Știri pentru viață – EXCLUSIV: Dr. Sebastian Moldovan, bioetician şi teolog sibian – 6 gânduri după Marşul pentru Viaţă 2017: „Adevărul supără, pentru că doare. Uneori este insuportabil”

Dr. Sebastian Moldovan: adevărul este că ceea ce au scris furioşii pe asfalt şi pereţi este chiar „adevărul lor”. Spus la mare supărare, pentru că la mare durere…  MpV n-a trecut pur şi simplu pe nişte străzi din localităţile noastre, prin faţa privirii unor oameni. A trecut şi pe acolo pe unde au scris cei supăraţi că trece: prin viaţa lor intimă, peste organele lor sexuale. Desigur, prin cele mai sexuale organe, care sunt mintea şi conştiinţa noastră. De ce să ne mirăm că doare?

Vizionati mai multe poze dure, chiar ofensive cu reactii la Marsul pentru viata 2017 – http://stiripentruviata.ro/de-ce-sustinatorii-avortului-au-desenat-pe-traseul-marsului-pentru-viata-zeci-de-sloganuri-obscene/

Dr. Sebastian Moldovan s-a numărat şi anul acesta printre organizatorii şi sprijinitorii locali ai Marşului pentru Viaţă. Este licenţiat în fizică (1989) şi teologie (1993), doctor în teologie, conferenţiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, unde predă cursuri de Teologie Morală Ortodoxă, Teologie socială şi Bioetică creştină, autor şi traducător a numeroase volume situate la intersecţia dintre filosofice, bioetică şi teologie. Reacţiile numeroase, atât pozitive, cât şi negative, prilejuite de ediţia din 2017 a acestui eveniment l-au determinat să ne trimită câteva reflecţii.

1)

Reacţiile negative – mai mult sau mai puţin vehemente – la adresa Marşului pentru Viaţă nu sunt deloc o surpriză. Dimpotrivă. Au însoţit apariţia şi istoria mişcării provita de la noi de la început (anii 1990), înainte de a se importa în România neo-marxismul cultural. La Sibiu facem Marşul pentru Viaţă din 1998. Am întâlnit mereu aceleaşi reacţii publice: curiozitate amestecată cu doze diverse de adversitate (atât la autorităţi şi media, cât şi la persoanele de pe stradă), uneori travestită în indiferenţă. Majoritatea trecătorilor (şi aproape toate femeile) privesc pieziş sau după prima privire întorc capul. O reacţie similară în faţa standurilor de promovare provita (de pe traseul Marşului pentru Viaţă sau cele din curţile bisericilor de parohie): oamenii privesc cu coada ochiului ori de departe şi le ocolesc. Foarte puţini au curajul să se apropie, să puna mâna pe materiale, sau să intre în vorbă… Excepţiile, câte sunt, sunt de regulă tinerii!

De asemenea, reacţiile de-a lungul timpului la abordarea subiectului avortului de către preoţi în predică sunt în general negative. Uneori se comentează. Comentează preoţii între ei. Subiectul deranjează. Este indecent. Împovărător.

Amploarea şi constanţa acestor reacţii trebuie să aibă o cauză serioasă. Cred că o ştim cu toţii: adevărul supără, pentru că doare. Uneori este insuportabil…

Şi adevărul este că ceea ce au scris furioşii pe asfalt şi pereţi este chiar „adevărul lor”. Spus la mare supărare, pentru că la mare durere…  MpV n-a trecut pur şi simplu pe nişte străzi din localităţile noastre, prin faţa privirii unor oameni. A trecut şi pe acolo pe unde au scris cei supăraţi că trece: prin viaţa lor intimă, peste organele lor sexuale. Desigur, prin cele mai sexuale organe, care sunt mintea şi conştiinţa noastră. De ce să ne mirăm că doare?

4)

Când cineva îşi afirmă superioritatea morală, de cele mai multe ori îl considerăm arogant; şi de cele mai multe ori îşi pierde credibilitatea. Ceea ce a reuşit pretutindeni mişcarea LGBT a fost să apară ca victima – doar în termeni morali; e suficient – a aroganţei celor care au confruntat-o public, a celor care afirmă superioritatea heterosexualităţii.

[Notă: Nu întâmplător argumentele „hate” şi „fobia” sunt cele mai utilizate.]

Când cineva nu vrea sau nu are puterea să renunţe la un comportament imoral sau să recunoască un eşec personal grav (nu se pocăieşte, în termeni tradiţionali), cel mai important lucru este negarea, respingerea sentimentului de vinovăţie…

[Notă: Deloc întâmplătoare lupta cu vinovăţia a şcolilor psihoterapeutice necreştine şi cu concepţia despre păcat a teologiilor moderne.] 

Din tot creştinismul, post-creştinismul nu reţine nici măcar ideea de iertare – numai greşelile pot fi iertate –, ci doar pe cea de ne-judecare: nu mai există superioritate morală, toate comportamentele consensuale sunt legitime. Există, în schimb, autodiscreditarea morală a celor care pretind vreo superioritate. Nu este nevoie ca promotorii drepturilor la „libertate sexuală şi reproductivă” să se apere („pride-parades”, „coming-out”), ci doar să răspândească mesajul „suntem judecaţi!”… Mai devreme sau mai târziu, aroganţii vor pierde majoritatea.

[Notă: LGBT nu mai acceptă statutul de toleranţă. Cer recunoaştere, afirmare.]

CITESTE punctele 2,3,5 si 6 si concluzia aici – http://stiripentruviata.ro/exclusiv-dr-sebastian-moldovan-bioetician-si-teolog-sibian-ganduri-dupa-marsul-pentru-viata-2017-adevarul-supara-pentru-ca-doare-uneori-este-insuportabil/

Anunțuri

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

%d blogeri au apreciat asta: