Luigi Mitoi – Consacrat sau constrans?

Biserica este cea mai mare forta de pe pamant, daca toti membrii ei componenti ar face ceva. As vrea sa va intreb, cati dintre dvs. aveti un serviciu  care presupune sa mergeti si sa stati pe banca fara sa faceti nimic? Ma gandesc ca niciunul. Dar ce faceti la serviciu? Transpirati si cand va intoarceti seara acasa, sunteti franti. Ce ati zice daca v-ati propune sa va confruntati la fel cu lucrarea lui Dumnezeu? 

Luigi Mitoi – Consacrat sau constrans?

Iona capitolul 1 & 3
Capitolul 1
1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*, fiul lui Amitai, astfel:
2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea** ei s-a suit până la Mine!”
3 Şi Iona s-a sculat* să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo** şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe† de Faţa Domnului.
4 Dar Domnul* a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
5 Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat* în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul** corabiei, s-a culcat şi a adormit dus.
6 Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă* pe Dumnezeul tău! Poate că** Dumnezeu va voi să se gândească la noi, şi nu vom pieri!”
7 Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţ*, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.
8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne* din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?”
9 El le-a răspuns: „Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care* a făcut marea şi uscatul!”
10 Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el.
11 Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12 El le-a răspuns: „Luaţi-mă* şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
13 Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra* cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci** ce vrei!”
15 Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării* s-a potolit.
16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică* de Domnul şi au adus Domnului o jertfă şi I-au făcut juruinţe.
17 Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona şi* Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
Capitolul 3
1 Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel:
2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”
3 Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
4 Iona a început să pătrundă în oraş cale de o zi, strigând şi zicând*: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”
5 Oamenii din Ninive au crezut* în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.
6 Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în* cenuşă.
7 Şi a trimis să se dea de ştire* în Ninive, din porunca împăratului şi mai-marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!
8 Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă* de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire** de care le sunt pline mâinile!
9 Cine* ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
10 Dumnezeu a văzut* ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.

Cartea aceasta vorbeste despre Iona, care s-a nascut aprox. la 5 km de Nazaret, locul unde Hristos mai tarziu avea sa copilareasca si sa tinereasca. Cartea aceasta a fost scrisa aprox. cu 730 de ani inainte de Domnul Isus si vorbeste despre un barbat pe care Dumnezeu l-a chemat sa-l serveasca, insa un barbat care si-a permis sa-L refuze pe Dumnezeu. El trece prin intamplari dramatice, are experiente iesite din comun, experiente care-l influienteaza si experiente care constituie in lectii de viata pentru el. Isi da seama ca nu e asa de grozav dupa cum credea. Si isi da seama ca Dumnezeu este mai grozav decat cum credea. In general, lucrul acesta omul invata inspre batranete. Nu e obligatoriu insa.

Din cartea aceasta care poate fi abordata din multe puncte de vedere, privind tot alt subiect sau invatatura, m-am gandit sa surprind un anumit subiect si in subiectul acesta sa asez in fata dvs.  barbatul acesta care refuza sa se consacre lui Dumnezeu. Biblia ne spune in 1 Corinteni capitolul 12 ca fiecaruia i s-a dat aratarea Duhului spre folosul altuia. Asta presupune ca scopul lui Dumnezeu nu este ca noi sa fim mantuiti doar. Si scopul lui Dumnezeu este dupa ce ne mantuieste pe noi, sa-i mantuiasca pe altii prin noi. Ca si pe noi ne-a mantuit prin altii .

Daca cineva crede ca scopul lui Dumnezeu  s-a incheiat cu el dupa ce el a devenit mantuit, omul acesta nu intelege decat o parte a lucrarii lui Dumnezeu si trebuie sa o inteleaga si pe cealalta. Noi trebuie sa ne consacram lui Dumnezeu si sa facem ceva pentru Imparatia lui Dumnezeu  fiindca fiecaruia i s-a dat aratarea Duhului. De aceea, dupa cum Duhul face o lucrare in om, – respectiv pocainta, nasterea din nou, umplerea cu Duhul Sfant si sfintirea- o lucrare interioara, in om, pentru om, Duhul lui Dumnezeu face o lucrare prin om pentru oameni. Adica, slujirea. Ei bine, Iona este chemat sa slujeasca. Este chemat sa se consacre. Si Iona nu vrea. Dumnezeu il trimite la Ninive si el pleaca la Tars. Incapatanarea lui este ciudata. Dat nu este ciudata, pentru ca foarte multi dintre noi facem asta. Statisticile spun ca dintr-o suta de oameni, maxim 20 fac totul, si maxim 80 nu fac nimic. Nu vreau sa spun ca aceasta este o realitate in biserica din loc. Vrea unumai sa spun cam ce au observat oamenii care se uita dupa treaba asta. Biserica este cea mai mare forta de pe pamant, daca toti membrii ei componenti ar face ceva. As vrea sa va intreb, cati dintre dvs. aveti un serviciu  care presupune sa mergeti si sa stati pe banca fara sa faceti nimic? Ma gandesc ca niciunul. Dar ce faceti la serviciu? Transpirati si cand va intoarceti seara acasa, sunteti franti. Ce ati zice daca v-ati propune sa va confruntati la fel cu lucrarea lui Dumnezeu?

Notite din primele 8 minute, mai sunt aprox. 46 minute din mesaj)

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: