Cristian Barbosu – CU BILETUL IN MÂNĂ

1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin* porunca lui** Dumnezeu. Observati primul cuvant, cine scrie epistola aceasta, Pavel. Nu oricare Pavel, ci Pavel in calitate de apostol. Observati: prin voia lui Dumnezeu. Si atunci si azi, unii isi arogau acest titlu drept de apostol sa dea impresie sau sa insele pe altii. Si fraza asta nu ne surprinde ca aproape in toate epistolele sale, Pavel se prezinta ca atare. Foloseste oarecum aceasta formula de inceput. Dar in aceasta epistolae ceva mai diferit fiindca dupa aceasta fraza introductiva, urmeaza o expresie pe care el intentionat o pune – dupa fagaduinta vietii.

Despre ce viata vorbesti Pavele? Despre viata vesnica. Dar de unde stim? Pai, uita-te ca e legata de Hristos. Fagaduinta vietii care este in Hristos Isus. Si ce viata avem promisa in Hristos Isus, daca nu viata vesnica. Pavel, te inteleg. Dar, de ce o pui din prima fraza, chiar din primul verset, chiar din mijlocului, chiar la inceput? Fiindca pentru Pavel, epistola aceasta a fost mai diferita decat altele. In [anul] 49 dupa Hristos, Pavel scrie prima lui epistola tesalonicenilor. Urmeaza a doua catre Tesaloniceni undeva intre ’52 si ’54, in ’47 Galateni, in ’58 Corinteni. In ’60- 2 Corinteni, Romani in acelasi timp. In ’62 – Efeseni. In ’64 scrie la greu – Filipeni, Coloseni, Filimon, Tit. In ’65-’66 – 1 Timotei. Si ultima, ’67 toamna sau undeva in primavara lui ’68, 2 Timotei. E ultima lui epistola. De unde stim? Fiindca la scurt timp, inainte de iunie, a fost executat la porunca imparatului roman Nero pe Via Ostia din Roma prin taierea capului. Eusebiu, istoricul bisericii ne confirma lucrul acesta. 

Dar Pavel stia. Stia ca avea sa moara. De fapt, cu cateva versete mai incolo, ne dam seama ca el scrie aceasta epistola, aceasta scrisoare, in lanturi, in inchisoare. Stiind ca sfarsitul e aproape si cand stii ca la orice ora poti pleca in vesnicii, tu traiesti din plin fagaduinta vietii vesnice, fiindca din moment in moment tu poti intra in ea. Genu a trait-o si el. Acum cateva luni a avut probleme. A fost internat in spitalul municipal in Arad si m-am dus sa-l vizitez. Ne-am asezat amandoi pe marginea patului ca pe lavita la Curtici si ne-am ocosit. Despre ce credeti ca am vorbit? Despre fagduinta vietii, fiindca amandoi eram in aceeasi barca, suferind de boli pe care eu le numesc: CU BILETUL IN MANA. Cu ‘rezervarea facuta’. Boli care-ti rezerva deja biletul. Tu trebuie sa astepti sa vina trenul. Nu stiam cand va veni trenul. Dar stiam un lucru, cam unde aveam biletul. Si stiti ce-i frumos chiar si in starea asta? Chiar in spital, cu diagnosticul in mana? E FRUMOS CA STII UNDE MERGI.CA STII UNDE VEI AJUNGE. CA STII CE SE VA INTAMPLA ACOLO. CUM VA FI. Si vorbeam deschis despre viata, despre vesnicie, fiindca pentru noi, precum viata si vesnicia e  o realitate si faptul ca-L ai pe Hristos si ai siguranta vesniciei in ciuda oricaror pronosticuri medicale iti da speranta si liniste. In alte cuvinte, Genu traia la fel ca Pavel in virtutea fagaduintei vietii. Si ce bine-i sa ai fagaduinta vietii. Sa traiesti linistit si sa mori linistit, Cat de impacat poate sa fie omul. Cat de impacati putem sa fim si noi dincolo evident de lacrimi si tristete.

EXTRAS DIN PREDICA – CITESTE MAI MULT AICI – CRISTIAN BARBOSU 17 noiembrie 2017

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: