Cât ne ține pocăința? – Nicolae Geantă

16 inși. Atâția au ieșit în față la Evanghelizare. Plângând. Bătându-se cu pumnul în piept. Au îngenuncheat pe asfalt. Au jurat recunoștință veșnică. Babați și femei. Sâmbătă seara. Și duminica? La biserică? Niciunul… Au fost pocăiți câteva ore. Apoi?

Am întâlnit oameni pentru care m-am rugat și au jurat că vor fi fideli lui Dumnezeu până-n pânzele albe, care au plâns în apa botezului de unde n-ar mai fi vrut să iasă, care au zvârlit țigările și rujurile în foc, care au renunțat la poftele firii. Și a doua zi? Am întâlnit, nu odată, un El care a venit și s-a botezat. Apoi s-a căsătorit cu Ea. Fericit în biserică. Și, după nuntă, două săptămâni a durat pocăința. Restul anilor… Chin.

Unora, pocăința ne e de tip Samson. Până o vedem pe Ea. Ori până miroase a must de struguri. Altora pocăința ne tine până ajungem la liceu. Ori facultate. Apoi ne înghite teribilismul. Sau fumul de Kent. Ori discoteca. Altora până ajungem în greu. Apoi trântim jugul Domnului, nervoși. Sau pocăința ține până face celălalt greșeală. Până deschidem laptopul. Până ajungem patroni. Ori avem facturi de plată…

Deși aș vrea sa greșesc, ne place pocăința itinerantă, de tip Chifa. De o seară. Până și Apostolul Petru a călcat pe acest bec, în seara trădării Domnului făcãnd o declarație mai mult decât curajoasă: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35). Și după câteva ore? Se jura că nu Îl cunoaște!

Apropos, pe tine cât te ține pocăința? Juruințele? Maratonul cu Dumnezeu?

Pocăința se ține până la capăt. Altfel, degeaba am crezut. Altfel, degeaba am alergat. Luptat. Atenție: niciun dezertor nu are statuie.

Nicolae.Geantă

 

Anunțuri

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue
%d blogeri au apreciat asta: