FLORIN IANOVICI: Fiți martori astăzi ai retragerii mele (LIVE VIDEO)

Cina Domnului la Biserica Betel 13 aprilie 2017

TEXT – Matei 26:26-29

26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu“. 27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri[a], l-a dat ucenicilor, zicând: „Beţi toţi din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului[b], care este vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu“.

FLORIN IANOVICI: Suntem in niste momente in care eu, in saptamana aceasta, m-am cercetat foarte mult. M-am cantarit. M-am evaluat. Iata, aici in fata nu este o azima doar. Este trupul Domnului Isus Hristos. Aici nu este doar un must, ci este sangele Domnului Isus Hristos. Si cand te apropii de el, te apropii de insusi Domnul Isus Hristos. Si m-am uitat de jur imprejur si am zis: „Doamne, am traversat o perioada destul de grea si mi-am zis: „As putea sa dau eu, astazi, Cina cu fratii mei?” Si raspunsul a fost: NU. Nu pot. Asa de mari sunt distantele intre noi. Asa de multe rani s-au creat, ca n-as avea indrazneala sa-i spun lui Hristos ca-L pot cinsti in felul asta.

Si m-am gandit ca trebuie sa imi cer iertare adunarii. Nu pot, pentru ca trebuie sa fim copii de Dumnezeu. Am invatat de la voi si am invatat de la Biblie ca trebuie sa fim cinstiti cu Dumnezeu.

In ce sta credinta noastra? Ce avem de impartit? Nu o sa va dam, la sfarsit, nici bani, nici favoruri. Nu va dam nimic noi. Totul va da Hristos. Si atunci am zis: „Doamne, daca nu pot sa dau Cina cu fratii mei, sunt eu un slujitor vrednic? Si raspunsul a fost: Nu. Pentru ca nu ma pot uita in ochii unora dintre fratii mei si sa spun ca lucrurile sunt in ordine. Nu pot. Acesta este adevarul. E o predica un pic diferita. Asa-i?

Dar, as vrea din toata inima sa intelegeti, iubitii Domnului, ca nu ne putem juca cu lucrurile lui Dumnezeu. In saptamana aceasta tot am stat si m-am framantat. Fratii mei, care au dat aceste decizii, v-au lipsit pe voi de faptul de a fi ascultati. N-a venit nimeni in mijlocul nostru sa vorbeasca cu voi. Si lucrul asta este trist. Si, ma doare pentru voi. Si, ma doare pentru mine. Ma doare pentru mine pentru ca as fi vrut sa vorbesc cu voi, de fata cu ei. Si, n-am putut. Mie imi este drag sa vorbesc cu dvs. Nu m-am ferit niciodata. Eu nu fug de familia mea. Si n-am sa fug niciodata de familia mea pentru ca voi sunteti ai lui Dumnezeu. Nici prima data, nici a doua oara, n-a venit nimeni in mijlocul nostru. Doar s-au trimis niste dispozitii. Si apoi, biserica a fost lipsita de sansa de-a spune ea pasul si durerea. Si tot asa, amanari si amanari. Si m-am gandit si am zis: „O fi bine?” Si am zis: „Nu. Nu e bine.” Pentru mine nu e bine.

Apoi, am stat si m-am gandit la o a doua decizie pe care poate ca dvs. nu o stiti. EU NU AM VOIE SA FAC EVANGHELIZARI. Eu n-am voie sa initiez nici o evanghelizare, decat sa predic aici la Betel. Si m-am intrebat: Pentru ce m-a croit pe mine, Dumnezeu? Haideti, cinstit, care este chemarea sufletului meu? Eu, cand vad un prieten, imi tresalta inima in mine. Eu, cand vad ca in biserica a intrat cineva care nu-l cunoaste pe Domnul, ma aprind cu un foc sfant pentru ca asta este chemarea mea. Si atunci mi-am zis: Doamne, pot eu sa stau la Cina Domnului cu fruntea in sus, stiind ca darul si focul care este in mine nu va putea sa fie folosit si mi-am zis: „Nu pot, Doamne.”

Apoi, poate nu stiti, dar in al treilea rand nu mai am voie sa strang nici un ban pentru Fundatia Viata si Lumina. Sunt peste 500 de copii.Nici o Evanghelizare la care ma duc, nu mai am voie sa pomenesc cuvantul asta „Viata si Lumina”. M-am gandit, ce o sa le spun eu celor 560 de copii: „Mai, niste frati de la Cult nu mai imi dau voie sa strang bani pentru voi.” Credeti ca vor intelege? Nici eu nu inteleg.

Si atunci am zis: „Chemarea mea, stiti care a fost? Eu, din 1994, de cand m-am pocait, am fost in strada si am cautat copiii. Am cautat oamenii nenorociti. Nu cred ca a venit vreunul dintre dvs. sa ii intorc eu spatele vreodata. Cel putin, ce am putut, am facut. Si am stat si m-am gandit in privinta aceasta. Pot eu sa am sufletul linistit in aceasta privinta? Raspunsul este: NU. Si, iubitii Domnului, pentru ca eu nu pot sa fiu un slujitor vrednic pentru dvs., pentru ca chemarea mea este una care este oprita, pentru ca dragostea inimii mele este aceea de a face bine saracilor, pentru ca nu ma pot uita in ochii unor frati, spunand ca lucrurile sunt in ordine, fiti martori astazi ai retragerii mele.

Dumnezeu sa ne binecuvanteze. Amin.

Apoi, fratele ianovici a coborat de la amvon, s-a asezat in banca si s-a impartasit cu Cina Domnului impreuna cu familia.

Am cerut unui frate sa posteze mesajul pe Youtube la canalul sau – Biserica Online

Florin Ianovici și-a dat demisia în direct (Live) 13 Aprilie 2017

VIDEO by Biserica Online

Citeste si –

Anunțuri

Florin Ianovici – Durerea unei alegeri -COMUNICATUL Cultului Creştin Penticostal

1 Corinteni 11:28 „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. ”

Sunt aproape 24 de ani de când am pășit pe poarta bisericii Betel. Atunci era o ,,baracă’’, ce în inima mea contrasta puternic cu impunătoarele biserici ortodoxe sau mănăstirile cu care eram obișnuit.

Frumusețea aveam să o găsesc înlăuntru. Oamenii luminau, iar aerul respira bunătate și liniște. Când sora Nicoleta Mureșan a cântat lui Dumnezeu, inima mea a știut că a găsit drumul spre casă.

Anii au trecut, iar dragostea de mamă a bisericii Betel a crescut față de mine. Mi-a purtat de grijă, m-a încurajat și mi-a zâmbit îngăduitor atunci când râvna mea nu era deopotrivă cu înțelepciunea.

Într-o zi, în 2004, biserica mi-a dat responsabilitatea de a o păstori. Am început cu stăngăcie, șovăială și teamă. Dragostea de Dumnezeu însă ne-a purtat pașii în cei 14 ani de slujire. Cei aproape 1200 de oameni botezați sunt o mărturie a binecuvântării noastre.

Astăzi mi-am cercetat inima înaintea lui Dumnezeu. În față stau azima și paharul Domnului Isus. De jur împrejur pastorii Ivan și Ianovici, împreună cu ceilați slujitori. Și cu spaimă în suflet am realizat că nu pot frânge azima. De mult vântul răutății, defăimării și invidiei ne-a îndepărtat pașii unii de alți.

Hristos nu poate fi slujit cu inima împărțită.

Cercetându-mă am înțeles că sufletul meu este rănit și dezamăgit. Mi-am îngenunchiat voința și de dragul mamei mele, biserica Betel, am stat sub disciplină mai bine de jumătate de an. Am așteptat în tăcere ajutorul Domnului. Nu am fost singurul îndurerat. Lângă mine atâția credincioși au suspinat.

A venit ziua când am fost judecat, reabilitat și m-am întors ca pastor în biserica Betel. Aș fi vrut ca totul să fie vindecat și să pornim pe drumul unității. Dar nu este cu putință.

Conducerea penticostală e de altă părere. Am aflat că, din nou, biserica Betel este disprețuită și ignorată. Nimeni din conducerea Cultului nu a pășit în biserică să aducă lămuriri, să ofere explicații, să îndrume și să întărească credincioșii. Deși disciplinarea mea a fost publicată pe site-ul Cultului, nimeni nu și-a asumat răspunderea să stea de vorbă cu credincioșii celei mai mari biserici penticostale din capitala României. În același mod, a fost citită și decizia reabilitării, într-o zi de joi, fără vreo preavizare sau publicare pe site-ul Cultului.

Biserica are întrebări. Eu am dorit mult să stau de vorbă cu biserica și să răspund întrebărilor ei. Am crezut că vom avea curând o Adunare generală unde să putem decide în mod responsabil și deschis viitorul bisericii.
Conducerea penticostală e de altă părere. Nu se face nicio Adunare generală, iar pastorul coordonator este stabilit doar de către ei, fără ca biserica să fie întrebată. Eu nu am primit nici măcar dreptul de a vorbi cu credincioșii. Și mi-am dorit atăt de mult…!

Imediat după revenirea ca pastor am primit o invitație la o seară de veghe în biserica Evanghelia care aparține Cultului Penticostal. Au fost prezenți si alți pastori penticostali din Comunitatea de București. Am acceptat să fiu prezent. Mai mult ca orice aveam nevoie de rugăciune. Frații au mediatizat prezența mea în biserică în spațiul online. Coonducerea cultului m-a sunat și mi-a interzis să merg. Fără explicații.

Am postat câteva cuvinte de mulțumire pentru credincioșii care s-au rugat și au postit în perioada de încercare. Am anunțat pe pagina personală de facebook că voi sluji, deși nu explicit, în după amiaza duminicii Floriilor. Am fost sunat de către conducerea cultului și mi s-a cerut să retrag postarea. Am fost nevoit să renunț la anunțul privind slujba în care voi predica. Fără explicații.

Prin decizia conducerii penticostale mi s-a interzis (vezi foto 1) să inițiez evanghelizări în afara bisericii Betel. Pot predica la Betel, dar nu am voie să inițiez evanghelizări în afara bisericii. În urechi îmi răsună porunca Mântuitorului: Marcu 16:15 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. ” Cum pot ajunge în toată lumea stând la Betel? Dumnezeu mi-a încredințat o viziune: misiunea Renovatio. Înainte de suspendare am ieșit în afara granițelor bisericii și am organizat evanghelizări cu tineri inimoși și dăruiți în incinta complexului Romexpo, sala Mihai Eminescu. Acum conducerea penticostală îmi interzice acest lucru. Fără explicații.

Sufletul mi se cutremură. Credința penticostală s-a născut în focul dragostei lui Dumnezeu pentru sufletele adormite de ritualuri, datini și ipocrizie religioasă. Înaintașii noștri au stat pe baricada Cuvântului sfânt și au adus trezire în mijlocul unui neam a cărui evlavie e lipsită de putere. Îmi tânjește inima să văd oameni mântuiți. Conducerea penticostală, însă, îmi interzice să inițiez evanghelizări. Cum poate slova omului să fie peste slova Domnului Dumnezeu?

Acum 24 de ani, într-o zi de sâmbătă, împreună cu 3 tineri credincioși am mers pe străzile Bucureștiului și am dus sandvișuri copiilor abandonați. De atunci și pănă azi pasiunea aceasta a născut misiunea Viață și Lumină unde hrănim în școli la prânz 220 de copii romi în Bughea și Valea Măcelarului, 140 de copii din familii care locuiesc în stradă sau nu au niciun support, la Centrul din Grivița, 70 de copii din Purcari, Republica Moldova, 40 de orfani în Centrul din Izbiceni, 65 de tineri proveniți din orfelinate în Centrul pentru tineri… adică peste 500 de suflete. E o povară care uneori m-a făcut să nu pot dormi. Am fost întrebat de conducerea cultului cum ne descurcăm și le-am spus că în luna aprilie vom rămâne fără bani. Care a fost răspunsul lor: în decizie mi-au interzis să strâng fonduri pentru Viață și Lumină sau orice altă misiune atunci când predic în biserici la evanghelizări. (vezi foto)

Ani de zile, voi , credincioșii, ne-ați fost alături cu haine, mâncare, bani și nu ați lăsat acești copii să ajungă cu sufletul și trupul distrus. Pe porțile de la Viață și Lumină au intrat cu lacrimi și au ieșit cu bucurie peste 600 de copii, peste 1000 de tineri și câteva mii de familii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: Iacov 1:27 „Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. ” Voi, credincioșii, ați fost alături de noi și ați împlinit ce este scris. Ce aș putea să explic celor peste 500 de suflete, de care Viață și Lumină are grijă, prin faptul că mi s-a intrezis de către conducerea penticostală să strâng bani pentru ei? Ce ar putea înțelege aceste suflete lovite de soartă?

Ceea ce amărăște peste măsură sufletul meu este faptul că bisericii Betel i s-a citit o versiune a deciziei – din care lipsea interdicția de a strânge bani pentru nevoiași – iar mie mi s-a transmis o altă versiune în care interdicția era enunțată. (foto 2) Biserica nu trebuie să știe tot adevărul? De ce tratăm situațiile și oamenii cu două măsuri?

Este timpul ca sufletul meu să facă o alegere. E dureroasă. Am avut clipe cerești împreună cu credincioșii și slujitorii penticostali. Vă prețuiesc și nu am dorință mai mare decât aceea de a zidi împreună Împărăția lui Dumnezeu. Dar citind decizia conducerii penticostale și cuvintele Bibliei, care sunt în contradicție, realizez că sunt pe cale să ucid în mine tot ceea ce iubesc mai mult: mântuirea oamenilor și mila față de oropsiți.

Iubesc Betelul cum numai Dumnezeu știe. Dar fără evanghelizare, fără copiii pe care îi îngrijesc și fără posibilitatea transparenței devin infirm. Nu pot fi ceea ce sunt fără focul Evangheliei, bucuria orfanilor și părtășia adevărului cu sfinții.

Am nevoie să îmi recapăt glasul care mi-a fost interzis pe mediul online. E timpul ca oamenii pe care i-am slujit să afle adevărul. Voi publica materiale, dovezi și voi prezenta faptele așa cum au fost ele.

Toate acestea au un cost. Cu inimă grea am acceptat să îl plătesc.

De aceea, de astăzi, în actualele circumstanțe, renunț să mai fiu membru în cultul penticostal, deși crezul meu rămâne neschimbat.

13.04.2017
Florin Ianovici

Catre Comitetul Bisericii Betel (acelasi Comunicat)

CITESTE si –

Vladimir Pustan – Ultimul Paște

Vladimir Pustan – Ultimul Paște

Florin Ianovici – Săptămâna Patimilor – VINERI

FOTO Tissot via Wikipedia

Saptamana Patimilor – Vineri

Vineri.O zi fara dimineata pentru Isus. Din noapte in noapte. Un ceas al intunericului. Al patimilor Lui Hristos

Vineri. Totdeauna cel se ridica e singur. Hristos e singur. Cel mai singur dintre toti solitarii. Prea sus esti Hristoase ca sa poata sta cineva langa Tine. Tu esti singurul treaz fiindca esti tare sus. Mai sus decat putem intelege noi, oamenii.

Iuda nu doarme. Pentru ca raul nu doarme. Umbla sa scoata oamenii din casa si sa le puna in mana ciomege si bate. Mai bine dormiti decat sa bantuiti in cautare de sange nevinovat.

Slugi, portari, oamenii ce tineau o matura pana mai deunazi, s-au suit sa puna mana pe Isus. Puterea gloatei. In fruntea ei e mereu un Iuda. Cu gesturi de prieten, cu sarutul perfid dar urmat indeaproape de cei usor de prostit .In frunte e diplomatul, in spate e prostimea. Se merita unii pe altii.

Bagati sabia in teaca! Nu faceti din mine o capetenie pamanteasca! Nu ma reduceti la dispute marunte, la luptele voastre firesti! Eu birui nu cu sabia ci cu crucea! Daca nu ati fi dormit ati fi auzit ce M-am rugat:”faca-se Voia Ta, Tata!”Pana sa plecati la razboi stati de vorba cu Mine!

Ana a fost Mare Preot 7 ani. Dar in 7 ani a strans destui bani si influenta ca sa domneasca in continuare prin ginerele Caiafa. Cinci din fii lui vor fi mari preoti. Unul dintre ei, pe nume Ana, va ucide cu pietre pe Iacov, fratele Domnului. Nu mai ai loc de ei. In biserici David moare batran, fluierand a paguba. Se reprofileaza pe doine triste. Pentru ca Ana cu familia va fi preot din neam in neam. Scapa-ne Doamne de blestemul sa ne fie Ana preot si ridica pe David!

Ana are un aprod. Slugoiul badaran care il palmuieste pe Isus. Totdeauna gata sa apere stapanul ros de patimi si invechit in rele. Il vezi mereu pe langa pastor. Cu o perie in mana si un pahar de apa. Sa isi clateasca gura uscata de atatea dulcegarii gretoase.

De la Ana la Caiafa drumul trece pe la Petru. Care se jura ca nu il cunoaste. Cu o privire Isus i-a spus: Eu tot te iubesc! Dar Petre, nu mai fi cocos! Mai bine miel. Transformarea sa va face prin noianul lacrimilor varsate cu amar. Asa devine orice cocos mielul lui Hristos! Iarta-ma sfinte Petru, ca eu despre mine vorbesc!

Caiafa e tot una cu Chifa. Adica piatra. Cand zorii se revarsa, Hristos e prins intre doua pietre. O piatra e Petru. Piatra prietenilor care L-au parasit. Caiafa e cealalta piatra. A religiei care omoara. Intre aceste doua pietre e graul care se macina. Din El se va face Paine. Painea vietii. Nu fugiti de cei ce va macina. Asa se face painea care hraneste pe cei flamazi.

Tot din cauza pietrelor va fi osandit. Atunci cand sufletul ti-e bolovan cuvintele Iubirii sunt acoperite. Si ce ai auzit nu intelegi. Dar crezi ca ai priceput si umflat de o mandrie desarta te ridici sa acuzi. ”Noi L-am auzit spunand ca va darama Templul si ca Il va rezidi in trei zile”. Da, ati auzit, dar ati inteles ceva?

Tacerea Lui e semnul Regelui. Cel ce are puterea tace si face. Cine nu are putere doar vorbeste. Dar de vorbit va vorbi pana la urma. Pentru ca Ana rosteste numele Celui Viu. Si inima lui Hristos tresare. Numele Tatalui Sau rostiti chiar si de o gura pungita si mincinoasa Il face sa vorbeasca:”Da, Eu sunt Fiul Omului!”

Din Eden sarpele a strecurat in urechea Evei cuvintele:”veti fi ca Dumnezeu cunoscand….!” Si iata ca dupa atata cunoastere oamenii se joaca de-a baba oarba. L-au legat la ochi pe Hristos si L-au lovit. Prooroceste, cine Te-a lovit! Bacsisul slugilor e sa petreaca pe seama Nevinovatului. Bestia a inghitit omul si mainile au devenit ghiare, vorbirea a devenit mugete si racnete, fata s-a schimbat in bot, iar dintii au devenit colti. Dar nu au indraznit sa il loveasca mai inainte ca un batran sau scrib sa vina si sa Il scuipe. Ca sa nu isi manjeasca mainile spalate, gata sa praznuiasca Pastele.

E posibil ca numele Pilat sa derive din pileus care era tichia sclavilor eliberati. Posibil sa fi fost libert. S-a straduit sa fie pe placul cezarului. La intrarea in Ierusalim a lasat steagurile romane cu chipul cezarului. A introdus in Templu tablite cu chipul cezarului. A luat din visteria Templului bani cu sila, ca sa construiasca un apeduct. Toata suflarea preotimii il ura. Preotime care in frunte cu Caiafa statea in fata palatului sau fara sa intre, ca sa nu se spurce. Un Pilat care avea sa fie exilat de Caligula si sa sfarseasca ucis de propria mana. Toate acestea pentru ca nu a putut intelege sansa de a fi stat fata in fata cu Adevarul. Nu L-a recunoscut pentru ca nu a venit in manta stralucitoare si cu coroana, ci legat, batut, umil…

Irod Antipa.Ucigas de prooroci, adulterin si tradator il astepata pe Isus ca pe una dintre distractiile zilei. Lui Irod ii place circul. Pentru ca viata lui e o bufonerie. Isus l-a numit vulpoi. Nu il condamna el pe Isus. E vulpoi siret. Il trimite indarat la Pilat. Dar il imbraca pe Isus cu o mantie alba in semn de batjocura. Mantia alba e un semn al regalitatii. Pana si nebunii au cateodata o scanteie de ratiune.

Claudia Procola era sotia lui Pilat. Era din ginta Claudia, care avea mare trecere la Roma. Ea il numeste pe Isus: Om drept, nevinovat! Nu stia politica, nu cunostea legea sau procedurile, nu privea spre prescriptiile religioase. Vazuse un Om drept si Nevinovat. Si era de ajuns sa intervina, chiar daca fara succes.

Un vot democratic. Asa a fost condamnat Isus. Putina apa pe mainile lui Pilat, urletele zarafilor alungati, a negustorilor biciuiti, a scribilor ofuscati, a fariseilor si saducheilor umiliti au dus la condamnarea lui Isus. Venise ziua politei care trebuia platita.

Soldatii au executat ordinul de biciuire si rastignire. Dar coroana de spini, mantaua stacojie, trestia ce l-a lovit in cap si i-a fost data ca sceptru, scuipaturile si batjocora nu erau porunci. Ci sufletul lor bicisnic si innebunit de rele. Nu cautati sa va intrebati: de ce? Nebunia nu are logica.

I, lector expedi crucem! Nu tu, Pilat L-ai trimis la cruce. Ci noi, cei blestemati la intuneric din cauza pacatelor. Quod scripsi, scripsi! Dar noi avem o sansa ca El sa sterga ce e scris de mana noastra. Noi ne-am semnat condamnarea la moarte. Noi am scris-o. Da, mai e o sansa pentru noi, toti.

Traditia spune ca a cazut de trei ori sub cruce. Nu stiu. Dar ce stiu e ca sunt lemn verde…Ajuta-ma, Isuse Hristoase!

Multumim, Simon din Cirena!

Ultimul tribut! Strapuns in maini si picioare, tintuit pe cruce, puterea dragostei Lui mai aduce un rod.

Soarele refuza sa mai priveasca. Se ascunde si ne lasa in intunericul pe care il meritam.

S-a ispravit! Cuvintele refuza sa se mai astearna.

E vineri! Imi plange sufletul. Oare, Doamne, eu am ispravit? Nu vreau sa Te mai lovesc, nu vreau sa Te mai indurerez. Iarta-ma, te rog!

“Tata in Mainile Tale Imi incredintez sufletul! Si eu, Parinte! Primeste-l asa cum este!

Florin Ianovici (2010)

Săptămâna Patimilor. Vineri: Vinerea Neagră sau când Dumnezeu primeşte bătaie! Nicolae GEANTĂ

good friday Jesus crucifixion

Săptămâna Patimilor. Vineri: Vinerea Neagră sau când Dumnezeu primeşte bătaie!

Când spui negru înseamnă întunecat. Închis. Fără lumină. Sumbru.

Nicolae GeantaAşa a fost ultima zi a Celui mai măreţ Om care a păşit vreodă planeta. A Dumnezeului întrupat în carne şi oase. A Singurului care călcă pe mare ca pe beton.

Era întuneric adânc când Sanhedrinul L-a adus legat la judecată. Nevinovat. Ei, „parlamentul” care trebuia să facă lumină. S-au strâns la miezul nopţii deşi legea le interzicea acest lucru! L-au lovit pe Isus peste faţă. L-au judecat după mărturia unor oameni mincinoşi. Ei care trebuiau să apere adevărul. I-au rostit sentinţă de moarte! Ei care trebuiau să apere viaţa!

Apoi, înainte să crape de ziuă au bătut în geam la Pilat. „Trezeşte-te degrabă, trebuie să ne ucizi un Om!… repede, că încă n-a început Sabatul, nu e încă ora 6,00”. „Răstigniţi-L voi!”. „Legea noastră nu ne permite!. Din inimă am vrea, dar legislativ nu avem voie”. Asta e haina religiei. Exterior alb, interior negru. Viaţă în întuneric!

L-a dat în mâna satrapilor Pilat, să- l bătă. Cu bice care la cap aveau cârlige. L-au scuipat soldaţii. I-au pus coroană de spini pe cap. Să-nţepe şi fruntea şi gândurile. Să schimonosească faţa Mântuitorului. L-au legat la ochi şi-l plesneau peste obraz. „Ghici, cine te loveşte Dumnezeule?”. Dumnezeu vede nu doar legat la ochi, ci şi-n întuneric! (Să vă temeţi de El, nimic nu-i poate rămâne ascuns!).

Răsărise soarele în Israel, dar poporul tot intrase în noapte! „Răstigneşte-L”, răsuna din plămânii tuturor caiafiţilor ce aşteptau să mănânce pesach-ul!

I-au pus Crucea în spatele zdrelit. Arat de bice şi şiroind de sânge. A urcat pe via Dolorosa tot împuns, tot lovit. Un Dumnezeu care primeşte bătaie! Ce religie din lume se mai poate lăuda cu asta! L-au întins pe Cruce şi i-au bătut piroane în palme. Apoi L-au suspendat pe Mesia între cer şi pământ. Şi-au început să-L hulească! Norodul privea, fruntaşii batjocoreau. Pumnii au fost mai puţin dureroşi ca înjurătura. Cum să batjocoreşti un muribund?

L-au pus în rândul celor fărădelege. Răstignit între tâlhari. I-a smuls cămaşa şi au jucat-o la zaruri. I-au dat să bea oţet! Doar o acreală e omul în stare să-i dea lui Dumnezeu! Şi-au început să-L silească să coboare de pe Cruce. Că diavolul asta dorea: să ne lase fără mântuire! Întunericul nu are mântuire!

Când Daniel era în groapa cu lei Dumnezeu era acolo, prezent, când Iosif a fost în pușcărie, Dumezeu a fost acolo, prezent, când Samson era prizonier cu ochi scoși, Dumnezeu era acolo, dar când Hristos suferea agonia Crucii pe Calvar, Dumnezeu şi-a lăsat Fiul singur! „Eli, Eli, lama sabactani!”.

A făcut şoc hipovolemic. Plămânii nu mai primeau oxigen, inima nu mai avea de unde pompa sânge, rinichii i s-au blocat! Umerii i se dislocau. Chin sfăşietor de moarte. Capilarele din glandele sudoripare s-au rupt! Îngerii au îngheţat în Cer cu aripile întinse. „S-a sfârşit!”. Apoi, şi-a dat duhul”. Şi tot cerul s-a făcut tuş! Întuneric în milocul zilei! „Cu adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu”, a strigat un centurion roman.

Tu, ce strigi după toate astea?

Nicolae.Geantă

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2016/04/saptamana-patimilor-vineri-vinerea.html

Tony Berbece – Cel mai puternic medicament

Cel mai puternic medicament

Voi avea harul sa vorbesc maine la Biserica Profides de la ora 18:30 și luni de la 10:30 pe stadionul din Fundulea despre cel mai scump și prețios medicament dat omului.

Un medicament care vindeca până și de moarte, dacă îl ai în tine trăiești veșnic în lumină și belșug.

Acest medicament nelimitat și gratis este sângele lui Cristos. Iată patru efecte ale lui în viața omului:

1. Iartă păcatele – „zapisul” a fost șters și zdrobit. Este vorba despre tăblița aceea pusă deasupra condamnatului la moarte prin crucificare. Fiecare meritam o moarte prin crucificare și deasupra capului nostru trebuiau scrise păcatele noastre, dar Cristos le-a șters și a și zdrobit definitiv aducerea lor aminte. Vom trăi veșnic prin El.

2. Dezbracă de puterea păcatului (Romani 6:6). Nu ar fi fost suficient doar să ierte. Când prinzi mereu la furat în cămara ta o femeie flămândă cu copii acasă nu e suficient doar să o ierți, ci trebuie să-i dai să mănânce mereu pentru că altfel va fura iar. Așa și cu noi, dacă doar eram iertați era degeaba, dar am primit și puterea să spunem „Nu” oricărui păcat. Puterea de a fi sfinți e din El.

3. Intrare liberă la Tatăl. Înainte daca voiai să comunici cu Dumnezeu rugăciunile erau prin mijlocire preoțească și prin jertfe aduse la Templu. Azi datorită lui Cristos, Dumnezeu ne primește direct când vorbim cu El de oriunde și oricând. Acesta e un mare har pe care-l experimentez zilnic la un alt nivel.

4. Distruge forța celui rău. În Apocalipsa ni se spune că creștini l-au biruit pe diavol prin sângele Mielului! Diavolul urlă împotriva oricărui credincios dar noi nu suntem abandonați, avem cea mai puternică armă. Eu când îi aduc aminte diavolului de „Sângele lui Cristos” știu că acesta fuge de la mine pentru că cu adevărat cred în puterea lui și trăiesc sub curăția dată de acesta!

Doamne ajută!

Tony Berbece

LIVE – DRUMUL CRUCII – LUGOJ – 13 APRILIE 2017

LIVE – DRUMUL CRUCII – LUGOJ – 13 APRILIE 2017

ALBUM FOTO –

Sinteza săptămînii – RCTV News

Sinteza săptămînii – RCTV News 4/08/2017

**Sinteza săptămînii**

  1. *Lenin Moreno, noul preşedinte al Ecuadorului, îşi va prelua atribuţiile din scaunul cu rotile!
  2. *Opoziţia siriana acuză regimul Bashar al-Assad că a stat la originea atacului chimic!
  3. *Preşedintele Donald Trump, şi-a donat salariul pe primul trimestru al acestui an!
  4. *Părintele Pedro Opeka, a salvat peste 300,000 de oameni săraci!
  5. *În Joia Mare,se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul şi instituirea Cinei Domnului. Un eveniment inedit va avea loc în comunitatea evanghelică penticostală din Chicago: cele şase biserici vor prăznui Cina Domnului Impreuna! Invitaţi speciali vor fii Pastorii Florin Cimpean, Luigi Miţoi şi Cristian Ionescu.Sunteţi invitaţi la White Eagle Banguets – 6839 N. Milwaukee Ave.,Niles.Programul va începe la ora 19:00
  6. **Acestea şi multe altele, aflaţi urmărind o nouă ediţie RCTV News!

Andreea Brădeanu – Întâlnire cu directorul protecției copilului si ofițerul de plângeri

Astazi am avut intalnire cu directorul protectiei copilului si ofiterul de plangeri. Am discutat calm, despre ce ma impins sa merg public si sa am contact cu copii fara voia lor. Le-am spus ca vreau sa ne reparam relatia si sa am contact cu copii. I-am intrebat ce cred ei ca trebuie sa fac sa ne reparam relatia. Le-am spus ca mai bine pun efort si timp sa ne reparam relatia. A fost o intalnire buna. Mi-au spus despre copii.

Ne-a promis un nou asistent social si sa facem o intelegere in scris pentru amandoua parti si sa o semnam si eu si ei. Au promis sa imi trimita informatii despre copii regulat. Aceasta este intentia pentru a ne repara si reconstrui increderea si sa ne dea contact cu copii. Pentru ca copii sunt furiosi, au spus ca ei vor vorbi cu copii ca este ok sa ne vedem in mod legal. Le-am spus ca simt ca am dezamgit copii mult prin ce am facut in public. Ma impresionat raspunsul Domnului director,

*** „Acesta nu este sfarsitul povestei, inca putem lucra impreuna” Din acest moment, am sa ma tin de cuvantul care l-am dat si nu voi face nimic sa imi ia aceasta sansa de la mine si copii mei. Sper sa vad ca si ei isi vor pastra cuvantul. Aceasta este sansa care nu imi permit sa dau cu piciorul.

Today we met with the children services director and complaints officer. We discussed calmly about what has pushed me to go public and to have unsupervised contact with my children. I told them i want to repair our relationship and have contact with my children. I asked them what they think I should do to repair and rebuild our trust and work together. It was a good meeting. They told me about my children. They promised us a new social workers and to send me regular reports about my children. They said they will need to make a written plan so we and them can sign it and keep to it. The aim is to repair our relationship and to have contact. Because the children are angry, they said they will speak to them children that it’s ok to have contact in the legal way. I told them I feel I have failed.my children big time. I was impressed by the director’s reply, *** ** „This is not the end of the story, we can still work together” From this moment, I will keep my word and I will do nothing to take this chance from me and my children. I hope, I will see them keeping their word too. This is a chance which I cannot afford to kick. Andreea

Deputatul Codreanu: „Vom aborda cazul „Smicală” diplomatic, ferm și transparent”

Foto Carmen Brandt

Președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, deputatul Constantin Codreanu, a avut o întrevedere, miercuri, 22 martie 2017, cu președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA),  Gabriela Coman și cu Cuculaș Cristina Mirela, Șef serviciu – Serviciul Strategii, Programe, tema principală de discuție fiind cazul Cameliei Smicală (Jalaskoski).

În cadrul întâlnirii, reprezentanții ANPDCA au oferit atât detalii privind demersurile făcute de către Autoritate în privința cazului doamnei Camelia Smicală (Jalaskoski) cât și posibile soluții pentru viitor. A fost abordată, de asemenea, situația copiilor din Italia și a celor din alte țări în care este prezentă Diaspora pentru măsuri viitoare în vederea asistării acestora.

Așa cum am promis, am readus cazul dramatic al doamnei Smicală pe agenda publică și nu vom renunța până când copiii nu vor fi reuniți cu mama lor. În discuțiile avute în ultima ședință, s-a decis componența delegației din partea Comisiei care se va deplasa în Finlanda, pentru o abordare diplomatică, fermă și transparentă a situației existente. Vom apela la toate mijloacele posibile pentru apărarea drepturilor cetățenilor români, indiferent că aceștia se află în Finlanda sau Italia, astfel încât vocea românească europeană să se facă auzită la toate nivelurile de advocacy existente”, a declarat deputatul Constantin Codreanu.

De asemenea, pe ordinea de zi a următoarei ședințe a Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, stabilită pentru data de 28 martie a.c., se află  tema: „Informarea cu privire la întrevederea deputatului Constantin Codreanu cu reprezentanții ANPDCA”, se mai precizează în comunicat.

SURSA – Timpromanesc.ro

Jurnalul – Finlanda nu acceptă criticarea autorităților

Foto Facebook

Mihaela Camelia Smicală este în încleștarea unui proces cu autoritățile din Finlanda. În 7 aprilie 2017 a avut loc a doua parte a acestui proces în care este acuzată de procurori pentru defăimarea executorilor judecătorești care i-au luat prin forță cei doi copii pentru internarea lor într-un cămin. Smicală, medic anestezist, a intrat într-un vârtej din care nu mai poate ieși după ce a divorțat de Petri Jalaskovski, cetățean finlandez, care a reclamat-o în 2014 că vrea să fugă în România cu cei doi copii minori aflați în custodie dublă. Autoritățile locale au internat imediat copiii în cămin, smulgându-i de lângă mamă. Prin instanță, după un proces costisitor, Smicală reușește să-și scoată copiii din cămin, dar la un recurs, după un an, pierde creșterea acestora în propriul domiciliu.

Avocatul Poporului face apel la omologul din Helsinki

Cazul ajunge în atenția presei din România, enoriașii din Episcopia Ortodoxă a Europei de Nord o sprijină frățește. Parlamentarii Comisiei pentru românii de pretutindeni cer lămuriri ambasadorului Finlandei la București, care răspunde în limbajul de lemn al diplomației, asigurând că autoritățile din Tampere decid în interesul superior al copilului. Nu poate explica de ce la proces medicul Smicală nu a avut traducător; nici copiilor nu li s-a asigurat un avocat din oficiu, cum prevede legislația finlandeză. După audierea la Parlament a ambasadorului finlandez, procurorii lansează acuzele de defăimare a autorităților! Avocatul Poporului anunță la începutul lunii aprilie că se adresează omologului din Helsinki pentru a cere sprijin și lămuriri în acest caz în care românca Maria Camelia Smicală este hărțuită și văduvită de dreptul de creștere a copiilor, și ei cetățeni români. În plus este acum supusă represiunilor pentru că a declanșat o acțiune largă de susținere atât în țară, cât și în Finlanda!

Modelul represiunii a fost preluat de finlandezi de la procurorii norvegieni. Soții Bodnariu, după ce au reușit să-și scoată copiii din lagărul ,,de protecție” și au anunțat că renunță la binefacerile Norvegiei, revenind în România, au aflat că împotriva lor s-a deschis în toamna anului 2016 o acțiune penală pentru că și-au maltratat copiii!

Afla mai mult – http://jurnalul.ro/stiri/justitie/finlanda-nu-accepta-criticarea-autoritatilor-740181.html

Alin și Florina Jivan – Glorie Lui // Official Lyric Video

Alin și Florina Jivan – Glorie Lui // Official Lyric Video
Video: Speranta Media
Instrumental: Marius Pop
Versuri: Alin Jivan

CERERE DE RUGACIUNE URGENTA pentru Pastorul Mihai Sarbu!!!

Doamne Isuse, ai mila de fratele Mihai Sarbu. Lucreaza cu atata zel in campul Evangheliei, vestind Cuvantul Tau. Indura-te Parinte ceresc si atinge inima fratelui cu vindecare!

CERERE DE RUGACIUNE URGENTA!!! AM PRIMIT VESTEA CĂ,
MIHAI SARBU VERIȘORUL MEU DRAG, ESTE LA TERAPIE INTENSIVA ÎN STARE GRAVA, ESTE TINUT LA APARATE.

MEDICII AU VRUT SA-I SCHIMBE APARATUL DE LA INIMA, NU A MAI RASPUNS, ESTE IN COMA, RESPIRA DOAR CU AJUTORUL APARATELOR. VĂ ROG SĂ-L ADUCEM ÎNAINTEA MEDICULUI NOSTRU SUPREM CACI EL POATE SA-L TREZEASCA SI SA-L ADUCA DIN NOU LA VIATA, VA MULTUMESC!!!!

Rodica Stirbu

Florin Ianovici – Seara de Tineret la Biserica Betel Bucuresti, Marti 11 aprilie

Florin Ianovici – Biserica Betel Bucuresti, Marti 11 aprilie

COMUNICAT Florin Ianovici – Durerea unei alegeri

1 Corinteni 11:28 „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. ”

Sunt aproape 24 de ani de când am pășit pe poarta bisericii Betel. Atunci era o ,,baracă’’, ce în inima mea contrasta puternic cu impunătoarele biserici ortodoxe sau mănăstirile cu care eram obișnuit.

Frumusețea aveam să o găsesc înlăuntru. Oamenii luminau, iar aerul respira bunătate și liniște. Când sora Nicoleta Mureșan a cântat lui Dumnezeu, inima mea a știut că a găsit drumul spre casă.

Anii au trecut, iar dragostea de mamă a bisericii Betel a crescut față de mine. Mi-a purtat de grijă, m-a încurajat și mi-a zâmbit îngăduitor atunci când râvna mea nu era deopotrivă cu înțelepciunea.

Într-o zi, în 2004, biserica mi-a dat responsabilitatea de a o păstori. Am început cu stăngăcie, șovăială și teamă. Dragostea de Dumnezeu însă ne-a purtat pașii în cei 14 ani de slujire. Cei aproape 1200 de oameni botezați sunt o mărturie a binecuvântării noastre.

Astăzi mi-am cercetat inima înaintea lui Dumnezeu. În față stau azima și paharul Domnului Isus. De jur împrejur pastorii Ivan și Ianovici, împreună cu ceilați slujitori. Și cu spaimă în suflet am realizat că nu pot frânge azima. De mult vântul răutății, defăimării și invidiei ne-a îndepărtat pașii unii de alți.

Hristos nu poate fi slujit cu inima împărțită.

Cercetându-mă am înțeles că sufletul meu este rănit și dezamăgit. Mi-am îngenunchiat voința și de dragul mamei mele, biserica Betel, am stat sub disciplină mai bine de jumătate de an. Am așteptat în tăcere ajutorul Domnului. Nu am fost singurul îndurerat. Lângă mine atâția credincioși au suspinat.

A venit ziua când am fost judecat, reabilitat și m-am întors ca pastor în biserica Betel. Aș fi vrut ca totul să fie vindecat și să pornim pe drumul unității. Dar nu este cu putință.

Conducerea penticostală e de altă părere. Am aflat că, din nou, biserica Betel este disprețuită și ignorată. Nimeni din conducerea Cultului nu a pășit în biserică să aducă lămuriri, să ofere explicații, să îndrume și să întărească credincioșii. Deși disciplinarea mea a fost publicată pe site-ul Cultului, nimeni nu și-a asumat răspunderea să stea de vorbă cu credincioșii celei mai mari biserici penticostale din capitala României. În același mod, a fost citită și decizia reabilitării, într-o zi de joi, fără vreo preavizare sau publicare pe site-ul Cultului.

Biserica are întrebări. Eu am dorit mult să stau de vorbă cu biserica și să răspund întrebărilor ei. Am crezut că vom avea curând o Adunare generală unde să putem decide în mod responsabil și deschis viitorul bisericii.
Conducerea penticostală e de altă părere. Nu se face nicio Adunare generală, iar pastorul coordonator este stabilit doar de către ei, fără ca biserica să fie întrebată. Eu nu am primit nici măcar dreptul de a vorbi cu credincioșii. Și mi-am dorit atăt de mult…!

Imediat după revenirea ca pastor am primit o invitație la o seară de veghe în biserica Evanghelia care aparține Cultului Penticostal. Au fost prezenți si alți pastori penticostali din Comunitatea de București. Am acceptat să fiu prezent. Mai mult ca orice aveam nevoie de rugăciune. Frații au mediatizat prezența mea în biserică în spațiul online. Coonducerea cultului m-a sunat și mi-a interzis să merg. Fără explicații.

Am postat câteva cuvinte de mulțumire pentru credincioșii care s-au rugat și au postit în perioada de încercare. Am anunțat pe pagina personală de facebook că voi sluji, deși nu explicit, în după amiaza duminicii Floriilor. Am fost sunat de către conducerea cultului și mi s-a cerut să retrag postarea. Am fost nevoit să renunț la anunțul privind slujba în care voi predica. Fără explicații.

Prin decizia conducerii penticostale mi s-a interzis (vezi foto 1) să inițiez evanghelizări în afara bisericii Betel. Pot predica la Betel, dar nu am voie să inițiez evanghelizări în afara bisericii. În urechi îmi răsună porunca Mântuitorului: Marcu 16:15 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. ” Cum pot ajunge în toată lumea stând la Betel? Dumnezeu mi-a încredințat o viziune: misiunea Renovatio. Înainte de suspendare am ieșit în afara granițelor bisericii și am organizat evanghelizări cu tineri inimoși și dăruiți în incinta complexului Romexpo, sala Mihai Eminescu. Acum conducerea penticostală îmi interzice acest lucru. Fără explicații.

Sufletul mi se cutremură. Credința penticostală s-a născut în focul dragostei lui Dumnezeu pentru sufletele adormite de ritualuri, datini și ipocrizie religioasă. Înaintașii noștri au stat pe baricada Cuvântului sfânt și au adus trezire în mijlocul unui neam a cărui evlavie e lipsită de putere. Îmi tânjește inima să văd oameni mântuiți. Conducerea penticostală, însă, îmi interzice să inițiez evanghelizări. Cum poate slova omului să fie peste slova Domnului Dumnezeu?

Acum 24 de ani, într-o zi de sâmbătă, împreună cu 3 tineri credincioși am mers pe străzile Bucureștiului și am dus sandvișuri copiilor abandonați. De atunci și pănă azi pasiunea aceasta a născut misiunea Viață și Lumină unde hrănim în școli la prânz 220 de copii romi în Bughea și Valea Măcelarului, 140 de copii din familii care locuiesc în stradă sau nu au niciun support, la Centrul din Grivița, 70 de copii din Purcari, Republica Moldova, 40 de orfani în Centrul din Izbiceni, 65 de tineri proveniți din orfelinate în Centrul pentru tineri… adică peste 500 de suflete. E o povară care uneori m-a făcut să nu pot dormi. Am fost întrebat de conducerea cultului cum ne descurcăm și le-am spus că în luna aprilie vom rămâne fără bani. Care a fost răspunsul lor: în decizie mi-au interzis să strâng fonduri pentru Viață și Lumină sau orice altă misiune atunci când predic în biserici la evanghelizări. (vezi foto)

Ani de zile, voi , credincioșii, ne-ați fost alături cu haine, mâncare, bani și nu ați lăsat acești copii să ajungă cu sufletul și trupul distrus. Pe porțile de la Viață și Lumină au intrat cu lacrimi și au ieșit cu bucurie peste 600 de copii, peste 1000 de tineri și câteva mii de familii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: Iacov 1:27 „Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. ” Voi, credincioșii, ați fost alături de noi și ați împlinit ce este scris. Ce aș putea să explic celor peste 500 de suflete, de care Viață și Lumină are grijă, prin faptul că mi s-a intrezis de către conducerea penticostală să strâng bani pentru ei? Ce ar putea înțelege aceste suflete lovite de soartă?

Ceea ce amărăște peste măsură sufletul meu este faptul că bisericii Betel i s-a citit o versiune a deciziei – din care lipsea interdicția de a strânge bani pentru nevoiași – iar mie mi s-a transmis o altă versiune în care interdicția era enunțată. (foto 2) Biserica nu trebuie să știe tot adevărul? De ce tratăm situațiile și oamenii cu două măsuri?

Este timpul ca sufletul meu să facă o alegere. E dureroasă. Am avut clipe cerești împreună cu credincioșii și slujitorii penticostali. Vă prețuiesc și nu am dorință mai mare decât aceea de a zidi împreună Împărăția lui Dumnezeu. Dar citind decizia conducerii penticostale și cuvintele Bibliei, care sunt în contradicție, realizez că sunt pe cale să ucid în mine tot ceea ce iubesc mai mult: mântuirea oamenilor și mila față de oropsiți.

Iubesc Betelul cum numai Dumnezeu știe. Dar fără evanghelizare, fără copiii pe care îi îngrijesc și fără posibilitatea transparenței devin infirm. Nu pot fi ceea ce sunt fără focul Evangheliei, bucuria orfanilor și părtășia adevărului cu sfinții.

Am nevoie să îmi recapăt glasul care mi-a fost interzis pe mediul online. E timpul ca oamenii pe care i-am slujit să afle adevărul. Voi publica materiale, dovezi și voi prezenta faptele așa cum au fost ele.

Toate acestea au un cost. Cu inimă grea am acceptat să îl plătesc.

De aceea, de astăzi, în actualele circumstanțe, renunț să mai fiu membru în cultul penticostal, deși crezul meu rămâne neschimbat.

13.04.2017
Florin Ianovici

Catre Comitetul Bisericii Betel (acelasi Comunicat)

Biografia unui om din Chisindia si o poza de…100 de ani !

Oprea Zaharia, primul lucrator ordinat in zona Chisindia-Paiuseni-Vasoaia din tinutul Zarandului. Foto Radu Oprea

O ruda mai indepartata a vrut sa imi faca o surpriza.Mi-a oferit o poza de arhiva care in aceasta primavara implineste…100 de ani !

Am descoperit ca este vorba de bunicul meu Oprea Zaharia,nascut in 1888 in comuna Chisindia,jud.Arad.  La varsta de 22 de ani (1910) este incorporat in armata austro-ungara(stagiul militar obligatoriu 4 ani) si participa intre 1914-1918 la primul razboi mondial in Bosnia-Hertegovina si Italia. A fost ranit iar apoi luat prizonier si dus in Galitia (Polonia).Dupa noua ani de la incorporare este eliberat si se reintoarce la vatra la varsta de 31 de ani. Pe langa limba romana invata-se germana,maghiara si sarba.Se casatoreste si are trei copii.

Il primeste pe Isus ca Salvatorul personal la predica fratelui misionar Sida Todor din Buteni iar apoi devine primul lucrator ordinat in zona Chisindia-Paiuseni-Vasoaia din tinutul Zarandului.Este ales presedintele Partidului Liberal din regiune iar la scurt timp si primarul comunei. Datorita comportamentului si intelepciunii crestine de care da dovada,impresioneaza in asa masura locuitorii incat eate reales ca primar pentru mai multe mandate pana la venirea regimului comunist.

In anul 1968 Ministerul Apararii din Austria (Bundesherr) il recunoaste pe Oprea Zaharia ca erou si veteran de razboi acordandu-i lunar pensie. A trecut la Domnul in anul 1974 la varsta de 86 de ani. A fost un om a lui Dumnezeu despre care generatiile mai vechi mai povestesc inca…a fost un om care a umblat cu Dumnezeu !

Radu Oprea – Arizona

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala