Răspunsuri Pentru Viață 97 – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel – Partea 4

iacob-berghianu

ARGUMENTE în favoarea existenței unui decalaj temporal dintre săptămânile 69 și 70, din Daniel 9:24-27

Bun găsit, dragi telespectatori! Continuăm studiul nostru privitor la Profeția celor 70 de săptămâni din Daniel 9:24-27, referindu-ne la cel mai controversat aspect al acestei profeții, respectiv la problema existenței unei paranteze/pauze temporale între cea de-a 69-a și cea de-a 70-a săptămână danielică.

Așadar, întrebarea la care vom căuta un răspuns este: Care sunt argumentele în favoarea existenței unui decalaj temporal între săptămânile danielice nr. 69 și nr. 70? De modul în care răspundem la această întrebare depinde,

  1. în primul rând, viabilitatea existenței unui plan divin viitor privitor la Israel, invalidând așa numita teologie a înlocuirii Israelului cu Biserica.
  2. În al doilea rând, pe această paranteză temporală se bazează și teologia dispensaționalistă cu privire la Răpirea Bisericii înainte de începutul, la mijlocul sau la finele celei de-a 70-a săptămâni danielice.

Menționăm, încă o dată, că nu am fi intrat pe acest teritoriu teologic atât de controversat și dificil, dacă nu ne-ar fi cerut-o Mântuitorul, explicit, în Matei 24.15, când a spus (citat): ”De aceea, când veți vedea ”urâciunea pustiirii” / ”idolul abominabil”, în alte traduceri / despre care a vorbit profetul Daniel așezată/așezat în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă!”

Înainte de a proceda la argumentarea în discuție, vom face o scurtă A. Prezentare a perspectivelor teologice privitoare la Profeția celor 70 de săptămâni ale lui Daniel. De-a lungul timpului, exegeții / cercetătorii Bibliei au privit această profeție, adesea, sub perspective diametral opuse. Un prim criteriu de departajare a punctelor de vedere este dacă profeția face sau nu referire la Isus Hristos-Mesia. Din acest punct de vedere avem de-a face cu perspectiva hristologică sau cu perspectiva nehristologică.

Precizăm că perspectiva nehristologică consideră că întreaga profeție din Daniel 9.24-27 s-ar fi împlinit pe vremea lui Antiohus IV, Epifane. Dar acest punct de vedere a fost infirmat și dezavuat de Însuși Isus Hristos care a indicat cu claritate că cea de-a 70-a săptămână a lui Daniel urma să se petreacă, așa cum deja am arătat, într-un moment viitor față de cel în care Marele Învățător se afla pe pământ. Așa că nu putem subscrie, în niciun caz, la o astfel de perspectivă!

profetia-celor-70-de-saptamani-iacob-berghianu

Mergând mai departe, perspectiva hristologică, adică cea care recunoaște că această profeție Îl vizează și Îl implică pe Isus Hristos, se împarte, la rândul ei, în alte două perspective.

  1. În primul rând, unii consideră că cele 70 de săptămâni danielice au avut o desfășurarea cronologică consecutivă, fără pauze sau întreruperi, și că a fost împlinită în totalitate nu mult după moartea și învierea Mântuitorului. Acest punct de vedere corespunde așa-numitei perspective mesianice ne-escatologice, adică a perspectivei conform căreia profeția nu privește în niciun fel cea de-A Doua Venire a lui Isus pe Terra. Susținătorii acestei perspective afirmă că cea de-a 70-a săptămână, ultima din ciclu, a început în momentul ungerii/botezului cu Duhul Sfânt a lui Hristos, la botezul în apă a lui Isus de către Ioan Botezătorul. Mai consideră că mijlocul săptămânii a coincis, 3 1/2 mai târziu, cu răstignirea lui Mesia, și că săptămâna 70 s-a încheiat peste aprox. încă 3 1/2 ani, când Ștefan a fost omorât cu pietre de către iudei, Evanghelia fiind respinsă în mod definitiv de către evrei, aceasta fiind dusă la ne-evrei, la neamuri. Se mai afirmă că distrugerea Ierusalimului și a Templului de la Ierusalim, din anul 70 d.H., deși aflate în afara perioadei celor 70 de săptămâni de ani și nu după primele 69 de săptămâni, cum rezultă clar din textul biblic, ar corespunde -totuși- exigențelor interpretării corecte a profeției biblice în discuție. În imaginea de pe ecran aveți ilustrarea acestei perspective. După cum se poate observa, punctul de pornire al ciclului săptămânilor danielice, este considerat a fi anul 457 î.H., an care corespunde decretului lui Artaxerxe dat lui Ezra, în capitolul 7 din cartea cu același nume, și nu hotărârii date de același împărat lui Neemia, în 444 î.H., conform capitolului 2 din cartea acestuia. Nu putem să nu facem observația că doar decretul dat lui Neemia, deci 13 ani mai târziu față de primul decret, autoriza, în mod explicit, rezidirea Ierusalimului. Primul viza, explicit, doar rezidirea Templului.
  2. În sfârșit, o a doua înțelegere a acestei profeții extrem de importante susține că perioada celor 70 de săptămâni danielice include o paranteză temporală foarte largă de timp între a 69-a și a 70-a săptămână, echivalentă cu perioada istorică dintre Prima și cea de-A Doua Venire a Mântuitorului Isus Hristos. Punctul de vedere care plasează săptămână danielică nr. 70 în eschaton/în perioada de la sfârșitul actualei dispensații poartă denumirea de perspectivă escatologică, mai exact perspectiva hristologică escatologică. În imaginea de pe ecran aveți ilustrată și această perspectivă, care -după cum se poate observa- pornește de la decretul lui Artaxerse dat lui Neemia, în anul 444 î.H. și se întinde, mai puțin ultima săptămână, până imediat înaintea momentului răstignirii Mântuitorului, mai exact până în Duminica Floriilor. Această perspectivă include, după cum putem observa în schița de pe ecran, un decalaj temporal, o largă paranteză temporală echivalentă cu distanța de timp dintre Prima și cea de-A Doua Venire a Mântuitorului. În această perspectivă, cea de-a 70 săptămână are ca punct de început momentul încheierii unui pact/contract/legământ între viitorul super-lider mondial/ Antichristul cu Israelul, contract care urmează a fi rupt/reziliat după 3 1/2 ani, context în care urmează a avea loc profanarea Templului reconstruit de la Ierusalim, prin acea ”urâciune a pustiirii”, urmată de revolta evreilor ortodoxi, extrem de sensibili la blasfemie, care în acest fel urmează a experimenta ”necazul lui Iacov”, în următorii 3 1/2 ani. Dar tocmai această strâmtorare și izzolare internațională feroce va avea ca efect întoarcerea evreilor ca națiune la Hristos, creându-se condițiile inaugurării Împărăției de 1000 de ani. Desigur, cele două ilustrații, nu epuizează toate variantele care explică profeția celor 70 de săptămâni, dar ni se par a fi cele două mai importante… Să urmărim, acum, textul extrem de complexei profeții în discuție, din Daniel 9:24-27, în traducerea Cornilescu, (citat): ”24.Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și prorociei și până la ungerea Sfântului Sfinților. 25. Să știi, dar, și să înțelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul, Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtoare. 26.După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit, și împreună cu el și pustiirile. 27.El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” (încheiat citatul)

După urmărirea acestui text, într-adevăr, deosebit de dificil de înțeles, vom prezenta, câteva argumente în favoarea plasării celei de-a 70-a săptămânii a lui Daniel în viitorul escatologic, prin existența unui decalaj temporal între săptămâna danielică nr. 69 și nr. 70.

1.Argumentul care decurge din faptul că inserarea, în textele profetice mesianice, a unei paranteze temporale, egale cu distanța dintre cele două veniri ale lui Hristos, în absența oricărei menționări în acest sens, este o practică biblică obișnuită.

Oponenții perspectivei hristologice escatologice susțin că ar fi forțată introducerea unei paranteze temporale într-un text profetic care nu vorbește, explicit, despre așa ceva. Dar să observăm că inserarea unor astfel de paranteze temporale s-a făcut de multe ori în Sfintele Scripturi. Primul și cel mai cunoscut caz este în profeția lui Isaia din capitolul 61, versetele 1 și 2, care spune (citat): ”1.Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea; 2.să vestesc anul de îndurare al Domnului și o zi de răzbunarea a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați…” Și ne oprim aici cu citatul nostru.

Când Mântuitorul Isus a aplicat la propria Lui persoană textul din Isaia 61.1-2, citindu-l în sinagoga din Nazaret, conform Evangheliei după Luca 4.18, S-a oprit la sintagma: ”să vestesc anul de îndurare al Domnului”, fără a mai menționa și cealaltă parte a versetului, respectiv ”și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.” De ce a procedat Mântuitorul astfel? Pentru că între ”anului de îndurare” și ”ziua de răzbunare” urma să existe o paranteză temporală de aproape 2.000 de ani! Iar mandatul Domnului Isus la Prima lui Venire se limita la ”anul de îndurare”, ”ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru” urmând a fi pusă în operă doar la Cea de-A Doua Sa Venire.

Iată un prim exemplu care demonstrează fără drept de apel că, în ciuda chiar a existenței unui ”și” între cele două expresii ”anul de îndurare”, respectiv ”ziua de răzbunare”, paranteza temporală a fost, totuși, inclusă! Vom evidenția și un alt doilea caz care aplică și implică, de asemenea, o pauză temporală fără ca cititorul să fie avertizat despre așa ceva. Să urmărim Zaharia, capitolul 9, versetele 9 și 10 (citat): ”9.Saltă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe! 10.Voi nimici carele de război din Efraim, și caii din Ierusalim, și arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului.” (încheiat citatul)

Prima parte din pasaj, versetul 9, se cunoaște că se referă la intrarea Mântuitorului în Ierusalim, verset citat -ca atare- în Evanghelii, cu ocazia împlinirii evenimentului în discuție. Ceea ce afirmă, însă, versetul 10, privitor la ”nimicirea carelor de război”, la ”vestirea păcii” și a ”domniei hristice universale” sunt aspecte care se vor petrece doar la Ce-a de-a Doua Venire a lui Isus Hristos pe Pământ…

Așadar, inserarea unei paranteze temporale în pasaje profetice mesianice nu este nici pe departe o practică nebiblică, chiar și în absența unui anunț sau indiciu explicit în acest sens. Și aceasta pentru că sunt surprinse evenimente mesianice istorice, separate între ele de distanța dintre Prima și Cea de-a Doua Venire pe Pământ a Mântuitorului, dar care fac parte din întregul mandat al lui Isus Hristos, chiar dacă se referă la două intrări distincte ale Acestuia în istoria pământului.

Multe profeții vechi-testamentare despre Venirea și Lucrarea lui Mesia, așa cum am și exemplificat, nu fac distincție între cele două veniri sau faze ale carierei pământești, prezentând, mixat, elemente din ambele faze ale Lucrării lui Hristos, sărind de la o venire la cealaltă venire a Mesiei. Așa că, chiar dacă unii exegeți și teologi neagă, ori minimalizează posibilitatea existenței unui decalaj de timp între cea de-a 69 și cea de-a 70-a săptămână danielică, ei se văd obligați, totuși, să recunoască existența unei astfel de parenteze temporale în cadrul multor altor profeții mesianice…

2. Argumentul care decurge din faptul că îndeplinirea completă a tuturor scopurilor/obiectivelor afectate celor 70 de săptămâni danielice necesită și A Doua Venire a lui Hristos.

Dar să mergem, acum, la un al doilea argument. 2. Argumentul care decurge din faptul că îndeplinirea completă a tuturor scopurilor/obiectivelor afectate celor 70 de săptămâni danielice necesită și A Doua Venire a lui Hristos. În ciuda multor nefericite și regretabile diferențe de traducere din original a celor șase scopuri/obiective stabilite de Dumnezeu spre a fi duse la îndeplinire până la încheierea perioadei profetice în discuție putem trage, și pe traducerile disponibile, anumite concluzii.

Conform Daniel 9.24, traducerea Cornilescu, scopurile/obiectivele celor 70 de săptămâni danielice sunt următoarele: 1.încetarea fărădelegilor; 2. ispășirea păcatelor; 3.ispășirea nelegiuirii; 4.aducerea neprihănirii veșnice; 5.pecetluirea vedeniei și prorociei și 6.ungerea Sfântului Sfinților. După cum mulți exegeți observă, cele șase elemente sunt aranjate în două grupe de câte trei.

  • Prima triada are de-a face cu păcatul, și în mod nu lipsit de importanță, exprimarea îngerului preia, practic, cuvintele pe care Daniel le folosește în rugăciunea sa de mărturisire a păcatelor poporului evreu. În Daniel 9: 5, profetul spune (citat): ”Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale.” Așadar: păcat, nelegiuire, răutate, îndărătnicie, în alte traduceri răzvrătire, revoltă ! Dumnezeu îi dă răspuns rugăciunii lui Daniel folosind, așadar, chiar cuvintele acestuia, sintagmă cu sintagmă, asigurându-l că-i va rezolva cererile făcute cu atâta dragoste și stăruință. Și, aici, este bine și necesar să observăm că marele profet Daniel nu s-a rugat pentru nicio altă colectivitate umană, nici măcar pentru lumea întreagă, ci s-a rugat pentru poporul său, poporul evreu, și pentru Ierusalim!
  • A doua triadă de scopuri are de-a face, în esență, cu aducerea neprihănirii/dreptății divine eterne, ducând la îndeplinire, nu doar a unei profeții, cum ar putea rezulta din textul avut de noi la dispoziție, ci a tuturor profețiilor biblice care privesc escaton-ul/vremurile sfârșitului. Este iarăși interesant că Daniel, în rugăciunea sa, s-a referit cu respect și recunoștință, la neprihănirea/dreptatea divină, pe care a și invocat-o, în versetul 7 din capitolul 9 al cărții sale, iar Dumnezeu îi răspunde, comunicându-i prin îngerul Gavril cum anume va fi rezolvat și acest obiectiv. Așadar, după cum mulți teologi observă, scopurile săptămânilor danielice sunt complementare: prima triadă vizează îndepărtarea păcatului, iar a doua – aducerea și stabilirea neprihănirii/ dreptății eterne. Primele trei obiective surprind latura negativă a stării moral-spirituale a poporului evreu și, prin extensie, a întregii omeniri, punând accent pe aspectele nedorite, perturbatoare, condamnabile care trebuie să fie total eliminate. Ultimele trei obiective sunt de factură pozitivă, menționând factorii de dorit a fi realizați/implementați.

Ne va ajuta în concluzia noastră să nu uităm că așa cum profeția se referă în primul rând, ca să nu spunem în mod exclusiv (fiindcă este o realitate care doare!) la poporul evreu, și cele șase scopuri din Daniel 9:24 au de-a face, în primul rând, cu poporul lui Daniel, Israelul. Baza pentru rezolvarea păcatul lui Israel a fost asigurată, evident și indiscutabil, la Prima Venire a lui Isus, când Mesia al Israelului și al întregii lumi, a murit plătind pentru păcatul întregii rase umane. Cu toate acestea, ar trebui să înțelegem că aplicarea soluției hristice pentru păcat nu a putut fi implementată și pentru poporul lui Daniel, ca națiune, acum 2.000 de ani, întrucât Isus ”a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit”, cum ne spune Ioan în prologul Evangheliei sale. Cu toate că Isus Hristos nu este menționat în versetul 24, la care ne referim, sensul este sigur, în special având în vedere versetul 26, unde se arată că Unsul va fi Cel care va suporta ”stârpirea”, uciderea cu cruzime și dezgust, cum lasă să se înțeleagă și trad. Cornilescu. Așadar este clar că cel care a purtat păcatelor Israelului și ale lumii întregi este Isus Hristos, care a fost făcut ”păcat pentru noi ca noi să fim dreptatea/ neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Cor. 5.21). Problema este că situația de drept nu se transformă într-o situație de fapt decât atunci când beneficiarul de drept își face și el partea, însușindu-și serviciul făcut în favoarea lui.

Ori, din moment ce Gavril i-a vizat, în primul rând, pe evrei, iar aceștia, ca națiune aleasă a lui Dumnezeu, și-au respins propriul Mesia, pentru ca promisiunea lui Dumnezeu să rămână inflexibilă, este evident că Cea de-A Doua Venirea lui Hristos este implicată! Aceasta pentru că doar atunci, la A Doua Sa Venire, Israelul, ca națiune, se va întoarce la Cel pe care L-au străpuns, așa cum rezultă din multe texte biblice, precum: Deuteronom 4:30 și 31; Ieremia 31: 33 și 34; Ezechiel 37, versetul 23; Zaharia 13 cu 1; Romani 11: 25-27, și altele.

Mergând mai departe cu micro-analiza noastră, afirmăm că este regretabil că verbelor la infinitiv din profeția danielică nu li se atribuie și acordă sensul lor, radical și complet, avut în vedere de Dumnezeu. De exemplu obiectivul nr. 1-”terminarea/încetarea fărădelegilor”, care are sensul de ”rezolvarea definitivă a păcatelor” este interpretată doar la nivelul situației ”de drept” , nu și a ”situației de fapt”.

Întrebăm, evident, retoric: Trăim în vremea în care păcatele Israelului și ale lumii întregi au fost terminate/rezolvate definitiv? Dacă da, scopurile divine din Daniel 9 au fost îndeplinite, și perioada celor 70 de săptămâni s-a încheiat. Dacă nu putem răspunde cu un da categoric, trebuie să mai reflectăm! Pentru că Prima Venire a lui Isus a furnizat Soluția pentru rezolvarea/terminarea -de drept- a păcatelor din Israel și din întreaga lume, dar fărădelegile și păcatele domnesc în continuare! Dacă obiectivele ”terminării păcatelor” și a aducerii și instalării neprihănirii au avut loc deja, nu mai este nevoie de o A Doua Venire a lui Hristos, ceea ce nimeni nu îndrăznește să afirme! Așa că, din analiza și a altor traduceri și comentarii cu privire la termenii implicați, rezultă că obiectivele danielice vizate de profeția în discuție sunt mult mai radicale, vizând vremea când ”pământul va fi plin de cunoștința Domnului ca fundul mării de apele care le acoperă”, respectiv vremea ”când nu se va mai face niciun rău pe muntele cel Sfânt” al lui Dumnezeu, cum spun profețiile biblice escatologice.

Prezentăm, în continuare, o analiză interesantă a îndeplinirii a 3 dintre cele 6 scopuri/obiective în discuție, făcută de teologul german Norberth Lieth, în lucrarea ”Perspective asupra viitorului”, Editura ”Strigătul de la Miezul Nopții”, pagina 166 (citat):

  1. ”Lui Daniel i se spune: ”Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău (Israel) și asupra cetății tale celei sfinte (Ierusalim) (v. 24). Se vorbește aici, deci, despre relația lui Dumnezeu cu poporul Său de-a lungul a 70 de săptămâni… În a 70-a săptămână se vor întâmpla șase lucruri pe care le găsim în Daniel 9.24. (și mergem la obiectivul 2)…
  2. 2.”…până la ispășirea păcatelor…” La Revenirea Sa, Domnul va îndepărta păcatul așa cum scrie la Romani 11.26: ”Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ”izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la (urmașii lui) Iacov.”
  3. 3. ”…până la ispășirea nelegiuirii…” Și acest lucru mărturisește despre împăcarea definitivă a lui Dumnezeu cu Israel. Deși Domnul Isus a făcut ispășirea pentru nelegiuirea și a evreilor pe crucea de la Golgota, în urmă cu 2.000 de ani, aceștia nu au recunoscut-o. Pentru evrei aceasta va deveni realitate abia atunci când când Îl vor vedea pe Cel pe care L-au străpuns. (Zaharia 12.10) …Isaia 53 va deveni pentru poporul evreu la A Doua Venire a lui Isus o mărturie privitoare la nelegiuirile săvârșite. Acest lucru ne aduce aminte de Ziua Ispășirii, Yom Kipur… Atunci când Marele Preot apărea, ieșind din Sfânta Sfintelor, și vestea iertarea pentru popor, se auzea un strigăt de bucurie din rândul mulțimii, deoarece se știa că au fost din nou ispășite păcatele poporului, pentru un întreg an. Ce s-a întâmplat anual în Israel a fost o imagine premergătoare a operei viitoare a lui Isus Hristos. El a murit pe crucea de la Golgota, fiind Mielul de jertfă pentru întreaga lume. Cu sângele Lui a intrat o dată și pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor din cer și se află acolo de aproape 2.000 de ani… În curând El va ieși din acel loc și va reveni în mod vizibil pentru întreaga lume, aducând cu Sine dovada ispășirii pentru păcatele poporului Său.”
  4. 4. Tot prin Isus va avea loc și ”…aducerea neprihănirii veșnice”… Aici se vorbește despre vremea …în care va domni dreptatea veșnică. Când Isus va reveni El va stabili Împărăția de 1.000 de ani, care se va extinde în întreaga lume.” (încheiat citatul selectiv din Norberth Lieth) Să ne mai referim fugitiv, în încheiere, și la ultimele două obiective din Daniel 9.24.
  5. Obiectivul 5- ”Pecetluirea profeției și a profetului”. Greu de înțeles, nu-i așa?! Profeția/viziunea este vehiculul profetic, în timp ce profetul este instrumentul uman prin care profeția este adusă în existență. Analizând textul în original, teologii remarcă faptul că ambele cuvinte sunt substantive colective reprezentând suma totală a tuturor viziunilor și profețiilor biblice. Unii cred că acest obiectiv a fost finalizat în timpul Primei Venire a lui Isus Hristos. Dar numai cine nu vrea, nu va constata că mai există încă sute de profeții care nu s-au împlinit, atât cu privire la poporul Israel și la cetatea Ierusalim, cât și cu privire la multe alte entități și subiecte menționate în Biblie. Concluzia care ni se pare că se impune este că și acest al 5-a obiectiv al celor 70 de săptămâni își poate găsi deplina împlinire numai la un moment dat din viitor când toate profețiile se vor fi împlinit integral, iar lucrarea profeților se va fi încheiat. În sfârșit, ultimul obiectiv –
  6. 6. Ungerea Sfântului Sfinților. Sintagma tradusă în acest fel de Cornilescu, și nu numai de către el, ar putea fi tradusă, așa cum se arăta și în studiul din episodul precedent RpV, și ca „Sfânta sfintelor”. Termenul se găsește, cu sau fără articol, de 39 de ori în Vechiul Testament, întotdeauna cu referire la Cort sau Templu sau la articolele sfinte folosite în ele…Ei bine, cu toată dificultatea înțelegerii sensului original al acestui obiectiv, este un mare semn de întrebare dacă acesta a putut fi împlinit la Prima Venire a Mântuitorului în lumea noastră, și nu la o viitoare întronare a Unsului pe Sion.

Așadar, cercetând toate cele șase obiective/ scopuri danielice, nu putem afirma că, în mod sigur, toate ar fi fost deja realizate în sensul lor plenar. Un exeget, David Cooper a spus: „Prin urmare, versetul 24 … citit în lumina diferitele predicții ale profeților, este în mod evident, o previziune pentru ziua în care se va stabili pe pământ Împărăția lui Dumnezeu în toată splendoarea sa.” Iar savantul german C. F. Keil, a afirmat, la rândul său: „Din conținutul acestor șase afirmații, se pare, că încetarea celor șaptezeci de săptămâni coincide cu sfârșitul cursului actual al lumii.” Care este concluzia noastră? Una singură: există o necesitate imperioasă ca săptămâna a 70-a danielică să se extindă în viitor, pentru ca toate scopurile stabilite de Dumnezeu să ajungă la finalitate. Ne oprim aici, continuând și în episodul următor, ultimul pe această temă, cu alte argumente câteva rgumente. Fie ca, așa cum spunea Mântuitorul: ”Cine citește să înțeleagă !” Dumnezeu să ne ajute!

Cititi / vizionati primele doua emisiuni  –

  1. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 1
  2. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 2
  3. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 3
  4. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 5 (VA URMA)

97 – Raspunsuri Pentru Viață –

Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel_4

VIDEO by Credo TV

Anunțuri

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

%d blogeri au apreciat asta: