Disperare si credinta – Lazar Gog

lazar-gog

…depinde de noi, de fiecare, ce fel de credinta vrem sa avem. Pentru ca noi vorbim despre o credinta care este o incredntare. Credinta, cand ajunge in forma de incredintare, nu mai este un dar. In Biblie vorbim de darul credintei. Dar acela este cu totul altceva. Insa cand credinta este o incredintare, asta inseamna ca pe masura ce cunoastem Cuvantul Domnului, suntem tot mai liberi in duhul nostru sa credem pe Dumnezeu pe cuvant si ca ceea ce a spus El in Cuvantul Sau, este pentru noi, sa se implineasca in viata noastra.

TEXT Luca 7:1-10

După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a* intrat în Capernaum.
2 Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte.
3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine,
5 căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.”
6 Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
8 Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.”
9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.”
10 Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Cand ma uit la acest pasaj biblic, gasesc un fapt foarte interesant. Sunt putine lucruri care sa-L uimeasca pe Isus Hristos pentru ca in realitate, ce Il poate uimi pe Dumnezeu? Toate le face in Atotputernicia Lui. Nimic nu-L impiedica sa le execute pentru ca totul este la dispozitia Lui. Insa Dumnezeu este uimit daca este crednta in noi. In cazul acestui centurion, Isus a fost uimit de credinta lui. Acest centurion a inteles un principiu: Ca sa ai autoritate trebuie sa stai sub autoritate. Pentru ca asa vorbeste omul acesta. A spus: Ca si eu care sunt sub stapanirea altuia…” Centurionul a stiut ca daca sta sub staoanirea Romei, in cazul lui, el are autoritate. De aceea, poruncile care le da sunt ascultate intocmai. Si acest principiu l-a aplecat la viata de credinta. De aceea a zis lui Isus Hristos: N-am vrut sa vin eu personal inaintea Ta. In primul rand nu m-am simtit vrednic sa fac lucrul acesta pentru ca autoritatea Ta este prea mare. De aceea, eu cred acest principiu, ca daca eu pot sa spun unui soldat de-al meu: „Fa cutare lucru,” si il face, si aceasta fiindca am autoritate, si autoritatea mea nu este autoritatea mea, ci este a Romei, care mi-a fost data mie, Tu poti sa spui acelasi lucru. Un singur cuvant: Vindecare. Si robul meu se vindeca. Pentru ca Tu ai autoritate absoluta. Iar ca om, autoritatea Ta a fost data de Tatal Tau, pentru ca Tu esti un om sub autoritate. Nu sub autoritatea omeneasca, ci sub autoritatea Tatalui ceresc.

Biblia ne spune ca noi trebuie sa avem credinta, Daca vrem sa ne rezolvam problemele vietii, avem nevoie de credinta. Dar nu o credinta naturala, ca s-ar putea sa reusim, ci o crednta in Dumnezeu. Caci El este Cel ce ne poarta de grija si ca El ne rezolva toate problemele vietii. Daca ne uitam la ceea ce Biblia numeste credinta in Noul Testament, cel putin in Epistola catre Evrei, aceasta este definita in felul urmator: Este o incredntare foarte puternica ca lucrurile in care speram si inca nu le vedem, ele sunt realitate deja. SI le putem accesa in fiecare zi prin Domnul Isus Hristos. Insa Biblia ne prezinta cel putin 4 sau 5 dintre stadiile credintei.

I –  Lipsa de credinta – Marcu 4:40, Luca 8:25. Sunt oameni care n-au nicio credinta.

II. – Credinta putina – Matei 14:31, Isus spune: Putin crednciosilor. Deci, nu ne indoim ca Domnul nu are putere. Dar ne indoim ca puterea Lui e pentru noi. Aceasta este credinta putina.

III. – Credinta mare – Matei 15:28. Isus Hristos spune unei mame din Sirofenicia, care s-a rugat pentru fiica ei, stapanita de duhuri rele, „O femeie, mare este credinta ta.”

IV. – Credina atat de mare – Este in textul nostru, Luca 7:9. Isus marturiseste si spune, „Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta  atat de mare.” Si Isus Hristos spune lucrula cesta datorita ratiunii pe care acest centurion o are. Si ratiunea este aceasta: Niciodata nu o sa avem putere daca umblam de unii  singuri, daca ne incredem in noi  insine in pregatirea noastra, in experientele noastre. Noi trebuie sa stam sub autoritate. Pentru ca acest centurion roman avea autoritate pentru ca autoritatea i-a fost data de Roma de autoritatea militara din Roma. Si de aceea putea sa porunceasca si toata lumea recunostea ca ce porunceste el trebuieste executat. Si principiul acesta militar l-a aplecat la credinta in Domnul Isus Hristos. „Doamne, daca Tu poruncesti, care ai autoritate  de la Tatal Tau din ceruri, cine se poate opune la Tine? Daca eu spun un cuvant si se implineste, cu atat mai mult, Tu, pentru ca Tu esti Creatorul tuturor lucrurilor.

V. –  Exista si un al cincilea stadiu legat de credinta. Este un stadiu trist. Va rog sa ma ascultati bine si sa ma intelegti ce va spun. Sunt oameni atat de mici si atat de mizerabili care nu fac nici macar cat un dracApostolul Iacov in 2:19 spune: Si dracii cred si se infioara. Tremura, deci. Dar sunt oameni care nici macar cat un drac nu fac. Nici nu cred si nu tremura in fata Domnului. Daca nu cred si nu tremura acuma, le vine vremea mai tarziu. Si ce vor face atunci? Ce vor face cand va trebui sa stea in fata judecatii lui Dumnezeu? Ce trist sa ai astfel de oameni. Care in credinta lor sa fie mai putin decat un duh rau.

De aceea, frati si surori, depinde de noi, de fiecare, ce fel de credinta vrem sa avem. Pentru ca noi vorbim despre o credinta care este o incredntare. Credinta, cand ajunge in forma de incredintare, nu mai este un dar. In Biblie vorbim de darul credintei. Dar acela este cu totul altceva. Insa cand credinta este o incredintare, asta inseamna ca pe masura ce cunoastem Cuvantul Domnului, suntem tot mai liberi in duhul nostru sa credem pe Dumnezeu pe cuvant si ca ceea ce a spus El in Cuvantul Sau, este pentru noi, sa se implineasca in viata noastra. In viata ta. Ti-a promis Domnul ca te mantuie, trebuie sa crezi ca El te mantuie. Si aceasta, daca crezi in Domnul isus Hristos, in jertfa Lui. Ti-a promis Domnul ca te vindeca de bolile tale si neputintele tale? Trebuie sa te increzi inc e spune Cuvantul Domnului, ca daca venim la El cu neputintele noastre, Evrei 4;15, 16 – Noi nu avem un Mare Preot care sa nu aiba mila de noi. Ci unul care a suferit ca si noi in toate privintele. Este Isus Hristos. Dar El n-a avut pacat. Si de aceea, ne putem apropia de El ca sa capatam indurare la vreme de nevoie. Si dati-mi voie sa va intreb: Cand nu suntem in nevoie? 15;24

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: