IDAHO – LOCUL DURERII de Ioan Ceuta

Sa o insotim pe sora Bibi Danaila in rugaciune zilnica ca ii este foarte greu. Dumnezeu sa-i ia durerile, ca sunt asa de greu de suprotat si Dumnezeu sa-i dea putere si rasplata pentru slujirea ei fidela sorei Ileana. Ambele surori sunt femei speciale si credincioase lui Dumnezeu. Domnul sa isi reveres indurarile sale peste ele si casele lor!

Ioan Ceuta2 Mai 2017

IDAHO-LOCUL DURERII

Familia Petru și Magda Ragalie pe lângă confortul oferit în APARTAMENTUL PREZIDENȚIAL au avut pe inimă sa ne ducă în Idaho pe cheltuiala lor.
Idaho este locul unde locuiesc cei mai mulți bucureșteni raportat la populația românească din zonă.

Totuși pentru mine rămâne un loc al durerii:

1- Am fost găzduiți la sora Ileana Pîrvan care slujește cu bucurie deși a rămas văduvă și trebuie să se ocupe de copilul ei care are nevoie de atenție specială fiind bolnav, s-a decis să o îngrijească și pe sora Bibi oferindu-i tot ceea ce poate pentru a-i ușura suferința. Cele doua surori sunt o binecuvântare una pentru cealaltă.

2-Sora Bibi este bolnavă de CANCER și are nevoie de rugăciunile noastre. I-a fost greu să depășească durerea pricinuită de plecarea soțului din familie iar acum se luptă ca o eroină cu această boală care avansează rapid.

3- Pastorul Ionuc este îndurerat că nu are resurse financiare să construiască o biserică mai mare.

4-Pastorul Marius Tripon după minunea transplantului de ficat este hotărât să nu precupețească nici un efort pentru a face de cunoscut Evanghelia oamenilor nemintuiți. A tipărit 100.000 de tractate și mii de cărți pentru a le distribui gratuit cu scopul de a face de cunoscut puterea divina.

5- Renumitul cîntareț Mihai Bistriceanu este Asaful de la Idaho. Cînta 24 din 24. Este pasionat sa-L laude pe Domnul neîncetat.

6- Am fost onorat să-i vizitez pe Ileana și Cornel Berindei. Cu Cornel am lucrat la Mina Livezeni și am parcurs împreună mulți kilometri pe sub pământ, la sute de metri adâncime.
Credincioși adevărului, ei slujesc pe Dumnezeu din copilărie. Cornel ne-a mărturisit că în fiecare noapte se roagă câteva ore pentru copii, nepoți, strănepoți pomenindu-i cu numele, deși sunt peste 100.

7-Idaho este locul cu foarte puțini credincioși evanghelici români și totuși nu pot să fie împreună ci e fiecare cu insula lui.

IDAHO -LOCUL DURERII

Relatări eroice ale creștinilor persecutați în Orientul Mijlociu – Standing in the fire

Avem un fost lider al SIIL, un fost terorist din Frontul al-Nusra, teribilul grup din Siria, cineva din poliția secretă, o femeie căsătorită cu un imam musulman, oameni care sunt în viață și care Îl slujesc pe Hristos. Li se pun două întrebări înainte să-și predea viața lui Isus. Prima: „Accepți să fii persecutat ?” Dacă spun că da, atunci sunt întrebați: „Ești gata să mori pentru Isus ?”

Relatări eroice ale creștinilor persecutați în Orientul Mijlociu – Standing in the fire

Creștinii din Orientul Mijlociu se află în mijlocul unui furnal al islamului radical. Deși se zbat pentru supraviețuire, Evanghelia înaintează. Relatările au fost împărtășite de un grup de credincioși care și-au riscat viețile mărturisind despre credința lor, indiferent cât de mult s-a intensificat persecuția.

Terorismul global e la cel mai ridicat nivel. Milioane de creștini din Orientul Mijlociu au parte în fiecare zi de persecuții brutale pentru credința lor. Dar aceasta nu e sfârșitul poveștii. În mijlocul haosului creat de SIIL și de alte facțiuni extremiste, un număr crescând de urmași neînfricați ai lui Isus Hristos își riscă propriile vieți pentru a împărtăși Evanghelia. Unii din acești creștini curajoși sunt foști musulmani, unii chiar foști teroriști.

Fostul pastor și misionar în Orientul Mijlociu, Tom Doyle, povestește relatările uimitoare pe care le-a strâns despre creștinii curajoși ce trăiesc în aceste vremuri înfricoșătoare în cartea „Standing in the fire”.
Noi lucrăm cu mulți din acești oameni în Orientul Mijlociu. Am dorit să scriem o carte despre aceia care sunt în viață, care trebuiau să fie morți, dar pe care Isus i-a ținut în viață.

Avem un fost lider al SIIL, un fost terorist din Frontul al-Nusra, teribilul grup din Siria, cineva din poliția secretă, o femeie căsătorită cu un imam musulman, oameni care sunt în viață și care Îl slujesc pe Hristos. Li se pun două întrebări înainte să-și predea viața lui Isus. Prima: „Accepți să fii persecutat ?” Dacă spun că da, atunci sunt întrebați: „Ești gata să mori pentru Isus ?”

De multe ori, ei nu-și mai văd familiile niciodată. Sunt respinși de familia lor, ba chiar pot fi persecutați de ea. Nouă ne e foarte greu să credem că propria noastră familie ne-ar putea persecuta sau chiar ucide. E foarte trist, dar se întâmplă.

În ultimii 10-15 ani mai mulți musulmani au venit la credința în Isus decât în 1 400 de ani de islam. Vă dați seama: 10-15 ani, comparat cu 1400 de ani. Are loc o revoluție nevăzută, de care oamenii nu prea știu. De aceea am dorit să scoatem la iveală relatările.

De ce crezi că vin ei la credința în Isus Hristos? Nu prea auzim despre asta la știri. auzim doar despre SIIL, despre Al-Qaeda, despre teroriști, dar nu despre acești musulmani. De ce ?

În primul rând, pentru că Isus îi atinge în mod personal prin vise, viziuni și minuni spectaculoase, la care sunt martori. Apoi, ei văd cum este islamul în realitate și nu le mai place. Iar apoi, întâlnesc creștini care au dragoste și în care au încredere, așa că își doresc să afle mai multe.

Spune-ne o relatare despre unul din acești curajoși noi convertiți.
Un caz care îmi atinge inima e Mido, care a fost cu SIIL în Mosul, când creștinii au fost alungați. Mosulul a fost curățat complet de creștini. Mergând, Mido a dat peste trei bărbați răstigniți. Nu știa ce se întâmplă. A mers spre ei și a rămas blocat privindu-i. Unul din acei bărbați a ridicat capul, probabil în ora în care urma să moară, și i-a zâmbit lui Mido. Apoi, s-a apropiat și a auzit că ei cântau. Ei Îi cântau cântece lui Isus.

În acel moment, a vrut să-și ia viața. Spunea că s-ar fi putut sinucide atunci. Și-a făcut un plan și a scăpat prin nordul Irakului, în Turcia. Acolo, a întâlnit niște credincioși, care, într-o săptămână, l-au condus la Hristos.

Dar ceea ce i-a străpuns inima a fost când l-au dus la o întâlnire dintr-o biserică subterană. Când a intrat, a dat câțiva pași înapoi. L-au întrebat care era problema, și el le-a spus: „Acesta e cântecul ce-l cântau oamenii de pe cruce”. Asta i-a străpuns inima și el a venit la credința în Isus.

Cum putem noi, cei din Occident, să învățăm de la acești convertiți curajoși ?

Sunt trei lucruri cu care veți rămâne după lecturarea cărții. Întâi, trebuie să alegem vocea de care ascultăm. Dacă ascultăm doar știrile seculare, vom fi îngrijorați, panicați și va avea un impact negativ asupra noastră, dar nimic din toate acestea nu ar trebui să ne surprindă. Evanghelia e vestită cu putere în Orientul Mijlociu. Alege de care voce vei asculta și trece tot ce auzi prin filtrul credinței.

Trebuie să mărturisesc, mie mi-e ușor să mă îngrijorez. Avem șase copii și patru nepoți, iar eu și soția mea ne gândim mereu la ei, și ne îngrijorăm de ce se întâmplă cu unul și cu altul, dar acei creștini nu gândesc așa. De fiecare dată când li se întâmplă ceva rău, îi auzim spunând: „Domnul este bun”.

Apoi, cred că e timpul pentru credincioși să se aplece cu fața la pământ și să se roage o rugăciune radicală. Astfel de rugăciuni fac cei în Orientul Mijlociu. Noi credem că asta e ceva simplu, însă acești creștini se proșternau cu fețele la pământ de sute de ani, atunci când aveau nevoie de intervenția lui Dumnezeu, și își puneau încrederea în El.
Aș spune că am putea învăța aceste trei lucruri de la ei, și, desigur, mult mai multe.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 176 – 29 aprilie 2017. Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

O organizație creștină ajută creștinii să-și refacă viețile în zona eliberată de sub SIIL

Creștinii din Irak se reîntorc în casele și orașele lor, care au fost eliberate de sub dominația SIIL. Operation Blessing se află acolo, pentru a-i ajuta s-o ia de la capăt. Într-o călătorie recentă la linia frontului, președintele Operation Blessing, Bill Horan, a văzut cu ochii săi ceea ce SIIL a făcut celui mai mare oraș creștin din Irak.

Mă aflu pe acoperișul acestei biserice creștine istorice din Qaraqosh, Irak. Aici a fost o comunitate de peste 50 000 de oameni. Toți locuitorii din această comunitate erau creștini. Pe 14 august 2014, creștinii din Qaraqosh au fugit cu doar câteva ore înainte ca luptătorii islamici să preia controlul regiunii.

Practic, în următorii doi ani, SIIL a distrus întregul oraș, transformând fiecare biserică într-un loc de desfășurare a răului. Evident, nu aveau destul explozibil pentru a demola totul, însă au folosit curtea dinăuntru pentru a exersa tragerea la țintă. Au luat artefacte din biserică și relicve sacre, unele vechi de sute de ani și le-au folosit ca ținte, trăgând mii, sute de mii de gloanțe și antrenându-se pentru a ucide oameni. Apoi, în octombrie anul trecut, trupele irakiene, sprijinite de forțele americane, au recapturat Qaraqosh-ul.
După luni de zile, oamenii încep să se întoarcă. Operation Blessing e pe teren, ajutând familiile să reconstruiască. În această lună, organizația umanitară creștină a pornit prima afacere din oraș după eliberarea acestuia, oferind asistență acestei familii care a înființat o brutărie pentru a aduce pâine proaspătă oamenilor care se întorc acasă.

Mulți dintre ei încă se tem să revină, în timp ce luptele sunt încă în toi la mai puțin de 30 km, în Mosul, cel de-al doilea oraș ca mărime din Irak.

Pentru moment, majoritatea creștinilor din Qaraqosh locuiesc ca refugiați în Iordania. Operation Blessing îi ajută și acolo. Grupul hrănește peste 300 de copii creștini refugiați din Qaraqosh, la această școală din Amman. Cei mai mulți dintre refugiați nu au destulă mâncare sau resurse să-și poată hrăni copiii, și mulți copii nu au ce mânca acasă. Insistăm, așadar, să poată lua o masă bună la școală.

Părintele Kaleel supraveghează mersul lucrurilor – Înainte să începem școala, copiii s-au rugat împreună cu mine „Tatăl Nostru” în aramaică, limba vorbită de Domnul Isus Hristos.
Operation Blessing finanțează și o clinică ce ajută refugiații alungați de SIIL. Oamenii din Occident trebuie să fie mai conștienți de acestea și să aibă compasiune pentru frații și surorile lor de aici. Toți aceștia au credință în Hristos și trebuie să facem tot ce putem pentru a-i ajuta să-și reclădească viețile.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 176 – 29 aprilie 2017. Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA – ISLAMIZAREA EUROPEI ÎN CIFRE

ISLAMIZAREA EUROPEI IN CIFRE

Secularismul european e in cautarea unui mesia care sa-l salveze, pe el, Uniunea Europeana, „valorile” europene, „civilizatia” europeana (sau ce a mai ramas din ea), institutiile si structurile ei, si sa-i rezolve acutele probleme politice, economice, demografice, sociale, declinul valoric, pesimismul in crestere al europenilor si neincrederea lor in liderii unionali. Pretinde ca l-a aflat in Emmanuel Macron, francezul de 39 de ani, expert in investitii bancare, dar lipsit de experiente de viata, de experienta politica, inca necopt am putea zice, dar idolatrizat de mass media europeana si americana ca salvatorul Uniunii Europene. Luni, New Yorker a publicat un articol pe acest subiect, comentind ca viitorul Europei depinde de victoria la alegerile prezidentiale de duminica din Franta a lui Emmanuel Macron. [Detalii: http://www.newyorker.com/magazine/2017/05/08/the-future-of-europe-hinges-on-a-face-off-in-france] Pe 24 aprilie Spiegel International a facut la fel, chiar numindu-l pe Macron un „savior”, adica „mantuitor”.

Si asta nu ar trebui sa ne mire, avind in vedere ca secularismul european in mod istoric si-a pus nadajdea in muritori sa-i rezolve problemele. Totdeauna cind a mizat pe un mesia muritor a pierdut, fie ca a fost vorba de un mesia al scularismului de dreapta ori un mesia al secularismului de stanga. Secularismul inca ramine un esec. Dovezile sunt multe si evidente peste tot. In loc de a rezolva problemele curente, Uniunea Europeana isi creaza altele si ramine la fel de neputincioasa sa le rezolve. Date statistice publicate luna trecuta continua sa arate ca din 2008 incoace Uniunea Europeana ramine intr-o criza economica fara predecent dupa 1945. Somajul in Spania inca e de peste 18% iar in Portugalia de 10%. Iar Grecia, Italia si Spania continua sa fie un balast financiar pentru Uniunea Europeana care ii ameninta stabilitatea economica si moneda.

Dar poate nici un alt aspect curent al Uniunii Europene nu convinge mai puternic ca secularismul european e un esec incapabil de a contracara problemele cu care se confrunta, ca islamizarea Europei si migratia musulmana masiva in Europa din ultimii ani. Adevarul de fapt e ca oricine va fi ales duminica ca viitor presedinte al Frantei, fie Le Pen fie Macron, nu va putea rezolva problema islamizarii Frantei ori a Europei. Secularismul a facut un pariu cu islamul si l-a pierdut. Ireversibil. Secularismul a ochit crestinimul pentru a-l marginaliza, neutraliza ori chiar anihila. Privind islamul, insa, a adoptat o politica diferita, multiculturalismul, crezind ca musulmanii se vor europeniza, vor imbratisa „valorile” europene si toti vom trai in armonie intr-o Casa Europeana fericita. Vesnic. Dar nu a fost asa, si, foarte probabil nici nu va fi asa. Cifrele privind islamizarea Europei ingrijoreaza si dovedesc ca un drum inapoi e practic imposibil.

Islamizarea Europei in cifre

Rusia, Franta, Suedia, Germania, Marea Britanie – cinci atacuri teroriste islamiste in cinci tari europene diferite de la inceputul anului. Plus unul in Statele Unite. Multiculturalistii Europei hranesc si faciliteaza extinderea islamismului in Europa. Musulmanii Europei nu trebuie sa devina majoritari in Europa pentru a-i schimba directia. E suficient daca treptat ei islamizeaza orasele ei mari. Londa deja are un primar musulman si, asa cum veti vedea mai jos, e la un pas de islamizare totala. Nice si el e un oras practic musulman, la fel ca jumatate din Bruxelles. Gettourile musulmane din Stockholm, Germania, Danemarca, Paris si alte orase din Franta dovedesc ca Europa e divizata. Europenii vor sa-si traiasca viata separati de musumlani si musulmanii la fel. Separarea acestor grupe pare naturala. Politia nu intervine in gettourile musulmane, iar media europeana nu publica ce se intimpla in zonele off-limits musulmane ale continentului. In gettourile lor, musulmanii aplica legea musulmana in relatiile dintre ei, iar unele tribunale din Marea Britanie accepta si dau forta juridica acestor aranjamente. Unii juristi britanici chiar afirma ca Marea Britanie nu mai e o tara crestina si ca, in consecinta, structura juridica si dreptul britanic trebuie sa se distanteze de radacinile lor crestine si sa adopte o perspectiva multiculturala si diversa privind sistemul de drept britanic. Nu ar fi de mirare daca in viitorul apropiat nu se vor face argumente similare si in Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

In Marea Britanie universitatile promoveaza legea islamica. In tot mai multe universitati, musulmanilor li se permite sa stea in amfiteatre segregati pe categorie de sex, femeile de o parte iar barbatii de alta. Ba mai mult, la Queen Mary University of London femeile folosesc o intrare diferita de cea folosita de barbati si nu li se permite sa ridice mina, sa puna intrebari ori sa comenteze la cursuri. La fel ca in Arabia Saudita si Iran. E doar o chestiune de timp pina cind Queen Mary University va trebui sa-si schimbe numele pentru ca ofenseaza musulmanii.

Islamizarea Marii Britanii

Londra, zic unii musulmani, e mai islamica ca multe tari musulmane, din aceasta cauza ea fiind poreclita Londonistan. Ceea ce nu ar trebui sa surprinda pentru ca de la inceputul Mileniului Trei in Londra s-au inchis 500 de biserici si s-au deschis 423 de moschei. Londonistanul e cladit, se pare, pe ruinele crestinismului londonez. Unele din aceste moschei au fost formate prin restructurarea unor biserici anglicane parasite ori abandonate din lipsa de enoriasi crestini. Numarul crestinilor convertiti la islam in Londra s-a dublat, multi dintre acestia devenind musulmani radicali anti-occidentali si chiar teroristi. Un caz notoriu a fost acela al ambasadorului britanic in Arabia Saudita, Simon Collis, care s-a convertit la islam cu ani in urma. Biserici gigante din Londra au ajuns sa tina slujbe pentru un numar infim de enoriasi, in timp ce moscheele au devenit neincapatoare. Church of San Giorgio poate acomoda la o singura slujba peste 1.200 de enoriasi, dar la slujba nu vin mai mult de 20 de persoane. Confruntati cu astfel de realitati, unii comentatori britanici prezic, in mod justificat, ca islamul va deveni religia majoritara in Marea Britanie in viitorul nu prea indepartat.

Birmingham e al doilea oras ca marime al Marii Britanii. Panorama orasului e dominata de minaretele moscheelor. Se estimeaza ca in 2020 numarul musulmanilor care merg la moeschei in Marea Britanie va fi de 683.000 iar al crestinilor care merg la biserica de 679.000. Demografia tine si ea partea musulmanilor. Jumatate din musulmanii Marii Britanii sunt sub 25 de ani, in timp ce un sfert din crestinii britanici au peste 65 de ani. In 20 de ani mai multi musulmani vor merge la moschei decit crestini la biserica. Intre 2012 si 2014 numarul britanicilor care se identifica ca fiind anglicani a scazut de la 21% la 17% din populatie, adica cu 1,7 milioane de persoane. In aceasi perioda de timp, numarul musulmanilor in Marea Britanie a crescut cu un milion. In 2015 cel mai comun nume masculin in Marea Britanie a fost Mohammed. 15,8% din populatia orasului Manchester e musulmana, 21,8% in Birmingham, si 24,7% in Bradford. Comform sondajelor de opinie, o treime din musulmani declara ca nu se simt „britanici”. Londra deasemenea e orasul cu cele mai multe tribunale musulmane din Europa. [Detalii statistice aditionale privind islamizareaMarii Britanii pot fi citite aici: https://www.gatestoneinstitute.org/10124/london-mosques-churches]

Islamizarea Europei

Saptamina trecuta au fost emise date statistice privind migratia musulmana in Europa in ultimii ani. Atit in 2015 cit si in 2016 aproximativ 1,5 milioane de migranti musulmani au intrat in Uniunea Europeana. In 2016, Uniunea Europeana a acordat azil la 710.400 de musulmani, iar in 2015 la 333.350. 405.600 dintre ei sunt sirieni, 65.800 iraqieni, si 61.800 afgani. Peste 70% dintre azilantii sirieni au primit azil in Germania. In contrast, in 2016 Statele Unite a primit 84.995 de refugiati, 39.000 dintre ei din tari musulmane, iar restul din alte tari. Crestinii africani au alcatuit al doilea grup de refugiati, majoritatea dintre ei, 16.370, provenind din Republica Democrata Congo.

[Detalii: https://www.usatoday.com/story/news/world/2017/04/26/europe-took-asylum-seekers-last-year/100922906/]
 

Criza civilizatiei occidentale?

David Brooks e unul din comentatorii de elita de la New York Times. Pe 21 aprilie a publicat un comentariu indraznet care lamenteaza criza civilizatiei occidentale, cauzata atit de factori externi dar mai ales interni.[Articolul: https://www.nytimes.com/2017/04/21/opinion/the-crisis-of-western-civ.html?ref=opinion]Occidentalii, zice el, si-au pierdut increderea in valorile occidentale, in istoria lor, in trecutul lor, in Magna Carta, Epoca Luminilor, Renasterea, Epoca Credintei, in Declaratia Drepturilor Omului din 1789, in Rousseau, Kant, Hegel. Responsabili pentru acest declin, zice el, sunt profesorii universitari occidentali care dispretuiesc civilziatia occidentala, si istoricii si academicienii revizionisti care pur si simplu nu mai vad nimic pozitiv in civilizatia occidentala, fie prezenta fie trecuta. Cursurile de istorie a civlizatiei occidentale, obligatorii in universitatile americane pina nu de mult, au devenit optionale, dar si radicale si anti-occidentale. Istoria civilizatiei occidentale este, pentru profesorii occidentali, o istorie a asupririi civilizatiilor ne-occidentale de catre occidentali. Brooks afirma ca „the whole idea of Western civilization is assumed to be reactionary and oppressive”. („Intreaga notiune a civilizatiei occidentale e presupusa a fi reactionara si asupritoare”) La fel, credinta in civilizatia occidentala s-a prabusit. In cuvintele lui Brooks, „the faith in the West collapsed from within. It’s amazing how slow people have been to rise to defend it”. („Credinta in Occident s-a prabusit din interior. E uimitor cit de lenti au fost cei care au sarit in apararea ei”)

Criza si falimentul multiculturalismului

Nici unde in Europa nu sunt mai vizibile criza si falimentul multiculturalismului decit in Germania. Iar dovada cea mai palpabila e comportamentul electoral al turcilor din Germania in referendumul constitutional turc a lunii trecute. In Germania traiesc 1,5 milioane de turci cu dreptul de a vota in alegerile din Turcia. 63% dintre cei care au votat in referend au votat pentru modificarile constitutionale propuse de Recep Tyyip Erdogan, revizuiri care, zic comentatorii, ii vor creste atributiile si puterile prezidentiale si il vor transforma intr-un sultan modern. Surprinde, pentru ca, in contrast, in Turcia procentul celor care au votat pentru modificarile constitutionale a fost de doar 51,4%. Cum a fost asta posibil, se intreaba comentatorii? La urma urmelor turcii care au votat pentru reformele lui Erdogan au crescut in Germania, multi s-au nascut acolo, au fost educati acolo, au trait intre germani, intr-o tara democrata si o cultura democrata.

Rapunsul e simplu – turcii Germaniei, la fel ca toti musulmanii Europei, nu se integreaza in tarile in care traiesc. De ce nu? Pentru ca integrarea lor nu a fost un obiectiv al politicii puterilor europene. Musulmanii au ajuns in Germania ca „oaspeti”, invitati sa lucreze in fabricile germane pe vremea miracolului economic german dintre 1961 si 1973. Germanii i-au tratat pe musulmani ca pe niste „oaspeti”, anticipind ca dupa citiva ani ei se vor intoarce in Turcia. Dar nu a fost asa. Iar oamenii de buna credinta care atunci, si de atunci pina azi, au atras atentia ca lipsa de interes a musulmanilor in a se integra in civilizatia europeana va deveni o problema pentru viitor, au fost etichetati ca fiind xenofobi si rasisti. Elita seculara si „toleranta” a Europei sfarsitului de Secol XX a creat o problema iremediabila pentru europenii inceputului Secolului XXI, una pe care nici Merkel, nici May, nici Macron, nici Le Pen, si nici un mesia secular, nu o vor putea rezolva. Ironic, asta pare a fi pedeapsa secularismului care a cautat cu orice pret sa distruga crestinismul, doar sa fie si el distrus la rindul lui de o alta religie, una care, insa, cauta si distrugerea crestinismului. [Oferim comentariul unui jurnalist german privind falimentul multiculturalismului in Germania: https://www.nytimes.com/2017/04/21/opinion/why-german-turks-voted-for-the-autocrat-far-away.html?ref=opinion&_r=0]

SURSA –www.alianta-familiilor.ro

Mihai Sarbu – 1 Aprilie: SUNT GATA – ”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.”

APRILIE 1, 2017

”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.” (2 Tim.4:6)

Viața omului este asemenea unei bătălii sau a unei alergări la maraton pe care te străduiești să le câștigi în așa fel ca să urci pe podiumul de premiere și să primești medalia de învingător. Asta înseamnă să ai o perspectivă corectă asupra vieții dar și să-ți asumi o responsabilitate pe măsură. Este ca și o ”cursă cu obstacole” pentru care ai nevoie de mult antrenament și de  condiție fizică adecvată. Îmi aduc aminte de perioada studenției când mă prezentam la examen doar dacă eram pregătit pentru o notă mare. Apostolul Pavel scrie ultima scrisoare din închisoare în așteptarea martirajului. Nu regretă nimic. Și-a trăit viața și a slujit la nivel de excelență. Are certitudinea că va primi răsplată și că va fii încoronat chiar de ”Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Tim.4:8). Oare ce-l face așa de sigur de victorie? Marele om al lui Dumnezeu, Liviu Olah a strigat la întâlnirea cu medicul:”Eu sunt gata să plec!” Cum putem să avem și noi certitudinea omului lui Dumnezeu în momentul plecării? Urmărește afirmațiile de mai jos și ia aminte!

1. Fiindcă știu cum am trăit. În radiografia scurtă pe care o realizează în momentele finale ale existenței sale pământești slujitorul lui Dumnezeu avea să exclame cu toată convingerea că știe cum a trăit și că rezumatul vieții lui poate fi cuprins în câteva expresii clare: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Tim.4:7). Parafrazând, el vrea să spună că: ”asta a fost viața mea și cu asta m-am ocupat fără să fac nici un compromis. Acesta a fost traiul meu!” Este același raport pe care-l face la întâlnirea cu prezbiterii din Efes în drumul spre Ierusalim cînd mărturisește că: ”Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor. Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos” … ”n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.” … ”N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.” …  ”ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă …” (F.A. 20:19-35). Wow! Cutremurător și ireproșabil să trăiești și să slujești în felul acesta. Un etalon al pocăinței veritabile. Cum stai cu modul tău de viață deoarece poetul te provoacă și te întreabă: ”Ce-i viața ta? E o peniță / Cu care scrii mereu pe-un drum… / Și-apoi, la ultima portiță, / Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță, / Nu se mai șterge nicidecum!”(C.Ioanid – Ce- viața ta?). Într-o zi vei începe un alt capitol al existenței tale veșnice. Gândește-te serios la viața ta și pune în ordine tot ce trebuie chiar acum.

2. Fiindcă știu ce m-așteaptă. Existența umană se desfășoară pe două coordonate: una terestră, efemeră și alta cosmică, eternă. Când se termină prima viața continuă cu cea de-a doua. Este sigur că nu mormântul reprezintă destinația finală, ci veșnicia. Iar ea are două compartimente: raiul (fericirea veșnciă) și iadul (chinul veșnic). Privind la Apostolul Pavel înțelegem liniștea și pacea din viața lui înainte de plecarea în veșnicie. Parcă vrea să spună: ”Știind cum am trăit sunt sigur de ceea ce mă așteaptă.” Și scrie câteva cuvinte care rămân de referință: ”De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii!” Dar nu se oprește aici, ci creionează imaginea completă și spune: ”pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2 Tim.4:8/a). Este fantastic ca în timp ce  aștepți călăul să vezi și să descri o cu totul altă realitate: stadionul olimpic al cerului cu sfinții, podiumul de premiere și medalia de învingător! Apoi, o mulțime imensă stând în picioare și intonând ”imnul de stat al Cerului.” Exact ceea ce spune Petre Ispirescu cînd alege titlul basmului: ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” Iar poetul creștin înțelege și el măreția veșniciei în glorie și exclamă: ”Locaș ceresc eu am aflat. / Prin Isus mi l-am câștigat. / Acolo veșnic este zi, / Acolo noapte nu va fi.” (C.Ev.# 435). Călător spre veșnicie, nu uita că: ”Aici scurtă-i lupta. / Acolo cununa / Ne așteaptă gata. / Sus ni-e țara!” (C.Ev. #437). Dacă trăiești ca să-l slujești și să-L onorezi pe Domnul la nivel de excelență, atunci, aceasta te așteaptă și pe tine. Fă liniște în viața ta și hotărăște-te să fii credincios până la sfârșit.

3. Fiindcă știu că nu sunt singur. Cerul va fi foarte aglomerat exact ca în imaginea pe care o surprinde poetul creștin care înțelege că: ”Sus asupra stelelor, Aleluia, Amin! / E mulțimea sfinților, Aleluia, Amin! / Care-aici s-au ostenit, / Care mult au suferit, / Acolo s-or odihni, Aleluia, Amin!” (C.Ev. # 456). Din Insula Patmos ucenicul iubirii zărește: ”o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apoc. 7:9). E și motivul pentru care slujitorul lui Dumnezeu avea certitudinea că nu va fi singur în Cer, ci că răsplătirea lui Dumnezeu va fi partea: ”tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Tim.4:8/b). Și a ta dacă sfârșești cu bine alergarea. Pentru asta se dă bătălia: să rămâi pe cale și să ajungi cu bine în glorie. Poate nu însemni prea mult pentru oameni aici dar vei conta enorm în economia lui Dumnezeu din veșnicie așa cum surprinde și poetul această realitate: ”Sunt un abur care-adie / Şi se pierde prin liane. / Dar în ziua ce-o să vie / Nu un om şi nu o mie, / Ci ca mine-ar vrea să fie / MILIOANE, MILIOANE.” (C.Ioanid – Milioane, milioane). Cerul este creat de Dumnezeu pentru ființe ca și tine care: “vin din necazul cel mare” dar care au înțeles cel mai important lucru și au luat cea mai extraordinară decizie: ”şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.” (Apoc. 7: 14). Mai este loc și pentru tine în Cer, iar Cerul începe la Golgota prin credință și pocăință. Mă rog să se întâmple asta în viața ta. Amin. Roagă-te chiar acum următoarea:

RUGĂCIUNE

”Așa cum sunt la Tine vin, / Putere n-am, Tu-mi fii sprijin. / Mă spală-n sângele-Ți divin: / O, Mielule eu vin, eu vin!” (C.Ev.# 165)

Mihai Sârbu New Life Romanian Church

Jurnal de Chicago – de Nicolae Geantă

Chicago este o metropolă uriașă. A treia din USA, după NY și LA (New York și Los Angeles). 2,9 milioane de locuitori are orașul propiu zis. Dar bate peste 10 milioane tot Chicagoland-ul. Aria metropolitană. Chicago, întemeiat în 1673, dar declarat oraș abia în anul 1837, a cunoscut un incendiu uriaș în 1871. O treime din populație (cca 100.000) și 5000 de clădiri au pierit atunci mistuiți de foc. Dar town-ul s-a ridicat din propria-i cenușă.

De la mile depărtare, peste o mățăraie de autostrăzi, vezi cum se înalță semețe sky-scrapels-urile. Zgârie norii, pe românește. Sticlă și oțel. Sute de clădiri. Sute de metrii înălțime. Sute de kmp. De fapt în Chicago s-a construit primul zgârie nori din lume – Home Insurance Building (1884-1885). Astăzi, peste toate, Willis Tower, zis și Sears Tower, negru ca marmura românească, își ridică nasul la 527 de m înălțime. În acest turn cu 108 etaje, dar și cu antene uriașe de televiziune, vin la job săptămânal cca 16.000 de persoane. Cât populația Sinăii și-a Bușteniului la un loc. Clădirea construită între 1970-1973 e un gigant din vârful căruia se vede uriașul lac Michigan. Și furnicile de mașini care forfăie ca-ntr-un mușuroi uriaș…

Aflați mai multe »

Jurnal de Chicago – de Nicolae Geantă

vezi și Jurnal de Michigan – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/04/jurnal-de-michigan-nicolaegeanta.html

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari