta magica si aveau biruinta cu totii. Nu asta inseamna. Desi pentru unii cam asta inseamna: Ma urc intr-un car si sunt cam blindat, merg inainte ca tancul. Nu, nu-i un tanc. Carul de biruinta e altceva. In Roma imperiala, triumful, era o onoare, o recompensa. O recunostinta adusa unui comandant militar, unui general care mergea in lupta. Si cand se intorca la Roma, trimitea emisarii sai inainte, trebuia sa ceara acel triumf, sa-i fie acordat. Senatul Roman ii acorda, pe cheltuiala statului, aceasta onoare. Si, in ce consta triumful in sine, pentru ca triumful era ceva legat de religiesi ceva legat de armata. Era proclamarea biruintei. Era sarbatorirea biruintei. Si comandantul acela, daca primea avizul din partea Senatului, trebuia sa astepte afara din cetate, pana cand i se acorda intrarea, intra in Roma pe poarta Triumfalis. Strabatea strazile Romei pana ajungea, treca pe langa Circu Massimo, si ajungea pana la templul lui Jove unde acolo aducea jertfa. Dar, exista un parcurs intreg. Pe parcursul acesta era carul triumfatorului. Triumfatorul era unul singur. Daca in lupta respectiva au fost doi generali care aveau acelasi grad, in armata romana nu exista niciodata, chiar daca doi aveau acealasi grad, intotdeauna, unul trebuia sa fie mai sef ca altul. Adica, sa aiba haina aceea de imperius maior. [..] Si atunci, niciodata in car nu aveau ce cauta doi. In car intra unul singur, in carul triumfatorului. Apoi, carul acesta era urmat de toate bogatiile pe care acel general le-a cucerit in razboi.

Ganditi-va ca Traian, cand a plecat din Dacia, a plecat cu 136 tone de aur. Vorbim numai de aur,plus si alte lucruri. Cand a venit Titus, a despoiat templul. De aceea n-a mai ramas acolo piatra pe piatra, pentru ca atunci cand au incendiat templul din Ierusalim, aurul care era, si nu era putin, aurul acela a intrat printre pietrele din templu. Si de aceea, Romanii, cand s-au dus, au vazut aur peste tot si au demontat toata piatra pana n-a mai ramas nici o piatra lipita una de alta, pentru ca trebuia extras tot aurul acela. Ca aurul acela sa fie purtat apoi in spatele carului. Si o procesiune din aceasta, triumfala, avea de multe ori kilometri intregi. Nu se mai termina, vazand cu ochii, bogatiile. Era o parada a natiunilor cucerite. Cand ii luau pe evrei, ii luau cu hainele lor, ii puneau pe toti. Aduceau tot felul de elemente care le luau de acolo. Aduceau, de exemplu, generalii care erau invinsi, liderii acelei tari. [..] Era o parada a natiunilor, a bogatiilor, a tot ce era. Cand s-au intors din Ierusalim, de pilda, Titus, cand i s-a facut triumful, a adus ceva ce romanii pana atunci n-au mai vazut: candelabrul acela cu 7 brate. Istoricul Iosfi Flavius spunea: E un candelabru pe care noi nu-l stim, pentru noi era prima data. Au adus ei ceea ce numeau ‘lada aceea de aur’. Ei nu stiau ca-i chivotul. Si, multe alte lucruri care le-au luat de acolo din Ierusalim. Si toate astea erau in ceea ce se numeste triumf. Si cuvantul triumf insemna ceva, ceva specific. Era onoarea adusa acelui general care a cucerit si care era biruitor. Si era o sarbatoare. Era o festivitate. Era o zi solemna. De aceea, acest car nu este un car de lupta. Adica, nu te urci in car pentru ca sa iti mearga bine.

Din primele 10:30 minute, mai sunt aprox 33 de minute din predica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

%d blogeri au apreciat asta: