
FOTO kathmandupost.ekantipur.com
Toleranța selectivă – calea către o dictatură atee?
Dar mă întreb: oare aceasta înseamnă toleranţa? Dacă eu purtam crucea, era o ofensă faţă de religia celuilalt. De ce? Doar nu le transmiteam să nu poarte voalul islamic! Adevărata toleranță, diversitate şi multiculturalitate constau în a-l accepta pe celălalt aşa cum este, fără să vreau să-l schimb; să mă rog pentru el la Dumnezeu şi, dacă este cazul, Dumnezeu îl va schimba. Adevărata toleranță ar însemna ca eu să pot purta crucea şi alții voalul fără să vrem să ne facem rău sau să vrem cu tot dinadinsul să ne schimbăm reciproc. Altfel nu mai vorbim de toleranţă religioasă sau respect pentru celălalt, ci de dictatură atee.
Stânca mea a fost mereu biserica, acolo am găsit sprijin tot timpul de la Dumnezeu, de la sfinți. Se mira șefa mea cum de eram acceptată la atâtea conferințe… Ea nu știa că, de fiecare dată, mă duceam înainte să vorbesc cu Sf. Parascheva și îi spuneam: „Faci cum știi tu că e mai bine”… Adică făcea ea, nu eu. Dacă aș fi făcut eu, n-aș fi fost acceptată peste tot.
Mi-a mai fost de mare ajutor faptul că tot salariul meu, în afară de chirie și alte facturi curente, l-am investit în cursul de pictură de icoane pe care l-am urmat atât la Institutul ortodox rus Sf. Serghie, cât și la atelierul Sf. Iosif. Pictura a fost o pasiune din copilărie. Am început să pictez de la vârsta de zece ani (deși primele schițe cam mâzgălite le-am făcut pe la patru ani pe dicționare și pereți). În prezent, întoarsă în țară, mă ocup de această a doua pasiune a mea și pictez.
Am simțit nevoia să vă spun povestea mea pentru că în opinia mea trebuie să fim conștienți că, dacă nu luăm atitudine, în scurt timp societatea va arăta la fel și la noi. Deja în orașele mari valul secularizării se face resimțit….
CITESTE mai MULT aici – http://stiripentruviata.ro/amintiri-din-alta-viata-cum-arata-un-adevarat-stat-secular/