Față în Față – Adi Hentea – Interviu la RTN Chicago

adi-hentea-rtn-chicago-foto-agnus-dei-capt

Adi Hentea in studiou la Chicago cu Petru Amarei.

Provin din Arad, din Vestul Romaniei. Am avut o copilarie destul de palpitanta. Pentru mine viata a fost o provocare puternica inca de la bun inceput. O provocare care acum, daca ma uit peste ea, am invatat multe. Multi ma intreaba daca sunt orb din nastere. Vreau sa mentionez ca nu sunt orb din nastere. M-am nascut normal ca si orice copil. Eu am ajuns sa am probleme cu ochii datorita unei raceli pe care am avut-o la maternitate. Cei care sunteti din Romania si cunoasteti foarte bine conditiile in care se practica medicina in Romania, va dati seama cam cum era, in sensul ca.. O sa va explic asa, pe scurt. Dupa ce m-au nascut, m-au dus sa ma spele si fiind o iarna foarte friguroasa, am inghetat. Am facut o conjunctivita si o infectie intraspitaliceasca. Medicii de acolo mi-au pus picaturi de ochi in nas si picaturi de nas, in ochi. Dupa care, au inceput complicatiile. Parintii mei, cand m-au luat dupa cateva zile, in loc sa ia un copil, au luat un monstrulet. Asta a fost inceputul problemelor pe care le-am avut cand eram mic, cu ochii. La doi ani am fost in Ungaria. Acolo am reusit sa imi capat vederea. Dupa cateva luni, trebuia sa merg din nou in Ungaria sa continui aceasta serie de operatii pe care am inceput-o acolo. Insa, din nou ne-am lovit de inca o lacuna a sistemului comunist , care atunci era la conducere in Romania.Cei de atunci nu au mai vrut sa ne lase sa plecam din tara. Parintii mei au luat legatura cu medicii din Ungaria. Cei de acolo au spus ca neaparat trebuie continuat, chiar daca nu se mai poate merge acolo, sa incerc sa rezolv aceasta problema in Romania. Am ajuns la Bucuresti. Parintii mei erau tineri atunci. Erau disperati, sa zic asa. Au incercat tot ce se poate mai bine pentru copilul lor. Si am ajuns pe mana unor medici care faceau un fel de operatii, sa zic asa: pseudo-interventii. Nu operau, efectiv doar taiau si coseau si luau bani pentru chestia asta, lucru care a facut mai incolo sa am parte de repercursiuni destul de grave. Aceste pseudo-operatii au fost ca o bomba cu efect intarziat pentru mine. Si in clasele primare aveam o dioptrie de +6. Am inceput in liceu sa am +10, +14 si deja citeam foarte greu.

In ciuda acestor vicisitudini pe care le-am intampinat si problemelor pe care le-am avut, am avut o copilarie normala. Am facut scoala normala. Eram un copil care desenam foarte bine. Imi placea foarte bine desenul. Am avut o inclinatie puternica catre muzica, dar eram si un copil sportiv. Imi placea foarte mult sa ma misc. Imi placea foarte mult si sporturile si m-am putut dezvolta ca orice copil. Pe langa toate astea, am avut parte si de educatie crestina. Chiar daca m-am nascut intr-un context ortodox, am avut o educatie crestina buna in sensul ca am beneficiat de cunostinte biblice si lucrul acesta m-a ajutat sa-L cunosc pe Dumnezeu. Plus, intrebarile care au urmat in varsta preadolescentina, cand totusi ma intrebam, notiunea de Dumnezeu parea oarecum abstracta.

Prima intalnire pe care am avut-o cu Dumnezeu sau cu cunostinta existentei lui Dumnezeu a fost momentul in care mi-am dat seama  ca tot ceea ce este in jurul meu, tot ceea ce ochii mei vedeau, chiar daca nu vedeau foarte bine, m-am gandit, confruntandu-ma cu evolutionismul- pe mine, lucrul asta m-a macinat foarte mult in gimnaziu. Mi-am dat seama ca totusi, ca lumea asta sa arate asa cum arata, trebuie sa existe un Creator. Nimic nu poate fi creat dintr-o explozie. Chiar universala fiind, ea nu poate sa creeze ceva organizat, echilibrat si sa creeze o estetica atat de frumoasa a lucrurilor care cuprind cerul, pamantul si ceea ce este pe el.

Petru Amarei – Si ai ajuns la cunostinta ca Dumnezeu exista, in cadrul bisericesc? In cadrul familiei? Sau in ce context?

Adi Hentea – In cadrul familiei, prin bunici. Parintii mei erau parecum atei, sa zic asa, tatal meu. Insa bunicii mei au contribuit destul de mult la educatia mea religioasa. Dupa aceea, in biserica, incepusem cu sora mea sa frecventam grupele de copii la o biserica din cartier unde stateam in Arad. Era o biserica baptista. Acolo, iar ne-am imbunatatit cunostintele biblice.

Petru Amarei – In ce sens ai realizat ca Dumnezeu exista? La nivel rational sau si la nivel spiritual?

Adi Hentea – Atunci, doar la nivel rational.

Petru Amarei – Cand s-a intamplat ca ai inteles ca Dumnezeu e mult mai mult  decat splendoare, creatie si ca totusi are un interes personal in viata omului.

Adi Hentea – Cunosteam rolul si scopul Mantuitor al Domnului Isus Hristos. Il cunosteam de mic. Dar poate datorita varstei, nu ma interesa in mod deosebit. Nu exista notiunea asta pentru mine, de iertare, Nu intelegeam, copil fiind, de ce ar putea Dumnezeu sa ma ierte. Doar mai tarziu, dupa o adolescenta care a fost marcata de lupte puternice interioare, in care ma confruntam cu tot felul de filosofii si de ganduri. La un moment dat, eu am vrut, cunoscandu-L pe Dumnezeu, sa-mi urmez un viitor  in care Dumnezeu sa nu aiba nici un amestec in viata mea. Si spuneam: „Doamne, stiu cine esti Tu si stiu ca Tu vrei sa ascult de Tine. Stiu cine esti. Stiu ce vrei Tu pentru mine. Dar, tentatiile vietii, vad in jurul meu colegii mei, ceea ce fac ei si as vrea si eu sa gust din lucrurile astea. ” Erau ganduri care ma macinau in adolescenta. Vroiam sa gust din tot ceea ce se poate gusta: placeri, samd. Si am spus: „Doamne, eu vreau sa fiu cu Tine, dar nu acum. Vreau sa fiu undeva la batranete. Cand o sa ma satur de viata si de nebuniile vietii la care eu  tanjeam atunci.”

In aparenta, multi oameni ar crede ca Dumnezeu trebuie neaparat sa dea de pamant cu tine si nu-i asa. Dumnezeu m-a cucerit prin dragostea Lui cu toate ca eu Il respingeam si spuneam: „Doamne, n-am nevoie.” Si efectiv, doar cand aveam cate un examen sau cate ceva la liceu, atunci Il mai chemam pe Dumnezeu in ajutor. Insa, efectiv am spus: „Doamne, nu vreau sa te amesteci in viata mea. Nu am nevoie de Tine. Eu vreau sa imi creez un viitor dupa cum vreau eu, dupa regulile care mi le impun eu in viata.” Dar totusi, a venit si o zi la varsta de 18 ani cand efectiv mi-am dat seama , prima data la nivel de ratiune si dupa aceea prin ceea ce Dumnezeu a inceput sa lucreze in mine si in inima mea prin cunostinta si prin experienta, mi-am dat seama ca toate lucrurile astea sunt o nebunie, tot ceea ce cred eu. Dupa aceea am descoperit Psalmul 139 si mi-am dat seama ca oriunde as vrea sa fug de Dumnezeu, El va fi cu mine. Si dupa aceea mi-am dat seama ca El oricum , asa cum necazul este valabil pentru fiecare, si binecuvantarea si ploaia o da si peste cei buni si peste cei rai. Astea-s lucruri care le-am descoperit mai tarziu, dar   mi-am dat seama ca de ochiul lui Dumnezeu nu voi putea fugi si de prezenta Lui. (din primele 12 minute)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: