De ce susțin protestanții (americani) Israelul?

Știe cineva cum e posibilă pacea între două state, dintre care unul dorește ștergerea de pe hartă a celuilalt?

Dacă asta e premisa de la care se pornește în negocierea păcii, unde merge mia (înființarea unui stat), merge și suta (recunoașterea unei capitale).

Și acum un răspuns la o întrebare primită pe FB: de ce susțin protestanții (americani) Israelul?

Mai întâi să precizez că nu toți protestanții gândesc la fel. Susținerea vine în primul rând din partea unui segment important, de factură evanghelică. Motivele sunt istorice și teologice.

Să le luăm pe rând, foarte succint. Ar fi aici câteva teze de doctorat, deci nu fiți iute vărsători de sânge nevinovat dacă nu pot pune toate notele de subsol necesare.

Numeroasele confesiuni evanghelice americane nu moștenesc gena teologico-istorică a anti-iudaismului rezidual prezent în ADN-ul tradițiilor/confesiunilor creștine mai vechi.

Evanghelicii americani nu au locuri sfinte la Ierusalim („Grădina Mormântului” anglicană cu greu ar putea revendica acest titlu). Așadar, nu se pune problema ca evanghelicii să facă opoziție statului Israel pe motiv că ar dori să apere o istorie post-constantiniană care este moștenirea lor directă.

Evanghelicii americani nu s-au ciocnit teologic cu iudaismul, în maniera confesiunilor istorice. Iustin Martirul, Ioan Hrisostomul, Augustin, Martin Luther (ca să iau doar câteva nume reprezentative) au polemizat (în maniere diferite, pe tonuri diferite) cu iudaismul din vremea lor. Această polemică, de altfel, își are rădăcinile în NT, însă tonul și contextul sunt diferite, în sensul că prima comunitate creștină, minoritară, este ostracizată sau persecutată de iudaismul în sânul căreia s-a dezvoltat.

Puritanii americani au moștenit de la puritanii englezi o anumită toleranță față de iudaism (să nu uităm că Oliver Cromwell i-a readmis pe evrei în Anglia, după expulzarea lor pe la 1290).

Evanghelicii americani sunt caracterizați de un mare optimism eshatologic. Mulți credincioși sunt convinși că înființarea statului modern Israel este o dovadă concretă a intervenției lui Dumnezeu în istorie.

Strâns legată de punctul anterior este credința că apariția statului modern este o dovadă a veridicității Scripturii, care conține numeroase pasaje ce vorbesc despre întoarcerea evreilor în patria lor istorică.

Mediul evanghelic american acordă o importanță mai mare Vechiului Testament (și temei legământului dintre Dumnezeu și Israel) decât bisericile istorice.

Eshatologia evanghelică este caracterizată și prin speranța că evreii întorși în patria lor îl vor recunoaște pe Isus ca Mesia cel promis de Scripturile ebraice. Există, de altfel, destul de multe grupări de evrei mesianici care consideră că Yeshua ben Miriam este Mașiah și care în felul acesta se despart de iudaismul rabinic tradițional și creează un iudeo-creștinism care este întru câtva similar celui practicat de comunitățile creștine din Palestina primului secol. (Să nu uităm, primii creștini erau evrei, țineau sabatul, frecventau Templul, practicau circumcizia și mâncau koșer).

P.S. Discutam recent cu un amic ortodox și l-am șocat cu ideea că evreii și creștinii au același Dumnezeu. El m-a șocat, la rândul lui, cu ideea că evreii și creștinii se închină la Dumnezei diferiți. Discuția mi-a adus aminte de felul în care scria Argetoianu în jurnal despre Elohim, zeul evreilor. Îți dădea impresia că „Elohim” ar fi o zeitate străină, altceva decât Dumnezeul creștinilor.

EMANUEL CONTAC

Anunțuri

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue
%d blogeri au apreciat asta: