Biserica catolică poloneză le cere credincioșilor să nu sărbătorească Halloween, considerat „un rit păgân”, și care presupune „o negare” a valorilor creștine fundamentale

În ultimii ani, sărbătoarea de Halloween, importată din SUA, cu sculptarea de figuri în dovleac, realizarea de costume și petreceri, a devenit tot mai populară în Polonia, în pofida opoziției Bisericii Catolice.

Un purtător de cuvânt al Conferinței Episcopale din Polonia le-a cerut marți credincioșilor să nu sărbătorească Halloween, considerat „un obicei păgân străin culturii noastre și care promovează cultul morții”, relatează EFE.

Părintele Pawel Rytel-Andrianik a reamintit cuvintele papei Benedict al XVI-lea, potrivit căruia Halloween „împinge noile generații spre o mentalitate a magiei ezoterice și constituie un atac la valorile spirituale sacre.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Conferinței Episcopale poloneze, sărbătoarea de Halloween presupune „o negare” a valorilor creștine fundamentale.

Afla mai mult – Active News

Citeste si –

Reclame

Viorel Udriște – Așteptându-L pe Hristos

Vine Isus

Cum îl așteptăm pe Hristos ?

Așteptându-L pe Hristos

Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Matei 11:2-3)

În contextul întemnițării lui Ioan Botezătorul, acesta își trimite ucenicii la Isus să afle dacă „El era Acela care are să vină…” Botezătorul a fost primit cu entuziasm de tot norodul , chiar și de vameșii care simțeau cercetarea lui Dumnezeu întrebându-l pe Ioan : „Învățătorule, noi ce să facem?” (Luca 3:12), în schimb a fost înăbușit cu respingere din partea fariseilor și învățătorilor Legii, acestia zădărnicind chiar, prin respingerea lor planul lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor lor. (Luca 7:30) Deși Ioan a oficiat botezul lui Isus, totuși acesta avea îndoieli cu privire la autoritatea divină a lui Hristos. Botezătorul nu contesta autoritatea lui Mesia, dar auzind despre lucrările pe care Domnul le facea prin norod, acesta a dorit să fie sigur, convins că Isus este Mesia cel promis de Dumnezeu poporului Israel.

Spune Scriptura că atunci când ucenicii lui Ioan s-au înfățișat înaintea Domnului și spunându-I cuvintele transmise de Ioan, chiar în acele momente Isus face multe vindecări ca o dovadă vie pentru cei prezenți. „Isus a vindecat pe mulți de boli, de chinuri, de duhuri rele, și multor orbi le-a dat vedera ” (Luca 7:21)

După ce oaspeții pleacă, Hristos face o afirmație profetică despre cei ce vor fi în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta face un mare compliment botezătorului atunci când a afirmat că „nu este nici unul mai mare decât Ioan”, apoi Hristos vine și adaugă că Ioan va fi cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu. „Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.” (Luca 7:28) În Vechiul Testament, chiar și în acea vreme profeții erau considerați mari oameni ai lui Dumnezeu, și Ioan era văzut ca unul dintre ei. Cetățenii Împărăției vor fi sub Noul Legământ și vor avea Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor; chiar și cea mai neînsemnată persoană din Împărăție va avea o capacitate spirituală mai mare decât a avut Ioan Botezătorul.

Starea poporului evreu era de generații întregi, într-o așteptare continuă a Celui ce avea să vină ca și Rascumpărăror al poporului. Au fost mulți evrei conducători de răscoale care au scos în evidență venirea lui Mesia, totuși nici unul dintre conducători ale acestora nu s-a dovedit a fi cel promis de Dumnezeu. Hristos nu a instigat poporul la revoltă asupra stăpânirilor romane, ci a fost ascultător de Tatăl din ceruri până la moarte, și încă moarte de cruce, de aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult. (Fil 2:8-9)

Hristos a promis ca va reveni… și când va reveni nu va mai fi plin de milă și compasiune pentru cei pierduți, ci va reveni ca un Judecător pentru cei n-au ascultat de Evanghelia lui Hristos, pentru că aceasta este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire a fiecăruia care crede. (Rom. 1:16)

Evanghelistul Ioan redă cuvintele Mântuitorului : „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:3) Ucenicii lui Isus știau cum să ajungă în cer, El le-a spus: „Știți unde Mă duc, și știți și calea într-acolo.” (Ioan 14:4) Hristos le-a arătat calea în tot timpul lucrării Sale. Isus se adresează lui Toma : „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan14:6) Avem promisiunea certă că Hristos va reveni și va lua cu El în slavă pe acei care au crezut în El. Aici Mântuitorul se referă la Răpirea Bisericii, atunci când Hristos se va întoarce după oile Sale și ele vor fi cu El. (1Tes. 4:13-18)

Cum îl așteptăm pe Hristos ? Ne-am depărtat de esența pocăinței sau ne apropiem de ea tot mai mult în fiecare zi ? Ne asemanăm tot mai mult cu lumea și ne indentificăm tot mai mult cu aceasta prin comportament, vorbire, relații, atitudini, etc. sau suntem veghetori tot timpul stând în rugăciune așteptându-L pe Hristos ? „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:13)

Nelu Brie – Ce înseamna sa te predai în slujba lui Dumnezeu

  • Binecuvantata este biserica aceia  in care barbati si femei, tineri si varstnici se pun la dispozitia lui Dumnezeu de buna voie si motivati de recunostinta. 
  • Nu orice voluntar se califica sa slujeasca lui Dumnezeu. Voluntariatul este esential. Dumnezeu cere o predare voluntara, de buna voie. Dar nu orice voluntariat se califica. Si aici este marea lectie lasata noua prin pilda de viata descrisa in Cartea Judecatori si care pune in fata noastra povestea lui Ghedeon. 
  • Ce fel de predare se asteapta Dumnezeu de la noi?
  • Care este identitatea celui care se preda? Te predai in slujba lui Dumnezeu si daca te predai in slujba lui Dumnezeu, ce devii? Ce identitate capeti? Cum te numesti dupa aceea?
  • Care este misiunea celui care s-a predat in slujba lui Dumnezeu? Ce se asteapta de la cel care se preda in slujba lui Dumnezeu dupa ce se preda in slujba lui Dumnezeu?

Predarea în slujba lui Dumnezeu
1 Vă îndemn* dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să** aduceţi† trupurile voastre ca o jertfㆆ vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să* nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi** prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi† bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Ce inseamna sa te predai in slujba lui Dumnezeu

In dimineata aceasta, am primit pe inima in urma rugaciunii pe care am adus-o Domnului sa va impartasesc un cuvant despre Predarea in slujba lui Dumnezeu, despre consacrarea noastra in slujba lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cere sa ne predam Lui. Este voia lui Dumnezeu sa ne punem la dispozitia lui Dumnezeu cu tot ceea ce suntem si sa slujim lui Dumnezeu. Dar intrebarea care ramane este intrebarea: Ce inseamna sa te predai in slujba lui Dumnezeu.

Conceptul de predare in slujba lui Dumnezeu este un conceput des pomenit in adunarile noastre, in intalnirile noastre. Si cu toate acestea, cateodata am simtamantul ca oamenii inteleg doar in parte si unii chiar foarte superficial conceptul de predare in slujba lui Dumnezeu. La o intalnire de Evanghelizare, spre exemplu, predicatorul adreseaza auditoriului o intrebare: E cineva care vrea sa se predea Domnului? Cine vrea sa se predea Domnului sa ridice mana sus. Si slavit sa fie Domnul pentru cei ce sunt atinsi, ridica mana in sus, si prin faptul ca ei ridica mana sus, ei se predau lui Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa va intreb pe dvs., predarea in slujba lui Dumnezeu se ridica la aceasta ridicare a mainii? Este predarea in slujba lui Dumnezeu ‘ridicarea mainii’? Nu se rezuma la asta. Sigur ca incepe cu asta. Dar sunt persoane care raman doar la asta.

Predarea in slujba lui Dumnezeu este ceva mult mai profund, mult mai adanc cu mult mai incarcata semnificatie.

Sunt apoi persoane care fac mai mult. Poate chiar vin in fata la rugaciune sau se alatura grupului care se pregateste pentru botez. Unii chiar ajung sa se boteze in apa. V-as intreba pe dvs., predarea in slujba lui Dumnezeu se rezuma la a te boteza in apa? Nu se rezuma. Este mult mai profunda. Trece dincolode actul botezului in apa, transformandu-se in tot felul de actiuni in tot felul de stari si de trairi care il insotesc pe cel care s-a predat lui Dumnezeu pe parcursul intregii vieti. Avand in vedere ca predarea in slujba lui Dumnezeu este atat de complexa. Haidem, in aceasta dimineata, sa reflectam asupra ei in acest mesaj in care vom cauta raspuns la trei intrebari. Prima intrebare este intrebarea:

  1. Ce fel de predare se asteapta Dumnezeu de la noi? Predarea in slujba lui Dumnezeu, dar ce fel de predare? Care este natura acestei predari? Cum este ea in esenta ei?
  2. A doua intrebare care o vom avea in atentie, o sa fie intrebarea: Care este identitatea celui care se preda? Te predai in slujba lui Dumnezeu si daca te predai in slujba lui Dumnezeu, ce devii? Ce identitate capeti? Cum te numesti dupa aceea?
  3. Intrebarea a treia sa fie intrebarea: Care este misiunea acelui care s-a predat in slujba lui Dumnezeu? Ce se asteapta de la cel care se preda in slujba lui Dumnezeu dupa ce se preda in slujba lui Dumnezeu?

Cu aceste trei intrebari in minte, haidem sa ne apropiem de prima dintre ele si anume:

Ce fel de predare se asteapta Dumnezeu de la noi? Apostolul Pavel raspunde la aceasta intrebare chiar in primul verset al pasajului citit si auziti ce spune:

  • Vă îndemn* dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să** aduceţi trupurile voastre ca o jertfㆆ vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Romani 12:1

Va rog sa observam, intai de toate, predarea pe care o asteapta Dumnezeu este o predare voluntara. Cuvantul Domnului spune „Va indemn”. Apostolul Pavel nu scrie „va poruncesc”, desi probabil in calitatea lui de apostol ar fi avut cadere si autoritate sa vorbeasca asa. Dar n-a vorbit asa. N-a scris „va poruncesc”, ci a scris „va indemn”. Prin acest fel de adresare, subliniindu-se ca predarea care o asteapta  Dumnezeu de la noi, stimati frati, este o predare de buna voie, o predare voluntara. O predare care izvoraste din inima si din dragoste fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu constrange pe nimeni. El nu obliga pe nimeni sa se predea in slujba lui Dumnezeu. Dumnezeu gaseste bucurie, placere, sa foloseasca in lucrarea Sa pe aceia care se predau de buna voie, din inima, fara sa fie siliti, fara sa fie constransi prin forta unor imprejurari, ci oameni care de buna voie, de dragul Domnului nostru Hristos aleg sa se consacre in slujba lui Dumnezeu. Nimeni nu este obligat. Aduceti-va aminte ce spunea Domnul nostru Hristos intr-o imprejurare. A zis asa:

  • „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. – Matei 16:24

„Daca voieste cineva..” In slujba lui Dumnezeu sunt primiti aceia care de buna voie se dau lui Dumnezeu, aceia a caror inima este deschisa pentru Domnul si in mod voluntar si liber aleg sa se puna deoparte pentru Dumnezeu. Dati-mi voie sa va intreb: Cum e inima voastra fata de Domnul? Dumnezeu foloseste pe aceia care in mod voluntar, liber, fara exercitarea unor presiuni exterioare (chiar daca acelea sunt) ele nu reprezinta esenta deciziei, ci esenta deciziei este buna voie, voluntariatul. Dumnezeu foloseste asemenea  oameni. amintiti-va, va rog, de imprejurarea aceea in care odata domnul nostru Hristos a rostit un cuvant greu de inteles. A vorbit despre trupul Lui si despre sangele Lui care trebuie sa fie consumate. Oamenii nu L-au intelessi L-au parasit. L-au parasit pana si cei din cercul apropiat. Cei 70 L-au parasit. In jurul Lui au mai ramas cei 12. Mantuitorul s-a uitat inspre ei si i-a intrebat: Voi nu va duceti? La care, Petru a dat un raspuns care trebuie sa ramana in memoria noastra. Petru a raspuns asa:

  • „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. – Ioan 6:68

Petru a ramas langa Domnul, predat, chiar daca n-a inteles. Chiar daca n-a prins intru totul intelesul adanc al cuvintelor Domnului. El a recunoscut ca la Domnul sunt cuvintele vietii. Si a ramas consacrat, alegand de buna voie sa mearga pe acest drum chiar daca el ii rezerva particularitati si detalii pe care inca nu le intelege. Cel predat in slujba lui Dumnezeu este predat de buna voie. Dar as vrea sa subliniez aici ceva.

Lucrarea lui Dumnezeu se face cu oameni curajosi. Nu orice voluntar se califica sa slujeasca lui Dumnezeu. Voluntariatul este esential. Dumnezeu cere o predare voluntara, de buna voie. Dar nu orice voluntariat se califica. Si aici este marea lectie lasata noua prin pilda de viata descrisa in Cartea Judecatori si care pune in fata noastra povestea lui Ghedeon. Cuvantul Domnului ne spune ca acest barbat a primit de la Dumnezeu o chemare inalta si in urma acelei chemari, el a sunat din trimbite. Si cei care au ales sa se predea in razboiul pe care urma Ghedeon sa-l conduca au fost, ne spune Cuvantul, 32.000. O armata impresionanta 32.000. Urmau sa-si masoare puterile  cu armata madianitilor care numara 120.000. Voluntarii acestia insa nu se calificau cu toti. Undeva exista o problema. Doua teste au pus in fata problemele si in acelasi timp au creat cadrul pentru calificarea voluntarilor. Prima problema sau primul test a fost testul fricii. Ghedeon a anuntat ca daca cineva are frica, ar fi bine sa plece acasa inainte sa inceapa lupta. Stiti cati au cazut la testul fricii? Cuvantul Domnului ne spune ca au mai ramas 10.000. 22.000 s-au dus acasa fricosi. Cu fricosii nu se face lucrarea lui Dumnezeu chiar daca ei aleg sa fie voluntari. Cand ti-e lumea mai draga, din cauza fricii fac stanga imprejur si parasesc campul de lupta si de lucrare. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu voluntari curajosi, nu cu voluntari fricosi. Acum, cei acre au ramas, 10.000, oamenii aceia erau cu o inima de leu. Presiunea exercitata asupra lor a fost teribila. Sa vezi ca de langa tine se duce unul, se duc doi, trei, zece, 10.000, 20.000, 22,000 si tu ramai. Nu-i usor. Au ramas 10.000 de barbati. Oamenii aceia, eu asa ma gandesc, si-au luat ramas bun de la viata. In momentul in care au decis sa ramana si sa continue in voluntariatul lor, in razboiul la care se pornisera, oamenii aceia au hotarat sa moara acolo. Au fost barbati curajosi. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu oameni curajosi. Dumnezeu sa ne ajute sa fim oameni curajosi. Numai ca nu e suficient sa fii curajos.

A urmat al doilea test mai greu. Eu il numesc testul disciplinei. Cuvantul Domnului ne spune ca dupa un mars intr-o zona lipsita de apa, au ajuns la un piriu si Ghedeon a primit din partea lui Dumnezeu porunca sa-i lase pe osteni sa bea apa fiecare dupa cum doreste. Si s-a anuntat un repaus. In momentul acela, oamenii s-au impartit in doua. Cuvantul Domnului ne spune ca cei mai multi si-au lepadat armele si au inceput sa se arunce pe fetele lor si sa bea apa intr-o dezordine totala. Ici, colo, cate unul. Sprijinit asa in lemnul sulitei se apleca la pamant, lua apa in pumn, o ducea spre gura, o bea din pumn cum bea cainele. Si cu ochii, ba in dreapta, ba in stanga, se uita cu atentie sa vada daca nu cumva vine dusmanul. Oamenii aceia au fost consacrati si disciplinati. Ceilalti au fost voluntari curajosi, dar indisciplinati. Si acum, dati-mi voie sa spun ceva. In cei 21 de ani de cand slujesc ca pastor am observat ca nu-i pacoste mai mare pentru lucrarea lui Dumnezeu  decat in ea sa gasesti (1) voluntari (2) curajosi, dar indisciplinati. Voluntari- nu vor sa castige nimic. Curajosi- nu se tem de nimeni si de nimic. Dar nu sunt disciplinati. Ei au agenda lor. Au calea lor, obiectivele lor. Nu sunt disciplinati. Nu asculta de nimeni. Pentru asemenea oameni, Cuvantul Domnului in vremea lui Ghedeon a avut un mesaj si mesajul a fost: Acasa. Pentru voi nu-i loc in lucrul lui Dumnezeu. In lucrul lui Dumnezeu, stimati frati si surori, este loc pentru acei voluntari curajosi si disciplinati. Dumnezeu sa ne ajute.

Cum e predarea care o asteapta Dumnezeu de la noi?

1.VOLUNTARA – Dumnezeu se asteapta sa avem o predare voluntara. Ca apoi, Cuvantul Domnului sa continue spunandu-ne ca predarea in slujba lui Dumnezeu trebuie sa fie motivata de recunostinta. Auziti ce scrie:

  • Vă îndemn* dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu..Romani 12:1

2.MOTIVATA de RECUNOSTINTA – Care este motivatia celui consacrat in slujba lui Dumnezeu? Adica, fratilor, avand in vedere indurarea lui Dumnezeu, avand in vedere felul in care Dumnezeu s-a predat pentru voi, avand in vedere pilda Domnului Hristos care s-a jertfit, care a murit, care ne-a rascumparat, care s-a consacrat pentru noi, avand in vedere harul lui Dumnezeu care a fost aratat, indurarea Lui care v-a fost revelata, dovedita, pusa in fata, impresionati de aceasta indurare a lui Dumnezeu, miscati de acesti har a lui Dumnezeu, determinati de iubirea pe care Dumnezeu va aratat-o, acuma si voi rasplatiti-I. Puneti-va la dispozitia Lui. Consacrati-va pentru El. Acesta e sensul cuvintelor apostolului Pavel. Cu alte cuvinte, predarea asteptata de Dumnezeu trebuie sa fie motivata de recunostinta.

Permiteti-mi sa pun o intrebare. Nu va cunosc sau va cunosc foarte putin. Imi imaginez ca multi dintre dvs. aveti activitati de business proprii. Imi imaginez ca altii dintre dvs. lucrati angajati la cineva care are business. Ma adresez celor care sunteti angajati la cineva care are business. De ce va duceti la munca? Care este motivatia? Care este ratiunea pentru care ne trezim dimineata  si ne ducem sa muncim? Raspunsul este simplu. Salariul. E corect sa ne ducem motivati la munca  de gandul ca in felul acesta  vom castiga banii pentru ziua cea de toate zilele? Raspunsul este categoric DA. Este corect. Dar as mai pune o intrebare. Imaginati-va ca cineva e angajat si are un salariu pe care-l are. Si intr-o zi ar veni cineva si ar spune: D-le, eu stiu ce lucrezi si stiu cat castigi. Iti propun ceva. De saptamana viitoare incolo te astept sa lucrezi pentru mine. Si vrei primi pentru munca ta 50.000 pe luna cu conditia in care vii de saptamana viitoare. Iti fac un contract si vei ramane angajat cat vrei la mine. Nimeni nu te va da afara. Asta e plata si vei face tot ce ai facut pana acum fara sa ai o sarcina in plus si primesti 50.000. Poate ca cineva primeste deja 60.000 si n-ar schimba serviciul. Dar intreb pe cei care au castigat mai putin. V-ati schimba serviciul? Sigur ca da. Care este motivatia celui angajat? Salariul.

Ma intorc la mesajul nostru de astazi. Care este motivatia celui consacrat in slujba lui Dumnezeu atunci? Recunostinta. Nu salariul. Desi rasplatirea nu va lipsi. Dumnezeu asigura ca nu va lipsi. Motivatia este recunostinta. Noi ne punem la dispozitia lui Dumnezeu  motivati de ceea ce El a facut pentru noi. Si acum, de buna voie, de drag din toata inima si pentru slava Lui, ca sa-I rasplatim felul in care El ne-a facut bine. Ne punem la dispozitia lui Dumnezeu alegand sa-L slujim. Predarea asteptata de Dumnezeu este motivata de recunostinta. Binecuvantata este biserica aceia  in care barbati si femei, tineri si varstnici se pun la dispozitia lui Dumnezeu de buna voie si motivati de recunostinta. Sunt voluntari plini de curaj, disciplinati si plini de recunostinta. Si ei aleg sa slujeasca lucru si cauza Domnului nostru Hristos. Slavit sa fie numele Lui.

In al treilea rand, predare asteptata de Dumnezeu dupa cum citim in aceste cuvinte, este o predare cu sacrificiu- o predare jertfitoare. Cuvantul Domnului spune-

  • vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească[a] din partea voastră! Romani 12:1

3.FACUTA cu SACRIFICIU – Predarea asteptata de Dumnezeu este o predare facuta cu sacrificiu- o consacrare jertfitoare. Aici este vorba de cruce, pe care trebuie sa o luam asupra noastra si s-o purtam. O predare care sa ne aduca in fata jertfei de sine. Cuvantul Domnului spune: Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie. Si aici este un paradox. Daca e jertfa, trebuie sa moara. Si ciudat este ca se cere jertfa vie. In tot Vechiul Testament exista o singura jertfa care s-a chemat sa fie ardere de tot si cu toate ca a avut aceasta identitate, ea a ramas jertfa vie- Isac. Si acolo se gaseste mult inteles si talc  pentru ceea ce inseamna predare in slujba lui Dumnezeu. In imprejurarea aceea, Dumnezeu a cerut lui Avram sa-l consacre pe fiul sau, sa-l aduca ardere de tot lui Dumnezeu. Avram a ascultat, l-a pus pe Isac pe altar si a asteptat sau a fost gata sa mearga pana la capat. Dumnezeuinsa l-a oprit. Isac a fost coborat de pe altar si au plecat amandoi acasa. Iar acolo s-a intamplat ceva. Acolo s-a intamplat ceva semnificativ. Daca pana la altar, Isac era fiul lui Avram, dupa altar Isac capata calitate de jertfa pentru Dumnezeu si o jertfa vie. Pana acolo a fost baiatul lui tata. De acolo incoace este jertfa lui Dumnezeu. Pana acolo, tatal lui a dispus de el cum a dorit. De acum, el este a lui Dumnezeu. Pavel spune: Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie. Cand am inteles acest concept intaia data eram in anul II la seminar, la Institut (ITP). (notite, mai sunt 35 de minute din mesaj)

 

 

Iosif Țon – Impactul trăirii creștinismului adevărat asupra societății

Una dintre reformele pe care pocăiții trebuie să le facă este aceea de a reduce creștinismul doar la a merge în Cer. Adevăratul creștinism este unirea cu Dumnezeu aici și acum, pentru transformarea noastră și a societății în care trăim. Noi trebuie să ne transformăm întâi și apoi în toate zonele societății, ducem modelul cristic. Transformându-ne prin unirea cu Dumnezeu, ajungem să transformăm întreaga societate.

Extras din emisiunea Realitati și Perspective 59 – „Reforma religiei creștine” difuzată pe 14 octombrie 2017 pe canalul Alfa Omega TV. Găsiți emisiunea completă aici: http://alfaomega.tv/crestinulsisociet…

Conferinta Nationala a Pastorilor Sovata 2017 – Marea reforma si impactul ei asupra Bisericii – Ioan Moldovan (4)

CNP Sovata 2017 – Marea reforma si impactul ei asupra Bisericii – Ioan Moldovan (4)

VEZI si –

Multumiri – Familia lui Alin Pavel

FOTO OC

As dori sa va reamintesc tuturor celor care ati fost alaturi de aceasta familie greu incercata, Rodica Pavel ca fara voi aceasta incercare ar fi fost mult, mult mai dureroasa si grea de dus. 🙏

Multumim inca odata de toate gesturiile calduroase si pline de dragostea lui Dumnezeu.
Dorinta noastra a tuturora dar in special al Rodicai si a copiilor Joey, Abby si David este ca Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca tot efortul depus. 🙏🙏🙏☝️☝️☝️

Ana Pavel (cumnata)

Alin Pavel: S-a stins din viata in mod fulgerator in Dallas, Texas. Alin Pavel  a trecut la Domnul zilele trecute la varsta de 39 de ani.

Alin Pavel-Salagean s-a nascut pe data de 26 mai, 1978, in orasul Vulcan, judetul Hunedoara.
A locuit in Satu Mare pana in anul 2000 cand s-a mutat in SUA, la Detroit, Michigan.
In anul 2014 s-a stabilit in Phoenix, Arizona. Alin s-a stins din viata in mod fulgerator pe data de 12 octombrie, 2017, in timp ce se afla in interes de serviciu in Dallas, Texas. Raman in urma sotia, Rodica si cei trei copii minori: Joey, Abigail si David. Membrii familiei au lansat un apel de ajutor financiar pentru crestinii din SUA, care consimt sa fie alaturi de ei in aceste momente extrem de grele ale vietii.

Dorim sa va reamintim ca membrii familiei au lansat un apel de ajutor financiar pentru crestinii din SUA, care consimt sa fie alaturi de ei in aceste momente extrem de grele ale vietii. Daca aveti posibiltatea sa ajutati, clik aici –

https://www.gofundme.com/memorial-fund-for-alin-pavel

CAMBODGIA – Prin harul Domnului pe acest teren vom construi prima și cea mai mare bază de misiune românească de pe continentul asiatic

🇰🇭CAMBODGIA – Prin harul Domnului pe acest teren vom construi prima și cea mai mare bază de misiune românească de pe continentul asiatic.

Sub numele de ”HOPE FOR ASIA” vor lua ființa o școală biblică, sală de conferințe, sală de biserică, cantină, dormitoare, birouri, etc. cu scopul formării de lideri, păstori și misionari din țările Asiei, în special din țările persecutate, unde este interzisă construirea unei astfel de școli și creștinii sunt privați de libertatea de a studia într-un cadru adecvat.

Datorită unei poziții geo-strategice favorabile, această școală va sta la baza plantării de biserici în aproape orice țară din Asia. Un frate scump ne ajută acum și lucrează la proiect și așteptăm cât mai curând să vi-l prezentăm!

Eduard Claudiu Moisa

CAMBODGIA – Eveniment Evanghelistic planificat in Decembrie la Inițiativa Guvernatorului

🇰🇭CAMBODGIA – Întâlnire cu reprezentanții guvernului și liderii a peste 100 de biserici și organizații creștine în vederea organizării celui mai mare festival evanghelistic al anului, în luna decembrie, cu ocazia sărbătorii nașterii Domnului.

Anul trecut au participat peste 3500 de persoane și anul acesta ne concentrăm eforturile (aprox 15.000$) pentru a avea o participare a peste 5000 de persoane, plus transmisia live pe postul național de televiziune!

Inițiativa aparține guvernatorului local care dorește să aibă cât mai multe activități creștine în provincia lui. Mulțumim lui Dumnezeu pentru trecerea pe care ne-o dă în fața autorităților și de sprijinul pe care îl avem din partea lor în răspândirea Evangheliei!

Eduard Claudiu Moisa 

 

Marius Livanu – Cuvântul lui Dumnezeu in viața ta – Sesiunea I, II – Biserica Filadelfia Paris Conferință de Tineret 2017

Marius Livanu – Cuvântul lui Dumnezeu in viața ta – Sesiunea I – Biserica Filadelfia Paris

Marius Livanu – Cuvântul lui Dumnezeu in viața ta – Sesiunea II – Biserica Filadelfia Paris

Trump si Halloween-ul

Photo by Carlos Barria/Reuters:

Trump si Halloweenul

Simion IoanășLa Casa Alba, Donald Trump, imparte bomboane de Halloween copiilor, totul impodobit in panza de paianjen si lilieci.

Vreau sa spun tuturor care si-au pus toata nadejdea in Trump, ca el nu este Dumnezeu, poate doar unii au facut un dumnezeu din el.

Sarbatoarea aceasta are de-a face cu moartea, demonii, crima, vampiri si intuneric. Este o sfidare la adresa Domnului care a invins moartea, a Inviat si a biruit pe cel rau, pe satana.

Multi imi vor spune ca a fost obligat de protocol ca sa faca aceste lucruri. Pot spune ca nu-i adevarat. Daca a platit atat de mult sa tina partea crestinilor si biblica in probleme de minoritati, in probleme de avort, in probleme legate de Israel si multe altele, cu siguranta ca putea sa stea drept si in acest caz.

Trump, am vazut de la inceput ca nu-i omul perfect, ca are probleme de caracter si e imprevizibil, insa altul mai bun nu era care sa fie ales.

Problema o sa apara la cei care si-au pus nadejdea in oameni si si-o pun, avem datoria sa ne rugam pentru acest presedinte, insa sa nu facem prostia sa-l credem un dumnezeu pe pamant si sa ne punem nadejdea in el. Este om, are natura pacatoasa in el si poate dezamagi cand ne simtim mai in siguranta.

Sa ne incredem in Domnul insa, Cel care niciodata nu va privi lucrurile sau le va rezolva dupa standarde corupte si pacatoase, ci intotdeauna o sa lucreze dupa Dreptatea Lui, prin Standardul Sfinteniei Lui si avand in vedere Jertfa minunata pe care a platit-o pentru noi pacatosii la Golgota.

 

SURSA – https://paginacrestina.wordpress.com/2017/10/31/trump-si-halloweenul/

La ordinea zilei – Halloween – Bebe Ciausu 31 Oct 2017

La ordinea zilei – Halloween – Bebe Ciausu 31 Oct 2017

I-as sfatui pe copii (elevi) sa stea drepti in fata adevarului. A circulat pe internet informatia cu acel barbat credincios  din orientul mijlociu care si-a vazut fiul fiindui retezate toate degetele, unul dupa celalalt si cei din ISIS il amenintau sa se lepede de Hristos si il vor lasa in pace. Si tatal acela plangea, dar nu si-a sfatuit fiul altceva decat sa ramana ferm si sa nu se lepede de Hristos. Vedeti, cand prigoana este mare, credinciosii se mobilizeaza si raman ferm. Insa cand libertatea ne da atat de multe posibilitati sa ne miscam intr-o parte si-n alta, nu mai suntem la fel de stabili. Ii sfatuiesc sa stea drepti in fata profesorilor, in fata invatatorilor, sa spuna: „Imi pare rau insa nu este in curricula. Copilul meu as vrea sa nu participe la astfel de manifestari.”

Viata lui Martin Luther + FILM

 

Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.

Preot şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.

Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică, dar din cauza rezistenţei de care a dat dovadă, Biserica a fost împărţită în structura actuală.

Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după naşterea lui Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl, Hans, a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther şi-a luat doctoratul în teologie în 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la prestigioasa Universitate Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.

Credinţa a lui Martin Luther l-a facut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, a vândut credincioşilor indulgenţe. Prin vânzaresa de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti, anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greşeşte.

În 1521, papa, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorinţa papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel aflat în apropiere de Eisenach. Lui Luther i-a pus pseudonimul cavalerul George. Pe durata şederii sale în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.

Preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franţa, aşa că în cele din urmă Luther şi-a putut permite să revină la catedra din Wittenberg. Încercările sale de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 numeroşi ţărani din Germania s-au folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanşarea unei revolte ţărăneşti.

În 1525, Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriţă Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al impunerii celibatului preoţesc. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând Reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546 în Eisleben, oraşul în care se născuse.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenţia lui însă nu a fost crearea unei Biserici noi, alternative, ci înnoirea întregii Biserici Universale.

biografie de la ViataVesnica.ro

Reforma protestantă (Martin Luther) Ross (SUBTITRAT)

Happy Reformation Day – Studenti ITP canta imnul Cetate Tare-i Dumnezeu – dr. Martin Luther

Cetate Tare-i Dumnezeu

1. Cetate tare-i Dumnezeu
Şi armă-apărătoare!
El ne ajută-n orice greu
Ce-ar vrea să ne doboare.R1: Vrăjmaşul cel bătrân,
Se crede-acum stăpân.
Putere, vicleşug,
El are din belşug.
Cât nu-i poţi da de seamă.

2. Tăria noastră nu-i deajuns
Şi-am fi răpuşi pe dată;
Dar luptă pentru noi Isus,
El duce lupta toată.

R2: Şi-ntrebi tu cine-i El?
El e Emanuel!
E Domnul Sabaot!
Şi Dumnezeu a tot!
El e Biruitorul!

3. De-ar fi cu draci pământul plin
Ce-ar vrea să ne-nghită,
Nu ne-ndoim cât de puţin
De-această reuşită.

R3: Al lumi-acestea prinţ
Scrâşneşte-amar din dinţi;
Dar oricât ar scrâşni,
Nimic n-ar izbuti:
Scriptura-I va răpune.

4. Să nu se-atingă de „Cuvânt”,
Să-I lase cum e-n Carte!
Cuvântul şi cu Duhul Sfânt
Ne sunt a noastră parte.

R4: Şi-atunci să tot lovească
În viaţa pământească
Tiranul inamic,
Noi n-am pierdut nimic,
Căci cerul nou e-al nostru!

Samy Tuțac – Reforma la cota 500… Chemare la rugăciune pentru Biserică și națiune

În toată istoria Europei nu a existat un eveniment cu un impact mai covârșitor decât Reforma pornită de Martin Luther…

Este bine să ne reamintim astăzi, că pe 31 Octombrie 1517, în ajunul Sărbătorii tuturor sfinților, Martin Luther a țintuit pe ușa Bisericii din Wittenberg cele 95 de teze ale sale, care au fost punctul de pornire a ceea ce s-a numit Reforma Protestantă. În toată istoria Europei nu a existat un eveniment cu un impact mai covârșitor decât Reforma pornită de Luther.
Vă încurajez:
  • să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru devotamentul și curajul strămoșilor nostri spirituali și să-i cerem putere și curaj de a călca pe urmele lor și a lui Cristos. Să ne reamintim de Martin Luther, Ulrich Zwingli, Menno Simons, Jean Calvin…anabaptiști, puritani, separatiști…de loialitatea lor față de Cristos, dar și de doctrinele atât de frumos afirmate de aceștia: Sola Scriptura! Sola Fide! Sola Gratia! Solus Christus! Soli Deo Gloria!
  • să-i cerem lui Dumnezeu putere să păstrăm ceea ce au câștigat ei și să continuăm ceea ce ei nu au putut să finalizeze. Aceasta înseamnă să ne asumăm că Biserica, deși este reformată, este și în continuă nevoie de reformă.
  • să ne rugăm pentru evenimentele, care au loc în multe locuri din țară, dedicate aniversării a cinci sute de ani de la Reformă.
  • să ne rugăm ca diversiunea numită Halloween să nu-i afecteze pe copiii și tinerii noștri.
  • să ne rugăm ca în aceste vremuri de confuzie să triumfe adevărul, despre care Domnul Isus spunea că “vă va face liberi”.
  • să ne rugăm pentru o întoarcere serioasă la Cuvântul Scripturii în adunările noastre și pentru o lucrare a Duhului Sfânt care să readucă în biserici viața din abundență, vitalitatea și spiritul misionar.
  • să ne rugăm pentru evenimentul “Rugăciune pentru națiune” ce se va desfășura sâmbătă 4 Noiembrie, orele 12.00-14.00 în Arad.

Samy Tuțac

c

Marius & Ruth Bodnariu – Nu stiu de ce sunt ispite adesea @ Biserica LOGOS Ploiesti

Marius & Ruth Bodnariu – Nu stiu de ce sunt ispite adesea @ Biserica LOGOS Ploiesti

Fam. Bodnariu la Biserica LOGOS Ploiesti Sunt un pribeag fără de ţară 29 Octombrie 2017

VEZI si – Fam. Marius & Ruth Bodnariu – Sunt un pribeag fără de ţară @ Biserica Logos Ploiesti

1. Nu ştiu de ce sunt ispite-adesea
Şi încercări vin în orice zi,
Când lângă noi sunt atâţia alţii
Ce hărţuiţi ei nu par a fi.R: Mereu ’nainte şi vom învinge
Mereu ’nainte şi vom afla
Te-ncurajează, mergi în lumină
Vom înţelege de ce-i aşa.

2. Când vine moartea pe drag răpeşte
Şi lasă locul gol şi pustiu,
Iar mulţi din cei răi pot să prospere
Cum de-i aşa eu nu pot să ştiu.

3. Fii credincios dar până la moarte
Câteva zile doar mai avem
Atunci tot greul va fi nimica
Cununa vieţii când o primeşti.

4. Noi ştim că Isus pe nori cu slavă
Curând veni-va şi ne va lua
Şi lângă Sine în strălucire
Dureri, ispite, tot vom uita.

Fam. Bodnariu – Daca ai credinta cat un bob de mustar @ LOGOS Ploiesti

Anton Lavey, fondatorul bisericii sataniste, se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol cel putin odata pe an

O biserica cu decor pentru Halloween PHOTO credit judeochristianchurch.com

Fondatorul bisericii sataniste si cel care a scris biblia satanica, Anton Lavey, a declarat ca se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an.

Mulţi dintre români au preluat, de câţiva ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernământul, Halloween-ul, macabra sărbătoare occidentală, care sub masca unor distracţii (tembele) este o veritabilă invocare a demonilor şi făpturilor infernale. Putem vedea cu această ocazie o defilare spectrală, de oameni deghizaţi în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monştri, criminali sângeroşi care împânzesc străzile şi se sperie unii pe alţii cu tot felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe uşile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte simboluri mai mult sau mai puţin demonice. Camaşa arată Halloween-ul, o „sărbătoare“ pe care sataniştii declaraţi o consideră printre cele mai importante.

Din păcate, milioane de oameni care se declară „creştini“ şi chiar împotriva satanismului, au ajuns să creadă cu naivitate că nu este nimic rău în aceste „distracţii nevinovate“. Realitatea este însă cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Biserica, slăbită enorm în ultimele decenii, a obosit să se mai lupte cu Halloween-ul, acceptând în mod aberant evenimentul ca pe o sărbătoare distractivă, adresată chipurile, culmea prostiei, în special copiilor, tocmai cei mai lipsiţi de apărare şi de discernământ… Cea mai bună dovadă că este vorba de un eveniment ocult, abject şi inspirat de forţele întunericului este acela că însuşi „părintele“ modern al „bisericii lui Satan“, tenebrosul şi terifiantul Anton Szandor LaVey, obişnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

Originile ritualului

„Sărbătoarea“ de Halloween îşi are originile în vremuri îndepărtate. Atunci, două anotimpuri erau văzute ca importante, vara şi iarna. Anul Nou începea cu prima zi de iarnă, la o dată care, după calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era însă ajunul noului an, când avea loc festivalul sfâşitului verii. În secolul 19, se pare, a fost fabricată o zeitate numită Samhain, care personifică sfârşitul verii, fiind văzută ca „stăpân al întunericului“. Puterea acesteia creşte pe măsură ce ziua se scurtează şi noaptea e mai lungă, fiindca ea nu poate umbla pe Pământ decât după lăsarea întunericului. În popor se credea că în ajunul anului nou, pe 31 octombrie, graniţa ce desparte lumea morţilor de cea a viilor devine extrem de permeabilă. Din aceasta cauză, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morţi în cursul anului să revină în lumea pământească, bântuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morţilor. Pragul dintre cele două lumi, care nu se află, practic, în nici una dintre ele, este păzit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrăjitoare, ceea ce explică popularitatea unor costume şi deghizaţii morbide şi macabre de asemenea natură. Dacă nu reuşeau să captureze un om, spiritele întunericului se mulţumeau adesea şi cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta din urmă fiind şi astăzi un simbol al Halloweenului.

Veghea de Halloween. Ameninţarea spiritelor rele

Exista în vechime, în preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strânge lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe vârfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morţi.
În acea seară, oamenii se adunau cu mic, cu mare în jurul rugurilor sfinte pentru a veghea şi pentru a invoca zeii luminii să călăuzească sufletele morţilor din familie în tărâmul de dincolo.

După terminarea ceremoniei, oamenii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc în vatră. Acest tăciune era, de regulă, cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, înlocuit mult mai târziu de dovleac. Pentru a se proteja de influenţele spiritelor rătăcitoare, cei vechi se îmbrăcau în costume înfricoşătoare şi ciopleau mutre cu rânjete hidoase pe napul-felinarul în care purtau tăciunele. Ei se deplasau în procesiuni foarte gălăgioase, rupând şi trântind de pământ tot ce întâlneau în cale, tot ca metodă de a pune pe fugă spiritele.

Tradiţia rugului sfânt s-a păstrat Irlanda, Scoţia şi Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se adună din timp şi în unele regiuni există obiceiul de a arde şi un anume tip de muşchi de pădure. Spre deosebire de ce se petrece în America, în Europa spiritele morţilor continuă să reprezinte o parte însemnată a tradiţiei de Halloween. Dacă pe vremuri, oamenii vegheau toată noaptea cu o torţă aprinsă pe prispa casei, acum ei se mulţumesc să aprinda lumânări pentru sufletele celor decedaţi. În această noapte, oamenii poartă felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor întunericului se trag clopotele şi se bate în lemn (deloc întâmplător, în tradiţia noastră populară s-a păstrat această vorbă). În acelaşi scop, înainte de apusul soarelui, se obişnuieşte să se înconjoare casa de trei ori, mergând cu spatele. În aceste zone se spune că o persoana născută de Halloween poate vorbi cu duhurile.

Creştinism versus „păgânism“

În urmă cu mai bine de 1200 de ani, în încercarea de a eradica sărbătorile „păgâne“ şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi şi englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat în anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă, închinată martirilor credinţei – Ziua tuturor sfinţilor. În 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua morţilor. Tradiţia păgînă, însă, era atît de înrădăcinată în conştiinţa oamenilor, încît a fost nevoie de un compromis: o sărbătoare creştină, grefată pe vechiul cult al strămoşilor. În Marea Britanie, sărbătoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en şi de aici Halloween.

Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la uşă este o reminiscenţă a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele morţilor, adoptată şi de creştinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, în această perioadă a anului, sărmanii şi cerşetorii să bată la uşile creştinilor pentru a cere pomană, care consta în special dintr-un fel de „prăjiturele pentru suflet“, bucăţi de pâine cu afine. Cu cât mai multe prăjiturele primea cerşetorul, cu atât mai multe rugăciuni se angaja să rostească pentru sufletele rudelor decedate ale stăpânului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugăciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa găsească mai repede drumul spre rai. A refuza să dai de pomană pentru morţi era considerat un adevărat sacrilegiu, iar cel care îl comitea se expunea „răzbunării“ cerşetorului nemulţumit. Expresia „trick or treat“ derivă din această tradiţie, căci cel care îndrăznea să încalce tradiţia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomană (treat) trebuia pedepsit, jucându-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindători era aceea de a bate la uşă şi de a se ascunde apoi, astfel încât gazda să se sperie când vede că nu este nimeni la uşă. Astăzi, reacţia firească în faţa unui asemenea gest este una de enervare, ştiut fiind că aceasta e o biată glumă proastă, însă în Evul Mediu semnificaţia era sinistră, anume că însăşi moartea a bătut la uşă, căci ea este singura invizibilă…

Ziua morţilor în spaţiul carpatic

În fiecare an, pe 1 noiembrie sau în cea mai apropiată duminică de această dată, creştinii din România îşi celebrează morţii, dând copiilor dulciuri şi aducând ofrande şi pomană celor „duşi pe ceea lume“.

Emblema sărbătorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei lumînări, este un obicei caracteristic mai degrabă Ardealului, unde toamna tîrziu se pun astfel de „felinare“ pe stîlpii porţii. „Distracţia“ tâmpă, specifică sărbătorii Halloween, atît de populară la americani, le era până de curând necunoscută românilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul şi pomenirea celor trecuţi în lumea umbrelor.

Bătrînii satului şi copiii lor de la oraş se adună la cimitir, pun pe morminte ştergare ţesute sau prosoape, colaci copţi pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firmă luminoasă, lumînări şi mere. Copiii primesc bomboane, mere şi biscuiţi, fără să fie costumaţi în făpturi înspăimântătoare şi groteşti şi fără să strige „Trick or Treat!“, însă unii dintre ei – ministranţii – chiar îşi merită din plin dulciurile câştigate, căci merg din casă în casă timp de cîteva ore, apoi cântă şi se roagă, alături de preot, la fiecare mormânt în parte.

Când se închină paharul, se spune „Dumnezeu să-i ierte!“, nu „Sănătate!“, nici „Noroc!“. Bătrânii de la ţară spun „Să trăiţi cu toţii, să-i pomeniţi pe cei plecaţi dintre noi, şi poate o să mă pomeniţi şi pe mine, dacă nă-ţi uita!“…

Halloween în America

De fapt, sărbătoarea de Halloween a ajuns în America abia în jurul anului 1840, adusă de valul masiv de imigranţi irlandezi goniţi de acasă de marea foamete din epocă. Aceştia au adus cu ei şi „legenda“ cam cretinuţă a felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack, individ cunoscut drept beţiv şi pus pe trăznăi, a avut într-o zi proasta inspiraţie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l împiedica pe drac să coboare. Satana a fost lăsat să se dea jos numai dupa ce i-a promis omului că îl va lăsa în pace toata viaţa lui. După ce a murit, Jack nu a fost primit în Rai din pricina numeroaselor sale păcate, văzându-se obligat să meargă în Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind încă supărat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lăsa totuşi să orbecăiasca veşnic prin beznă, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul a pus tăciunele într-un nap scobit. Ajunşi in America, imigranţii au descoperit că dovleacul este un suport mult mai încăpător, folosindu-l de atunci în locul napului. Chiar şi în zilele noastre, dovleacul scobit ca să arate ca o faţă care rânjeşte ameninţător este numit „Jack-o-lantern“, „felinarul lui Jack“.

Ce a devenit Halloween astăzi se vede cel mai bine în SUA, unde se câştigă foarte mulţi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a morţilor familiei, sărbătoarea a degenerat complet, ajungând o sinistră mascaradă, penibilă şi cretină, prilej de batjocură, oamenii întrecându-se în răzbunări oribile şi „glume“ macabre. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii trebuie să plătească dacă vor să se „distreze“. În SUA se obţin profturi comparabile cu cele de Crăciun, altă sărbătoare batjocorită şi transformată într-o stresantă goană după brad, globuri şi cadouri.

Dracul şi dovleacul marca USA poposesc şi în România

Integrarea în UE şi occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul Naţional pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul „Lampa lui Jack“ – o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

„Protipendada“ Bucureştiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la Balul de Halloween. Internetul românesc este plin de felicitări virtuale cu specific de Haloween, precum şi de bizare oferte „festive“: manichiură în ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui coşciug, ca să poţi apărea un „mort“ cât mai autentic la petrecerea de Halloween!!!

La grădiniţele de bon-ton din capitală se face „serbare de Halloween“, în şcoli elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecţioneze costumele şi decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studenţeşti şi localurile se întrec în a organiza „seri de Halloween“ care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distracţie. În 2002, în parcul Moghioroş din cartierul Drumul Taberei, primăria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei“ şi a oferit premii copiilor care aveau cel mai înfricoşător costum.

Iar acestea, în vreme ce în Rusia, Ministerul Educaţiei a decis să interzică orice eveniment legat de sărbătoarea Halloween-ului în şcoli. Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat că această hotărâre se menţine din 2003, iar motivaţia este legată de faptul că această sărbătoare promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ. Gavrilov a precizat că Haloweenul „tulbură mintea şi afectează sănătatea spirituală şi morală a elevilor“, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihiatri consultaţi pe această temă.

Halloween-ul, devenit un prilej de adorare a demonilor, are efecte dezastruoase

Psihologii şi psihiatrii establishmentului se întrec în a scorni, la comandă şi cu plată, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante şi cumplit de periculoase, cum că Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatică a morţii, care are chiar o importanţă socială imensă pentru că aduce în conştiinţa occidentală sentimentele refulate despre subiectul morţii, generând experienţe benefice care-i vor face pe copii şi adulţi să-şi învingă teama de moarte“(??!!).

Cu toate aceste josnice elucubraţii teoretice, cu spoială de ştiinţă, adevărul este altul. Toate statisticile indică, mai ales în SUA, ţara unde această sărbătoare pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarcă prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, „glume“ proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifică, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei negre în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.

Se ştie că răul este mult mai uşor acceptat atunci când pare un simplu joc. Această „sărbătoare“, în realitate o adevărată oroare, îi familiarizează de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu răul, agresivitatea, scabrosul, monştrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrăjitoria şi magia neagră. Să nu ne mirăm, prin urmare, că în timp, copiii se obişnuiesc cu prezenţa maleficului, percepută ca o „joacă“ sau o „distracţie“…

Sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/10/28/halloween-o-sarbatoare-satanica/

Dacă iadul ar avea har doar trei secunde… – de Nicolae.Geantă

Unul dintre prietenii mei, a avut un vis ciudat. De fapt o viziune, zicea el, pentru că totul a fost atât de real. A fost atacat de un șarpe uriaș pe care l-a răpus. Instantaneu a apărut în fața sa o făptură de 10 ori mai mare, care a înghițit șarpele uriaș ca pe un fursec.

Creatura ciudată îl privea liniștit și l-a întrebat: „Știi cine sunt?”. „Știu”. (Era Satana). Știi că-ți pot face orice rău?”. Dar omul nu i-a răspuns. („Știam că diavolul nu poate știi ce gândim”).

Dintr-o dată, omul a pus o întrebare delicată („nu știu de unde mi-a venit”): „Îngerii căzuți mai au vreo șansă înaintea Domnului?” „Nu. Dacă Dumnezeu ar oferi 3 secunde, toți s-ar pocăi și ar fi primiți înapoi. Ei știu ce au pierdut”… „Tu mai ai?”. „Categoric nu”. „Atunci nu mai avem ce discuta”…

După ce mi-a mărturisit visul am fost marcat nu de ciudățenii, ci de cele 3 secunde. Ce poți face în 3 secunde? O ridicare din pat. O deschidere de ușă. O privire pe fereastră. În 3 secunde îndeși încărcătorul iPhone-ului în priză. În 3 secunde respiri odată. Sau duci mâna la gură. Ori strănuți… De fapt, cu 3 secunde nu poți face mai nimic! Dar în 3 secunde de har s-ar pocăi tot iadul!!!

Continuare – https://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/09/daca-iadul-ar-avea-har-doar-trei.html

Fam. Marius & Ruth Bodnariu – Sunt un pribeag fără de ţară @ Biserica Logos Ploiesti

Foto captura AGNUS DEI

Fam. Bodnariu – Sunt un pribeag fără de ţară @ Logos Ploiesti

Vezi si –

Fam. Bodnariu la Biserica LOGOS Ploiesti Sunt un pribeag fără de ţară 29 Octombrie 2017 Biserica Crestina dupa Evanghelie LOGOS Ploiesti (Familia Bodnariu cu cei 6 copiii, uul dintre baieti sta mai in spate si nu e vizibil de loc)

SUNT UN PRIBEAG FĂRĂ DE ŢARĂ
RĂTĂCITOR PRIN LUNG PUSTIU
DAR AM ÎN CERURI O COMOARĂ
ŞI ŢARA MEA E-N VEŞNICII

MĂ-NDREPT SPRE CER SĂ-L VĂD PE TATĂL
SĂ NU MAI FIU UN PEREGRIN
CĂCI DUPĂ CE-AM SĂ TREC IORDANUL
SE VA SFÂRŞI AL MEU SUSPIN

VOI LEPĂDA A MEA POVARĂ
ELIBERAT DE CRUCEA GREA
NĂDEJDEA MEA NU O SĂ MOARĂ
ŞI VOI INTRA-N ODIHNA SA

TU VEZI CE GREA E-NAINTAREA
MĂ LUPT SĂ BIRUIESC MEREU
UN DOR NESPUS MĂ CHEAMĂ ACASĂ
E DORUL DUPĂ DUMNEZEU

ŞI-MI VOI PARCURGE CALEA TOATĂ
ŞI VOI AJUNGE-AL MEU SFÂRŞIT
PRIMIT VOI FI CU BUCURIE
ACASĂ CÂND VOI FI SOSIT

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari