Iadul politic – sau despre demonizarea adversarului

Un articol FOARTE bun, care ne dă de gândit tuturor:
….asta am văzut-o între voi..prieteni..v-aţi anatemizat şi unfriendizat cu prea mare ușurință, prieteni,cunoscuți, ați rupt relații pentru cei de la Guvern , doar pentru că nu vede ca tine,nu simte ca tine, şi nu împărtășește aceeași credință pesedistă sau soroistă, charismatică sau tradiționalistă.
Si încet încet dracul face zâzanie între popor….

Depozitarul lui Dumnezeu

Toată lumea se pricepe extraordinar de bine la politica din Romania pe facebook, bugetari și funcționari, pastori si bunici, tractoriști și chimiști, analiști politici, scriitori, jurnaliști, florărese, feliatori de kebab, liceeni, actrițe, fotbaliști și interlopi…

Statul se erodează, biserica se erodează din interior, căci lipsesc oamenii care să stea în spărtură.Suntem înconjurați doar de expertize,mărturii, interviuri, sondaje și statistici care să ne valideze faptul că „tabăra noastră are dreptate” iar ceilalți sunt niște posedați de satan, niște demonizați, sau mai nou „prinși de unda psihotronică”.

Vorba lui Jean Paul Sartre „Iadul sunt ceilalți”.Nu noi. Noi știm doar să blamam orice.

Recunosc, că este foarte greu să te detașezi emoțional , spiritual de evenimentele din ţară și să rămâi lucid la cap. Trăim ca în vremurile tribale, în societățile secrete, sau în sectele new age unde spălatul pe creier, dresatul spiritual nu are voie sa gândească, să își exercite mintea, sau în cel…

Vezi articolul original 1.177 de cuvinte mai mult

Trump și alți lideri americani, despre ajutarea creștinilor persecutați din Siria și Irak

Recent, David Brody, de la CBN, a discutat cu președintele Donald Trump, într-un interviu în exclusivitate. Discuția lor a inclus o varietate de subiecte, printre care și starea refugiaților creștini din Orientul Mijlociu. Am mai discutat și despre persecuția creștinilor.

Legat de problema refugiaților, ce schimbări ați dori să faceți pentru creștini ? Sunt ei o prioritate pentru dumneavoastră ?

Da. Creștinii au avut parte de un tratament oribil. Dacă erai creștin în Siria, era extrem de dificil, aproape imposibil să ajungi în SUA. Dacă erai musulman, puteai veni liniștit, dar pentru un creștin era aproape imposibil. Era o mare nedreptate, fiindcă, onest vorbind, toți erau persecutați și tuturor li se tăia capul, însă creștinii erau persecutați cel mai mult. Mi s-a părut că e foarte nedrept, așa că, îi vom ajuta.

După declarațiile lui Trump, unii creștini au păreri diferite pe tema priorității acordate refugiaților creștini. Unii spun că a pune o religie înaintea alteia creează un precedent periculos. Alții sunt îngrijorați că un acces prioritar al creștinilor în SUA va înteți persecuția.

Deputatul republican Chris Smith nu e de acord. El spune că e nevoie de un acces prioritar pentru creștini, fiindcă ei sunt într-o situație mult mai dificilă și, fiind o minoritate religioasă, nu sunt în siguranță în taberele de refugiați ale ONU, însemnând că nu au acces la programul pentru refugiați.

Când sunt ținta persecuțiilor, a exterminării întregii comunități, doar pe motivul că sunt creștini, ne dăm seama cât de mult ar trebui să facem pentru ei și cât de puțin am făcut până acum. Totodată, după părerea mea, dacă nu pot să revină în Mosul, din cauză că e prea periculos, ei trebuie să poată ajunge la interviu, ca să poată veni în SUA. Aceste comunități de creștini pot fi verificate mai ușor decât altele, fiindcă ei se cunosc unii pe alții. Ei sunt împreună cu pastorul lor, cu comunitatea de credincioși, și când pleacă, o fac în grup. Acum cei mai mulți dintre ei, vreo 70 000, sunt în Erbil, Irak, și cred că majoritatea doresc să se întoarcă în patria lor.

Noul meu proiect de lege ar urma să stabilească o nouă categorie, așa încât victimele să poată ajunge măcar la interviu, și dosarul lor să poată fi studiat în vederea acordării azilului.

Deputatul Smith s-a întors recent dintr-o vizită la Erbil. Un alt membru al Congresului, Tulsi Gabbard, a vizitat orașul sirian Alep, unde s-a întâlnit cu un slujitor evanghelic. A filmat câteva scene și a găsit o biserică ce încă stă în picioare, într-un oraș dărâmat, din mijlocul haosului și războiului.

Ca oameni civilizați, suntem în vizorul teroriștilor, pentru că nu doresc ca bărbații să fie bărbați, sau femeile femei, ci vor sclavi, iar noi nu vom fi sclavii lor !
Mai sunt aici două proiectile neexplodate. Biserica noastră datează din 1848, dar clădirea e și mai veche.

Obișnuiam să ne închinăm aici, asta până în iulie 2012. În iulie, am venit la biserică să ne închinăm și au venit niște bandiți care ne-au cerut să părăsim clădirea, așa că am plecat. Apoi, au bombardat curtea din spatele bisericii. Mai târziu, în noiembrie 2012, au bombardat biserica din temelii, distrugând-o. Jubilau pe site-urile lor, fiind mândri că i-au nimicit pe oamenii care se închinau la trei dumnezei deodată.

Ca și comunitate, cum vedeți, am venit aici pentru a spune că biserica nu e o clădire, ci e o comunitate. Noi știm că suntem chemați să fim sarea pământului și lumina lumii și că avem o misiune în această țară.

Ei îi au în vizor pe toți oamenii care au o gândire modernă. Vor să pună mâna pe țară și nu doresc ca noi să fim o comunitate prosperă. Planul lor e să aibă un stat islamic în această țară. N-au citit istorie și nu cunosc faptul că din această parte a lumii s-au răspândit creștinii, din Antiohia. Vom continua așadar să fim aici.

Suntem mândri să vă primim în țara noastră. Cunosc presiunile de care ați avut parte ca să nu veniți aici, dar noi vom continua să locuim aici și vă mulțumim că ne-ați vizitat. Acum, ne bucurăm că nu doar Biserica din Occident, ci și membrii Congresului simt cu noi și sunt alături de noi în suferințele noastre.

Doamne, Îți mulțumim pentru toți cei care ne stau alături. Te rugăm să mergi în continuare cu noi în pribegia noastră prin țară și să nu îngădui să ne pierdem identitatea noastră de sare și lumină a lumii. Înălțăm această rugăciune în numele lui Isus Hristos, prin Duhul Sfânt, Tată. Te rugăm, ascultă-ne rugăciunea. Amin.

Ziua de Cluj: 10.000 de copii refugiați au dispărut în Europa! Daniel Buda: „Adoptarea imediată de măsuri este imperativă”

Faţa nevăzută a crizei refugiaţilor: mii de copii care au sosit în Europa odată cu valurile de emigranţi nu sunt de găsit.

Europarlamentarul clujean Daniel Buda a chestionat Comisia Europeană, alături de alţi colegi din Parlamentul European, membri ai Grupului PPE, dar şi din alte grupuri politice, o întrebare pe tema combaterii problemei legate de dispariția copiilor migranți în Europa.

„În ianuarie 2016, Europol a precizat că cel puțin 10.000 de copii migranți și refugiați au dispărut în Europa, o situație care rămâne neschimbată până astăzi. Cercetările efectuate de Missing Children Europe și cofinanțate de Comisie au constatat că aceste dispariții de copii sunt legate de problemele de protecție de fond, printre care condițiile precare de primire, lipsa de informații, reîntregirea familiei și procedurile de desemnare a unui tutore îndelungate și complexe, precum și temerile de a fi deținut, trimis înapoi în țara de origine sau transferat în țara de sosire inițială”, a precizat europarlamentarul Daniel Buda.

Acesta susţine că dispariția de copii migranți nu este raportată sistematic: „Potrivit Europol, riscurile de introducere ilegală, de trafic și exploatare aferentă sunt în creștere, dată fiind lipsa cronică de coordonare la nivel național și transfrontalier”. Comisia a propus deja o reformă a Sistemului european comun de azil (CEAS), inclusiv măsuri specifice pentru a preveni dispariția de copii în cadrul migrației.

Totuşi, „având în vedere gravitatea și caracterul urgent al acestei probleme, adoptarea imediată de măsuri este imperativă”, a spus europarlamentarul clujean.

Afla mai mult – http://ziuadecj.realitatea.net/

Citeste si – Europarlamentarul Daniel Buda: În 2016, Europol a precizat că cel puțin 10 000 de copii migranți și refugiați au dispărut în Europa, o situație care rămâne neschimbată până astăzi.

Scrisoare pentru Florin Barbu de la Diana si Andy

O scrisoare rece si extrem de dureroasa pentru Florin, in care parintii adoptivi ai lui Diana si Andy dau un ‘raport de progres’.

Florin Barbu:

💖 Astazi am primit scrisoare de la copiii mei. Vazand acel plic mare cu adresa celor de la Social Services am deschis scrisoarea cu mainile tremurand de emotie,cand am vazut desenele copiilor mei lacrimile au inceput sa curga neincetat.

Apoi cand mi-am revenit am constatat cu tristete ca desenul e tras la xerox si nu e nici macar cel original desenat de manutele copiilor si acele foi nu sunt cele originale. Scrisoarea este scrisa de cei care au copiii,e foarte scurta nu contine poze cu ei si nu scrie Diana personal decat ca ma iubeste si Andy ca ii e dor de mine.

Probabil asteptarile mele sunt prea mari pentru ei, doream 10 foi in care copiii sa imi scrie ce fac si multe poze. Voi cei care aveti copiii mei vedeti durerea mea si a copiilor mei zi de zi si ma intreb de ce nu doriti sa faceti mai mult sa ma lasati sa ii vad, sa ma lasati sa vorbesc cu ei la telefon….pana voi castiga la CEDO sau bunul Dumnezeu va va inmuia inimile sa imi dati copiii inapoi. Dumnezeu sa va lumineze gandurile si sufletele. Doamne Ajută.

Aceasta e scrisoarea tradusa in limba Romana. ❤ :

Speram ca aceasta scrisoare sa te gaseasca bine din nou. Diana si Andy au avut un an bun si au facut mari progrese. Au inceput scoala la inceputul lui septembrie si au fost foarte fericiti sa isi reintalneasca colegii dupa lunga vacanta de vara. Diana are acum ceva mai multe teme dupa scoala, inclusiv cititul zilnic, scrisul si teme la matematica o data pe saptamana. Andy trebuie de asemenea sa citeasca zilnic cate putin si are o scurta tema de scris o data pe saptamana care il bucura. De asemenea se bucura de timpul de rugaciune la scoala.

Diana creste si este sanatoasa. Merge la dentist de 2 ori pe an ca sa ii monitorizeze cariile care sunt tratate. Andy de asemenea este sanatos si creste bine. Am vizitat litoralul englez pe perioada verii si Diana si Andy au avut clipe minunate. Au petrecut un timp la o ferma intr-o excursie, si le-a placut la nebunie sa observe caprele si alte animale. Diana poate acum sa inoate, iar lui Andy ii place la nebunie sa petreaca timp la piscina cu un „taitel” care sa il ajute sa pluteasca. Diana inca urmeaza cursuri de dans modern pe care le adora. Andy inca se bucura sa se joace cu masinutele si adora sa se plimbe cu bicicleta si sa mearga cu scuterul la scoala.

Copiii au acum un album cu fotografii cu tine. Este mereu alaturi de patul lor si il privesc frecvent singuri sau cu noi. Vorbim deschis despre trecutul lor si este mereu un loc mare pentru tine in inima lor.

Diana si Andy sunt in siguranta si fericiti, iar noi vom face mereu ce putem mai bine pentru ei.

Europarlamentarul Daniel Buda: În 2016, Europol a precizat că cel puțin 10 000 de copii migranți și refugiați au dispărut în Europa, o situație care rămâne neschimbată până astăzi.

Mii de minori neînsoțiți au dispărut în Europa. Există motive numeroase și complexe pentru dispariția lor, iar unul dintre ele este cu siguranță sistemul de azil al UE.

Potrivit Europol, în Europa au dispărut, în ultimii doi ani, 10.000 de minori neînsoțiți care veniseră să caute azil. Jumătate dintre aceștia au dispărut în Italia.Aceste dispariții au cauze numeroase și complexe. Existența rețelelor criminale care exploatează copii care călătoresc singuri este una dintre cauze, fără a fi însă singura explicație a fenomenului.Călătorind ca minorUNHCR a explicat recent că 36% dintre refugiații care au traversat frontierele europene în 2016 au fost copii, revelând de asemenea că în ultimele 24 de luni în Europa au dispărut mii de solicitanți de azil minori.

Mai exact, în Europa au dispărut, după ce s-au înregistrat cu autoritățile de stat, 10.000 de minori care călătoreau neînsoțiți. Disparițiile au avut loc în principal în Italia – unde au dispărut 5.000 de minori – și în Grecia.

Situația acestui grup vulnerabil este, fără îndoială, una dintre cele mai grave probleme legate de criza refugiaților. Minorii care călătoresc neînsoțiți și care sunt singuri, pierduți și în nevoie de bani, sunt într-adevăr expuși unor riscuri substanțiale, printre care se numără riscul de a cădea pradă crimei organizate și traficanților de ființe umane, potrivit Liberties.eu.

Un reportaj realizat recent a făcut publică situația minorilor care călătoresc neînsoțiți și care sunt la Roma, unde zeci de tineri imigranți trăiesc pe străzile din apropierea gării centrale Termini. Mulți dintre ei sunt forțați să se prostitueze.

36% dintre refugiații care au traversat granițele europene în 2016 au fost copii.

Europarlamentarul Daniel Buda: Alături de o serie de colegi din Parlamentul European, membri ai Grupului PPE dar şi din alte grupuri politice, am adresat Comisiei Europene o întrebare cu solicitare de răspuns oral, în baza procedurilor parlamentare de care dispunem, pe tema combaterii problemei legate de dispariția copiilor migranți în Europa.

În ianuarie 2016, Europol a precizat că cel puțin 10 000 de copii migranți și refugiați au dispărut în Europa, o situație care rămâne neschimbată până astăzi. Cercetările efectuate de Missing Children Europe și cofinanțate de Comisie au constatat că aceste dispariții de copii sunt legate de problemele de protecție de fond, printre care condițiile precare de primire, lipsa de informații, reîntregirea familiei și procedurile de desemnare a unui tutore îndelungate și complexe, precum și temerile de a fi deținut, trimis înapoi în țara de origine sau transferat în țara de sosire inițială. Dispariția de copii migranți nu este raportată sistematic. Potrivit Europol, riscurile de introducere ilegală, de trafic și exploatare aferentă sunt în creștere, dată fiind lipsa cronică de coordonare la nivel național și transfrontalier.

Comisia a propus deja o reformă a Sistemului european comun de azi (CEAS), inclusiv măsuri specifice pentru a preveni dispariția de copii în cadrul migrației. Totuși, având în vedere gravitatea și caracterul urgent al acestei probleme, adoptarea imediată de măsuri este imperativă.

Am solicitat aşadar Comisiei Europene să ne comunice oral, în plenul Parlamentului European, informaţii cu privire la:

Când va prezenta Comisia o strategie cuprinzătoare pentru protecția tuturor copiilor din cadrul migrației, astfel cum a anunțat în Agenda europeană pentru migrație în mai anul trecut? Cum va aborda Comisia concluziile și recomandările clare prezentate cu ocazia celui de-al 10-lea Forum european privind drepturile copilului și a conferinței „Lost in Migration” din Malta?

Care sunt acțiunile întreprinse de Comisie pentru a sprijini statele membre în vederea transferării mai multor copii din Grecia și Italia?

În ce mod intenționează Comisia să asigure că copiii vor fi o prioritate în cadrul actualului CEAS? Care sunt măsurile pe care le va lua Comisia pentru a asigura că copiii migranți nu dispar din sistemul de azil din cauza temerilor legate de returnarea migranților în situație nereglementară?

Care sunt măsurile pe care le va lua Comisia pentru a îmbunătăți raportarea disparițiilor de copii către organismele de asigurare a respectării legii și linia telefonică de asistență 116 000?

Vă voi reda răspunsurile Comisiei de îndată ce le voi primi.

Citeste so – Ziua de Cluj: 10.000 de copii refugiați au dispărut în Europa! Daniel Buda: „Adoptarea imediată de măsuri este imperativă”

George Alexander: TRISTEȚEA UNUI TATĂ

FOTO Pro Reintregirea Familiei

TRISTEȚEA UNUI TATĂ

Uneori, nici nu avem curajul să înfruntăm nişte întrebări… Rămânem paralizați, aproape, când îi părăsim pe cei de lângă noi…

Nici nu ştim pe unde se mai află, cumva, adevărul. Ne este teamă. Teamă să nu greşim. Teamă să nu ieşim din întunericul în care ne-au încuiat alții, cu vorbele lor…

… L-am cunoscut pe Dina Rodica Stelică, tatăl căruia Barnevernet din Norvegia i-a furat fiul.
Au auzit mulți de el. Mulți îl compătimesc şi, şi mai mulți, nu îl înțeleg… Unii i-au întors spatele. Alții îl privesc cu milă. Pe internet, pe facebook, am văzut cu toții imagini cu fiul său care spune, “Mi-e dor de tatăl meu! Vreau acasă!”.

… Am studiat aproape toate documentele cazului său. Am fost la Rânca, apoi, în județul Argeş, locul unde, de fapt, tatăl acesta trăieşte, chiar dacă vremelnic este plecat prin străini… I-am cunoscut familia, mama, tatăl, unchiul, prietenii… Visele sale.
Ce mult mi-aş fi dorit ca preşedintele țării sau măcar vreun politician să ridice fie şi măcar un deget, cel mai mic!, pentru acest om sau pentru aceşti oameni – căci sunt mult mai mulți în situația lui!- dar nimeni nu se uită la ei, nimeni nu îi vede…

… Stelică a fost închis de poliția norvegiană de două ori! I-au plătit până la urmă şi despăgubiri! (Statul român, bineînțeles, nu a observat că un cetățean de-al său, încă unul!, a fost sechestrat, privat de libertate, încălcându-i-se flagrant drepturile fundamentale!…).
L-au eliberat într-o zi, după intimidări repetate şi, mai ales, după ce fiul său fusese spălat pe creier, inoculându-i-se sentimente față de tatăl său, care nu sunt fireşti!… (Copilul nu mai vrea acasă!).
Chiar şi instanța norvegiană recunoaşte însă, că Stelică a plecat în lume pentru fiul său, sacrificându-se, de fapt, pentru a-i dărui acestuia o viață mai bună!
Ce s-a ales, însă, de viața lor?!

… Stelică mi-arată sutele de pagini din dosarele instanței. Plânge… Nici nu poate să-şi mai controleze plânsul… Este singur. Toți i-au întors spatele.
Eu îl văd. Nu este o brută de om. Dimpotrivă.
Este inuman să-i furi copilul şi să îl şi montezi după aceea împotriva tatălui său…

Acest tată a muncit zi şi noapte, a stat prin frig, a strâns ban pe ban şi a cumpărat pământuri la el, în Argeş. Pentru fiul său!
Este, desigur, mult mai relaxant să bați trotuarele prin Oslo, să fi amăgit cu un McDonalds sau cu orice fals, ca să uiți de tatăl tău, de limba ta, de toți ai tăi. Ca să rămâi numai printre şi la dispoziția unor străini.
Aşa se poate întâmpla, însă, oricărui copil…

Iar, dacă instanța norvegiană, nu l-a putut găsi pe acest tată, vinovat, a trecut la speculații filosofice… Stelică nu are “innsikt”, zic ei, adică tatăl acesta nu este un savant care scrutează orizonturile fiului său, spre binele acestuia… În sfârşit, ceva trebuia găsit!

Stelică a pierdut copilul în fața statului norvegian. (Acest copil nu este nici norvegian, nici născut cumva în Norvegia, ci la noi… A trecut numai, într-un moment de cumpănă, prin țara aceasta, fiind reținut.)

Tatăl va face recurs la CEDO. Îl va ajuta, oare, România puțin?!

Până acum nu am văzut politicienii români decât certându-se sau făcând glume deochiate prin Parlament… Foarte puțini au luat contact cu mine şi cu alții, ca să ne unim forțele şi să facem ceva constructiv…

Parlamentul European recomandă statelor să recunoască adopția copiilor de către cuplurile unisex

Parlamentul European a adoptat pe 2 februarie o rezoluție care solicită celor 28 de state membre să-și recunoască reciproc certificatele de adopție în mod automat. Sub pretenția că astfel ajută părinți și copii deopotrivă, ascunsă în text stă intenția periculoasă de a obliga statele membre să recunoască de facto adopțiile de copii în cuplurile de același sex, chiar dacă acestea sunt ilegale în țara respectivă.

Rezoluția a fost adoptată cu 533 de voturi la 41, cu 72 de abțineri.

Deși Tratatul de funcționare al Uniunii nu permite PE să aibă inițiative legislative direct, rezoluțiile – care, reamintim, nu au putere de obligativitate – pot solicita Comisiei, adevăratul organ legislativ, să inițieze o astfel de procedură.

Rezoluția PE propune un Certificat European de Adopție pentru a grăbi procesul de recunoaștere automată și cere Comisiei să propună reguli pentru reglementarea în toate statele a recunoașterii automate a „adopției interne”, adică aceea în care copiii și adoptatorii sunt rezidenți în aceeași țară.

Eurodeputații solicită de asemenea „standarde comune minime” pentru definirea unor „bune practici”. Aceasta este una dintre modalitățile utilizate de lobby-ul homosexual pentru a-și promova agenda prin reglementări administrative în loc de dezbateri deschise

Toate acestea sună bine. În teorie. În fapt, este o altă tentativă a eurobirocraților de a aliena statele și guvernele naționale de un drept al lor – acela de a reglementa adopția în propria țară – mutând reglementările la nivel de Uniune. Și, în plus, așa cum este mereu cazul, agenda homosexualistă de la Bruxelles nu doarme: o astfel de armonizare va conduce, inevitabil, la recunoașterea forțată, contrar legislației naționale, a „dreptului” cuplurilor unisex de a adopta copii.

Afla mai mult – Alianța Familiilor din România

VIOREL IUGA – Cum? Unde? Împotriva a ce protestează creştinii?

Toţi, absolut toţi creştinii promovează şi „protestează”. Care sunt asemănările şi diferenţele? Voi încerca să aduc puţină lumină asupra acestor aspecte încercând să răspund succint la urmtoarele 3 întrebări: ce, când şi unde? Să începem cu Promovarea.

I. Ce promovează creştinii?
Un creştin autentic promovează mereu Adevărul biblic şi autorităţile biblice. Creştinul promovează adevărul despre Dumnezeu, lume, viaţă, veşnicie etc. Creştinul Îl promovează pe Cristos şi Împărăţia Sa. Creştinul promovează salvarea prin credinţă, sfinţirea, slujirea, sacrificiul şi supunerea. Un creştin vorbeşte de supunerea soţiei faţă de soţ, supunerea copiilor faţă de părinţi, supunerea angajaţilor faţă de angajator, supunerea elevilor faţă de profesori şi supunerea cetăţeanului faţă de autoritatea socială şi politică. Numai că, tot creştinul biblic atrage atenţia că fiecare aspect particular al supunerii este condiţionat de supunerea oricărei autorităţi, Autorităţii supreme, adică lui Dumnezeu. La modul practic, soţia nu trebuie să se supună soţului când acesta respinge autoritatea divină şi principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Copilul nu este obligat să îşi asculte părintele dacă acesta îi cere lucruri ce sunt împotriva cerinţelor Părintelui Ceresc. Angajatul se supune angajatorului, doar în măsura în care acesta nu încearcă să impună reguli ce intră în contradicţie cu cerinţele Stăpânului. Membrul unei biserici se supune rânduielilor bisericii până când acestea intră în contradicţie cu rânduielile divine. La fel, cetăţeanul se supune autorităţii sociale şi politice doar în cazurile în care aceste autorităţi nu încalcă cu nimic supunerea lui faţă de Legea lui Dumnezeu. Aşa se explică faptul că în Biblie găsim sfinţi care respectă anumite legi emise de autorităţile vremii şi sfinţi, uneori aceiaşi sfinţi, care nu respectă legile emise de autorităţi. Diferenţele nu îşi au originea în autoritate, ci în felul în care autoritatea respectivă se raportează la Autoritatea divină. Sper că am fost suficient de clar în afirmarea faptului că autoritatea familială, paternală, socială şi bisericească nu poate înlocui niciodată şi în niciun domeniu autoritatea divină, exprimată clar în Sfintele Scripturi.
Creştinul respectă autorităţile sub Autoritate!

II. Cum promovează creştinii Adevărul şi autorităţile biblice?
Metodele de promovare găsite în Scriptură şi în istorie sunt diferite. Cei mai mulţi oameni ai lui Dumnezeu au promovat valorile şi Adevărul prin trăire şi prin vorbire directă. Felul în care trăim este foarte important în promovarea adevărului biblic şi a autorităţilor faţă de care ne supunem. Domnul Isus spunea că suntem lumina din întuneric, sarea din lume şi cetatea de pe munte. Creştinii, spune Pavel, sunt o Evanghelie scrisă şi citită de oameni. Alţi sfinţi au promovat adevărul şi prin scris şi prin anumite acte simbolice sau profetice de excepţie, în funcţie de poruncile specifice primite de la Domnul.
Creştinul promovează adevărul curat în mod diversificat!

III. Unde promovează creştinii Adevărul şi autoritatea biblică?
În mod logic şi normal, creştinul promovează adevărul acolo unde unde este, adică la el acasă, la locul de muncă, pe stradă, la şcoală etc. Aşa a fost şi în cazul Domnului Isus şi a sfinţilor apostoli. În mod special, creştinul promovează adevărul în locul unde este trimis de Dumnezeu. Istoria ne prezintă slujitori care au fost trimişi de Domnul în faţa autorităţilor politice ale vremii şi să le confrunte cu păcatele care defavorizau şi familia lor şi naţiunea pe care o conduceau. Alţii au fost trimişi la autorităţile religioase ale vremii pentru a-i confrunta pe liderii respectivi cu păcatul legării inimii lor mai tare şi mai mult de tradiţii omeneşti decât de Cuvântul lui Dumnezeu. Creştinul promovează adevărul unde trăieşte şi unde este trimis!
Să privim acum la al doilea aspect menţionat, la protest. Aşa cum vă spuneam, pentru că toţi protestăm, este important să găsim răspunsul corect la întrebările:

I. Împotriva a ce protestează creştinii?
Chiar dacă sunt implicare şi persoane, creştinii nu protestează în primul rând împotriva cuiva, ci împotrivă a ceva. Ca regulă, ei protestează împotriva neadevărului, a minciunii şi împotriva autorităţilor nebiblice. Protestul lor este real indiferent care ar fi minciuna, indiferent cine spune minciuna, indiferent care ar fi autoritatea ce le cere supunere nebiblică şi indiferent care este domeniul în care li se cere supunere nebiblică. Aşa se explică neascultarea moaşelor din Egipt care nu se supun autorităţii lui Faraon, neascultarea lui Daniel care nu se supune autorităţii din Babilon, neascultarea celor trei tineri din valea Dura care nu se supun legilor împăratului şi neascultarea profeţilor care nu se supun ordinelor împăraţilor.

II. Cum protestează creştinii împtriva minciunii şi autorităţilor nebiblice?
Metodele sunt diferite. Personal, cred că toţi protestăm prin promovare. Promovarea adevărului este un protest faţă de minciună. Trăirea în lumină acuză, condamnă întunericul. Trăirea în iubirea condamnă ura şi trăirea altruistă condamnă egoismul. Trăirea pentru Dumnezeu condamnă trăirea pentru fire şi lumea păcătoasă, iar trăirea pentru veșnicie condamnă trăirea pentru vremelnicie. Lângă protestul prin trăire, vine protestul prin mesaje verbale. Dumnezeu ne porunceşte să vorbim pentru adevăr şi dreptate şi să condamnăm minciuna şi nedreptatea. Oamenii lui Dumnezeu s-au evidenţiat prin vorbirea plină de har, putere şi adevăr. Fără a le exclude pe cele două, găsim oameni ai lui Dumnezeu care au protestat prin mesaje scrise. Ei au scris semenilor şi demnitarilor ce le este permis şi ce nu le este permis. În mod particular şi prin călăuziri speciale unii oameni lui Dumnezeu au protestat prin diferite acte simbolice şi nu puţini au protestat prin nesupunere. Scriptura ne arată că un creştin, un om cu teamă de Dumnezeu şi care are o relaţie bună cu Dumnezeu ştie să facă diferenţa între legile bune şi cele nebiblice. Iosif şi Maria ştiu că există legi sociale, cum ar fi recensământul, care trebuie respectate şi alte legi ce trebuie ignorate sau condamnate. Domnul Isus ştie că unele reguli religioase trebuie împlinite, le împlineşte şi îndeamnă la împlinrea lor, iar altele trebuie condamnate aspru.

III. Unde protestează creştinii împtriva minciunii şi autorităţilor nebiblice?
La fel ca în cazul promovării, creştinii protestează unde trăiesc şi unde sunt trimişi. Repet, trăirea noastră în adevăr, iubire şi în ascultare de Dumnezeu este în acelaşi timp şi un mijloc de promovare şi unul de protest. Lângă protestul în normalitate, apare şi protestul special, protestul în locurile unde suntem trimişi. Aşa se explică faptul că Moise va merge înaintea lui Faraon, Ilie va merge înaintea lui Ahab, anumiţi profeţi vor merge în faţa unor împăraţi şi Ioan Botezătorul va merge în faţa lui Irod. Să nu uităm că dincolo de protestul prin trăire, Domnul Isus a protestat verbal în faţa autorităţilor religioase şi sociale ale vremii. Acelaşi lucru îl face Petru în faţa Sinedriului şi Pavel în faţa autorităţilor ce nu stăteau sub Autoritate.

În concluzie, având statutul de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să promovăm mereu, prin trăire, vorbire şi alte metode Adevărul biblic şi autorităţile biblice. Să protestăm mereu, prin trăire, vorbire şi alte metode împotriva minciunii şi autorităţilor ce nu stau sub Autoritatea supremă. Fie că este vorba de promovare sau protest să ne unim doar cu cei care credem că ne ajută în promovarea şi păstrarea mărturiei noastre de copii ai Domnului.

Iuga Viorel