Anton Lavey, fondatorul bisericii sataniste, se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol cel putin odata pe an

O biserica cu decor pentru Halloween PHOTO credit judeochristianchurch.com

Fondatorul bisericii sataniste si cel care a scris biblia satanica, Anton Lavey, a declarat ca se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an.

Mulţi dintre români au preluat, de câţiva ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernământul, Halloween-ul, macabra sărbătoare occidentală, care sub masca unor distracţii (tembele) este o veritabilă invocare a demonilor şi făpturilor infernale. Putem vedea cu această ocazie o defilare spectrală, de oameni deghizaţi în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monştri, criminali sângeroşi care împânzesc străzile şi se sperie unii pe alţii cu tot felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe uşile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte simboluri mai mult sau mai puţin demonice. Camaşa arată Halloween-ul, o „sărbătoare“ pe care sataniştii declaraţi o consideră printre cele mai importante.

Din păcate, milioane de oameni care se declară „creştini“ şi chiar împotriva satanismului, au ajuns să creadă cu naivitate că nu este nimic rău în aceste „distracţii nevinovate“. Realitatea este însă cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Biserica, slăbită enorm în ultimele decenii, a obosit să se mai lupte cu Halloween-ul, acceptând în mod aberant evenimentul ca pe o sărbătoare distractivă, adresată chipurile, culmea prostiei, în special copiilor, tocmai cei mai lipsiţi de apărare şi de discernământ… Cea mai bună dovadă că este vorba de un eveniment ocult, abject şi inspirat de forţele întunericului este acela că însuşi „părintele“ modern al „bisericii lui Satan“, tenebrosul şi terifiantul Anton Szandor LaVey, obişnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

Originile ritualului

„Sărbătoarea“ de Halloween îşi are originile în vremuri îndepărtate. Atunci, două anotimpuri erau văzute ca importante, vara şi iarna. Anul Nou începea cu prima zi de iarnă, la o dată care, după calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era însă ajunul noului an, când avea loc festivalul sfâşitului verii. În secolul 19, se pare, a fost fabricată o zeitate numită Samhain, care personifică sfârşitul verii, fiind văzută ca „stăpân al întunericului“. Puterea acesteia creşte pe măsură ce ziua se scurtează şi noaptea e mai lungă, fiindca ea nu poate umbla pe Pământ decât după lăsarea întunericului. În popor se credea că în ajunul anului nou, pe 31 octombrie, graniţa ce desparte lumea morţilor de cea a viilor devine extrem de permeabilă. Din aceasta cauză, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morţi în cursul anului să revină în lumea pământească, bântuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morţilor. Pragul dintre cele două lumi, care nu se află, practic, în nici una dintre ele, este păzit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrăjitoare, ceea ce explică popularitatea unor costume şi deghizaţii morbide şi macabre de asemenea natură. Dacă nu reuşeau să captureze un om, spiritele întunericului se mulţumeau adesea şi cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta din urmă fiind şi astăzi un simbol al Halloweenului.

Veghea de Halloween. Ameninţarea spiritelor rele

Exista în vechime, în preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strânge lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe vârfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morţi.
În acea seară, oamenii se adunau cu mic, cu mare în jurul rugurilor sfinte pentru a veghea şi pentru a invoca zeii luminii să călăuzească sufletele morţilor din familie în tărâmul de dincolo.

După terminarea ceremoniei, oamenii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc în vatră. Acest tăciune era, de regulă, cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, înlocuit mult mai târziu de dovleac. Pentru a se proteja de influenţele spiritelor rătăcitoare, cei vechi se îmbrăcau în costume înfricoşătoare şi ciopleau mutre cu rânjete hidoase pe napul-felinarul în care purtau tăciunele. Ei se deplasau în procesiuni foarte gălăgioase, rupând şi trântind de pământ tot ce întâlneau în cale, tot ca metodă de a pune pe fugă spiritele.

Tradiţia rugului sfânt s-a păstrat Irlanda, Scoţia şi Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se adună din timp şi în unele regiuni există obiceiul de a arde şi un anume tip de muşchi de pădure. Spre deosebire de ce se petrece în America, în Europa spiritele morţilor continuă să reprezinte o parte însemnată a tradiţiei de Halloween. Dacă pe vremuri, oamenii vegheau toată noaptea cu o torţă aprinsă pe prispa casei, acum ei se mulţumesc să aprinda lumânări pentru sufletele celor decedaţi. În această noapte, oamenii poartă felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor întunericului se trag clopotele şi se bate în lemn (deloc întâmplător, în tradiţia noastră populară s-a păstrat această vorbă). În acelaşi scop, înainte de apusul soarelui, se obişnuieşte să se înconjoare casa de trei ori, mergând cu spatele. În aceste zone se spune că o persoana născută de Halloween poate vorbi cu duhurile.

Creştinism versus „păgânism“

În urmă cu mai bine de 1200 de ani, în încercarea de a eradica sărbătorile „păgâne“ şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi şi englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat în anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă, închinată martirilor credinţei – Ziua tuturor sfinţilor. În 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua morţilor. Tradiţia păgînă, însă, era atît de înrădăcinată în conştiinţa oamenilor, încît a fost nevoie de un compromis: o sărbătoare creştină, grefată pe vechiul cult al strămoşilor. În Marea Britanie, sărbătoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en şi de aici Halloween.

Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la uşă este o reminiscenţă a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele morţilor, adoptată şi de creştinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, în această perioadă a anului, sărmanii şi cerşetorii să bată la uşile creştinilor pentru a cere pomană, care consta în special dintr-un fel de „prăjiturele pentru suflet“, bucăţi de pâine cu afine. Cu cât mai multe prăjiturele primea cerşetorul, cu atât mai multe rugăciuni se angaja să rostească pentru sufletele rudelor decedate ale stăpânului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugăciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa găsească mai repede drumul spre rai. A refuza să dai de pomană pentru morţi era considerat un adevărat sacrilegiu, iar cel care îl comitea se expunea „răzbunării“ cerşetorului nemulţumit. Expresia „trick or treat“ derivă din această tradiţie, căci cel care îndrăznea să încalce tradiţia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomană (treat) trebuia pedepsit, jucându-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindători era aceea de a bate la uşă şi de a se ascunde apoi, astfel încât gazda să se sperie când vede că nu este nimeni la uşă. Astăzi, reacţia firească în faţa unui asemenea gest este una de enervare, ştiut fiind că aceasta e o biată glumă proastă, însă în Evul Mediu semnificaţia era sinistră, anume că însăşi moartea a bătut la uşă, căci ea este singura invizibilă…

Ziua morţilor în spaţiul carpatic

În fiecare an, pe 1 noiembrie sau în cea mai apropiată duminică de această dată, creştinii din România îşi celebrează morţii, dând copiilor dulciuri şi aducând ofrande şi pomană celor „duşi pe ceea lume“.

Emblema sărbătorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei lumînări, este un obicei caracteristic mai degrabă Ardealului, unde toamna tîrziu se pun astfel de „felinare“ pe stîlpii porţii. „Distracţia“ tâmpă, specifică sărbătorii Halloween, atît de populară la americani, le era până de curând necunoscută românilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul şi pomenirea celor trecuţi în lumea umbrelor.

Bătrînii satului şi copiii lor de la oraş se adună la cimitir, pun pe morminte ştergare ţesute sau prosoape, colaci copţi pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firmă luminoasă, lumînări şi mere. Copiii primesc bomboane, mere şi biscuiţi, fără să fie costumaţi în făpturi înspăimântătoare şi groteşti şi fără să strige „Trick or Treat!“, însă unii dintre ei – ministranţii – chiar îşi merită din plin dulciurile câştigate, căci merg din casă în casă timp de cîteva ore, apoi cântă şi se roagă, alături de preot, la fiecare mormânt în parte.

Când se închină paharul, se spune „Dumnezeu să-i ierte!“, nu „Sănătate!“, nici „Noroc!“. Bătrânii de la ţară spun „Să trăiţi cu toţii, să-i pomeniţi pe cei plecaţi dintre noi, şi poate o să mă pomeniţi şi pe mine, dacă nă-ţi uita!“…

Halloween în America

De fapt, sărbătoarea de Halloween a ajuns în America abia în jurul anului 1840, adusă de valul masiv de imigranţi irlandezi goniţi de acasă de marea foamete din epocă. Aceştia au adus cu ei şi „legenda“ cam cretinuţă a felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack, individ cunoscut drept beţiv şi pus pe trăznăi, a avut într-o zi proasta inspiraţie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l împiedica pe drac să coboare. Satana a fost lăsat să se dea jos numai dupa ce i-a promis omului că îl va lăsa în pace toata viaţa lui. După ce a murit, Jack nu a fost primit în Rai din pricina numeroaselor sale păcate, văzându-se obligat să meargă în Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind încă supărat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lăsa totuşi să orbecăiasca veşnic prin beznă, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul a pus tăciunele într-un nap scobit. Ajunşi in America, imigranţii au descoperit că dovleacul este un suport mult mai încăpător, folosindu-l de atunci în locul napului. Chiar şi în zilele noastre, dovleacul scobit ca să arate ca o faţă care rânjeşte ameninţător este numit „Jack-o-lantern“, „felinarul lui Jack“.

Ce a devenit Halloween astăzi se vede cel mai bine în SUA, unde se câştigă foarte mulţi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a morţilor familiei, sărbătoarea a degenerat complet, ajungând o sinistră mascaradă, penibilă şi cretină, prilej de batjocură, oamenii întrecându-se în răzbunări oribile şi „glume“ macabre. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii trebuie să plătească dacă vor să se „distreze“. În SUA se obţin profturi comparabile cu cele de Crăciun, altă sărbătoare batjocorită şi transformată într-o stresantă goană după brad, globuri şi cadouri.

Dracul şi dovleacul marca USA poposesc şi în România

Integrarea în UE şi occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul Naţional pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul „Lampa lui Jack“ – o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

„Protipendada“ Bucureştiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la Balul de Halloween. Internetul românesc este plin de felicitări virtuale cu specific de Haloween, precum şi de bizare oferte „festive“: manichiură în ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui coşciug, ca să poţi apărea un „mort“ cât mai autentic la petrecerea de Halloween!!!

La grădiniţele de bon-ton din capitală se face „serbare de Halloween“, în şcoli elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecţioneze costumele şi decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studenţeşti şi localurile se întrec în a organiza „seri de Halloween“ care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distracţie. În 2002, în parcul Moghioroş din cartierul Drumul Taberei, primăria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei“ şi a oferit premii copiilor care aveau cel mai înfricoşător costum.

Iar acestea, în vreme ce în Rusia, Ministerul Educaţiei a decis să interzică orice eveniment legat de sărbătoarea Halloween-ului în şcoli. Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat că această hotărâre se menţine din 2003, iar motivaţia este legată de faptul că această sărbătoare promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ. Gavrilov a precizat că Haloweenul „tulbură mintea şi afectează sănătatea spirituală şi morală a elevilor“, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihiatri consultaţi pe această temă.

Halloween-ul, devenit un prilej de adorare a demonilor, are efecte dezastruoase

Psihologii şi psihiatrii establishmentului se întrec în a scorni, la comandă şi cu plată, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante şi cumplit de periculoase, cum că Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatică a morţii, care are chiar o importanţă socială imensă pentru că aduce în conştiinţa occidentală sentimentele refulate despre subiectul morţii, generând experienţe benefice care-i vor face pe copii şi adulţi să-şi învingă teama de moarte“(??!!).

Cu toate aceste josnice elucubraţii teoretice, cu spoială de ştiinţă, adevărul este altul. Toate statisticile indică, mai ales în SUA, ţara unde această sărbătoare pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarcă prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, „glume“ proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifică, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei negre în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.

Se ştie că răul este mult mai uşor acceptat atunci când pare un simplu joc. Această „sărbătoare“, în realitate o adevărată oroare, îi familiarizează de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu răul, agresivitatea, scabrosul, monştrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrăjitoria şi magia neagră. Să nu ne mirăm, prin urmare, că în timp, copiii se obişnuiesc cu prezenţa maleficului, percepută ca o „joacă“ sau o „distracţie“…

Sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/10/28/halloween-o-sarbatoare-satanica/

Reclame

Dacă iadul ar avea har doar trei secunde… – de Nicolae.Geantă

Unul dintre prietenii mei, a avut un vis ciudat. De fapt o viziune, zicea el, pentru că totul a fost atât de real. A fost atacat de un șarpe uriaș pe care l-a răpus. Instantaneu a apărut în fața sa o făptură de 10 ori mai mare, care a înghițit șarpele uriaș ca pe un fursec.

Creatura ciudată îl privea liniștit și l-a întrebat: „Știi cine sunt?”. „Știu”. (Era Satana). Știi că-ți pot face orice rău?”. Dar omul nu i-a răspuns. („Știam că diavolul nu poate știi ce gândim”).

Dintr-o dată, omul a pus o întrebare delicată („nu știu de unde mi-a venit”): „Îngerii căzuți mai au vreo șansă înaintea Domnului?” „Nu. Dacă Dumnezeu ar oferi 3 secunde, toți s-ar pocăi și ar fi primiți înapoi. Ei știu ce au pierdut”… „Tu mai ai?”. „Categoric nu”. „Atunci nu mai avem ce discuta”…

După ce mi-a mărturisit visul am fost marcat nu de ciudățenii, ci de cele 3 secunde. Ce poți face în 3 secunde? O ridicare din pat. O deschidere de ușă. O privire pe fereastră. În 3 secunde îndeși încărcătorul iPhone-ului în priză. În 3 secunde respiri odată. Sau duci mâna la gură. Ori strănuți… De fapt, cu 3 secunde nu poți face mai nimic! Dar în 3 secunde de har s-ar pocăi tot iadul!!!

Continuare – https://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/09/daca-iadul-ar-avea-har-doar-trei.html

Fam. Marius & Ruth Bodnariu – Sunt un pribeag fără de ţară @ Biserica Logos Ploiesti

Foto captura AGNUS DEI

Fam. Bodnariu – Sunt un pribeag fără de ţară @ Logos Ploiesti

Vezi si –

Fam. Bodnariu la Biserica LOGOS Ploiesti Sunt un pribeag fără de ţară 29 Octombrie 2017 Biserica Crestina dupa Evanghelie LOGOS Ploiesti (Familia Bodnariu cu cei 6 copiii, uul dintre baieti sta mai in spate si nu e vizibil de loc)

SUNT UN PRIBEAG FĂRĂ DE ŢARĂ
RĂTĂCITOR PRIN LUNG PUSTIU
DAR AM ÎN CERURI O COMOARĂ
ŞI ŢARA MEA E-N VEŞNICII

MĂ-NDREPT SPRE CER SĂ-L VĂD PE TATĂL
SĂ NU MAI FIU UN PEREGRIN
CĂCI DUPĂ CE-AM SĂ TREC IORDANUL
SE VA SFÂRŞI AL MEU SUSPIN

VOI LEPĂDA A MEA POVARĂ
ELIBERAT DE CRUCEA GREA
NĂDEJDEA MEA NU O SĂ MOARĂ
ŞI VOI INTRA-N ODIHNA SA

TU VEZI CE GREA E-NAINTAREA
MĂ LUPT SĂ BIRUIESC MEREU
UN DOR NESPUS MĂ CHEAMĂ ACASĂ
E DORUL DUPĂ DUMNEZEU

ŞI-MI VOI PARCURGE CALEA TOATĂ
ŞI VOI AJUNGE-AL MEU SFÂRŞIT
PRIMIT VOI FI CU BUCURIE
ACASĂ CÂND VOI FI SOSIT

Aurel Gheorghe – Înfruntând realitatea veșniciei

Noi suntem foarte tentati sa gandim ca aceasta este unica viata care exista si Domnul a venit sa descopere faptul ca, de fapt aici, noi  ne traim o mica parte a existentei pe care daca ar fi sa o comparam cu ceea ce vine, n-ar fi decat un punct pe o dreapta care merge la infinit.

Viata aceasta de pe pamant este atat de mica in comparatie cu restul, cu vesnicia. Si, dragii mei, este o singura oportunitate in viata aceasta ca noi sa ne decidem felul in care ne vom trai vesnicia. Iar Domnul Isus a vrut mai mult decat orice sa ne descopere ce este dupa si sa ne arate si cum putem sa intram in viata vesnica. 

Interviu familia Coroian, Wien – Marturie pentru intarirea credintei noastre

„… primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”
Iov 2:10

1 Petru 1:5-8-

5. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! 6. In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, 7. pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere, si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos, 8. pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El fara sa-L vedeti si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita

(O marturie pentru intarirea credintei noastre, cum au primit pace, din partea lui Dumnezeu, parintii unei fetite  de 7 ani care a plecat la Domnul. Interviu realizat de Gabrielaa Bujdei)

Andreia Coroian 30/11/2009 – 4/04/2017

Florin Ianovici – Când Isus spune : Nu cred! | BISERICA RENOVATIO

Florin Ianovici – Când Isus spune : Nu cred! | BISERICA RENOVATIO

Când Isus spune : Nu cred!
Vorbitor : Florin Ianovici

Mesajul biblic din evenimentul din 29 octombrie 2017, duminică seară.

Mai multe detalii pe:
www.misiunearenovatio.ro

Citeste si – Mina Ianovici –  ANDREI – L-am întrebat pe tatăl lui dacă el şi soţia lui reuşesc să mai aibă bucurii. Mi-a spus aşa: „Când Andrei este fericit, suntem şi noi mai fericiţi, când el este trist, suntem şi noi trişti. Evident că există o tristeţe permanentă.”
Dragii mei, noi, cei cu două mâini, două picioare….bune, care vedem, auzim, vorbim şi care suntem nemulţumiţi……şi care credem că ar fi fost drept să nu trecem prin necazurile prin care am trecut sau prin care trecem, ce ziceţi de Andrei, de mama lui, de tatăl lui?

Trezire Azi – David Wilkerson – Puterea lăuntrică a Duhului Sfânt

Profetul Ezechiel este profund îndurerat de ceea ce vede în casa lui Dumnezeu, între copiii lui Israel. Este îndurerat la vederea compromisului și a decăderii. El vedea cam ceea ce vedem noi în țara noastră astăzi… El vede păcatul într-o formă în care nu-l mai văzuse vreodată, vede compromis în toate lucrurile, vede o biserică apostată, și vine la Biserică aducând acest mesaj: „Pocăiește-te!” „Întoarceți-vă și abateți-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. Lepădați de la voi toate fărădelegile prin care ați păcătuit, faceți-vă rost de o inimă nouă și un duh nou! Întoarceți-vă și veți trăi!”

El spune poporului legat de păcat al lui Israel: „De ce nu încetați pur și simplu să faceți ceea ce faceți acum? Care este problema ta? Pur și simplu renunță la ea… Întoarceți-vă, schimbați-vă, faceți-vă rost de o inimă nouă! Doar spune NU păcatelor care te asaltează!”Și repetă lucrul acesta de două sau de trei ori. „Întoarceți-vă și faceți-vă rost de o inimă nouă! Ai nevoie de un duh nou, fă rost de un duh nou!”

Acest om care era locuit de Duhul Domnului nu putea înțelege starea lor, pentru că el trăia altfel, nu înțelegea de ce acești oameni nu erau convinși de cuvintele sale, de ce nu luau aminte la avertizările sale și nu spuneau NU păcatului, lepădându-se de el!

Ei bine… dacă suntem neajutorați în firea noastră și în a avea putere asupra păcatului, unde este atunci puterea? În aceste ultime zile, sub Noul Legământ, este o vreme a harului în care Dumnezeu cere ascultare la fel ca pe timpul Vechiului Legământ, în Vechiul Testament… Dumnezeu nu-Și închide ochii la vederea păcatului. Nu a făcut asta niciodată și nici nu o va face niciodată! Dumnezeu cere o ascultare absolută și perfectă a Cuvântului Său! El procedează astfel și sub Noul Legământ!

”Biserica” acelor timpuri era într-o totală dezordine. Păstorii erau fiecare pentru el, înșelau poporul trăind de pe urma grăsimii oilor, în timp ce oamenii mureau de foame. Oile erau împrăștiate pe toate dealurile și Ezechiel spune că nu este niciun păstor dornic să se ducă după ele. Spune că sunt rănite și că nu se găsește nimeni să vină să le vindece, ci păstorii aleargă fiecare căutând binele lui. Toți încearcă să obțină un profit de undeva, toți caută succesul, avuțiile. Au uitat de turmă! Fraților, asta este ceea ce aud de la oamenii din toate națiunile și de peste tot din lume!

Pentru activarea subtitrării în limba română dați click pe simbolul din colțul din dreapta jos al ecranului de redare.

 Afla mai mult – https://trezireazi.com/2017/10/30/d-wilkerson-puterea-launtrica-a-duhului-sfant/

Daniel Cristian Florea: Rugati-va ca Domnul sa scoata un Luther si pentru Romania! Amin!

Citeste aceasta revista si acceseaza site-ul www.reformaspirituala.ro
Citind aceasta revista rugati-va ca Domnul sa scoata un Luther si pentru Romania!
Amin!

Daniel Cristian Florea

VIOREL IUGA -„Rugăciune pentru naţiune” Manifestare publică la ARAD – Sâmbătă, 4 noiembrie

FOTO Arhiva Marsul pentru viata ARAD

Eşti arădean? Fii prezent!

Cunoşti pe cineva din Arad? Roagă-l să participe!

Sâmbătă, 4 noiembrie, între orele 12.00 – 14.00 va avea loc evenimentul „Rugăciune pentru naţiune.” Celebrând 500 de ani de la Reformă, vom cere Părintelui ceresc reformarea spirituală şi economică a României.

Manifestarea publică se va desfăşura după următorul program:
12.00 – Plecarea primului grup: Consiliul Judeţean, Bulevardul Revoluţiei, Primărie. 
12.15 – Plecarea grupului al doilea: Meţianu, Bulevardul Revoluţiei, Primărie.
12.45 – Întâlnirea comună în faţa Primăriei unde ne vom ruga, vom înălţa Numele Domnului prin cântare şi ne vom reaminti principalele valori creştine.

Roagă-te, răspândeşte anunţul şi participă!
Dumnezeu să binecuvânteze România!

Mina Ianovici – ANDREI

Florin Ianovici Cei din imagine sunt surdo-muți, iar mâinile lor pe care le flutură înseamnă: Aleluia! Îl salută pe Andrei.

L-am întrebat pe tatăl lui dacă el şi soţia lui reuşesc să mai aibă bucurii. Mi-a spus aşa: „Când Andrei este fericit, suntem şi noi mai fericiţi, când el este trist, suntem şi noi trişti. Evident că există o tristeţe permanentă.”
Dragii mei, noi, cei cu două mâini, două picioare….bune, care vedem, auzim, vorbim şi care suntem nemulţumiţi……şi care credem că ar fi fost drept să nu trecem prin necazurile prin care am trecut sau prin care trecem, ce ziceţi de Andrei, de mama lui, de tatăl lui?

ANDREI

Duminică la Biserica Renovatio a fost botez nou testamental. S-au botezat douăzeci de oameni, fiecare cu povestea lui, fiecare împins spre Dumnezeu de câte ceva, fiecare aşteptând o izbăvire, un nou început, susţinerea divină, mântuirea. Printre ei un tânăr de 22 de ani, Andrei, în scaunul cu rotile. Toţi care se botezau erau fericiţi, dar mai fericit decât toţi era Andrei. Ridica mâinile să îl laude pe Dumnezeu, pentru că de vorbit nu putea să vorbească…de, viaţa nu a fost atât de darnică în privinţa lui: nu aude şi nu poate vorbi ca noi. S-a născut cu surditate, iar la 14 ani a fost diagnosticat cu distrofie musculară. A fugit cât a putut de scaunul cu rotile. Prefera să se chinuie să meargă, decât să accepte scaunul.

În urmă cu trei ani îl scosese tatăl lui la o plimbare. La un moment dat nu a mai reuşit să rămână în picioare, oricât s-ar fi chinuit. Tatăl său l-a luat pe braţe, la dus la maşină, unde avea de ceva vreme un scaun cu rotile pregătit pentru acest moment inevitabil. L-a pus în scaunul cu rotile şi acolo a rămas.

L-am întrebat pe tatăl lui dacă el şi soţia lui reuşesc să mai aibă bucurii. Mi-a spus aşa: „Când Andrei este fericit, suntem şi noi mai fericiţi, când el este trist, suntem şi noi trişti. Evident că există o tristeţe permanentă.”
Dragii mei, noi, cei cu două mâini, două picioare….bune, care vedem, auzim, vorbim şi care suntem nemulţumiţi……şi care credem că ar fi fost drept să nu trecem prin necazurile prin care am trecut sau prin care trecem, ce ziceţi de Andrei, de mama lui, de tatăl lui?

Din câte ştiu eu despre mine, cel mai mare defect al meu în relaţia cu Dumnezeu este nemulţumirea. Mi-a intrat în suflet şi în minte că aş fi meritat o existenţă tihnită şi nu am avut-o. Din pricina nemulţumirii îmi este greu să mă bucur. Mă uit mereu la ce nu este bun în viaţa mea şi nu îmi mai pot desprinde privirea de acolo. Cum se zbate beţivul să nu bea, aşa mă zbat eu să nu fiu nemulţumită. E un sentiment adânc cu care lucrez în permanenţă ca să îl estompez, în primul rând ca să nu fiu vinovată înaintea lui Dumnezeu şi în al doilea rând să aibă şi sufletul meu pace, cât se poate.

Ca să nu înţelegeţi greşit ce încerc să spun: pe mine nu mă supără bârfele, vorbele urâte, nu am fiţe, pretenţii fără sens, mie mi-e dragă tare normalitatea. Mi-e drag banalul repetitiv. Lucrurile simple. Ca să mă doară un lucru, acela trebuie să aibă o gravitate.
Am spus lucrurile acestea pentru că mă gândesc că nu sunt singura şi ca o invitaţie indirectă la sinceritate, la adevărul ce are puterea să schimbe suflete. Cred că mulţi gândesc ca mine, simt ca mine, îi doare cum mă doare pe mine. Ştiu de familia lui Andrei de ceva vreme. Uneori când mă durea sufletul, când îi era greu copilului meu, mă gândeam la mama lui, la tatăl lui, mă gândeam cum mai reuşesc oamenii aceia să mai aibă viaţă? Eu am probleme mult mai mici şi simt că e prea mult. Şi lupt cu nemulţumirea.

Ei au ales să iubescă până la capăt, să creadă şi să accepte ce a îngăduit Dumnezeu peste ei. Au ales să îşi ducă viaţa oferind, iubind şi trăind frumos. Au dat un sens bun, deosebit la ceea ce li se întâmplă, iar lucrurile acestea nu pot fi contrabalansate pe pământ, ci doar în cer. Unde este o nevoie intervin şi ei cu ajutorul lor. În casa lor au locuit timp îndelungat prieteni şi colegi de-ai fiului lor, de la şcoala de surzi, de dragul lui, de dragul celor amărâţi, de dragul lui Dumnezeu. Când vorbeşti cu ei îţi spun ce şi-ar mai dori să ofere. Şi uite aşa, o neîmplinire, o durere aduce un beneficiu spiritual uriaş, iar la final, când toate bucuriile şi împlinirile pe care le-am avut în viaţă ies din ecuaţie, rămâne doar aceasta: creşterea spirituală şi felul cum omul şi-a purtat crucea pe pământ.

Dumnică îmi spunea cineva la biserică: „Mă bucur de toate necazurile pe care Domnul le-a îngăduit peste mine…şi au fost multe. Au avut rostul lor.” Niciodată nu putem spune despre un om: „Ce frumos l-au modelat bucuriile din viaţa lui!”. În schimb spunem deseori, dar nu totdeauna: „Ce frumos l-au modelat greutăţile şi durerile!”

Andrei a înţeles că între oameni el nu are dreptul să aspire la o altă iubire decât a părinţilor şi a prietenilor care se împuţinează. Dar i-a rămas un vis pe care nu poate să i-l ia nimeni: nici atrofia musculară şi nici surzenia – relaţia lui cu Dumnezeu. Şi fiind atât de încercat de slăbiciune trupească, cred că Dumnezeu va pune mai mult aici şi în rai, pentru că a îngăduit să sufere atât.

Tatăl lui a cumpărat un teren lângă casă. Vrea să facă o biserică Renovatio pentru surzi, o casă de rugăciune pentru cei care îl laudă pe Dumnezeu altfel decât noi, o şansă spirituală pentru cei cărora viaţa, aşa cum o înţelgem cei mai mulţi, le-a trântit uşa în nas. Andrei speră ca ceea ce are el de oferit să poată oferi în această biserică. Speră să poată da un sens frumos vieţii lui şi altora ca el, unul spiritual. Dumincă, la botez, au fost alături de el de 54 de colegi de suferință, surdo-muți. Dragostea lor s-a simțit în toată adunarea.

Dragii mei, în mod cert puţini dintre cei care citesc aceste rânduri îl vor întâlni pe Andrei pe pământ……dar îl vom întâlni în cer, unde va sta în picioare şi va vorbi cu noi. Şi acolo vom vedea dreptatea şi bunătatea lui Dumnezeu….şi vom înţelege de ce.
Şi nu ne va mai părea rău.

Mina Ianovici

Halloween – granita dintre divertisment si ocult – Fanel Serban (Realități și perspective)

 

Copiii trebuie învățați de mici căile Domnului, ca atunci când vor crește să rămână înrădăcinați în ele. Lor trebuie să li se explice chiar și noțiuni despre lumea ocultă.

Există o agendă, așa cum și Dumnezeu are una, pe care Diavolul o știe. Ce ma înspăimântă și văd că se întâmplă în ultimul timp este readucerea în prim-plan a zeităților, fără să ne dăm seama. Ei sunt numiți „supereroi”, dar în majoritatea filmelor de genul acesta încep să se includă zei. În mod agresiv, există ceva în spate care promovează aceste lucruri în mai multe moduri. Încep să se renască din nou credințele păgâne ale Antichității.

  1. Ce efecte poate avea asupra unui copil participarea la Halloween?
  2. Ce le spuneți pastorilor care nu deschid subiectul ocultului în biserici?Cred că trebuie să avem un echilibru. Isus vorbește despre Diavol, incluzând strategii ale lui. Mesajul Evangheliei are de a face cu eliberarea de sub captivitatea celui rău. De multe ori noi ieșim de sub captivitatea celui rău, mai apoi căzând din nou, deoarece nu-i cunoaște strategiile.
  3. Îndemnuri pentru părinți în ceea ce privește Halloween-ul

Realități și perspective – Halloween – granita dintre divertisment si ocult – Fanel Serban

Halloween-ul a pătruns în România recent. El se suprapune cu o sărbătoare deja existentă de foarte mult timp pe teritoriul României. Aceste două evenimente, „Seara morților” și „Halloween”-ul au rădăcini comune, cu diferența că Halloween-ul în vest și-a dezvoltat o latură comercială și a fost adoptat ca sărbătoare într-un mod mai frumos. În România în schimb, „Sărbătoarea morților” a rămas ancorată în vechiile tradiții pre-creștine.

Când vorbim despre o sărbătoare celtică, trebuie ne ducem în istorie și să vedem că civilizația celtică este una pre-creștină. Halloween-ul nu este o sărbătoare creștină ci una păgână, ce își are rădăcinile în civilizația secolului I.
Halloween-ul este o zi care are de a face cu ocultul. Istoric privind, celticii spuneau că în ziua acestei sărbători se deschid niște porți între lumea naturală și cea spirituală, astfel că accesul spritelor din supranatural este foarte ușor. Se presupunea că acestea puteau intra în legătură cu oamenii. Datorită că aceste spirite puteau intra în conact cu umanitatea, ele veneau și făceau rău. În acest mod s-a ajuns să se ofere mâncare, jertfe și cadouri, pentru a îmbuna acele spirite. În acest mod a apărut și costumarea, pentru a trece nevăzut printre spiritele care aveau acces în lumea naturală. Oamenii au început să se costumeze asemenea acelor spirite. Încet-încet s-a diluat această imagine clară a ocultului din secolul XIX, copiii începând să se costumeze în super eroi și prințese.

Așadar, în ce privește această sărbătoare, avem de a face cu un crez care precizează că în ziua respectivă se intră în contact cu morții. O altă problemă legată de această sărbătoare este ceea ce spun oamenii din „spatele cortinei”. Cel care a scris Biblia satanistă (Anton LaVey) consideră cea mai importantă sărbătoare din întregul an pentru această religie, ca fiind Halloween-ul. În această zi, în religia satanistă au loc jertfe, sacrificii și tot felul de ritualuri care de cele mai multe ori sunt ascunse de ochii oamenilor. Un alt pilon tot din latura ocultului este cel al organizației vrăjitoarelor magiei albe, ce pun accentul pe această sărbătoare, menționând că este una dintre cele mai importante sărbători, la egalitate cu cea mai importantă sărbătoare a lor, care se află pe 1 mai, unde iarăși au tot felul de ritualuri.

Dumnezeu a fost foarte radical când i-a spus lui Iosua (în Iosua 7:12) că poporul Israel nu poate ține piept vrăjmașilor lor și vor pierde. Acest motiv era faptul că poporul Israel avea în mijlocul lor lucruri care trebuiau date spre nimicire. Până acestea nu erau scoase afară, ei nu puteau ține piept vrăjmașilor.

Bijuteriile acelea și tot felul de alte lucruri trebuiau date spre nimicire, deoarece ele purtau o conotație spirituală. Vechiul Testament fără Noul testament este greu de înțeles. Revelația Noului Testament ne dă pricepere să înțelegem ce s-a întâmplat de fapt în Vechiul Testament.

În Noul Testament avem ilustrația poporului lui Dumnezeu (Biserica) spălat de sângele lui Hristos și apoi trimis în lume (nu doar într-o țară), cu un mesaj.

Întotdeauna când o mâncare sau un lucru este închinat cuiva, se întâmplă ceva. Nu este vorba despre ce crede o persoană, ci despre principiile spirituale pe care Dumnezeu le-a lăsat. Dumnezeu ne-a lăsat Scriptura să ne ghideze, deoarece din joacă sau de dragul distracției, intrăm pe teritorii care nu îi aparțin lui Dumnezeu și „împărtășirea” cu astfel de lucruri ne pun în contact cu demonii.

Ce efecte poate avea asupra unui copil participarea la festival/ sărbătoare?

Nu este vorba neapărat de Halloween sau de imagini înfiorătoare ce să îl sperie pe copil, ci este vorba de ce anume a intrat în urma unor anumite imagini. Ochii și urechile sunt ferestre care pot deschide porți către binecuvântare sau către blestem, către lumea ocultului sau către lumea lui Dumnezeu. Fiind ființe spirituale, în noi există un interes către spiritual.

Putem vedea la nivel global că radicalitatea cu care se ține o credință se manifestă în dreptul poporului islam și a poporului evreu. Oamenii atât la nivel de copil, cât și la nivel de adult, sunt legați de credința lor mai mult decât partea creștină. Copiii trebuie învățați de mici căile Domnului, ca atunci când vor crește să rămână înrădăcinați în ele. Lor trebuie să li se explice chiar și noțiuni despre lumea ocultă.

Există o agendă, așa cum și Dumnezeu are una, pe care Diavolul o știe. Ce ma înspăimântă și văd că se întâmplă în ultimul timp este readucerea în prim-plan a zeităților, fără să ne dăm seama. Ei sunt numiți „supereroi”, dar în majoritatea filmelor de genul acesta încep să se includă zei. În mod agresiv, există ceva în spate care promovează aceste lucruri în mai multe moduri. Încep să se renască din nou credințele păgâne ale Antichității. De fiecare dată când Hollywood a lansat anumite apucături sau obiceiuri în filmele lor, în vremea respectivă au fost extravagande, dar mai târziu au devenit vicii. Aici se includ: fumatul, divorțul și lista poate continua.

 

 

 

 

Vasile Tofan – Sarbatoarea Roadelor la Biserica Renovatio

Vasile Tofan (fragment din mesajul rostit in 29 octombrie 2017 la Biserica Renovatio Bucuresti, pastor Florin Ianovici):

Este vremea sa ne intoarcem la Dumnezeu  si este vremea sa ne intoarcem la oameni pentru ca Dumnezeu din cer nu ne-a mantuit ca sa stam inchisi doar intr-o cladire unde sa-i chemam pe oameni: „Haideti la noi.’ Ca, uitati-va ce traim dupa 27 de ani de libertate. I-am chemat pe oamenii din lume la noi si stiti ce s-a intamplat? Ei au reusit sa ne schimbe.

In anul 1996, pe data de 5 mai cand m-am botezat la Galati si cand m-am dus intre frati si intre surori, m-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta si m-am bucurat extraordinar. M-am uitat si vedeam chipul lui Hristos pe fetele surorilor si a fratilor. Dar au inceput sa vina misionari de prin alte locuri si au zis: „Vedeti-va de treaba. Chiar asa? Ce-i cu aia pe capul tau? Da fii serios. Ce-i cu imbracamintea [asta]? Vrei sa te creada fanatic?” Si noi am zis: „Da, uite, astia au dreptate.” Si dragii mei, am dat jos imbracamintea duhovniceasca si am luat-o pe aia lumeasca. Am dat jos vorbirea duhovniceasca si am luat-o pe aia lumeasca. Am dat jos cantarea duhovniceasca,compusa de frati care au suferit pentru Hristos si care au facut ani grei de temnita si am luat cantari lumesti. Stiti ce se intampla la Galati? Unii credinciosi crezand ca-i vor castiga pe oamenii din lume, au inceput sa cante cantarile lui Smiley. Au inceput sa cante rock pe faleza dunarii si cantarile cantaretilor din lume, crezand ca oamenii o sa vina. Si intr-adevar au venit. Dar credeti ca s-au schimbat? Nu. De ce? Pentru ca am adus lumea la noi si am devenit lumea multi dintre noi.

Ma uit astazi pe strada cand ma intalnesc cu cineva si greu imi vine sa cred ca acel cineva poarta chipul lui Hristos. Vedeti dvs., sunt lucruri care deranjeaza firea pamanteasca, sunt lucruri care nu plac firii pamantesti. Dar vreau sa va spun ceva. N-ai cum sa fii sportiv de performanta daca nu castigi medalia, daca nu aduci rezultate. Poti sa fii sportiv, dar nu esti sportiv de performanta. Un sportiv de performanta aduce rezultate. La Galati, cand am inceput boxul de performanta, dupa 10 ani aveam in sala colegi care niciodata n-au pus o medalie pe gatul lor. Dragii mei, ei erau sportivi de duzina.

N-ai cum sa fii crestin, n-ai cum sa fii copil al lui Dumnezeu daca tu nu rodesti, daca tu nu aduci roada pentru viata vesnica. Fratii mei, vreau sa fim sinceri in dimineata aceasta. Iti mai pasa de cel care se duce in iad si este langa tine?

 

Ce se întâmplă cu noi în primul minut după moarte? Răspunsuri – de Billy Graham

Ce se întâmplă cu noi în primul minut după moarte? Intrăm imediat în ceruri sau sufletele noastre trec într-un somn până la sfârșitul timpului, când sufletele noastre și trupurile noastre vor fi reunite? Întotdeauna am avut o mulțime de întrebări despre cer.


Biblia nu răspunde la toate întrebările noastre despre cer și despre viața după moarte – și motivul este că mințile noastre sunt limitate, iar raiul este mult prea glorios pentru noi să înțelegem. Într-o zi, toate întrebările noastre vor primi răspuns – dar nu încă. După cum scria apostolul Pavel: „Acum, cunosc în parte; dar atunci voi cunoaște deplin „(1 Corinteni 13:12).

Cu toate acestea, Biblia indică cu siguranță că atunci când murim, intrăm imediat în prezența lui Dumnezeu dacă aparținem lui Hristos. Din punct de vedere pământesc, moartea arată cam ca somnul – dar nu din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Pavel a declarat: „Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” (2 Corinteni 5: 8). În altă parte, el a scris: „aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23).

Mai târziu, ni se vor da trupuri noi  – corpuri care nu vor îmbătrâni niciodată și nu vor fi supuse morții, pentru că ele vor fi ca trupul învierii lui Hristos. După cum spune Biblia, „morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:52).

Este speranța voastră în Hristos? Moartea este o realitate – dar este și oferta lui Dumnezeu de mântuire în Hristos. Nu amânati decizia pentru El, pentru că ați putea fi chemați în veșnicie în orice moment – și atunci va fi prea târziu.
Nu așteptați; invitați-l pe Hristos în viața voastră astăzi.

What happens to us in the first minute after we die?

Answers by Billy Graham

Q:
What happens to us in the first minute after we die? Do we enter heaven immediately, or do our souls go into some kind of a sleep until the end of time, when our souls and our bodies will be reunited? I’ve always had lots of questions about heaven.

A:
The Bible doesn’t answer all our questions about heaven and life after death—and the reason is because our minds are limited and heaven is far too glorious for us to understand. Some day, all of our questions will be answered—but not yet. As the Apostle Paul wrote, “Now I know in part; then I shall know fully” (1 Corinthians 13:12).
However, the Bible certainly does indicate that when we die we enter immediately into God’s presence if we belong to Christ. From our earthly point of view, death looks somewhat like sleep—but not from God’s point of view. Paul declared, “We are confident (of eternal life), I say, and would prefer to be away from the body and at home with the Lord” (2 Corinthians 5:8). Elsewhere he wrote, “I desire to depart and be with Christ, which is better by far” (Philippians 1:23).
Later, we will be given new bodies—bodies that will never age or be subject to death, because they will be like Christ’s resurrection body. As the Bible says, “The dead will be raised imperishable, and we will be changed” (1 Corinthians 15:52).
Is your hope in Christ? Death is a reality—but so is God’s offer of salvation in Christ. Don’t put off your decision for Him, because you could be called into eternity at any moment—and then it will be too late.
Don’t wait; invite Christ into your life today.

https://billygraham.org/answer/what-happens-to-us-in-the-first-minute-after-we-die-do-we-enter-heaven-immediately-or-do-our-souls-go-into-some-kind-of-a-sleep-until-the-end-of-time-when-our-souls-and-our-bodies-will-be-reunited/

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari