Chemare la Post şi Rugăciune 7 martie – Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputatilor va discuta propunerea legislativă privind iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei României

Astăzi marti 7 martie incepând cu ora 14:00 in Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputatilor se va discuta propunerea legislativă privind iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei României cu privire la modificarea articolul 48, aliniatul 1.

Formularea propusă pentru articolul 48, aliniatul 1 din Constituție este următoarea: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.
Proiectul legislativ este sustinut de 3 milioane de semnături de susținere, colectate de pe întreg teritoriul țării.

Sa ne rugăm ca Dumnezeu să dea izbandă !

http://www.cdep.ro/co/docs/F2075566690/oz%207%20martie.pdf

Anunțuri

Europa şi conştiinţa creştină azi

M-am întrebat adeseori: de ce este atât de urât Hristos în lumea noastră? De unde atâta înverşunare împotriva creştinismului? Răspunsul este simplu: cât timp suntem ignoranţi faţă de Adevăr, nimic nu ni se cere. Dar de îndată ce ştim ceva, suntem răspunzători pentru ceea ce facem cu această cunoaştere. Cunoaşterea lui Dumnezeu aduce cu sine responsabilităţi. Or, omul contemporan nu doreşte să mai fie responsabil. Despre libertate şi responsabilitate, despre educaţia religioasă şi martirajul creştin în societatea contemporană ne vorbeşte PS Ignatie Mureşeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din Spania şi Portugalia.

[…]

Nu aş vrea să par un critic de serviciu al Occidentului şi nici să-l demonizez ex officio, ci doar să surprind aspecte care mi se par total disonante faţă de rădăcinile profund creştine a­le acestuia. Mărturie stau pâ­nă acum miile de biserici impo­zan­te din marile oraşe ale Eu­ro­pei. Toate grăiesc despre faptul că Dumnezeu şi credinţa în El nu erau nişte realităţi peri­fe­­rice ale cetăţii, ci inima aces­te­­ia. De asemenea, Occidentul nu înseamnă doar Iluminismul fran­cez, care a pus în locul lui Dum­nezeu raţiunea, idolatri­zân­d-o. Aş da dovadă de ipo­cri­zie spunând că Occidentul în­seam­nă doar întuneric şi demo­ni­­zare. Nu agreez un asemenea dis­curs. Occidentul poate să în­sem­ne şi spaţiul prin excelenţă de cercetare, bucuria desco­pe­ri­rii unei biblioteci impresionan­te, bucuria unei ediţii exempla­re a scrierilor Sfinţilor Părinţi, bu­curia unui trai mai decent din punct de vedere material, bu­curia întâlnirii unei persoa­ne, care ştie nu doar să bom­bă­ne, ci şi să se mulţumească cu ce­ea ce are, şi nu în ultimul rând bucuria că, în acest deşert spi­ritual, ai şansa să măr­tu­ri­seşti credinţa ortodoxă aido­ma pri­milor creştini, care îşi trăiau cre­dinţa într-un context total de­favorabil. În primele veacuri creş­tine persecuţia era la propriu, astăzi substanţa ei este ide­ologică şi desfigurează con­şti­inţa. Prin urmare, aş vrea ca va­lorile Occidentului de ieri să fie cele care să hrănească valo­ri­le Occidentului de astăzi şi a­co­lo unde se constată că este me­tastază să fie aplicat trata­men­tul chimioterapiei trăirii evan­ghelice, a sfinţeniei.

Neagu Djuvara mărturisea în­tr-un interviu că dacă se va produce islamizarea Ves­tu­lui, Occidentul cu strălucita lui civilizaţie va dispă­rea şi va intra într-un nou Ev Mediu. Putem spune că se va întâmpla aşa?

Nu ştiu. Vedeţi, toţi suntem con­ştienţi de această isla­mi­za­re a Europei, începând cu Fran­ţa. Statisticile spun că în sudul Fran­ţei sunt mai multe mos­chei decât biserici. Într-un articol recent scris despre proble­ma­­tica islamizării Europei am gă­sit un text absolut profetic, ros­tit în 1974 de la tribuna ONU de către Houari Boume­dienne, preşedintele Algeriei: „Nu e departe acea zi, când mi­li­­oane de oameni vor părăsi e­mis­fera de sud şi se vor muta în cea de nord. Ei vor veni la voi nu ca prieteni, ci ca nişte cuce­ri­tori. Arma lor vor fi copiii. U­te­rul femeilor noastre este ar­ma victoriei noastre“. Orice comentariu e de prisos.

Cu toate acestea, eu nu aş fi ex­trem de siderat în faţa isla­mi­zării Europei, cât în faţa lipsei de atitudine evanghelică de ca­re dăm dovadă atunci când creş­tinii sunt persecutaţi.

Citeste mai mult – ZIARUL LUMINA

Pastorul Petru Oros și Grupul vocal-instrumental „Revărsări de har” la Biserica Germană Timișoara

A doua întâlnire de evanghelizare din seria „Primăvara începe cu …Dumnezeu!”, va avea loc duminică, 12 martie 2017, începând cu orele 18:00 la Biserica Germană din Timișoara. Pastorul evanghelist Petru Oros va predica Cuvântul lui Dumnezeu, iar copiii familiei Oros împreună cu Grupul vocal-instrumental „Revărsări de Har”  Timișoara ne vor conduce în închinare prin cântare.

Află mai mult aici – http://harul-tm.ro/pastorul-petru-oros-si-grupul-vocal-instrumental-revarsari-de-har-la-biserica-germana-timisoara/

Biserica Catolică din România despre Proiectul de lege privind Parteneriatele civile: „Vocația pro-occidentală a națiunii noastre nu presupune copierea modelelor ideologice distructive”

Casa Alba luminata cu culorile steagului gay dupa decizia Curtii Suprema care a legalizat casatoriile intre persoane de acealsi sex. Photo http://www.businessinsider.com

Biserica Catolică din România dezaprobă Propunerea legislativa privind Parteneriatele civile între persoane de același sex și solicită retragerea acestei inițiative legislative pe care o consideră un atac la demnitatea persoanei și la integritatea familiei, se arată într-o scrisoare deschisă trimisă Parlamentului României și semnată de Cardinalul Lucian Mureșan, președintele Conferinței episcopilor catolici din România.

„Biserica Catolică din România a luat act de Proiectul de lege privind Parteneriatele civile între persoane de același sex – PL 498/2016.

Dat fiind proiectul de lege mai sus amintit, episcopii catolici din România doresc să aducă la cunoștința forurilor abilitate și a societății civile poziția Bisericii Catolice față de viață și căsătorie.

Societatea are drept celulă de bază familia. Prin recunoașterea oficială a instituției căsătoriei, societatea aduce o recunoaștere specială angajamentului asumat din dragoste, în mod liber și responsabil, de către un bărbat și o femeie, de a întemeia o familie, legându-și viețile într-o relație de fidelitate, stabilă, durabilă, în care se vor naște și vor fi educate noile generații.

Biserica dorește să amintească faptul că darul neprețuit al vieții are un curs firesc, iar natura are legile sale înscrise în Creație…

Afla mai mult – Active News

Intr-o localitate din Bucovina nu mai sunt barbati…. Recuperarea familiei evanghelice?

footsteps dad boy

Ziarele ne anunta ca exista o categorie de tineri care ajung la suicid, la sinucidere, pentru ca parintii le-au plecat ca sa le faca un viitor. Pleaca tatii. Intr-o localitate din Bucovina nu mai sunt barbati. Peste tot, pe unde te duci in lume, in Europa, te intalnesti cu barbati din localitatea respectiva. Eu zic, cum a putut produce localitatea aceea atat de multi barbati, ca-s imprastiati pe toate meridianele. Copii fara tati, copii care resimt atat de dureros lipsa tatalui incat ajung sa-si puna capat vietii. Paradoxal si ironic, parintii aceia se duc sa le construiasca betoane si ajung sub placa de beton a cimitirului. Cum vedeti recuperarea familiei evanghelice? Haideti sa pornim de la noi, ca si noi avem o gramada de astfel de familii care se deconstruiesc. Ei sunt in disolutie. Ne pleaca barbatii, ne pleaca uneori si femeile. Se duc, ii lasa in grija bunicilor sau mai rau, cu cheia legata de gat, in parasire, numai ca sa le faca un „viitor”. (Marius Cruceru)

Ghita Mocan: Frate Marius, cum bine stiti, Biblia este o carte pentru barbati si cand Pavel spune in Efeseni: Si voi, parintilor, este de fapt „si voi, tatilor”. De fapt, nu chiar e vorba de amandoi cu aceeasi intensitate, ci e vorba de tata. Cred ca problema de fond este o perceptie gresita asupra educatiei in perspectiva aceasta romaneasca, nu neaparat evanghelica.  Mai degraba istorica, traditionala. Bunicul meu, chiar si tatal meu, deci doua generatii, au considerat ca a creste pruncul e treaba mamei. E treaba ei, a femeii. Femeia il naste, sa fie sanatoasa. Aceasta intelegere gresita a educatiei, intr-un fel, ce e interesant, monoparental, in vreme ce amandoi parintii traiesc, il degraveaza pe tata. In mintea lui, in mintea multor tati din pacate exista aceasta liniste. Ei dorm linistiti in Italia, in Spania, stiind ca trimit bani acasa. Au pus banii la Western, ei deja sunt linistiti pentru ca atat au inteles. Poate ca n-a fost cine, poate ca n-a fost persoana potrivita, cadrul sa-i inveti ca nu e vorba despre asta. Imi aduc aminte de o carte care am folosit-o la bibliografie de Josh McDowell „Sunt un tata bun” in care povesteste experiente intre el si cel putin doua cu fiul lui la adolescenta, in care a simtit nevoia sa-l ia pe fiul lui cu el in cateva iesiri, in cateva conferinte. Fiul nu-l ajuta nimic, numai ii purta grija chiar tocmai pentru ca simtea ca il pierde. Dar nu se intamplase nimic dramatic. Si Josh McDowell n-a plecat de-acasa cu lunile, cu anii. Cred ca noi trebuie sa reconstruim  conceptul de  educatie si sa spunem raspicat ca  un copil are nevoie de amandoi parinti. Si sa mai spunem ca tatal e cel care da linia. Tatal e marele preot. Nu asa spunem in biserica?

Marius Cruceru: Cand spuneti asta, probabil ca unii dintre ascultatorii nostri vor interpreta afirmatia dvs., vor fi socati cand spuneti ca Biblia este o carte pentru barbati. Ce spuneti prin asta? Intelegeti ca tatal era interpretul? Tatal era cel care deschidea Scripturile pentru restul familiei? Nu ca femeile n-ar avea dreptul sa o citeasca.

Ghita Mocan: Asta inteleg, ca tatal este partea activa, intr-un fel conceptualistul, teoreticianul care transmite ideile, care le promoveaza si care vegheaza la perseverenta, la aplicarea lor.

Marius Cruceru: Si, cel care este primul responsabil inaintea lui Dumnezeu pentru intreaga familie. Foarte bine ati subliniat aceasta deresponsabilizare si aici trebuie sa va fac o marturisire. Eu insumi am fost un parinte plecat de acasa, o spun cu durere. Si, nu neaparat plecat fizic din casa. In perioada studiilor mele, cand scriam la doctorat, fiul meu mijlociu imi cerea: „Tati, hai sa ne jucam. Tati, hai sa ne jucam.” „Inca un paragraf… inca un paragraf..” A fost cea mai proasta decizie care am luat ca tata, de a amana timpul. Cand ma intorceam spre el, copilul deja dormea. A fost o perioada pe care nu o mai pot recupera. A fost o perioada de fractura de comunicare mai tarziu, cand am mai vrut eu sa comunic cu baiatul. N-am mai putut comunica. De aceea, pentru ca acuma ne asculta si frati, surori, credinciosi, de diferite confesiuni din diaspora, dvs. calatoriti spre ei si eu calatoresc spre ei, desi le-am spus in conferinte pentru familii: „Tatilor, intorceti-va din nou acasa.” Este atat de comod sa fii desresponsabilizat incat desi stiu adevarul, nu se mai intorc acasa.

Ghita Mocan: Mai este un paradox, il observ si eu in diaspora. Muncesc de dimineata pana seara aceeasi barbati. Sunt buni meseriasi. Europa se construieste intr-o oarecare masura cu ei. Se construieste la modul fizic. Muncesc din greu. Fiecare euro este platit cu sudoare si totusi si-au ales partea usoara. Deci, cu tot respectul pentru munca lor, pentru cinstea lor si harnicia lor, au fugit de partea grea. Si asta, si lor le spun: „Va respect pentru ce faceti, dar v-ati ales totusi partea usoara. Munca fizica enorma e totusi mai putin decat interactiunea, felul in care te faci vulnerabil, te expui, suferintele, tanjirea inimii tale, frangerea inimii tale pentru copilul tau.

Marius Cruceru: Partea grea este sa te intorci spre copil. Sa te intrerupi din orice activitate. Sa te intorci catre copil si sa-i accepti intrebarile incomode, framantarile. Un alt lucru pe care-l spun fara oboseala si vreau sa ma verific, sa vedem cum priviti aceasta afirmatie. Spun fara oboseala la orice conferinta pentru familii, la orice sfatuire, cand ma intreaba unii si altii ce as  schimba in educatia copiilor. Acum, dupa cum stiti, Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un alt copil. Ne-a dat sansa de a reincarca softul de educatie si sa-l reactualizam si sa-l reaplicam. Daca as schimba ceva, ar fi timp, timp, timp, timp, timp, petrecut cu copilul. Uneori zicem: Mi-as da copilului inima, rinichii, ficatul daca ar avea nevoie si m-as oferi pentru asta. I-as da viata mea. Pai, viata ta nu inseamna in primul rand plamanii, organele. Viata ta inseamna timp. Da-i viata ta. Da-i timp.

Ghita Mocan: Nu intamplator se spune ca pentru copii, dragostea se scrie TIMP. N-au conceptul de dragoste. Nu intamplator, o fetita, intrebata cine sunt bunicii, ce inseamna un bunic. Si ea a raspuns: bunicul este omul care are cel mai mult timp din lume. De aceea spunea ea ca ‘il iubesc pe bunicul’.

Marius Cruceru: Legat tot de aceasta notiune, stii de Timp = Educatie = Ucenicie- Strabatem coclaurii sa facem ucenici din toate natiunile. Trecem peste 7 mari, 7 tari, cand ucenicii cei mai apropiati sunt in casa noastra. Daca ne uitam in sarbatorile ritualulior evreiesti, exista o porunca pentru tati si fii care trebuiau sa vina inaintea preotului si sa se marturiseasca impreuna si sa preia istoria: a fost un an asa… Veneau cu cosuri cu bunuri, aduse inaintea preotului. Dar, neaparat era aceasta prezenta obligatorie a tatalui si a fiului. Tati si fii, tati si fii care trebuiau sa spuna aceeasi poezie din nou si din nou. Daca atunci, acolo, s-a facut asa, cum putem restaura  aceste lucruri astazi, acum in comunitatile noastre?

Ghita Mocan: Apostolul Pavel, cum stim in epistole, cel putin in doua dintre ele, se ocupa de aceasta relatie intr-un spatiu greco-roman. Am fost surprins sa aflu, cand am studiat exegetica acelei pasaje ca dupa 10 ani in lumea greco-romana, dupa ce baiatul acea 10 ani, undeva la varsta, la cumpana aceea, il preda tatalui. Unii spun ca mai de vreme, undeva la 7 ani il preda tatalui. Adica, mama il alapteaza. Il creste. Il ingrijeste. Copilul devine oarecum independent acum. E marisor. E sanatos. Il preda tatalui. Si tata il duce pana la varsta majoratului (atunci era sub 18 ani). Il duce pana la majorat.

Mi-a placut ideea chiar si ca concept. Cred ca trebuie sa existe aceasta predare din partea mamei, tatalui (sau unei autoritati masculine, daca barbatul lipsea), mai ales pentru baiat ca el isi cauta oricum modele. Din nou, una dintre problemele acestea furtunoase, legate de problema homosexualitatii si a faptului ca unii baieti nu ajung sa stie sigur, de fapt, ce sunt eu, e datorata si absentei tatalui. Care, tata, are o alta abordare asupra vietii, care-l face sa fie barbat intr-un fel prin felul cum il abordeaza prin joc, prin miscare, prin un pic de expunere la risc, pana la urma, ceea ce orice baiat cu adrenalina isi doreste. Cred ca trebuie sa fie un astfel de transfer, nu inteleg prin asta ceva brutal. Nu inteleg, din nou, abandonul mamei. Dar cred ca la un moment dat, tata trebuie sa isi intre serios in drepturi. Si asta, undeva la pubertate, tata ar trebui sa-si intre mai serios ca niciodata. Si daca nu s-a trezit pana atunci, reactiile copilului, acelea de sfidare, de obraznicie, de trantirea usii, de replica, acelea, fie ele semnalul, in care tata sa stea  si apoi sa porneasca sub alte paradigme si sa incerce sa se apropie de el intr-o buna educatie.

In lumea greco-romana se pare ca s-a inteles lucrul acesta. Tata, atunci era ajutat de un pedagog. In fine, depinde si de starea familiei. De acord ca trebuie sa ne ajutam de institutiile care ne pot ajuta, in primul rand, in biserica sa ne ajutam, de scoala in masura in care putem. Si ce-as mai vrea sa spun aici este ca, mai ales cu adolescentii, fundamental mi se pare si spun si din experienta proprie, sa-l iei cu tine. Ucenicia peripatetica. Sa-l iei, sa te plimbi cu el. Il iau uneori pe fiul meu la evanghelizari. Il obosesc, unde din nou ma asculta pe mine predicand. Dar nu-l iau pentru predica, frate.

Marius Cruceru: Vedeti, avem un exemplu biblic in privinta asta. Avem un copil orfan de tata. Timotei, crescut de doua femei. Dar se pare ca la varsta pubertatii, destul de devreme intra in mana tare a ap. Pavel si-l uceniceste. De aceea spune: Mi-ai vazut incercarile, rabdarea si da o intreaga harta de calatorie. Daca trasam calatoria, sunt distante enorme pe care le petreceau impreuna. Un adolescent cu un barbat in toata virtutea lui si asa si-a format Timotei caracterul. A putut sa fie un tanar fragil, bolnavicios, dar a pastorit una dintre cele mai dificile comunitati din Efes.

Ghita Mocan: Daca mai sunt tati care ne asculta si care mai cred ca in relatia cu un adolescent, fiul lor, mai poti sa tii cu ei, cu copiii, lectii in sensul sa te asezi la catedra familiei si sa-l chemi pe baiat si sa-i tii o prelegere, daca te va asculta, o va face din pura complezenta, dintr-un soi de educatie minimala. Gandul lui, de obicei, va zbura in alta parte si poate ai fi mai credibil daca vrei sa mergi pe varianta asta formala. Ai fi mai credibil sa sa te filmezi si sa-i dai un youtube cu tine. Poate ar fi mai credibil pentru el sa te gaseasca pe internet, decat sa mergi intr-o relatie de altfel profesoriala cu fiul tau. Chiar nu mai tine. Chiar nu mai merge. Generatia aceasta, a copiilor nostri, este haituita realmente de spatiu virtual, de tehnologie, de pacatul de la distanta, de atata tentatie cum si noi am avut. Dar, totusi, nu cu aceasta intensitate, nu cu aceasta presiune.

Marius Cruceru: Ne apropiem de finalul conversatiei noastre, o problema extrem de dureroasa, o cicatrice care doare in vietile multora dintre noi, care am crescut copii adolescenti si n-am luat deciziile corecte la vremea potrivita. Ce ati transmite, o ultima fraza, un ultim indemn parintilor, in special tatilor care ne asculta din partea autorului (cartii) „Poemele Tatalui”?

Ghita Mocan: As da un sfat practic din care m-as bucura ca ascultatorii mei, tatii, sa desprinda un principiu. Eu practic lucrul acesta de cateva luni. Imi iau baiatul si il duc dimineata la scoala cu masina. Singur, el merge cu transportul in comun pentru ca trebuie sa fie un copil normal. Dar, uneori il duc cu mine dimineata cu masina sau ma aranjez sa fiu in zona scolii lui, sa-l sun, sa-l pot lua cu masina. Acel timp de 10 minute petrecut in masina, rascumpara si energizeaza  o intreaga zi, poate o intreaga saptamana. Nu avem timp de prea multe discutii. Dar profunzimea, intimitatea, rastimpul- nu e timp, rastimp e- imi consolideaza relatia cu el. Luati asta si practic si ca principiu. Duceti-va uneori copilul la scoala cu masina. (ultimele 17 minute din Emisiunea Intre Scriptura si Ziar)

Sofia Timofte – Mama (Official Audio)

Muzica – Alin Timofte
Versuri – Alin Jivan
Orchestratie , inregistrare , mixaj & master – Alin Timofte | Studio 7 |

https://ro-ro.facebook.com/alinsiemim…
http://www.alintimofte.ro/

Vreau să privesc în ochii tăi curați
Și mâna să ți-o ating
Si glasul blând să îl ascult neîncetat
În brațe să te cuprind
Nimic nu e, nu poate fi mai frumos
Decât să te privesc
Tu esti cu mine când soarele-apune
Cu tine-n liniște adorm
Și tot tu ești prima și dimineața
Tu mă trezești din somn

Mama mea, draga mea
Cat de mult te iubesc
Nu e om pe pământ mai de pret
Mama mea, draga mea
Cat de mult te trudești
Si-esti doar un om, cel mai puternic om

Când obosești și sufletul ți-e întristat
Mamă tu îmi zâmbești
Îmi dai curaj și eu pot să răzbat
Când știu ce mult mă iubești
Iubită mamă, primul meu Paradis
Credința m-ai învățat
Și ai adus mereu în casa noastră
Cerul înmiresmat
M-ai învățat că Dumnezeu niciodată
Singuri nu ne va lăsa

Aurel Gheorghe – Până unde ești dispus să mergi cu Dumnezeu?

În Evrei, cap. 11 sunt relatate exemplele de urmat ale unor oameni ai credinței care au mers până la capăt cu Dumnezeu. Pentru învățătura noastră, în Scriptură găsim însă și o mulțime de oameni sau grupuri care au mers numai până la un anumit punct în viața lor de credință. Întrebarea care se pune este: Până unde vei merge cu Dumnezeu?

Până unde vei merge în pocăința ta?

Până unde vei înainta în credință?

Până unde vei merge în căutarea după Duhul Sfânt?

Construirea unui perete-monument, în Regatul Unit, al rugăciunilor ascultate

wall-of-answered-prayer-foto-the-gospel-heald

Mi-a dat această idee de a construi un zid dintr-un milion de cărămizi, fiecare cărămidă reprezentând o rugăciune ascultată.

Anul trecut, Richard Gamble a lucrat cu un grup de experți pentru a îndeplini viziunea de la Dumnezeu, cea de a construi pe autostradă un perete al rugăciunii ascultate. Un partener cheie este CBN Europe, care a realizat acest material video prin care spune povestea care l-a inspirat pe Gamble să se apuce de această aventură imensă a credinței.

Această viziune a fost unică. Zidul va fi o bucată de arhitectură unică care va deveni o emblemă națională. Va demonstra lumii că Isus răspunde rugăciunilor.
Richard Gamble: Dumnezeu mi-a dat o viziune acum vreo 13 ani, pentru un zid al rugăciunii ascultate. Am simțit că mi-a spus să duc o cruce în Leicestershire. Știu că sună puțin diferit. Însă L-am ascultat pentru că am vrut ca oamenii să se gândească la Isus în timpul Paștelui. În jur de 250.000 de oameni au văzut asta. În timp ce am mers, am simțit că Dumnezeu a lucrat. L-am întrebat ce vrea să fac în continuare.

Mi-a dat această idee de a construi un zid dintr-un milion de cărămizi, fiecare cărămidă reprezentând o rugăciune ascultată.
În această săptămână s-a apropiat de realizarea acestui vis, când în cadrul unei recepții în parlament a fost dezvăluită lista cu cele cinci proiecte.

Au fost acceptate 134 înscrieri din 24 de țări. Numărul lor a fost redus la patru și a fost anunțat câștigătorul publicului. Gazda recepției a fost parlamentarul Stephen Timms, membru al juriului și președintele grupului de parlamentari pentru credință și societate.

Stephen Timms: Nădăjduiesc că va avea un loc sigur în conștiința națională din Marea Britanie, ca în trecut, în cazul marilor biserici și catedrale.

Peste 100 de lideri și politicieni importanți care au participat la recepție, au fost entuziasmați cu privire la un astfel de monument creștin în Regatul Unit.
Daniel Adewale King: Sunt copleșit de faptul că cineva a avut o astfel de viziune.
Baronesa Sal Brinton: Ca națiune, suntem prea timizi să ne afișăm credința într-un loc public. În calitate de politician, sunt de părere că trebuie să spunem că rugăciunea este importantă pentru creștini.

Richard Anniss: Când am auzit pentru prima dată viziunea, m-a entuziasmat întrunirea creștinilor din întreaga lume care ridică un monument, o mărturie pentru națiunea noastră.

Cum crede Gamble că acest monument va influența generațiile următoare în această țară?

Richard Gamble: Este vorba de un monument care va rezista timp de 100, poate 200 de ani. Milioane de oameni vor fi influențați. Cred că este o mare oportunitate pentru această generație să împărtășească cum a lucrat Isus în viața lor. Va rămâne ca moștenire pentru generațiile următoare.

Se speră ca fiecare cărămidă a acestui zid să acționeze ca un factor catalizator, care să întoarcă această națiune la puterea rugăciunilor răspunse. Cu alte cuvinte, dacă îl va construi, oamenii vor veni la Dumnezeu.

Adevărul: Prozelitismul ortodox în şcoală contrazice recomandarea Consiliului Europei potrivit căreia Religia ar trebui predată în şcoli doar ca Istorie a Religiilor

FOTO Basilica.ro

Un ‘timing’ curios?Sa fie coincidenta? In saptamana cand cultele se alatura BOR in lupta impotriva parteneriatului civil si prin participare la Marsul pentru viata, Adevarul scrie:

„„Dacă este o singură programă, cea a cultului ortodox, eu nu sunt de acord cu chestia asta. Era firesc să facă presiune şi reprezentanţii celorlalte culte să îşi facă programele. „

Adevărul: Ora de Religie, aşa cum este prevăzută în noua programă pentru gimnaziu, seamănă a îndoctrinare şi prozelitism, susţin experţii în Educaţie care au studiat noul program şcolar ce urmează să fie aprobat de ministrul de resort. Mai mult, aceasta contrazice recomandarea Consiliului Europei potrivit căreia Religia ar trebui predată în şcoli doar ca Istorie a Religiilor.

Acest lucru însă ar putea deveni o problemă, susţine expertul în Educaţie Marian Staş, care consideră că aşa cum e gândită, programa tinde să ducă mai mult spre prozelitism religios decât spre informare, ce trebuie să facă şcoala.    „Dacă este o singură programă, cea a cultului ortodox, eu nu sunt de acord cu chestia asta. Era firesc să facă presiune şi reprezentanţii celorlalte culte să îşi facă programele. Există  pericolul folosirii orei de Religie pentru a se face prozelitism şi nu pentru a deschide minţile copiilor”, a spus pentru „Adevărul” Marian Staş.    De aceeaşi părere este şi fostul deputat Remus Cernea, care subliniază şi cât de vulnerabilă este mintea copiilor mai ales la vârste fragede, dar şi cât uşor pot fi îndoctrinaţi, dacă nu le sunt explicate pericolele fundamentalismului religios.

Citeste mai mult: adev.ro/omengu

Stiri crestine – Mapamond crestin – 5 martie 2017

1. Vizita lui Benjamin Netanyahu la Casa Albă
2. Importanța întâlnirii dintre Trump și Netanyahu
3. Credința încercată în timp ce se alege noul guvernator al Jakartei
4. Muzica rock creștină se răspândește în rândul tinerilor din China
5. Minunea trăită de un tânăr prins într-o avalanșă
6. Mii de oameni din Puerto Rico L-au acceptat pe Isus la „Festivalul Speranței”
7. Avortul si abandonul in Romania. Ce fac crestinii?

Știri pe surse: Trei culte cer respingerea ‘parteneriatului civil’. Coaliţie pentru un miting de amploare

Trei culte creştine din România se alătură Bisericii Ortodoxe şi îşi anunţă prezenţa la Marşul pentru Viaţă, de pe 25 martie, un miting de amploare care se anunţă în Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară. Cele trei culte solicită respingere proiectului „parteneriatului civil” şi organizarea referendumului pentru familia tradiţională.

Alianța Evanghelică din România, alcătuită din Cultul Creștin Baptist, Biserica Creștină după Evanghelie din România și Cultul Creştin Penticostal, remarcă public faptul că în Parlamentul României „se tergiversează nepermis de mult adoptarea legii în legătură cu organizarea referendumului privind modificarea articolului 48 din Constituție cu privire la definirea familiei ca fiind uniunea între un bărbat și o femeie”. În același timp, „extrem de rapid”, se discută în Comisii, proiectul de lege privind „parteneriatul civil”.

Afla mai mult – Stiri pe surse

Interviu cu Michael Oren, ministrul delegat al Diplomației Publice și ambasadorul israelian în SUA pe vremea când Obama era președinte

În lungul discurs al lui Obama din Cairo, în 2009, acesta a vorbit de toate problemele noastre majore, care includeau procesul de pace și Iranul, fără să se consulte cu noi. 

În ultimii 4 000 de ani, poporul israelian s-a „specializat” în a aborda provocările. „Supraviețuiește și prosperă” e ceva la care ne pricepem. Oamenii mereu întreabă de ce este așa. Cred că veți fi în asentimentul meu când spun că e ceva legat de tradiția și de credința noastră.

Ambasadorul Michael Oren ocupă funcția de ministru delegat al Ministerului Diplomației Publice și a fost ambasador al Israelului în SUA. Am discutat cu Oren despre mai multe lucruri, de la soluția celor două state, până la starea actuală a Israelului.

Dvs. ați fost ambasadorul israelian în SUA pe vremea când Obama era președinte. Ce schimbări ați observat în ultimele săptămâni, cu noua administrație Trump?
În 2009, când am revenit în funcție, administrația Obama a schimbat câteva lucruri de temelie în cadrul relației dintre SUA și Israel. Unul din principii era să „păstrăm discreția” ceea ce însemna că, dacă vor exista neînțelegeri între cele două țări, vor face tot posibilul să păstreze discreția și să nu le expună public, iar administrația Obama a hotărât să poarte aceste discuții contradictorii în public.

Un alt fundament nerespectat de el a fost principiul „fără surprize”, ceea ce însemna că, dacă SUA sau Israelul vor dori să facă o mișcare politică majoră, cealaltă parte va fi înștiințată și va avea timp să reacționeze. În lungul discurs al lui Obama din Cairo, în 2009, acesta a vorbit de toate problemele noastre majore, care includeau procesul de pace și Iranul, fără să se consulte cu noi.

Sperăm că premierul Netanyahu și președintele Trump vor restabili aceste fundamente. Ce schimbări vedeți petrecându-se în Orientul Mijlociu, după ce președintele Trump a devenit liderul lumii libere ?

Una este speranța că va confrunta Iranul. Mai ales în perioada după semnarea acordului nuclear, SUA n-au mai răspuns niciuneia din provocările Iranului. Fie că Iranul a luat ostatici marinari americani, că a închis jurnaliștii americani sau a testat rachete balistice, SUA n-au răspuns în niciun fel. Mesajul care trebuie să se răspândească în toată zona este că acea eră s-a încheiat. Susținerea SUA pentru Israel este una solidă. În diplomație, am învățat că niciun lider american nu e respectat în Orientul Mijlociu dacă intră în conflict cu Israelul, ci dimpotrivă, își atrage dispreț. În Orientul Mijlociu, sunt respectați cei ce își susțin prietenii.
Asupra prim-ministrului se fac presiuni mari din diferite părți. Una din ele e abrogarea soluției celor două state și anexarea unor părți din Cisiordania, Iudeea și Samaria. Cum se descurcă el cu toate acestea ?

Așa cum ați spus, asupra lui se fac presiuni din partea coaliției de guvernare și a partidului său, ce nu mai acceptă formula a două state pentru cele două popoare. Aproape 150 000 de palestinieni din Cisiordania intră zilnic în Israel, din care 100 000 lucrează aici, ceea ce e un lucru bun. Iată un exemplu de coexistență pe care nimeni nu îl ia în seamă. Cred că putem construi mai departe în acest sens și putem aduce îmbunătățiri.

Aminteați de noua dvs poziție. Care este aceasta și ce faceți în cadrul ei ?
În noua mea calitate, lucrez pentru întărirea relațiilor externe ale Israelului, o divizie unică și specială în cadrul relațiilor internaționale. Când eram tânăr, nu aveam pace cu Egiptul sau cu Iordania. Astăzi, nu doar că avem pace cu aceste două țări, dar avem relații excelente cu China. Comerțul nostru cu ei crește cu 30% în fiecare an. India e unul din aliații noștri cei mai apropiați. Președintele indian ne-a vizitat în acest an și ne va vizita și prim-ministrul, în scurt timp. Avem relații bune cu Rusia. Avem relații foarte bune cu Europa, mai ales cu țările din fostul bloc sovietic.

Toate țările africane tăiaseră relațiile lor cu Israelul din cauza boicotului cu petrol inițiat de arabi. Astăzi, ei abia așteaptă să reînnoiască legăturile cu noi. Apoi, relațiile cu statele arabe sunite, statele din Golf, n-au fost nicicând mai bune. Mai nou, avem relații și cu America Latină. Sunt atâtea lucruri de făcut încât avem un număr de oficiali care se ocupă de asta.

Care ar fi cauza pentru cele petrecute în Israel în ultimii 50-70 de ani ?

În ultimii 4 000 de ani, poporul israelian s-a „specializat” în a aborda provocările. „Supraviețuiește și prosperă” e ceva la care ne pricepem. Oamenii mereu întreabă de ce este așa. Cred că veți fi în asentimentul meu când spun că e ceva legat de tradiția și de credința noastră.

Pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă – Anual, 40.000 de români aleg Israelul ca destinație

FOTO

FOTO

Peste 90% dintre turiștii care ajung anual în Israel sunt pelerini care vor să descopere locuri sfinte precum Ierusalim, Bethleem sau Nazaret și să parcurgă Drumul Crucii lui Hristos cu cele 14 opriri în Orașul Vechi.

Mai bine de 3,5 milioane de vizitatori ajung în fiecare an în Ierusalim, iar circa 40.000 dintre aceștia sunt pelerini români care vor să descopere o destinație de văzut măcar o dată în viață.

Afla mai mult – Antena 3

Comunicatul Alianței Evanghelice din România cu privire la ,,parteneriatul civil” și invitație la Marșul pentru viața

alianta-evanghelica-din-romania-aer

Alianța Evanghelică din România, alcătuită din Cultul Creștin Baptist, Biserica Creștină după Evanghelie din România și Cultul Creştin Penticostal, a luat act de faptul că în Parlamentul României se tergiversează nepermis de mult adoptarea legii în legătură cu organizarea referendumului privind modificarea articolului 48 din Constituție cu privire la definirea familiei ca fiind uniunea între un bărbat și o femeie.

Alianța Evanghelică din România, alcătuită din Cultul Creștin Baptist, Biserica Creștină după Evanghelie din România și Cultul Creştin Penticostal, a luat act de faptul că în Parlamentul României se tergiversează nepermis de mult adoptarea legii în legătură cu organizarea referendumului privind modificarea articolului 48 din Constituție cu privire la definirea familiei ca fiind uniunea între UN BĂRBAT și O FEMEIE.
În același timp, extrem de rapid, se discută în Comisii, proiectul de lege privind „parteneriatul civil”.

Alianța Evanghelică din România își reafirmă convingerea că familia este instituția sacră, întemeiată de Dumnezeu, ca unire dintre un bărbat și o femeie; de asemenea, că atât Biserica, dar și Statul, au datoria de a proteja și susține familia naturală ca unică bază pentru o societate normală și sănătoasă moral.

Ideea de „toleranță și egalitate” promovată prin „parteneriatul civil”, nu este decât o mare înșelătorie, care, odată legiferată, va deschide calea pentru alte legi care urmăresc să distrugă familia, așa cum a fost ea creată de Dumnezeu.

În baza convingerilor fundamentate pe valorile creștine definite de Sfânta Scriptură, pe sacralitatea vieții, de la concepere până la finalul ei, îndemnăm pe toți slujitorii duhovnicești și pe membrii Bisericilor din cadrul Alianței Evanghelice din România să sprijine activ, prin rugăciune, post, implicare în orice acțiune care să determine respingerea legii „parteneriatului civil”. De asemenea, să sprijine spiritual și prin participare, orice formă de manifestare publică a dedicării noastre pentru viață, familie, dreptate socială, inclusiv prin participarea la MARȘUL PENTRU VIAȚĂ 2017.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Președinte Viorel IUGA

Secretar General Virgil ACHIHAI

Vicepreședinte Ioan MOLDOVAN

SURSa –

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala