Petru Popovici – Scuturati-va din nepasare

petru-popovici-2

Scuturati-va din nepasare – Petru Popovici

In zilele anului care s-a scurs, de cate ori ati fost la spital, la un bolnav, ca sa-i duceti Evanghelia? Cand eram pastor la Arad, aveam Sanatorul de Tuberculosi, nu departe de cladirea noastra. Si mereu am mers cu tineri si niciunul nu s-a imbolnavit de tuberculoza, dar am avut tuberculosi care au fost vindecati de Dumnezeu. S-au pocait. O tanara de vreo 19-20 de ani  avea vreo 2-3 caverne in plamani si s-a pocait. Dumnezeu a schimbat viata ei. Si la un control, ca din cand in cand  se face control obligatoriu tanara nu mai are nici o caverna. Si doctorul o intreaba cam rastit: „Fata, ce-ai facut?” Ea nu stia, ea s-a speriat ca a zis: „Cum, e mult mai rau?” Si medicul a zis: „Nu, ce ai facut ca nu mai ai caverne?” Domnul e cel care isi face lucrarea. Cati dintre voi n-ati putea sa mergeti o echipa la spital? Aici sunt surori de la biserica noastra care ar putea sa va spuna unde sunt bolnavi romani si sa mergeti. „Treaba lor!” O, nu. E si treaba noastra. Ca in ziua judecatii veti da socoteala oentru toate zilele anului [acesta care a trecut]. Nu s-ar putea forma o echipa care sa mearga la cei la care nu se merge sa se duca Evanghelia? La puscariasi. E vremea sa ne trezim din nepasarea noastra. Ziua a ceea se apropie cu repeditate. Parca ieri am sarbatorit Revelionul [anului trecut] si iata suntem la [un nou Revelion].

As vrea sa va scuturati din nepasare. „Vine, vine sfarsitul,” striga Ezechiel. „Vine, vine sfarsitul!”, si noi ne bucuram aici, ca avem cor frumos, avem cor barbatesc, avem cor de copii, Avem orchestra cu ora tineretului, fanfara. Nu pot uita niciodata, cand eram pastor, odata s-a apropiat de mine o femeie care se predase Domnului. In doua randuri, a incercat sa se sinucida si Dumnezeu a impiedicat-o. Un frate a adus-o la Casa Domnului. In Saptamana Patimilor, aveam evanghelizare in fiecare seara. A adus-o intr-o seara. Ea nu a vrut sa vina, dar fratele a zis: „Eu nu plec de aici fara dumneata.” Ea a zis: „Nu ma duc, ca nu ma duc la nici o biserica. Am fost, dar n-am gasit mantuire pentru sufletul meu.Si, nu ma duc la nicio biserica.” Si fratele acesta a staruit si i-a spus: „Acuma, unul dintre noi trebuie sa ne calcam cuvantul. Dumneata ai spus ca nu mai mergi si eu am spus ca nu plec de aici fara dumneata.” Atunci, a cedat ea si a venit la Casa Domnului. Intr-o zi de Duminica, dupa terminarea serviciului, cand am dat mana la usa [cu fratii], cu lacrimi in ochi a spus: „Frate Popovici, nu va inchideti in acesti patru pereti. In afara sunt mii de suflete zdrobite de pacat. Mii de suflete care au nevoie de mantuire.” O Doamne, invata-ne sa cautam pe cei pierduti. Daca Hristos Domnul a fost gata sa paraseasca gloriile cerului, cum ar trebui noi sa ne luam inima in dinti, indiferent cine e cel care e in fata noastra, e un simplu muritor si intr-o zi, daca nu-i spun, eu voi raspunde. Traian Dorz a scris poezia „O om, ce mari raspunderi ai….” (Fragment din predica)

Scuturati-va din nepasare – Petru Popovici

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: