Un rol cu totul deosebit în măruntaiele societății umane îl ocupă familia, ca mediu plin de har și de adevăr în care se naște și se dezvoltă până la epuizare ființa umană.

FOTO pinterest.com

Familia umanismului îndreptat versus familia umanismului secularizat

Şi aşa eraţi unii dintre voi.
Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat 
în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru”

(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 6, 11)

Într-o societate democratică, ce caută să-şi găsească identitatea între umanismul îndreptat, fundamentat pe principiile teocentrismului, hristocentrismului sau eclesiocentrismului, şi umanismul secularizat, fundamentat pe principiile etice umaniste, pe gândirea critică, pe cunoașterea științifică și pe separarea statului de biserică, viața întâmpină o paletă cât mai diversificată de provocări, ce vizează drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, ele fiind garantate, adică de nenegociat, sub rezerva faptului că, sub oblăduirea bunei-credințe şi a justului echilibru, ele trebuie să respecte ordinea publică și bunele moravuri, în spiritul legilor şi al contractului social.

Un rol cu totul deosebit în măruntaiele societății umane îl ocupă familia, ca mediu plin de har și de adevăr în care se naște și se dezvoltă până la epuizare ființa umană. Omul este elementul definitoriu al civilizației, iar civilizația, pentru societate, reprezintă aspectul teleologic al ei, pentru că nu se poate vorbi despre o societate umană prosperă fără civilizație, în sensul unei dezvoltări ideatice a Omului. Iar Omul se plinește numai în familie.

Tema familiei este una aprig dezbătută în măruntaiele societăţii româneşti de azi, de aceea relațiile de familie se dovedesc a fi vitale pentru societatea umană, dar numai în contextul în care aceste relații ating un standard inalt de ființă printr-o funcționare eficientă a funcțiilor familiei.

Funcțiile familiei nu sunt utopii, ci sunt aspecte concrete ale vieții de familie, fără de care familia nu poate dăinui sau, dacă e să dăinuie, aceasta o face în agonie, decuplându-se de sensul plenar al ei sau de raţiunea ei de a fi. Motiv pentru care personalităţi academice de înaltă ţinută științifică din diverse domenii, în special juridic, sociologic și chiar teologic[1], și-au îndreptat atenția în mod deosebit asupra familiei în întregul ei conţinut, căci familia, ca grup primar fundamental al societăţiii sau celula de bază a societății, este principala formă de organizare a vieţii în comun, a oamenilor legaţi prin căsătorie sau rudenie[2].

Privind spre Codexul fundamental, Constituţia României, coroborând art. 48 cu art 26, se înţelege că întemeierea unei familii este un drept fundamental garantat, coroborat dihotomic cu dreptul la viaţă intimă, familială  şi privată, căci familia este o realitate socială ce conţine aspecte morale, psihologice, fiziologice și economice între cei care formează comunitatea de viață și interese, fie că vorbim de soții singuri, de soţi/părinți și copii sau, în anumite cazuri, de alte persoane între care există relații de rudenie[3], cu amendamentul că „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”[4].

CONTINUARE AICI  – CULTURA VIETII

de Prof. dr. Eduard Traian Popescu

Reclame

Un comentariu (+add yours?)

  1. octavpelin
    dec. 12, 2017 @ 01:54:54

    A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: