Deseori, când auzim sau citim ce s-a întâmplat în trecut, nu ne facem timp să analizăm, ci doar acceptăm totul ca ceva de la sine înțeles. Dar dacă vom analiza informația mai profund, vom putea învăța multe, vom înțelege lucruri importante și uneori vom descoperi lucruri noi, care ne pot schimba viața. Informațiile corecte și adevărate, merită să le stocăm la nivelul minții pentru a le putea folosi ulterior când vom afla date noi pe același subiect. Acest principiu este valabil și în cazul „inscripției” („însemnării”, conform traducerii Cornilescu) care a fost pusă deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Aceasta este mult mai mult decât o simplă inscripție.Să privim ce scrie apostolul Ioan în Evanghelia sa, despre asta:
Ioan 19:17-22
„Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „ISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.”
Pentru mulți, această inscripție este doar un fapt istoric, menționat în Evanghelia după Ioan, care i-a displăcut total marelui preot și nu numai. La o analiză mai atentă a relatărilor din Biblie, aflăm că această inscripție, scrisă din ordinul lui Pilat și țintuită pe cruce, a produs mult stres și anxietate fariseilor și saducheilor vremii. Să încercăm să dezbatem dilema lor și poate reușim să înțelegem mai bine evenimentele acelor zile.
În primul rând, să vedem de ce au pus romanii o inscripție pe cruce.
Marcu 15:26
„Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor”.”
Era un obicei roman, să atârne o inscripție, numită de ei „titulus”, la gâtul celui condamnat la moarte prin crucificare, ca s-o poarte pe drumul spre locul răstignirii. Acest „titulus”, era o placă de lemn acoperită cu ghips pe care scria cu negru, motivul condamnării celui în cauză. Când condamnatul ajungea la locul crucificării, inscripția era luată de la gâtul acestuia și bătută în cuie pe cruce, deasupra capului celui crucificat, ca toți s-o poată vedea. Scopul ei principal era să descurajeze orice act de nesupunere față de legea și autoritățile romane.
Și acum, să privim puțin la obiceiurile evreilor legate de „mielul de Paști”.
În cartea Exodul, capitolul 12, citim că Dumnezeu le-a poruncit să sacrifice mieii pe data de 14 Nissan. Cu patru zile înainte de sacrificare, mielul trebuia separat de turmă, și timp în care era examinat cu atenție, ca să nu aibă nici „o pată și nici un cusur”. Sacrificarea unui miel bolnav sau rănit, era o insultă la adresa Lui Dumnezeu. Ei trebuiau să ofere ce aveau mai bun ca jertfă Domnului. (Notă: nu persoana care aducea jertfa trebuia să fie perfectă, ci jertfa trebuia să fie perfectă; noi nu suntem perfecți, dar Isus, salvatorul nostru a fost și este. Tocmai pentru că nu suntem perfecți ne face să avem nevoie de un mântuitor, care să ne salveze.)
Când familiile evreiești ajungeau în Ierusalim cu mieii pentru Paște, aduceau cu ei, sau cumpărau din cetate, o etichetă de bronz, care avea inscripționat numele familiei, și pe care o legau la gâtul mielului. Era o metodă foarte bună de identificare a mielului atunci când se pierdea în mulțimea de miei aduși în Ierusalim în acea zi. Fiecare cap de familie, își dorea ca Dumnezeu să știe că familia lui serbează Paștele și respectă poruncile Lui, și că mielul care le purta numele, a fost jertfit pentru ei.
Este uimitor cum toate aspectele sărbătoririi Paștelui prefigurau jertfa Lui Isus Cristos, ca Mielul de Paște pentru întreaga lume, cu mult înainte de venirea Lui în trup. Deci, care este semnificația reală a „titulus”-ului și a plăcuței cu numele familiei, în formarea imaginii de ansamblu?
Din Ioan 19:19-20, aflăm că Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Inscripția a fost tradusă: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.” și că a fost scrisă în ebraică, greacă și latină.
Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Înseamnă că romanii citeau în limba lor, latină, evrei în limba ebraică iar toți ceilalți puteau citi în cea mai comună limbă a vremii, adică, limba greacă.
Scribii din acea vreme, obișnuiau să ia primele litere ale cuvintelor dintr-o frază și să le pună împreună, ca să vadă dacă nu cumva în acea ordine, aveau un înțeles secret.
Prima menționare istorică a acestui obicei este din perioada captivității Babiloniene a poporului evreu. Și în zilele noastre se mai folosește tehnica formării frazei în așa fel încât primele litere ale cuvintelor să însemne ceva, și este numită „acronim”. Scripturile Vechiului Testament aveau multe acronime și evreii erau obișnuiți cu ele.
Să trecem direct la Biserica Romano – Catolică care folosește literele: INRI.
Biserica Romano – Catolică folosește acest obicei străvechi, inscripționând pe crucifix-urile lor literele „INRI”. Acestea suntprimele litere ale celor patru cuvinte inscripționate pe crucea Lui Isus, în limba latină.
agnus dei - english + romanian blog 