Reportaj din Romanian Tribune (ziarul diasporei românești din Chicago, SUA) despre prima întâlnire a filialei americane a Coaliției pentru Familie

Reportaj din Romanian Tribune (ziarul diasporei românești din Chicago, SUA) despre prima întâlnire a filialei americane a Coaliției pentru Familie.

REPORTAJ: Conferinta Coalitiei pentru Familie, Credinta si Viata a Romanilor din America – Chicago, 31 Martie-1 Aprilie, 2017

In zilele de vineri si sambata, 31 martie si 1 aprilie a.c., recent infiintata organizatie romano-americana interconfesionala: „Coalitia pentru Familie, Credinta si Viata a Romanilor din America” a organizat intr-un cadru mai restrans Conferinta Coalitiei pentru Familie, Credinta si Viata a Romanilor din America, avand ca scop primordial informarea celor prezenti, extinderea si promovarea activitatii organizatiei „Coalitia pentru Familie” din Romania in diaspora romana din America.

Conferinta a fost organizata de Comitetul de Initiativa si Organizare al noii Coalitii, format din: Pastorul Cristian Ionescu (Presedinte), Avocatii Peter Costea si Sorin Leahu (ambii fiind Vicepresedinti), Steven Bonica (Secretar), precum si  Dennis Stoia (Trezorier) si Vinicius Sabau (Cenzor), ambii fiind cumnatii familiei Marius si Ruth Bodnariu. De fapt, acest comitet este acelasi care a initiat si organizat miscarile de sustinere a familiei Bodnariu si protestele impotriva abuzurilor Barnevernetului Norvegian din anul trecut. Acesta a fost si unul dintre motivele principale pentru care acest grup a fost invitat de catre Coalitia pentru Familie din Romania sa lanseze o astfel de initiativa si organizatie pe aceasta parte a Atlanticului.

CONTINUARE la linkul de mai jos:

Anunțuri

Florin Ianovici – Saptamana Patimilor – Miercuri, Joi

Florin Ianovici – Saptamana Patimilor – Miercuri, Joi

Vezi si – Săptămâna Patimilor – Luni, Marți – Florin Ianovici

Saptamana Patimilor – Miercuri

De vreo doua saptamani ma lupt cu cateva rani. Fizic vorbind. Am folosit ceva unguente, ceva spray si am asteptat cu incredere si nerabdare. Dar nu s-au vindecat.

Azi, uitandu-ma la rani, am observat ca s-au vindecat. De cateva zile nu mai folosisem nimic.

Fiecare om e o farmacie. O farmacie cu medicamente de care nu suntem constienti. Vindecarea e un proces cat o minune. Pentru ca minunea demonstreaza ca suntem o faptura minunata. In tacere s-a zamislit vindecarea.

E miercuri. O zi a tacerii, in care omul farmacie se vindeca. Uneori fara sa stie. Daca Luni si Marti ai consumat cuvinte sfinte, azi, Miercuri, aceste cuvinte sunt leacul ranilor tale.

Sa ne linistim inimile. Sa tacem pentru ca efectul curativ al revelatiilor sfinte sa ne aduca sanatate. Sa ne redea stralucirea ochilor, prospetimea visurilor si o inima care sa bata in armonie cu cerul.

E Miercuri. E zi de farmacie, pentru omul farmacie!

Saptamana Patimilor – Joi

O zi de joi grabita. Caci cu infrigurare dragostea isi cauta tovarasii. Nu poti muri de Unul singur, fara de un ramas bun de la cei pe care ii iubesti. Caci in jurul mesei am strabatut crivatul timpului. Acolo, stransi in jurul mesei, am capatat puterea de a merge inainte. Grabiti, fiecare cu portia de fericire in fata, am uitat ca masa e mai mult decat a manca. E simbolul luptei cu zarva, nepasarea, rautatea, mitocania. E glasul imbietor al mamei, e mana ei trudita care ne imparte, e zambetul larg al celor ce cu nesat „se strang” in jurul mesei. „Mi-am dorit mult sa mananc acest Paste cu voi!”

O zi de joi tainica. O cina departe de privirile dusmanilor. Nu e spectacol. Nu e parada alimentara. Nu e competitia gurmanzilor. Ci e intimitate si gingasie. Dragostea nu trambiteaza, nu bate din toba. E mai degraba susurul lin ce te poarta in bratele Lui. E tainica. Nu e pranz, pentru ca nu conteaza ce sau cat mananci. E cina, fiindca important e El si cel de langa tine. Nu te uita la pahar, ci la mana care se intinde. La Chipul pe care se oglindeste dorul. „Il voi bea cu voi in Imparatia cerurilor. Nou!”

O zi de joi aparte. Sarbatoarea e vineri. El o face joi. Vineri e ocupat cu altceva. Le spala picioarele in timpul cinei, nu inainte. Ca sa moara datina, ritualul, si sa invieze omul, semenul. Pe care trebuie sa il cauti si sa il slujesti. „Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru…. si voi sunteti datori!”

O zi de joi pe note. Cel putin 15 binecuvantari trebuie cantate. Din Egipt pana in prezent trebuia sa iti aduci aminte. „Dai lanu!” Indeajuns noua Doamne! „Dai li!” Indeajuns mie, Doamne! E prea mult cat ne-ai dat. Multumim ca nu ne-ai dat ce meritam, ci ne-ai dat ce ai vrut Tu. Aleluia! De la 113 la 118. Fiecare psalm. Sau mai bine: de dimineata pana seara! Nu poti birui Ghetsimani daca nu te duci spre el cu o cantare pe buze. „Dupa ce au cantat cantarea au iesit in muntele Maslinilor.”

O zi de joi a despartirii. Mai intai o despartire vesnica. Nu doar ai plecat de la masa Iuda, nu ne voi mai vedea niciodata! De aceea intind Mana in blid, ca sa iti dau cea mai buna bucata. Prietene! Prieten, pentru ca eu nu uit 3 ani de partasie. Nici o clipa frumoasa. Doar ca prezentul, clipa rea de acum, poate nimici tot binele. Si tu si Eu vom muri. Tu….pentru totdeauna. Ma doare pentru tine. Cu ei Ma voi reintalni. Duminica. Si mai apoi de cate ori vreti voi. Dupa Mine, nu as mai pleca niciodata……”Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit”

O zi de joi pentru mine. Ajuta-ma Isuse drag!

Florin Ianovici (2010)

Nelu Brie – N-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetat

Nelu Brie

Sarbatorim Intrarea Domnului nostru in Ierusalim. Cu acest eveniment, Mantitorul a intrat in mod hotarat spre cruce. A inceput ceea ce se numeste saptamana mare, saptamana patimilor, iar spre mijlocul ei era sa se aduca pe sine ca jertfa pentru pacat. El n-a murit ca victima. El a murit ca acela care a ales sa moara si chiar prin moarte sa invinga moartea. A inviat a treia zi din morti, s-a aratat multora, dovedind puterea, adevarul invierii Sale. Apoi s-a inaltat la ceruri, unde sade la dreapta lui Dumnezeu si ne apara, mijloceste pentru noi. Nu stiu daca o sa apuc sa gat predica pana nu va veni El. Cu perspectiva asta trebuie sa traim

Si cand te apuci sa pacatuiesti, trebuie sa te gandesti, „Nu stiu daca apuc sa gat, si vine.” Serios. Surori si frati, am pe inima sa va impartasesc un mesaj, plecand de la pasajul citit astazi si in mod deosebit ceea ce a zis Domnul Isus in incheiere, „N-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetat.” Multe daruri ne face Dumnezeu noua. Unul dintre multele daruri lasate de Dumnezeu noua este timpul. Dumnezeu ne-a dat timp. Este foarte generos, cand ofera timpul. Il ofera tuturor in egala masura. Timpul este un dar oferit de Dumnezeu in doua segmente diferite. Foarte diferite:

Primul segment – este extrem de scurt. Noua ni se pare lung, dar este extrem, extrem de scurt. Celalalt este un segment infinit- vesnicia. Ne nastem si pasim pe drum spre vesnicie. Drumul e fara intoarcere. Hotarat mergi, pana cand ajungi la un hotar, care se numeste moartea. Si aici se incheie primul segment. (55:06)

 

Scrisoarea lui Pilat către Tiberiu, Împăratul Imperiului Roman, imediat după Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos

Ecce_Homo_Eis_o_homem_P_ncio_Pilatos_ao_apresentar_Jesus_Cristo_aos_judeus._Obra_do_pintor_italiano_Antonio_Ciseri_1821_1891_

Antonio Ciseri‘s depiction of Ecce Homo, 1871. Photo wikipedia

Nota ed. Au ramas mai multe intrebari decat raspunsuri la aceasta scrisoare pe care Reverendul W. D. Mahan sustinea ca a gasit-o in arhiva Vaticanului. Sa fie reala? Nu se stie. Oricum, e interesanta. Ca si crestini, noi nu avem nevoie de adeverinte, le avem in Cuvantul lui Dumnezeu a caror profetii s-au implinit cu sute de ani mai tarziu si cuvintele Scripturii se vor implini si pe viitor. Fara dovezi, scrisoare este considerata o scriere apocrifa.

Cum a ajuns publicat acest raport?

Raportul lui Pilat a fost găsit în una din bibliotecile Vaticanului de către un student german care se afla la Roma pentru studii teologice. Dar studentul acesta nu l-a găsit prea important ca să-l copieze. Întâmplarea a făcut însă ca peste câţiva ani fostul student să-i povestească despre el unui englez, W.D. Nahan. Englezul s-a arătat extrem de interesat şi prin intervenţii stăruitoare l-a convins pe tânărul german, ajuns între timp profesor de teologie, să ia legătura cu Vaticanul pentru a-i procura o copie. Intrat în posesia documentului Nahan l-a tradus în limba engleză, încredinţându-l unui cotidian de mare tiraj din Anglia. Sursa –

Deci, pentru cei curiosi, redam „Valleus Paterculus”, B. 72:

Către Cezarul Tiberiu, Nobile Suverane, salutare!

Cauzele care au provocat acea tulburare în Ierusalim, au fost in legătura cu Iisus din Nazaret, şi evenimentele care au avut loc în provincia mea acum câteva zile, au fost de un astfel de caracter care mă face sa vi le raportez cu de-amănuntul, pentru că eu nu voi fi deloc surprins dacă, în scurgerea timpului acestuia, nu se va schimba cu totul soarta naţiunii noastre, căci se pare ca în zilele din urmă, zeii au încetat de a mai putea fi ispăşiţi. Eu, din partea mea, sunt gata să spun: blestemată fie ziua aceea în care eu am urmat pe Valerius Graţius la guvernarea Iudeii.

La sosirea mea în Ierusalim, am luat în primire sala de judecată şi-am poruncit să se facă ospăţ mare, la care am invitat pe Tetrarhul Galileii, dimpreună cu Arhiereul, şi pe toţi oficianţii lui. La ora anunţată, niciunul din oaspeţi nu s-a arătat. Aceasta a fost o insultă pentru onoarea mea personală!… Mai târziu, după câteva zile, a venit la mine Arhiereul, ca să-şi ceară scuze. Îmbrăcămintea şi purtarea sa erau grozav de viclene. El pretindea că religiunea sa îl opreşte pe el şi pe supuşii lui, de a sta la aceeaşi masă cu romanii şi să închine libaţiuni (ciocniri de pahare) cu ei. Eu am crezut e bine să accept această scuză, dar tot cu acea ocazie m-a convins că cei cuceriţi se declară duşmani ai cuceritorilor, şi mi se părea că, dintre toate oraşele cucerite, Ierusalimul unul era cel mai greu de cârmuit.

Atât de turbulent era acest popor, încât eu trăiam mereu cu frica sa nu izbucnească în orice moment o răscoală. Pentru suprimarea ei eu nu aveam însă, decât o mână de soldaţi şi un singur sutaş.

Am cerut întăriri de la Guvernatorul Siriei, dar acesta m-a informat că şi el abia are trupe îndeajuns pentru a-şi apăra provincia sa. O dorinţă nestăpânită de cucerire, adică de a ne întinde împărăţia dincolo de mijloacele noastre de apărare, mă tem să nu fie o cauză de răsturnare a nobilului nostru guvernământ.

Printre mai multe veşti ce mi-au venit, una m-a interesat în mod deosebit: un tânăr – se zicea – a apărut în Galileea, predicând pe un ton blând şi nobil o altă lege, în numele lui Dumnezeu ce l-a trimis.

La început mă temeam că acesta să nu fie vreun agitator care să aţâţe poporul contra Romanilor, dar nu după mult timp temerile mele au fost spulberate. Iisus din Nazaret a vorbit mai mult ca un prieten al Romanilor decât al evreilor.

Trecând într-o zi pe lângă locul ce se chema Siloan am văzut o mare adunare de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr care stătea rezemat de un copac şi, în seninătate şi calm, predica mulţimii. Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ce mă aşteptam să văd, atât de mare era deosebirea între El şi ascultătorii lui. Părul şi barba sa aurie, îi dădeau o înfăţişare cerească. El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast izbitor între El şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele întunecate.

Nevoind să-l întrerup prin prezenţa mea, mi-am continuat drumul înainte, dar am făcut semn secretarului meu să se asocieze mulţimii şi să asculte ce vorbeşte. Numele secretarului meu este Naulius. El este strănepotul şefului de spionaj şi de conspiraţie, care s-a ascuns în Etruraia, aşteptând pe Cătălina. Naulius este un vechi băştinaş din Iudeia, astfel că el cunoaşte bine limba ebraică. Îmi este foarte devotat şi vrednic de toată încrederea.

Când am sosit şi am intrat în sala de judecată am găsit pe Naulius care mi-a istorisit cuvintele auzite de Iisus la Siloan. El mi-a zis: „Niciodată nu am citit în cărţi sau în lucrările filozofilor, ceva ce ar semăna predicilor lui Iisus. Unul dintre evreii răsculători, dintre care sunt atâția in Ierusalim, l-a întrebat dacă este cu cale de a da tribut Cezarului, Iisus a răspuns: „Daţi Cezarului cele ce se cuvin Cezarului, şi lui Dumnezeu, cele ce se cuvin lui Dumnezeu”.

Tocmai din cauza înţelepciunii lui, eu am îngăduit Nazarineanului libertatea, pentru că era în puterea mea să-l arestez şi să-l trimit la Pretoriu, dar aceasta ar fi fost împotriva dreptăţii ce a caracterizat totdeauna pe Romani. Omul acesta nu era nici tendenţios şi nici răsculător, şi eu l-am ocrotit cu protecţia mea, poate necunoscută lui. El avea libertatea să lucreze, să vorbească şi să facă adunări şi să ţină predici poporului şi să-şi aleagă ucenicii, neîmpiedicat de niciun mandat pretorian. Dacă s-ar întâmpla însă, ferească-ne zeii, aceasta este doar o presupunere, dacă s-ar întâmpla, zic eu, ca religia strămoşilor noştri să fie înlocuită de religia lui Iisus, lucrul acesta s-ar datora acestei nobile toleranţe şi prea marii indulgenţe pe care le îngăduie Roma. Pe când eu, mizerabil nenorocit, voi fi fost poate instrumentul pe care creştinii îl numesc „Providenţa” prin care să vină peste noi această soartă şi destin. Dar libertatea aceasta nemărginită, dată lui Iisus, a indignat tare pe evrei; dar nu pe cei săraci, ci pe cei bogați şi puternici, într-adevăr, Iisus era foarte aspru cu cei din urmă (cu bogaţii) şi de aceasta a fost pentru mine un bun motiv de a nu tulbura libertatea Nazarineanului.

Fariseilor şi cărturarilor le zicea: „Voi sunteţi pui de viperă, voi vă asemănaţi cu mormintele văruite”; alteori indignat de îngâmfatele lor postiri şi dăruiri ale bogaţilor le spunea că „doi bani ai unei văduve sărace sunt mai preţuiţi înaintea lui Dumnezeu”, decât darurile lor bogate. În fiecare zi se făceau plângeri la sala de judecată contra abuzurilor evreilor bogaţi. Eram informaţi că vreo nenorocire o să i se întâmple acestui om; căci nu va fi fost pentru prima oară, când Ierusalimul să-şi omoare cu pietre pe cei care erau numiţi de ei „profeţi”. Şi dacă Pretoriul le va refuza plângerea, ei vor face apel la Cezarul!

Conduita mea a fost aprobată de senat, şi mi s-a promis o întărire de soldaţi, după terminarea războiului cu Parţii, fiindcă altfel, eu nu eram în stare să preîntâmpin o răscoală. M-am hotărât apoi să iau o măsură, care făgăduia de mai mult, pentru a stabili liniştea în oraş, fără a supune Pretoriul la concesiuni umilitoare. Am scris lui Iisus, invitându-l la o convorbire cu mine, în sala de judecată, şi el a venit.

Precum ştiţi, Nobile Suverane, în venele mele curge sânge iberic amestecat cu sânge roman, care nu cunoaşte frica şi este nesupus emoţiilor: mă plimbam prin curtea palatului meu, când Nazarineanul apăru şi, când am dat cu ochii de el, mi s-a părut ca şi cum o mână de fier mi-ar fi legat picioarele de pământ şi tremuram, fără voia mea, ca un vinovat, deşi Nazarineanul era calm şi liniştit ca un nevinovat. Când a venit la mine, s-a oprit deodată şi ca printr-un semn, părea că-mi zice: Iată-mă, am sosit!

Câtva timp eu am rămas încremenit şi priveam cu admirare, respect şi frică, asupra acestei figuri de om supranatural, o formă de om, necunoscută numeroşilor pictori şi sculptori, care au dat forme şi figuri la tot felul de zei şi eroi.

„Iisuse, i-am zis în cele din urmă şi limba mea gângăvea…, Iisuse din Nazaret, eu ţi-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire şi rău nu-mi pare. Cuvintele tale sunt ale unui înţelept, ale unui om învăţat. Nu ştiu dacă tu ai citit Socrate sau Platon, dar un lucru îţi spun, că în predicile tale se află o simplitate majestuoasă, care te ridică mult mai sus deasupra acestor filozofi. Împăratul este informat despre tine, şi eu, umilul său reprezentant în această comunitate, sunt foarte fericit că ţi-am îngăduit această libertate, de care te bucuri şi tu atât de vrednic. Totuşi nu pot ascunde de tine că predicile tale au stârnit mari şi puternice duşmănii contra ta. Nici aceasta nu este de mirat: Socrate şi-a avut duşmanii săi, şi a căzut victima lor. Ai tăi sunt fără îndoială aprinşi contra ta, din pricina libertăţii pe care ţi-o dau. Mă învinuiesc de a fi în legătură directă şi unire cu tine, cu scopul de a dezbrăca pe evrei de mica putere ce o mai au de la romani. Rugămintea mea deci – nu zic puterea mea – este ca tu să fii pe viitor mai cu băgare de seamă şi să eviţi a jigni mândria duşmanilor tăi, ca să nu se răscoale populaţia stupidă în contra ta, şi să mă silească pe mine să întrebuinţez mijloacele justiţiei…”.

Nazarineanul însă a răspuns liniştit: „Prinţ al pământului, cuvintele tale nu ies din adevărata înţelepciune. Spune furtunii: stai în mijlocul muntelui, căci altfel vei dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îţi va răspunde: numai Dumnezeu cunoaşte încotro merge furtuna. Adevăr zic ţie, înainte de a înflori rozele Saronului, sângele celui drept va fi vărsat…”, continuă el cu emoţie.

Eu i-am zis: „Tu eşti mai preţios mie pentru înţelepciunea ta, decât toţi tulburătorii aceştia şi îngâmfaţii de farisei, care abuzează de libertatea dată lor de Roma, complotează contra Cezarului şi ne ţin într-o frică continuă, aceşti mizerabili neliniştiţi. Ei cunosc că lupul din pădure se-mbracă uneori în lână şi piei de oaie. Eu te voi apăra faţă de ei. Palatul meu de justiţie este deschis ţie pentru scăpare…”.

Cu nepăsare, şi clătinându-şi capul, cu un har şi un zâmbet dumnezeiesc Iisus îmi ripostă „Când ziua aceea va fi sosit, nu va fi scăpare pentru Fiul Omului, nici sub pământ. Sălaşul celui drept este acolo, zise el arătând spre cer: ceea ce este scris in cărţile profeţilor, trebuie să se împlinească”!

„Tânărule, i-am răspuns eu pe un ton moale, tu mă obligi ca simpla mea cerinţă să o preschimb în poruncă. Siguranţa provinciilor mele, care este încredinţată îngrijirii mele cere asta. Trebuie să arăţi ai multă moderaţie în predicile tale. Nu vătăma pe alţii, aceasta îţi poruncesc. Fericirea ta te însoţeşte, mergi în pace”.

„Prinţ al pământului, a răspuns Iisus, nu am venit ca să aduc în lume război, ci pace şi iubire şi bunăvoinţă. Eu m-am născut în aceeaşi zi în care Cezarul a dat pace lumii romane. Prigonirea nu este de la mine. Eu o aştept de la alţii, şi o voi întâmpina în supunere faţă de voinţa Tatălui meu, care mi-a arătat calea. De aceea, restrânge-ţi puţin înţelepciunea ta lumească. Nu este în puterea ta, de a aresta victima de la picioarele altarului ce ispăşesc”.

După aceste cuvinte el a dispărut ca un nor luminos, după perdelele pretoriului. Duşmanii lui Iisus s-au adresat în cele din urmă lui Irod, să se răzbune asupra Nazarineanului. Dacă Irod ar fi urmat propria sa înclinare, în aceasta privinţă, el ar fi ordonat imediat osânda la moarte a lui Iisus; însa el, deşi mândru de cinstirea domniei sale, se temea de senatul Roman, de a nu comite vreo faptă care ar fi putut sa-i nimicească influenţa sa asupra Senatului, astfel nu luă nicio hotărâre.

Intr-o zi, Irod veni la mine în pretoriu. Când s-a ridicat să plece, după câteva cuvinte neînsemnate, m-a întrebat ce părere am eu despre Iisus Nazarul. Eu i-am spus că după părerea mea, Iisus este un mare filozof, după cum unele naţiuni mari adesea produc, şi că învăţăturile sale, cu niciun chip, nu pot fi socotite ca fiind eretice sau primejdioase, iar Roma este dispusă a-i îngădui toată libertatea de a vorbi şi este îndreptăţit prin faptele sale.

Irod a surâs cu ironie şi salutându-mă, cu respect prefăcut, s-a depărtat.

Se apropia marea sărbătoare a evreilor; conducătorii religioşi plănuiau să se folosească de această ocazie şi de exercitarea populară, care are loc întotdeauna, la sărbătoarea Paştilor lor. Oraşul era arhiplin de o populaţie turbulentă care dorea moartea Nazarineanului. Spionii mei mi-au raportat că Arhiereii si Fariseii întrebuinţează tezaurul templului ca să mituiască în acest scop pe popor. Primejdia creştea pe fiecare oră. Am scris atunci la Prefectul Siriei să-mi trimită imediat o sută de soldaţi de infanterie şi tot atâţia de cavalerie, dar el a refuzat să-mi trimită. M-am văzut atunci rămas singur, numai cu o mână de soldaţi; nişte păzitori îmbătrâniţi în mijlocul unui oraş răsculat, neputincioşi de a reprima o răscoală şi fiind silit să o tolerez.

Răsculaţii au pus mâna pe Iisus, şi cu toate că ei simţeau că nu au de ce să se teamă de Pretoriu, crezându-mă alături de conducătorii lor, în privinţa aceasta, au continuat să strige: „Răstigneşte-l!”.

Trei partide se uniseră împotriva lui Iisus: Irodienii, Saducheii şi Fariseii; Saducheii, a căror conduită era sprijinită de două motive: ei urau pe Iisus, şi doreau să scape de sub jugul roman. Aceştia nu au putut uita niciodată, intrarea mea în sfântul lor oraş, cu steaguri care purtau chipul împăratului Roman, deşi eu cu acea ocazie, am făcut o greşeala din necunoaşterea legilor lor. Totuşi, în ochii lor, profanarea aceasta nu s-a micşorat.

O altă nemulţumire pe care o purtau ei înşii, era propunerea mea, de a întrebuinţa o parte din tezaurul templului pentru ridicarea de clădiri publice. Din cauza acestei propuneri, ei erau plini de amărăciune.

Fariseii erau duşmanii pe faţă ai lui Iisus, şi nu le păsa prea mult de guvernul nostru. Ei au fost siliţi să înghită timp de trei ani si jumătate pilulele amare pe care Nazarineanul le arunca în faţa lor, în public, oriunde se ducea, şi fiind prea slabi şi sfioşi şi neavând curajul de a lua singuri măsurile dorite, ei au fost bucuroşi de a se uni cu Irodienii si Saducheii. Pe lângă cele trei partide, ei mai aveau de luptat împotriva unei populaţii îndârjite şi totdeauna gata de a se uni la răscoală şi de a se folosi de confuzia şi neînțelegerea ce rezulta din aceasta.

În felul acesta Iisus a fost târât înaintea Arhiereului şi condamnat la moarte. Cu aceasta ocazie, Casa Arhiereului, a săvârşit umilul fapt de supunere; el şi-a trimis prizonierul la mine ca să pronunţ eu osânda definitivă, asupra lui.

Eu i-am răspuns că, deoarece Iisus este Galilean afacerea cade sub jurisdicţia lui Irod şi am poruncit să-l trimită la el. Acel tetrarh viclean şi-a mărturisit umilinţa, pretextând a avea respect faţa de mine, prin sutana Cezarului, mi-a încredinţat mie soarta acestui om.

Îndată palatul meu a luat înfăţişarea unei cetăţi ocupate. Fiecare moment ce trecea, sporea numărul tulburărilor. Ierusalimul era inundat de populaţia adunată de prin munţii Nazaretului. Se pare că toata Iudeea se afla la Ierusalim.

Eu îmi luasem de femeie (soţie) o domnişoara dintre Gali, care avusese nişte descoperiri pentru viitor. Plângând, ea s-a aruncat la picioarele mele şi mi-a zis: „Păzeşte-te! Să nu te atingi de omul acesta, pentru că el este Sfânt! Noaptea trecută eu l-am văzut în vis. El umbla deasupra apelor. El zbura pe aripile vântului, şi vorbea furtunilor şi peştilor mării şi toate erau supuse voinţei lui. Chiar şi râul de pe muntele Kidron, curgea plin de sânge. Statuile Cezarului erau pline de murdăria Golgotei. Catapetesmele dinlăuntrul templului, s-au dărâmat şi soarele s-a întunecat ca îmbrăcat în doliu. O! Pilate, rău mare te aşteaptă, dacă nu vei asculta sfatul femeii tale. Blestemele Senatului Roman! Teme-te de puterea Cerului!”

Pe la timpul acesta treptele de marmură, gemeau sub greutatea mulţimii, iar Nazarineanul, era adus iarăşi la mine. Eu am pornit spre sala de judecată, urmat de garda mea. Într-un ton aspru, am întrebat pe popor, ce vrea!….

„Moartea Nazarineanului” a fost răspunsul.

„Pentru ce crima?” am întrebat eu.

„El a hulit pe Dumnezeu şi a profeţit dărâmarea templului. El se numeşte pe sine Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Regele Iudeilor”.

Eu le-am spus că justiţia Romana nu pedepseşte astfel de fapte cu moartea.

„Răstigneşte-l, răstigneşte-l!” izbucni însă strigătul de la gloata înfuriată. Strigătele gloatei înfuriate zguduiau palatul din temelie. În mijlocul acestei zarve nemaipomenite, nu era decât un om liniștit şi calm. ACESTA ERA IISUS DIN NAZARET.

După mai multe sforţări, fără rezultate, de a-l scăpa de furia acestor persecutori înverşunaţi, eu am luat o măsură care pentru moment mi se păru că va servi ca să-i scap viaţa; am dat poruncă ca el sa fie biciuit; apoi cerând ligheanul cu apa, eu m-am spălat pe mâini în faţa mulţimii, arătând prin aceasta, dezaprobarea mea pentru acest fapt. Dar în zadar. Aceşti mizerabili nu s-au mulţumit decât cu viaţa lui.

În desele noastre tulburări civile, eu am fost de mai multe ori martor al furiei popoarelor dar, din câte am văzut, nimic nu se poate asemăna cu aceasta.

Într-adevăr s-ar putea spune că in această ocazie toate spiritele rele din ţinutul infernului s-au strâns în Ierusalim. Mulţimea părea că nu umblă pe picioare, ci umblă pe sus urlând, precum valurile unei mări înfuriate. O mare neastâmpărată se întindea de la porţile Pretorului până la muntele Sion, cu strigăte, cu fluierături, cum nu s-a mai auzit niciodată în istoria Romei.

Ziua s-a întunecat ca un amurg, asemenea celui văzut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare, care s-a întâmplat tot aşa pe la mijlocul lui Martie. Eu, Guvernatorul provinciei răsculate, stăteam rezemat de o coloană a palatului meu, gândindu-mă la înfricoşătorul fapt al acestor oameni cruzi care târau spre execuţie pe nevinovatul Nazarinean.

Toţi dispăruseră din jurul meu. Ierusalimul, scosese afară pe locuitorii săi, care se înşiraseră pe părţile funebre ce conduc spre Geronica (Golgota). Un aer de jale şi întristare mă acoperea. Garda mea însoţise pe cavaleri, iar sutaşul pentru a arăta o umbra de putere, se străduia să facă ordine.

Eram lăsat singur şi cu inima zdrobită şi mă gândeam că ceea ce s-a petrecut în momentul acesta stătuse mai mult în puterea zeilor, decât în puterea omului.

Deodată se auzi un mare strigăt, ce venea de pe Golgota, care părea că este adus de vânt şi care anunţa o agonie pe care urechea omenească, n-a mai auzit-o vreodată. Nori mari, întunecoşi şi negri s-au coborât şi au acoperit aripa templului, şi aşezându-se asupra oraşului, l-a acoperit ca un val, şi un puternic cutremur de pământ a zguduit totul.

Atât de înfricoşătoare au fost semnele ce s-au văzut, atât pe ceruri cât şi pe pământ, încât se zice că: Dionisie Acropagul ar fi exclamat: „sau că autorul naturii suferă, sau că Universul se sfârşeşte.”

Către ceasul dintâi al nopţii, mi-am luat mantaua pe mine şi am pornit pe jos în oraş, spre porţile Golgotei. Jertfa era consumată!…

Mulţimea se întorcea în cetate, dar de fapt tot agitată, dar şi posomorâtă şi cu feţele lor întunecate şi mohorâte şi disperate.

Mulţi erau cuprinşi de frică şi de remuşcare pentru cele ce văzuseră. De asemenea, am văzut pe mica trupă de ostaşi, trecând mâhniţi, iar purtătorii steagului, îşi învăluiseră capul în semn de întristare.

Am auzit un ostaş murmurând în cuvinte străine, pe care eu nu le-am înţeles. Ici si colo, se vedeau grupuri de oameni şi femei adunaţi şi, când aruncau privirea spre muntele Calvarului rămâneau nemişcaţi, ca în aşteptarea vreunei alte minuni a naturii.

M-am întors în Pretoriu întristat şi plin de gânduri care mă frământau. Urcându-mă pe trepte, se puteau vedea stropii de sânge care curseseră de la Nazarinean.

După un timp a venit la mine un bătrân, cu o grupă de femei plângând, care rămăseseră la poartă, iar el s-a aruncat la picioarele mele plângând amar. L-am întrebat ce vrea şi el mi-a zis: „Eu sunt Iosif din Arimateia, şi am venit să cer de la tine îngăduinţa de a îngropa pe Iisus din Nazaret”….

I-am zis: „Cerinţa ta se va împlini”….

Atunci, primind raportul că Iisus este mort, am poruncit lui Naulius să ia cu sine ostaşi şi să supravegheze înmormântarea, ca să nu fie împiedicată.

Mai târziu câteva zile, mormântul a fost găsit gol. Ucenicii săi au vestit în toată provincia, ca Iisus s-a sculat dintre morţi cum prezisese el.

Îmi mai rămăsese numai această datorie, ca să fac cunoscut împăratului această întâmplare dezgustătoare şi neobişnuită. Chiar în noaptea aceea, ce a urmat catastrofei neaşteptate am început a face acest raport şi, de către ziuă, s-a auzit un sunet de pe Calvar, intonând aria Dianei, care a venit la urechile mele!…

Aruncându-mi privirea spre poarta Cezarului, am văzut apropiindu-se o trupa de soldaţi şi am auzit sunetul trâmbiţei care intona marşul Cezarului. Erau întăririle care mi se făgăduiseră, cele doua mii de ostaşi aleşi, şi pentru a grăbi sosirea lor, au călătorit toată noaptea.

A fost hotărât de soartă!… am strigat eu cu amărăciune şi frecându-mi palmele, ca marea nelegiuire să fie îndeplinită, şi ca pentru scopul de a împiedica răscoala de ieri, trupele de ostaşi să sosească astăzi!!!… Soartă cruda, cum îţi baţi joc de soarta muritorilor!

Era prea adevărat ce a strigat Nazarineanul de pe cruce: „S-a sfârşit”.

Acesta este cuprinsul raportului şi rămân al Majestăţii Voastre supus, cu respect şi smerenie.

Guvernatorul PONŢIU PILAT. Făcut în Ierusalim în a XXVIII-a zi a lunii Martie, Anul 4147 de la creaţiune (sursa: eparhiaargesului.ro)

SURSA – http://universulargesean.ro/recomandari/5142-scrisoarea-lui-pilat-catre-tiberiu-imparatul-imperiului-roman-imediat-dupa-rastignirea-mantuitorului-iisus-hristos

IN ENGLEZA

Unanswered Questions about Archko Volume Authenticity

The Report Of Pontius Pilate, Procurator Of Judaea Sent To Rome To Tiberius Caesar

-http://wesley.nnu.edu/sermons-essays-books/noncanonical-literature/noncanonical-literature-writings/the-report-of-pontius-pilate-procurator-of-judaea-sent-to-rome-to-tiberius-caesar/

The Report of Pontius Pilate, Procurator of Judaea Sent to Rome to Tiberius Caesar

From The New Advent: Fathers of the Church www.newadvent.org/fathers/

…multumim fratelui Ioan Burca pentru material!

CINE A FOST PILAT?

În timp ce Pilat guverna Iudeea, Irod Antipa era tetrarh al Galileei și Pereei, Filip, fratele său, al Itureei și al Trahonitei, iar Lisanias al Abilenei (Luca 3:1).

Despre Ponțiu Pilat știm mai multe lucruri din relatările evanghelice ale procesului lui Isus, din scrierile lui Josephus și ale lui Filon. În toate izvoarele Pilat apare ca un om crud, corupt, lipsit de sensibilitate și fără principii. Chiar de la începutul mandatului său i-a ofensat pe iudei, introducând în Ierusalim stindardele care purtau chipul împăratului, lucru evitat de prefecții dinaintea lui. După 6 zile de proteste ale iudeilor care au sfidat amenințarea cu moartea, Pilat a cedat și a dispus să fie retrase toate însemnele imperiale din oraș. Mai târziu nu a ezitat să folosească baniitemplului pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Mii de iudei au protestat împotriva acestui proiect, cu ocazia sosirii lui Pilat la Ierusalim la o sărbătoare. Pilat a ordonat intervenția armatei și mulți protestatari au fost uciși atunci. În general se crede că această revoltă a fost provocată de galileenii menționați în Luca 13:1-2. Pilat a intrat în Evanghelie și în Crez, ca cel ce a judecat și osândit la moarte pe Isus, deși „n-a găsit nici o vină în Omul acesta” (Luca 23:4-11); el voia să-l elibereze pe Isus (23:20-21), „că știa că din răutate l-au dat (arhiereii și bătrânii poporului iudeu) în mâna lui” (Matei 27:17-18).

Deși nu i-a găsit nici o vină lui Isus, la strigătele mulțimii – „Răstignește-L, răstignește-L!”; ca să arate nevinovăția sa, „Pilat s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii zicînd: „Nevinovat sânt de sângele dreptului acestuia. Voi veți vedea.” Iar tot poporul a răspuns și a zis: „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri.” (Matei 27:24-25).

Pilat îl acuza pe Isus că s-ar fi numit împărat (Ioan 18:37). El se întrebase: „Ce este adevărul?”, dar îl eliberează totuși pe Baraba tâlharul, iar pe Isus îl osândește să fie răstignit. După ce L-au biciuit ostașii și I-au împletit cunună de spini punîndu-I o pe cap și îmbrăcându-L cu hlamidă, L-au pălmuit, L-au scuipat și L-au batjocorit. Atunci Pilat, ieșind afară, și-a afirmat din nou nevinovăția zicînd: „Iată, vi-L aduc pe El afară, ca să știu că nu găsesc în El nici o vină …”. Și apoi a exclamat: „Iată Omul!” (Ioan 19:4-5). De teamă, L-a predat să fie răstignit, după ce căpeteniile poporului au spus că după legea lor e vinovat de moarte, căci, dacă nu-L condamnă, Pilat va fi împotriva Cezarului.

Pilat și-a pierdut postul în anul 36 fiind acuzat de uciderea mai multor samariteni, care s-au adunat pe Muntele Garizim la chemarea unui alt Mesia.

Filon spune despre el că: „Pilat era crud și nu se dădea înapoi de la nimic. Sub guvernarea lui nimic nu se putea obține în Iudeea fără corupție; peste tot domnea orgoliul, aroganța și insolența; țara era jefuită oprimată și insultată în tot felul; oamenii erau trimiși la moarte fără a fi judecați mai înainte; cruzimea implacabilă a tiranului nu ceda niciodată.”

Afla mai mult – https://ro.wikipedia.org/wiki/Pilat_din_Pont

Marturia lui Mircea Rosca la Biserica Philadelphia Mansue

In ascensiunea maxima pe care o aveam si in aceasta neliniste pe care acuma o vad, ca, era neliniste, Dumnezeu si-a facut mila de mine si mi-a dat o lovitura cum n-am primit in viata mea. Era un soc pentru mine. Si, nu mi-a dat o boala. Ca daca mi-ar fi dat o boala de care sa ma vindece, dupa aceea, as fi zis ca este meritul medicilor. Mi-a dat o lovitura care m-a lovit in imaginea mea. Care ma lovit acolo unde m-a durut de cand eram micut. Si costumul de la scoala, pe mine, si la gradinita mergeam cu mainile lateral ca sa nu le murdaresc pentru ca pe mine ma interesa imaginea. Si m-a lovit in imagine. Toata viata mea am luptat sa fiu imaculat. Sa fiu curat. Sa nu ma ating de nimic. Sa nu se spuna niciodata ceva rau de mine. Iar eu sa pot sa spun despre altii, pentru ca eu eram minunat. M-a lovit atat de tare incat in primele trei zile am vrut sa mor. N-am vrut sa ma omor, dar am vrut sa mor.

Marturia lui Mircea Rosca la Biserica Philadelphia Mansue:

Sunt in slujba Domnului acolo unde sunt chemat si sper ca marturia mea sa fie ziditoare pentru dvs. .. Aveti in fata dvs un om despre care nu stiti foarte multe si am sa va spun, nu pentru mandria mea, ci pentru a intelege cum a lucrat Dumnezeu in viata mea, cum am fost si cum sper sa fiu acum. Domnul stie mai bine cum sunt. Aveti in fata dvs. un om care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu asa cum il cunoaste acuma. Nu exista nimic in viata mea care sa imi fi propus si sa nu imi fi reusit. De cand eram copil, de cand mergeam la scoala, nu exista examen la care sa fii participat si care sa nu-l fi castigat, sa nu fii luat nota care trebuie. Toata viata mea am fost un rasfatat. Aveti in fata dvs. un om care pana la 40 de ani a avut tot ce si-a propus. Nu exista o incercare macar prin care sa nu fii trecut biruitor. Dar, nu-L cunosteam pe Dumnezeu. Am intrat in politica in urma cu foarte foarte multi ani si aveti in fata dvs. un om care a condus judetul Prahova in calitate de vice-presedinte al consiliului judetean. Am ajuns in fruntea unui important partid politic , poate cel mai important din Romania, in calitatea de prim vice-presedinte al partidului, calitate pe care o detin si acuma. Am ajuns in Parlamentul Romaniei.

Am facut lucruri foarte bune. Si cred ca toti politicienii, daca ar veni sa va spuna astazi, v-ar spune. Eu consider ca daca nu m-as fi nascut pe pamant, nu s-ar fi stiut si nu s-ar fi vazut diferenta. TRIST – pentru un om care se naste pe pamant si cand isi face o socoteala si sa spuna: Daca n-as fi fost, nimic nu s-ar fi schimbat. Pentru ca toate lucrurile bune pe care le-am facut, le-am facut spre marinimia mea, spre mandria mea, spre a arata eul meu, ca eu sunt cel mai bun, cel mai frumos, cel mai inteligent. Ii judecam pe toti.

Am facut legi importante in tara aceasta si am fost un politician atipic. Si sunt in continuare, in sensul ca atunci cand s-a gresit, am avut curajul sa infrunt cu adevarul in fata. Dar totdeauna o faceam cu aroganta pentru ca aveam incredere in mine, pentru ca totdeauna reusisem in tot ceea ce mi-am propus. Judecam pe toti din jurul meu. Nu aveam timp de familie. Dumnezeu m-a binecuvantat cu o familie minunata- cu o sotie minunata, cu doi copii minunati, un baiat de 4 ani si unul de 16 ani. Dar eu nu aveam timp de ei. Sotia mea minunata imi pregatea masa de fiecare data, romantic, cu lumanari. Dar eu raspundeam la trei telefoane si nu intelegeam de ce ma intrerupe pentru ca eu schimbam lumea. LUMEA – care dupa o analiza amanuntita, mi-am dat seama ca daca nu ma nasteam, nimic nu s-ar fi schimbat.Foarte trist. Toate lucrurile astea le vezi dupa ce Il cunosti pe Cel Sfant.

Atat de mult m-a iubit Dumnezeu, ca i-a fost mila de mine in ascensiunea mea maxima, la un moment dat facand parte chiar din primii cinci oameni care au condus Romania. Aroganta mea, care ma orbea, si nu vedeam nimic din jurul meu. Nelinistea mea, ca n-am dormit niciodata asa cum trebuia- acuma constientizez. Niciodata n-am avut pace. Niciodata n-am avut liniste. Niciodata nu m-am odihnit cum trebuie. Niciodata n-am avut macar o noapte de somn.Pentru ca in lumea fara de Dumnezeu nu exista pace pentru ca ne ancoram toata viata noastra in lucruri si ambitii. Dar nu constientizam ca fara Dumnezeu nu o sa avem parte de nimic. Pentru ca tot ceea ce exista in lumea aceasta este trecator.

In ascensiunea maxima pe care o aveam si in aceasta neliniste pe care acuma o vad, ca, era neliniste, Dumnezeu si-a facut mila de mine si mi-a dat o lovitura cum n-am primit in viata mea. Era un soc pentru mine. Si, nu mi-a dat o boala. Ca daca mi-ar fi dat o boala de care sa ma vindece, dupa aceea, as fi zis ca este meritul medicilor. Mi-a dat o lovitura care m-a lovit in imaginea mea. Care ma lovit acolo unde m-a durut de cand eram micut. Si costumul de la scoala, pe mine, si la gradinita mergeam cu mainile lateral ca sa nu le murdaresc pentru ca pe mine ma interesa imaginea. Si m-a lovit in imagine. Toata viata mea am luptat sa fiu imaculat. Sa fiu curat. Sa nu ma ating de nimic. Sa nu se spuna niciodata ceva rau de mine. Iar eu sa pot sa spun despre altii, pentru ca eu eram minunat. M-a lovit atat de tare incat in primele trei zile am vrut sa mor. N-am vrut sa ma omor, dar am vrut sa mor. Si m-am infometat, nemancand trei zile, crezand ca daca nu mananci trei zile, sigur, in a treia zi mori. Acuma vad ca e cea mai mare binecuvantare trei zile de post si te simti mai puternic ca oricand. Numai Dumnezeu poate sa fie asta. Slava Lui!

Trebuie sa cunoasteti ca n-a existat moment mai greu in viata mea decat atunci. Am simtit ca m-a strapuns ca o sulita, atat de trist eram. Dar dupa trei zile de lovitura puternica, am cerut sotiei mele Biblia. O Biblie care tatal meu o primise in 1974, anul nasterii mele. Eu, fiind un crestin ortodox, am pupat toate oasele din Bucovina. Am pupat toate crucile. Am stat si am fost stropit cu toata aghiasma din lume. In toate bisericile am fost invitat in fata si mi se spunea cat de mare sunt eu si ce bun sunt eu si ce fac eu pentru biserici. Functiile mele erau toate prezentate in fata (nu asa cum le prezint eu acuma) de care nu mai sunt mandru absolut de loc. Am luat acea Biblie din casa familiei mele ortodoxe, care nu stiam, totusi, ce inseamna frica de Dumnezeu. Daca putem vorbi la superlativ despre relatia care o ai cu Dumnezeu in biserica ortodoxa, este macar frica de Dumnezeu. Nu cunosteam dragostea si pacea pe care poate sa o verse catre tine. Si, in frica de Dumnezeu, vorbeam destul de des despre Domnul. Dar, atat de departe de adevarul care exista numai aici (in Biblie). …(Din primele 6 minute, mai sunt aprox 43 de minute din marturie.

 

Ce NU scrie presa: Ţările membre ale Comisiei ONU pentru Populaţie şi Dezvoltare au respins din nou educaţia sexuală explicită şi promovarea agresivă a avortului ca strategii ONU

Întrunirea Comisiei ONU pentru Populaţie şi Dezvoltare pe anul 2017 s-a încheiat vineri, 7 aprilie 2017, fără a se ajunge la un document final. Lipsa de consens s-a datorat diferenţelor de viziune asupra sexualităţii umane dintre statele membre UE (cu mici excepţii) şi restul lumii.

Controversa a gravitat în jurul a două noţiuni:

  • educaţie sexuală comprehensivă – termenul reprezintă o prioritate pentru agenţiile ONU şi ţările europene, dar este respins constant de ţările membre – este vorba despre tipul de educaţie sexuală explicită, a cărei abordare nu numai că nu conţine o viziune morală, dar nici măcar nu se bucură de consensul breslei medicale şi a psihologilor: le prezintă copiilor relaţiile heterosexuale şi homosexuale ca având aceeaşi valoare şi semnificaţie, îi învaţă că masturbarea este normală şi că îşi pot schimba identitaea de gen la fel de uşor ca şi orientarea sexuală; de altfel, noţiunea a fost respinsă şi de Adunarea Generală ONU, în noiembrie 2016, precum şi de Comisia ONU pentru Statutul Femeii, în martie 2017.
  • „sănătate sexuală şi reproductivă” – termenul este folosit pentru a face referire, printre altele, şi la accesul avort, în condiţiile în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) promovează agresiv avortul la ONU în fruntea listei de „servicii de sănătate sexuală şi reproductivă”, continuând să ignore dovezi ştinţifice solide că această procedură afectează de fapt sănătatea reproductivă a femeii şi a copiilor născuţi ulterior.

La finalul întrunirii, reprezentanţii ţărilor europene s-au plâns că politicile sociale ONU agreate sunt depăşite şi ar trebuie să includă „drepturi sexuale”, „drepturi LGBT” şi „educaţia sexuală comprehensivă”. Norvegia a cerut „scoaterea avortului de sub incidenţa penală” şi „drepturi sexuale”, iar Suedia a anunţat că va dona 180 de milioane de dolari pentru servicii de avort oferite ţărilor în curs de dezvoltare prin intermediul organizaţiilor globale care promovează „drepturile reproductive”.

Ţările africane şi asiatice nu au agreat această viziune, reprezentantul Egiptului la ONU afirmând că această comisie ar trebui să evite subiectele controversate şi să-şi îndeplinească „adevăratul rol”, acela de a se concentra pe problema dezvoltării, ceea ce, în viziunea sa, se poate realiza şi prin „sprijinirea familiei”.

Nici SUA nu mai susţine avortul în politicile ONU, după cum a anunţat în martie ambasadoarea acestei ţări la ONU. Iar cu câteva zile înainte de reuniunea Comisiei ONU pentru Populaţie şi Dezvoltare, Preşedintele SUA, Donald Trump, a semnat decretul de sistare a finanţării SUA către UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie, agenţie care susţine de decenii avortul forţat şi sterilizarea involuntară în China.

Cu referire la „drepturile sexuale” şi „drepturile LGBT” (pentru homosexuali şi ale minorităţi sexuale), Federaţia Rusă a argumentat că politicile ONU ar trebui să adere „strict” la angajamentele existente, fără să caute să „introducă pe uşa din dos” noi aşa-zise drepturi ale omului şi alte noţiuni despre care nu există consens.

Afla mai mult aici – STIRI PENTRU VIATA

Newsnet Crestin: † Apel la rugăciune pentru Florina Turcin!

Urgent! Sora noastra, Florina Turcin din Pitesti, are cancer la ficat si pancreas in stadiu terminal.

Citeste aici – http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2017/04/apel-la-rugaciune-pentru-florina-turcin.html

Doamne Dumnezeul nostru, Te rugam fierbinte, indura-te de aceasta mama si de familia ei care sufera alaturi de ea. Atinge-i trupul cu vindecare, caci numai Tu poti sa dai viata!

Goliath Must Fall – Louie Giglio

Goliath Must Fall Small Group Bible Study by Louie Giglio – Session 1

VIDEO by zondervan

Understanding the Passion Week

April 11, 2017 Understanding the Passion Week

Jim Allman, Mark L. Bailey, Darrell L. Bock, and Mikel Del Rosario

Libertatea – EXCLUSIV. Gimnastul Alin Jivan slujește la penticostali de Înviere, dar nu ciocnește ouă. Sportivii pocăiți ne-au povestit cum petrec Paștele

 

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase. Fără ouă roșii și iepurași la creștini după Evanghelie, penticostali și baptiști

Cum petrec Paștele foști și actuali sportivi care aparțin de diferite culte religioase. De la Daniel Zafiris, la Alin Jivan și Sabina Cojocar, de la Talida Tolnai, la Neluțu Sabău și Imi Ienei.

Reporterii Libertatea au slalomat cu grijă printre câteva culte religioase, încercând să contureze meticulos, cu grijă, o hartă a  obiecieiurilor de Paște. Am dialogat sincer despre credință cu credinciosii neo-protestanți (creștini după evanghelie, penticostali, baptiști) și cu membri ai Bisericii Catolice reformate, am vorbit cu martori ai lui Iehova, iar la final ne-am privit și pe noi, credincioșii ortodocși.

Alin Jivan (33 de ani, gimnastică, bronz la Mondialele din 2005 de la Melbourne și dublu medaliat cu argint la Europenele de la Volos, în 2006, penticostal) a renunţat la performanţă în 2007, alegând să devină antrenor la secţia de gimnastică masculină a CS Steaua) și să se dedice bisericii. ”Oamenii ne judecă dinainte de a ne cunoaşte, fără a şti cum suntem sau ce vrem. Cred că cel mai uşor este să judeci şi să arăţi cu degetul”, spune Alin, care a îmbrățișat cultul penticostal.

”Avem acelaşi Crez, însă Biserica noastră pune accent pe relaţia personală a omului cu Dumnezeu, fără alt intermediar în afară de Iisus Hristos şi are experienţă cu Duhul Sfânt. Practic nimeni nu ne interzice nimic când vine vorba de ce putem sau nu, să facem. Sunt privaţiuni pe care noi ni le impunem în viaţă doar pentru a ne păstra mintea, sufletul şi trupul curat”, explică Alin.

Alin, Flori și băiețelul lor, Luca Benaia, petrec Paștele la Reșița. ”O să slujesc și eu acasă, la o biserică, în duminica Paștelui. Apoi vom merge la Europenele de la Cluj-Napoca, unde am doi sportivi de la Steaua, Marian Drăgulescu și Vlad Cotuna”, spune Alin.

”Învierea Domnului Iisus Hristos are cea mai mare semnificație. Nu suntem o sectă, ci un cult aprobat de Lege care promovează valorile spirituale şi morale. Apoi nu e adevărat ce spun unii că se stinge lumina şi se fac lucruri ciudate. Nu se întâmplă asta, dimpotrivă se trezesc conştiinţe pentru că în lumina Scripturilor îţi poţi analiza viaţa în mod corect. Şi nu în ultimul rând, nu suntem eretici”, spune Alin care nu ciocnește însă ouă de Paște.

Având un alt talent nativ, cel de cântăreț, Alin, împreuna cu soția lui, Florina, s-a dedicat acestei pasiuni, compunând si interpretând cântece religioase. Soţii Jivan au scos deja trei albume, ”Priveşte în sus”, ”Doar să crezi” şi ”Mă întorc acasă”. ”Atunci când compun mă inspiră experienţele pe care le am cu Dumnezeu, viaţa de zi cu zi, tot ce văd că se întâmplă în jurul meu. Nu judec ceea ce se întâmplă, doar analizez”, spune Alin.
”Am simţit că nu mai puteam să aduc rezultate internaţionale, apăruseră gimnaştii tineri şi sănătoşi, pentru care era mult mai simplu de progresat. Nu am regretat niciodată această decizie, iar viaţa frumoasă pe care mi-am construit-o după gimnastică mi-a dat pe deplin dreptate” – Alin Jivan

Afla mai mult – http://www.libertatea.ro/mistic/cum-petrec-pastele-fosti-si-actuali-sportivi-care-apartin-de-diferite-culte-religioase-1798164

Aurel Gheorghe – Vremea cercetării

Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44)

În îndurarea Sa, Dumnezeu a făcut parte de vremuri de cercetare fiecărei persoane care a trăit pe fața pământului. O ”cercetare” venită de la El înseamnă o perioadă în viața unui om în care Dumnezeu Își îndreaptă în mod special atenția spre el, cu scopul de a-l chema la Sine, de a-l întoarce către El.

Dumnezeu mai cercetează și astăzi pe fiecare în mod individual. El cercetează orașe chemându-le la pocăință, chiar și popoare întregi. Din nefericire, Ierusalimul și poporul evreu au pierdut vremea cercetării și au trebuit să sufere consecințele tragice ale neascultării lor.

Ce vom face noi, cei peste care a venit sfârșitul veacurilor? Vom primi cercetarea Sa, sau o vom lăsa să treacă pe lângă noi?

Săptămâna Patimilor – Luni, Marți – Florin Ianovici

Săptămâna Patimilor – Luni

Cine nu hraneste pe cel flamand e condamnat sa se usuce. Isus e inca flamand!

FOTO Y.C.

E o dimineata cand vrea sa fiu smochinul care hraneste trecatorii dar mai ales pe Mantuitorul care asteapta: rugaciunea, multumirea, cantarea de lauda pentru El si fapta milei!

Cuvantul credintei poate fi: rodeste mai departe sau in veac sa nu mai dea rod din tine! Cuvantul credintei poate fi apa pentru radacina ta sau foc mistuitor care sa lase scrum in urma.

Eu vreau sa rodesc!

Intre micul dejun copios a lui Caiafa si foamea lui Hristos, aleg sa merg cu Hristos!

Săptămâna Patimilor – Marți

Cu o funie impletita i-a batut pe negustorii de animale si pe zarafi. Acum negustorii de vorbe, camatarii Legii, samsarii adevarului se apropiau maniosi. Cu o funie impletita in sapte ii astepta Isus. Sapte vai-uri, sapte sentinte. Pe unii trebuie sa ii bati ca sa ii pui pe fuga, pe altii ca sa ii opresti din umbletele lor mandre.

Vai de voi pazitori ai Portii! Cine v-a dat voua aceasta slujba? Voi nu paziti ci nimiciti Poarta lui Dumnezeu. Nici voi nu intrati si nici pe altii nu-i lasati! Nu mai stati la poarta, mergeti pana la capatul pamantului. Doar asa veti gasi intrarea.

Vai de voi activisti religiosi! Ca voi inconjurati marea si pamantul sa va faceti un tovaras. Tovaras cu voi, cu ideile voastre, cu doctrina voastra. Nu cu Dumnezeu. Nu tovaras cu cerul, ci cu pamantul. Voi iubiti statistica, afisati trofee, dar nu iubiti adevarul!

Vai de voi evazionisti religiosi! Voi sunteti avocati platiti in a gasi inginerii si chichite care sa fenteze adevarul. Voi jurati pe Templu, pe altar, pe cer fara sa va impliniti promisiunea. Ca doar nu ati jurat pe aurul sau jertfa dinlauntru. Dati gogosile cu glazura, pudrati-le cu zaharul Torei rasucite, dar tot gogosi vindeti!

Vai de voi calauze oarbe! Ce matematica ciudata aveti voi. Strecurati vinul prin panza si il beti cu dintii stransi, de teama sa nu se strecoare vreun tantar, care v-ar face necurat. Dar rautatea, lipsa iubirii pentru aproapele vostru, e camila pe care o inghititi zilnic. De s-ar arde calculatoarele voastre, prin care Imi tineti socoteala cat va datorez Eu voua! Va chem la o matematica noua: dati zeciuala din lucrurile dinlauntru, ca sa nu va mai argumentati prin lucruri sau sa va justificati prin lipsa lor.

Vai de voi, cei curat murdari! Voi straluciti in vorbe evlavioase, aveti filacterii luni, mergeti grav, pasiti incet, dar pe dinlauntru sunteti hoti si pofticiosi la rele. Comercianti desavarsiti, ce ati inventat staniolul cu care inveliti drojdia. Vai de voi si vai de cei ce cumpara doar etichete. Voi, acani ai acestor vremuri, ce bagati gunoiul sub covor, in ziua de curatenie.

Vai de cei varuiti! Vai de voi fariseilor ce va imbracati in haine albe. Voi marcati cu var mormintele ca sa nu va atingeti de ele, dar purtati mormantul in voi. Sunteti niste morti care arata bine! Atat de morti ca nici nu mai mirositi. Oricine slujeste din goliciune spirituala este un zombi religios.

Vai de voi, decoratori ai minciunii! Voi ziditi mormintele proorocilor si ucideti oamenii in numele Legii! Decorati mormintele proorocilor si ucideti adevarul proorociilor! Va inchinati cu flori la inmormantarea lor, dar le-ati strecurat otrava in apa, in timpul vietii. Ati facut din construirea de morminte, o industrie de pe urma careia va merge bine. Traiti bine de pe urma cimitirelor.

Prieteni!

Hotii fura bunurile pieritoare, ucigasii omoara trupurile pieritoare! Dar fatarnicul murdareste cuvintele Adevarului, fura fagaduintele vesniciei, ucide suflete.

E marti! E ziua cand funia Adevarului loveste de sapte ori!

Nicolae Geantă – Florii însângerate și prima zi din Săptămâna mare – 10 Apr 2017

La ordinea zilei – Florii insangerate si prima zi din Saptamana mare – 10 Apr 2017

Interviu cu profesorul Nicolae Geanta, pastor si publicist.

Ascultati LA ORDINEA ZILEI azi la ora 13:20 si in reluare la 18:20

– pe 92,2 FM in Timisoara
www.rve-timisoara.ro
– pe aplicatia de Android
– pe aplicatia de iPhone
– prin telefonul 031-5040455

Din arhiva:
– site-ul nostru: http://www.rve-timisoara.ro/arhiva-emisiuni
– pe Youtube, canalul rve.timisoara:

Eclipsarea predicilor expozitive

Depozitarul lui Dumnezeu

Sursa photo

Cărțile mele cardinale, să le numesc de căpătai pentru predicarea expozitivă sunt „Portretul predicatorului” si „Puterea predicării” de John Stott, „Suprematia lui Hristos in predicare” de John Piper si „Preaching for God’s Glory” de Alistair Begg.

Le-am citit toate patru și vreau să fac acum referire la cea a lui Alistair Begg. –Predicând pentru Gloria lui Dumnezeu. Iar astăzi la finalul articolului îți voi recomanda ultimul titlu pe care îl parcurg si eu acum „Predicarea Expozitiva” -cum propovaduim astazi Cuvantul lui Dumnezeu? de David Helm, oferită gratuit prin curtoazia celor de la MagnaGratia.org

Revenind la cartea „Preaching for God’s Glory”, Alistair Begg…

La pag. 16 el menționează despre caricaturile predicării adevărate.  Cu tristețe trăim vremurile când predicile expozitive au fost eclipsate de povestioare, experiențe, mărturii, glumițe, poante și videoclipuri văzute pe Youtube sau Facebook și predicatorul biblic a fost înlocuit de:

  1. The cheerleader –…

Vezi articol original 1.331 de cuvinte mai mult

S-a incheiat procesul Cameliei Smicala

Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.Deuteronomul 25:16

S-a incheiat procesul Cameliei Smicala.

Judecătorul a interzis inregistrarea ședinței.
Procurorul a susținut in continuare că cei care au luat copiii in condițiile cunoscute, au fost agresați de Camelia Smicala și că aceștia au suferit traume. Acuzațiile nu au fost susținute de nici un fel de dovezi.
In Finlanda cuvăntul unui angajat al statului reprezintă adevărul in stare pură.
Nu au fost luate in considerare probele Cameliei, și nu a fost lăsată să vorbească.
Procurorul propune pedeapsa cu inchisoarea.
Domnul Răzvan Rotundu, ambasador al Romăniei in Finlanda, a fost prezent in sala de judecată.
Hotărărea se va da pe 28 aprilie la ora 14.

CLAUDIA RACOLȚA CONTINUĂ LUPTA… de George Alexander

CLAUDIA RACOLȚA CONTINUĂ LUPTA…
de George Alexander

Claudia Racolța a făcut dintotdeauna ceea ce fac toate mamele pentru copiii lor… Ceea ce fac toate soțiile noastre, dar noi nu vedem uneori… S-a sacrificat pe sine însuşi să le fie mai bine copiilor săi!

Unii s-au grăbit să-şi dea cu părerea. Sunt neştiutori care mai aruncă şi azi cu pietre. Nu că le-ar păsa cumva de cineva. Dar sunt obişnuiți să închidă ochii, ignorând adevărul şi oamenii.

… Despre Statutul Femeii în casa noastră, despre acest concept strălucit!, noi, bărbații, care suntem atât de mândri, ar trebui să discutăm îndelung… Familia nu este în niciun caz o reprezentație!

… Aşa că ea, Claudia Racolța, a avut puterea într-o zi să pună punct dramei prin care trecea. Nu a mai vrut să se trezească sau să adoarmă cu camera de filmare deasupra patului. Nu a mai vrut să fie tratată ca un sac de cartofi.
Nu a mai vrut să trăiască într-o închisoare!

Sunt multe Mame din România care au fugit de închisoarea de acasă. Multe sunt date în urmărire generală pentru că au vrut să-şi salveze copiii şi sunt executate silit! Aceste nefericite Ființe Umane nu au fugit de binele din propria casă, dar nu vrea nimeni din justiția şi politichia românească să ia în calcul! Suntem, oare, noi, românii, meniți să trăim veşnic cu greşelile noastre? Chiar nu avem capacitatea de a ne respecta propriile Femei?

Copiii Claudiei Racolța au ajuns să fie adoptați forțat, în Anglia, de către un cuplu de homosexuali. Statul român nu prea i-a apărat. În afară de declarații umile, de complezență, nimic nu prea s-a văzut…
Important, însă, este că Mama aceasta nu a cedat, înainte de toate, psihic! Nu a intrat în greva foamei, nu a implorat oamenii să-i dea bani, cu o putere extraordinară, s-a retras în sine, a studiat legile englezeşti… A început să lupte şi mai determinat cu Sistemul, ca să-şi salveze copiii!

Nimeni nu are nevoie de permisiunea cuiva ca să fie părinte. Când existența fiecăruia sună deja a singurătate – Pentru că nu suntem îndeajuns de solidari!- contează enorm felul în care privim lumea în care trăim: ca o biată victimă sau ca un Luptător care nu cedează niciodată!

Claudia Racolța a ales să lupte. Să fie un luptător!
Aşa au ales toate Mamele!, fie c-au fost aruncate prin aresturi, cu brățări electronice pe picior, fie că sunt amenințate cu închisoarea sau sunt pe picior de fugă, în propria țară!, mereu…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala