Prima seara de priveghi pentru Fratele Eugen Oniga – Mesaj din partea pastorului Cristian Barbosu

Foto captura Agnus Dei – Eugen Oniga cu Pastorul Sorin Ignat

Video: Prima seara de priveghi pentru Fratele Eugen Oniga – Dirijorul de Cor la Biserica Baptista din Curtici

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoștinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 1 Tesaloniceni 4:13‭-‬14

Fratele nostru, Eugen Oniga, a plecat Acasa! A tinut fruntea sus in mijlocul bolii si a fost un exemplu de optimism pentru noi toti! Ne va lipsi mult… pana la marea Intalnire! (Biserica Baptista Curtici)

 Serviciile de priveghi și înmormântare

Serviciile de priveghi vor avea loc Vineri si Sambata de la ora 19:00 la Biserica Baptista Curtici
Inmormantarea va incepe Duminica la ora 14:00 la Biserica Baptista Curtici.
Domnul sa mangaie familia indoliata!

Biserica Baptista Curtici
Strada Horia, Curtici 315200, Romania

Mesaj din partea pastorului Cristian Barbosu

Biserica din Curtici, azi pierdeti un stalp al bisericii.

Genu putea linistit sa spuna: Sunt bolnav, am nevoie de odihna. Am nevoie de pace. Am tot dreptul. Putea linistit in weekenduri sa-si ia nevasta, sa-si ia fata, sa plece in excursii, sa-si viziteze prietenii. Dar din cate stiu eu, Genu a fost legat de biserica asta. Si v-o zic pentru ca Mariana stie de cate ori m-am chinuit sa-l duc macar odata la noi la biserica in zece ani. Si a venit odata. Stiti de ce? Fiindca imi spunea: Cristi, eu nu pot. Eu la Curtici, eu trebuie sa fiu acolo. Acolo-i lucrarea mea. Si-l intelegeam. Si-l apreciam. Un om care inflacara darul si il tinea aprins. Ce mare rasplata are el acuma in cer. Oare in ce cor mai canta si pe acolo? Oare cu ce cvartet de ingeri face repetitii? Un care, precm era scris aici [pe perete, pe ecran] a luptat lupta cea buna, si-a sfarsit alergarea si acuma il asteapta cununa. ce-ar fi ca si tu, dragul meu, sa pricepi ca-i important sa investesti si pentru cele vesnice si sa pui din banii tai, din timpul tau, din pasiunea ta si sa-i dai Domnului ce merita, folosindu-te de darul care ti l-a dat.

Mesaj: Cristian Barbosu: Ce este viata, decat un abur care se arata pentru o vreme si apoi piere. E greu sa cred ca nu-l voi mai vedea pe Genu la Curtici, in Arad, aici la cor, la el acasa… ci doar in cer. Cu totii ii stiam boala. Ii stiam starea si oarecum incertitudinea viitorului sau. Dar nu cred ca vreunul dintre noi ne-am fi asteptat sa fie atat de subit, ca un traznet care ne-a lovit pe fiecare in momentul in care am primit telefonul, am citit mesajul sau am auzit vestea. E trist, e dureros. E vremea plinsului, asa cum Isus a plins si El pentru Lazar. E si normal si potrivit sa-l plangem pe cel ce ne-a fost drag, un om parca identificat cu lucrarea lui Dumnezeu, traind laudele aduse la adresa Lui.

De cand ma stiu in cutiile memoriei mele, Genu era dirijorul care de duminica de duminica, fie cand eram la Curtici, fie cand vizitam Curticiul, inca dupa vremea lui Anghiut, a lui Cornel Bradean, a fratelui Grecu, Mircea Filip, Motoc, Sorin, mi-e greu sa-mi imaginez serviciul bisericii din Curtici fara el, un om mereu atent, mereu la timp, mereu cu o cantare noua. mereu dedicat Domnului, pe care l-a slujit o viata intreaga. Mariana, stii prea bine ca ai avut un sot deosebit. Silvia, fii mandra ca ai avut un astfel de tata. Biserica din Curtici, azi pierdeti un stalp al bisericii. Genu, multumim pentru slujirea ta, pentru tot ce ai facut. Pentru tot ce ai fost. Dumnezeu sa te odihenasca in pace.

As vrea ca in momentele care ne stau in fata sa nu ne gandim doar la trecut, ci si la prezent si la viitor fiindca daca ar fi fost Genu in locul meu, precis ca nu v-ar fi lasat sa va ganditi numai la ceea ce a fost, ci la ceea ce este si va fi. Asa cum s-a mai spus aici, Genu a fost dintotdeauna un om pozitiv. Un om optimist. Si sunt sigur ca asa cum ar fi facut-o in viata lui, la fel si-ar fi dorit sa o faca in moartea lui- Sa va ridice ochii dinspre pamant inspre cer.  Dinspre moarte inspre viata. Si vreau sa fac asta in locul lui, in momentele acestea. Si cum sa o fac, decat sa ma inspir din Cuvantul vietii, din Sfintele Scripturipe care Genu le-a adorat. Le-a studiat. Ultima mea discutie a mea mai ampla cu el a fost la nunta Silviei. Am stat l amasa cu el si mai bine de jumatate din dialogul meu cu el a fost din Scripturi. Intrebari, clarificari, dileme. Subiecte profunde din Scripturi. De aceea, as vrea sa deschid si eu Cuvantul si mi se pare interesant ca ati citit un text din 2 Timotei 1:1, ca exact de acolo vreau si eu sa imi am Cuvantul in seara aceasta.

1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin* porunca lui** Dumnezeu. Observati primul cuvant, cine scrie epistola aceasta, Pavel. Nu oricare Pavel, ci Pavel in calitate de apostol. Observati: prin voia lui Dumnezeu. Si atunci si azi, unii isi abrogau acest titlu drept de apostol sa dea impresie sau sa insele pe altii. Si fraza asta nu ne surprinde ca aproape in toate epistolele sale, Pavel se prezinta ca atare. Foloseste oarecum aceasta formula de inceput. Dar in aceasta epistolae ceva mai diferit fiindca dupa aceasta fraza introductiva, urmeaza o expresie pe care el intentionat o pune – dupa fagaduinta vietii.

Despre ce viata vorbesti Pavele? Despre viata vesnica. Dar de unde stim? Pai, uita-te ca e legata de Hristos. Fagaduinta vietii care este in Hristos Isus. Si ce viata avem promisa in Hristos Isus, daca nu viata vesnica. Pavel, te inteleg. Dar, de ce o pui din prima fraza, chiar din primul verset, chiar din mijlocul  lui, chiar la inceput? Fiindca pentru Pavel, epistola aceasta a fost mai diferita decat altele. In [anul] 49 dupa Hristos, Pavel scrie prima lui epistola tesalonicenilor. Urmeaza a doua catre Tesaloniceni undeva intre ’52 si ’54, in ’47 Galateni, in ’58 Corinteni. In ’60- 2 Corinteni, Romani in acelasi timp. In ’62 – Efeseni. In ’64 scrie la greu – Filipeni, Coloseni, Filimon, Tit. In ’65-’66 – 1 Timotei. Si ultima, ’67 toamna sau undeva in primavara lui ’68, 2 Timotei. E ultima lui epistola. De unde stim? Fiindca la scurt timp, inainte de iunie, a fost executat la porunca imparatului roman Nero pe Via Ostia din Roma prin taierea capuluiEusebiu, istoricul bisericii ne confirma lucrul acesta. 

Dar Pavel stia. Stia ca avea sa moara. De fapt, cu cateva versete mai incolo, ne dam seama ca el scrie aceasta epistola, aceasta scrisoare, in lanturi, in inchisoare. Stiind ca sfarsitul e aproape si cand stii ca la orice ora poti pleca in vesnicii, tu traiesti din plin fagaduinta vietii vesnice, fiindca din moment in moment tu poti intra in ea. Genu a trait-o si el. Acum cateva luni a avut probleme. A fost internat in spitalul municipal in Arad si m-am dus sa-l vizitez. Ne-am asezat amandoi pe marginea patului ca pe lavita la Curtici si ne-am ocosit. Despre ce credeti ca am vorbit? Despre fagduinta vietii, fiindca amandoi eram in aceeasi barca, suferind de boli pe care eu le numesc: CU BILETUL IN MANA. Cu ‘rezervarea facuta’. Boli care-ti rezerva deja biletul. Tu trebuie sa astepti sa vina trenul. Nu stiam cand va veni trenul. Dar stiam un lucru, cam unde aveam biletul. Si stiti ce-i frumos chiar si in starea asta? Chiar in spital, cu diagnosticul in mana? E FRUMOS CA STII UNDE MERGI. CA STII UNDE VEI AJUNGE. CA STII CE SE VA INTAMPLA ACOLO. CUM VA FI. Si vorbeam deschis despre viata, despre vesnicie, fiindca pentru noi, precum viata si vesnicia e  o realitate si faptul ca-L ai pe Hristos si ai siguranta vesniciei in ciuda oricaror pronosticuri medicale iti da speranta si liniste. In alte cuvinte, Genu traia la fel ca Pavel in virtutea fagaduintei vietii. Si ce bine-i sa ai fagaduinta vietii. Sa traiesti linistit si sa mori linistit, Cat de impacat poate sa fie omul. Cat de impacati putem sa fim si noi dincolo evident de lacrimi si tristete.

Cand stii ca omul acesta a avut fagaduinta vietii si el a ajuns acolo unde a nadajduit o viata intreaga. E extraordinar. Hristos si-a implinit ieri promisiunea fata de el. Stau si ma intreb, dragul meu, sunt sigur ca esti aici fiindca l-ai cunoscut pe Genu. Intrebarea mea e: Ai tu fagaduinta asta a vietii? Ai tu siguranta asta pe care si el si apostolul Pavel au avut-o, siguranta vesniciei? Acea stare de liniste in mijlocul incertitudinii unei boli terminale? Ca tu stii unde mergi si cum va fi acolo? Daca nu esti sigur, Biblia iti spune cum o poti avea. …chiar in textul nostru.

Fagaduinta vietii, care nu-i o expresie izolata, ci urmeaza „care este in Hristos Isus”. Daca vrei sa o ai, sa o dobandesti, trebuie sa fii in Hristos Isus. Adica, sa crezi in El, ca a murit si pentru pacatul tau. Sa-l primesti ca Domn si Mantuitor. Mircea a citat un text: Cine are pe Fiul, are viata. Daca n-ai avut acel moment cand realmente, gandindu-te intr-un mod realist, sincer, atat la viata cat si la vesnicie, ca realmente sa-ti fi predat viata in mainile lui Hristos, fa ce stii sa-l ai. Ca din clipa aceea ceva se va intampla. Nu doar viata, ci si vesnicia. Cursul, traiectoria ta se va schimba. Vei trai si vei putea muri linistit fiindca ai fagaduinta vietii. Si Pavel avea aceasta credinta. El traia in baza acestei fagaduinte. Si de aceea, fiindca e atat de impregnata in fiinta lui, el n-are cum sa nu scrie despre ea chiar de la inceputul epistolei, fiindac asta il definea. Nu doar titlul, pentru ca era apostol, pe plan orizontal, ci si fagaduinta vietii pe plan vertical. Si prin asta vrea sa-i transmita ceva celui ce-i scrie. Si cui ii scrie Pavel? „Catre Timotei,copilul meu preaiubit”. Timotei. Cine era Timotei? Numele lui are o semnificatie extraordinara. „Timo”, din grecescul ‘a onora’ si Teos – Dumnezeu. Ce nume extraordinar: Sa onorezi pe Dumnezeu. Si asa a si trait. Va duceti aminte. L-am intalnit pentru prima data in Faptele Apostolilor 16 –

  • 1 În urmă, Pavel s-a dus la Derbe* şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic numit** Timotei, fiulunei iudeice credincioase şi al unui tată grec. 2 Fraţii* din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.3 Pavel a vrut să-l ia cu el şi, după ce l-a luat..

.si l-a luat. Si l-a dus din Macedonia, in Berea, in Tesalonic, in Corint si in ’64 dupa Hristos il lasa in Efes sa pastoreasca biserica de acolo. I-a devenit atat de apropiat lui Pavel incat acesta il numeste copilul lui preaiubit. Si scrisoarea asta, desi putea sa o adreseze atator oameni colaboratori, biserici, ultima lui scrisoare o adreseaza lui. De aceea, daca o citesti, vei veeda aici expresii, limbaj de suflet personal, lacrimi.

Si lucrul acesta imi da de gandit. De ce? Fiindca il vad pe Pavel care dincolo de lucrarea din Efes – e biserica mare, biserica grea- Pavel, dincolo de lucrare, e interesat de lucrator. Fiindca stia cat de puternica si de mare e lucrarea. Ea sta in lucrator. Evident ca Dumnezeu il sustine si o sustine, dar Dumnezeu lucreaza prin oameni. Si asta ma ajuta sa invat o lectie. Si sa invatam o lectie. Invatati-va sa va apreciati lucratorii. Intram incepand de luni in saptamana recunostintei sarbatorita in multe tari din lume cand oamenii chiar isi iau zile libere. Si fie in biserici, fie in familie si in dreapta, atentia spre vertical, recunoscator fiind lui Dumnezeu pentru tot ce le-a dat pe orizontal. Ce-ar fi ca in acest sezon al recunostintei sa va ganditi si voi sa aratati recunostinta lucratorilor bisericii, celor care va slujesc- poate unora care au lucrat din greu sa ridice aceasta cladire. Poate unii care investesc in copiii vostri. Poate unii care investesc in fanfara sau in cor. Si mai ales, cu aceasta ocazie, vreau sa te provoc la ceva. Genu a fost un slujitor al bisericii. Nimeni nu poate contesta dedicarea lui fata de biserica. Ieri dupa masa, ultimul lucru din viata asta pe care Genu l-a facut, a fost sa vina la biserica, sa duca echipament. Sa fie sigur ca-s aici pentru duminica. De aici a intrat acasa, a intrat inauntru, a cazut in baie si a zburat spre vesnicie. Pana in ultima clipa, Genu l-a slujit pe Dumnezeu. A fost ocupat de lucrarea bisericii.

Poate unii v-ati dorit sa o faceti, dar n-ati reusit pana acum. Ce-ar fi ca din seara asta pana duminica la inmormantare. sa va luati cateva clipe si sa scrieti pe o bucata de hartie cateva cuvinte ca si cum le-ati fi adresat lui Genu prin care sa va exprimati recunostinta voastra. Scrieti ce aveti pe inima. Apreciati-l. Lasati macar mangaierea asta sa fie o incurajare, o mostenire pentru familia lui. De aceea am adus cu mine din Arad cutia asta. E o urna. O sa-l rog pe Sorin sa o puna undeva la vedere aici in biserica, ca din seara asta pana duminica, cei care doriti, sa scrieti un gand de apreciere. Sa-i multumiti lui Dumnezeu pentru ceva specific. Poate o experienta din viata voastra in care omul asta v-a marcat. Poate o multumire. Poate o lauda la adresa Domnului. S-o faceti. O, ne place sa criticam. In Curtici, tin minte o vorba unde : „Sa nu-ti tuci (saruti) pruncul numai in somn, sa nu se mandreasca cumva”. Nu vreau sa calific vorba respectiva. Dar, de ce oamenii buni sunt apreciati numai dupa moarte? Nu asteptai pana ce Sorin sau altii slujitori ai bisericii sa treaca in vesnicie, sa le oferiti un Cuvant de incurajare. Pavel a stiut ca sfarsitul e aproape. Si-l vedea pe Timotei, vedea lucrarea, vedea lucratorul si vrea sa-l incurajeze. Si n-a ezitat sa-i scrie. De aceea, te incurajez si tu sa scrii. Si fii atent cum ii scrie.  Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru! [salut clasic a lui Pavel]. 3 Mulţumesc* lui Dumnezeu, căruia** Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi-strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte..

Tu iti dai seama, un om ca Pavel ca el personal  neintrerupt te pomeneste in rugaciunile sale. Inseamna ca Timotei a insemnat ceva pentru el. Si se pare ca si Pavel a insemnat ceva pentru Timotei fiindca in versetul urmator spune: 4 Căci mi-aduc aminte* de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. ‘Lacrimile tale’ – Probabil ca Pavel isi aduce aminte de Timotei cand s-au despartit, cand Timotei a plans. Sunt unii crestini care pledeaza pentru stoicism: nu-i bine sa plangi; trebuie sa fii tare, mai ales la inmormantare, oamenii trebuie sa-ti vada credinta. Trebuie sa-ti vada credinta, dar trebuie sa-ti vada si inima. Iubirea. Prin aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti copiii mei daca va veti iubi, daca veti avea dragoste unii fata de altii si lacrimile de la un priveghi. Isus a plans pentru Lazar. De ce? Pentru ca n-avea credinta? Ce au zis iudeii cand l-au vazut plangand? „Iata cat de mult l-a iubit.” Si noi astazi plangem pentru ca este o datorie crestineasca  sa plangem cu cei ce plang. Dar nu fara nadejde, ci cu fagaduinta vietii in suflet fiindca la fel ca si Pavel ne-aducem aminte de credinta care sta la baza fagaduintei vietii in partea lui Genu. 

Spune Pavel: 5 Îmi aduc aminte de credinţa* ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama**ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine. Si noi stim ca si Genu a fost un crestin cu o credinta neprefacuta, salasluita in Tatal sau care a slujit si a pastorit ani de zile in lucrarea Domnului. La fel cum Pavel cunostea familia lui Timotei si noi cunoastem familia lui Genu. Si e incurajator sa vezi cum mostenirea credintei se transmite si in generatiile care urmeaza. Si ca pastor al Silviei si a lui Cristi, ma bucur sa vad in ei oameni seriosi, , credinciosi, dedicati lui Dumnezeu care duc mai departe torta credintei lui Genu pentru gloria si onoarea lui Dumnezeu. 

Si daca Pavel a vorbit despre trecut, amintind despre familia lui, daca el a vorbit despre viitor, amintind despre fagaduinta vietii, – Pavel, esti un om al prezentului. Si spune asa: Timotei, mai am un lucru sa-ti spun.  6 De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul* lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Daca cineva l-a cunoscut pe Genu, l-ar fi intrebat, care sunt doua, trei cuvinte prin care sa-l caracterizezi? Cu siguranta ca pe lista ar fi fost: dar, slujire, lucrare, cantare. Cand te gandeai la el, te gandeai la cantare. Nu doar in calitate de dirijor, ci si de cantaret si la pian, si la voce si incor. L-ati auzit in seara aceasta (pe video) chiar si acasa, inainte de culcare. Un omc are si-a inflacarat darul pe care Dumnezeu l-a pus in el. Si a inflacarat si pe altii. Ultimele lui zile dezvaluie lucrurile astea. Duminica in Resita, in misiune. Miercuri in Milova, in misiune. Nu lasa ca boala sa-i fie un obstacol fiindca a fost un luptator care pana in ultima zi si-a inf;acarat darul.

Voi cei din Curtici l-ati vazut mereu cat de pasionat a fost fata de darul pus de Dumnezeu in el. Si aici, iar as vrea sa te provoc. Viata acestui om te provoaca. La ce? La implinirea Scripturii. Tu ai un dar daca esti a lui Dumnezeu. Cand tu ai fost mantuit, Dumnezeu ti-a dat Duhul Sfant care n-a venit cu mana goalasi ti-a dat un dar pe care te asteapta sa-l folosesti, nu doar pentru tine, ci pentru el. De aceea, fa ceva. Inflacareaza-ti darul care este in tine. Si pot sa fiu un pic mai personal. Darul sederii pe scaun in biserica nu exista. Darul te ridica de pe scaun. Darul te impinge in lucrare. Darul te face sa aduci rod. Asa cum te zbati in lume sa aduci rod, sa te afirmi, sa faci, sa castigi, sa aduni, Dumnezeu asteapta in lucrarea Lui. Dar, nu stiu ce sa fac. Dar, nu ma pricep. Dar, ce ar trebui sa fac? Si daca ma pune cineva sa fac ceva, mi-e teama. Ma simt neputincios. Sunt altii mai buni ca mine. Pavel stia ca astfel de ganduri il ispitea pe Timotei, de aceea ii spune: Timoteie, 7 Căci Dumnezeu* nu ne-a dat un duh de frică, ci** de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Sa nu-ti fie frica dragul meu, pentru ca Dumnezeu stie ce a pus in tine. Stie ce poti face tu. Dar, fa ceva. Nu spune ca n-ai putere. Tu n-ai de unde sa stii pana dupa ce o vei folosi. 

Tin minte in primii mei ani cand abia ma taram in credinta, eram un bebe care umblam in patru labe. O moasa de-a mea a fost fratele Cucuiat. Si dupa ce m-a mosit bine de tot numai in stilul lui clasic, ca a stiut ca-s destul de stancos, am zis ca am scapat ca am ajuns in biserica din Curtici unde vecinul din fundul gradinii, Petru Bulboaca, diacon- cred ca diacon pe veci- ca de cand ma stiu, frate Petru, Domnul sa-ti mai dea ani de trait. M-a pus pentru prima data sa predic in biserica asta intr-o vineri seara. Si acuma stiu: Fapte 9. Transpirat tot. Tremuram tot. „Nu-s in stare. Mi-e frica. N-am putere. Astia? Cu presedintele uniunii la amvon, [ei] stiu tot!” Dar ala a fost inceputul in care am simtit si sunt sigur ca si Genu a simtit ca Dumnezeu nu ne da un duh de frica, ci de putere. Nu trebuie sa incepi sa predici daca n-ai dar. Dar pune mana si fa ceva.

Poate stii sa canti. Poate stii sa slujesti la copii. Poate mergi in misiune. Poate vei fi voluntar. Poate sa cladesti. Poate sa tai lemne. Saptamana asta, o echipa de 10 barbati din biserica noastra sunt in Ucraina la 2.300 km, 36 ore de mers cu masina neintrerupt. O zona in care nici macar crucea rosie nu mai intra fiindca e zona pe front. Oamenii sunt fara apa, fara curent. E a treia oara cand mergem acolo. Marti mi-au trimis o inregistrare in care se auzeau tunurile si mitralierile care trageau la 7 km de ei. Ce-au avut de facut? Reparat de acoperisuri. Pus geamuri. Facut usi. Rezidit camere. Crapat lemne pentru batranii care efectiv n-aveau unde sa mearga. Si acolo e iarna. Nu stiu care dintre noi nu putem sa crapam lemne sau sa facem o masa calda. Sau sa reparam ceva sau sa dam o mana de ajutor. Dar fa ceva pentru Domnul.

Genu a stiut asta si a facut. Putea linistit sa spuna: Sunt bolnav, am nevoie de odihna. Am nevoie de pace. Am tot dreptul. Putea linistit in weekenduri sa-si ia nevasta, sa-si ia fata, sa plece in excursii, sa-si viziteze prietenii. Dar din cate stiu eu, Genu a fost legat de biserica asta. Si v-o zic pentru ca Mariana stie de cate ori m-am chinuit sa-l duc macar odata la noi la biserica in zece ani. Si a venit odata. Stiti de ce? Fiindca imi spunea: Cristi, eu nu pot. Eu la Curtici, eu trebuie sa fiu acolo. Acolo-i lucrarea mea. Si-l intelegeam. Si-l apreciam. Un om care inflacara darul si il tinea aprins. Ce mare rasplata are el acuma in cer. Oare in ce cor mai canta si pe acolo? Oare cu ce cvartet de ingeri face repetitii? Un care, precm era scris aici [pe perete, pe ecran] a luptat lupta cea buna, si-a sfarsit alergarea si acuma il asteapta cununa. ce-ar fi ca si tu, dragul meu, sa pricepi ca-i important sa investesti si pentru cele vesnice si sa pui din banii tai, din timpul tau, din pasiunea ta si sa-i dai Domnului ce merita, folosindu-te de darul care ti l-a dat.

De aceea, Mariana, Silvia, noi va multumim  in numele bisericii si a lucrarii de aici pentru toata rabdarea, libertatea, sacrificul pe care l-ati facut sa il lasati pe Genu sa fie de folos lucrarii bisericii pentru ca a fost un imbold pentru fiecare, ca in urma exemplului sau, sa folosim si noi darul. Si sa ne zidim nu doar traiul, ci si vesnicia. Astazi, un Pavel al nstru se stinge. O faclie se stinge. Dar vreau sa cred ca ea nu se stinge, ci e transferata altora care sa o inflacareze cum a facut-o Genu. Doamne, ce ar fi sa ne ajuti la lucrurile astea? Ce ar fi, Doamne, ca prin viata lui Genu sa aprinzi pasiune, sa inflacarezi dar. Doamne, oameni din aceasta biserica au plecat. I-ai chemat, s-au dus catre tine. Nelu Cintean, acum doua luni. Genu. Ridica oameni noi. Inflacareaza-i pe cei vechi. Dar spiritul pe care l-ai pus in ei, Duhul Tau, lasa-l aici in biserica. Harul care l-ai dat, da-ni-l si noua, mangaind familia, intarindu-i in aceste clipe de tristete. Ajuta-ne sa nu uitam ca asa cum te-ai ocupat de el, te-ai ingrijit de el, asa te vei ingriji si de noi. Si-ti multumim si Te laudam ca esti Tatal nostru, mentorul nostru,  prietenul nostru, Dumnezeul nostru. In fagaduinta vietii vesnice ne rugam, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Marturia Fratelui Eugen Oniga in seara de Revelion 2016

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: