Regele Mihai – Ce carte preţuiţi mai mult de oricare? Biblia, fără doar şi poate.

Foto Daily Mail Regele Mihai condus pe ultimul drum 16 decembrie

Da, dreptatea… Mulţi spun: „Eu am dreptate.” Într-un fel, fiecare are dreptate. Dar chestiunea nu este cine are dreptate, ci unde este dreptatea. Dreptatea este totuna cu adevărul. Noi ştim unde este adevărul, dar parcă ne vine peste mână să credem că este atât de aproape şi atât de uşor de dobândit. Noi îl căutăm de cele mai multe ori departe, în locuri inaccesibile. Când Pilat l-a întrebat pe Cristos: „Ce este adevărul?” – Cristos a tăcut. Ar fi trebuit să întrebe: „Unde, în cine este adevărul?” Celor apropiaţi lui, Cristos le-a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Celor apropiaţi, adică ucenicilor. În faţa lui Pilat a tăcut. Degeaba i-ar fi destăinuit şi lui unde, în cine se află adevărul. Omul aştepta răspuns la o altă întrebare. 

Citeste – 

Mama era o credincioasă. Fără credinţă, n-ar fi reuşit să treacă peste atâtea suferinţe. Poate că ea găsise cu mult înainte mea reazemul despre care spuneam că începusem să-i simt lipsa. Poţi să te ocupi de orice, de politică, de industrie, de literatură… dar nu în afara credinţei în Dumnezeu. Dacă Europa a avut de suferit mai mult decât oricând în secolul acesta este pentru că s-a îndepărtat de El cu bună ştiinţă, pentru că a vrut să vadă dacă popoarele pot să supravieţuiască fără credinţă. Nu, nu pot să supravieţuiască decât coborând sub condiţia umană.

Când lipseşte credinţa, nu mai poţi deosebi între bine şi rău. Bâjbâi, te rătăceşti, azi mergi după unul, mâine după altul şi până la urmă spui că nu există nimeni care să cunoască adevărul sau că adevărul nu există.

Ce carte preţuiţi mai mult de oricare?

Regele Mihai – Ce carte preţuiţi mai mult de oricare? Biblia, fără doar şi poate.

Ce altă carte a contribuit la deşteptarea spirituală a Majestăţii Voastre?

Nici o altă carte. Convorbirile cu mama au însemnat pentru mine mai multe decât multe cărţi de teologie. Mama a fost un adevărat stâlp în viaţa mea. Ea a fost puternică prin rugăciune. Rugăciunea este fapta noastră cea mai necesară raportului cu Dumnezeu. Şi pentru că a venit vorba de faptă: am observat că oamenii se leagă mi mult de ceea ce spui decât de ceea ce faci.

Ceea ce suntem e darul dat de Dumnezeu nouă. Ceea ce devenim este darul nostru către Dumnezeu. Este unul din acele gânduri atât de simple şi atât de adevărate, încât omul pare să se fi născut cu ele.

**********

Noi greşim mult când în chestiuni de viaţă spirituală avem în vedere probleme cu caracter general. Pilda păstorului care a lăsat turma pentru scoaterea din necaz a unei singure oi se referă poate şi la această obligaţie a omului de-a se ocupa de ceea ce stă în puterea lui. poţi să faci binele în mic; binele general cred că este preocuparea lui Dumnezeu. El a iubit lumea, de aceea s-a întrupat şi a suferit moartea prin Fiul Său. Nouă nu ni se cere să iubim lumea, ci numai pe aproapele – şi dacă ni se porunceşte aşa şi dacă în ascultarea acestei porunci stă împlinirea întregii legi înseamnă că ni se cere foarte mult. Câteodată mă gândesc că e mai uşor să iubeşti umanitatea decât un singur om.

**********

Reculegerea nu e totuna cu rugăciunea. Oamenii sunt înclinaţi mai mult să se roage, să ceară. E bine şi aşa. Dar e ca o convorbire telefonică în care spui o grămadă de  lucruri, şi spui, şi nu mai termini, şi nu-l laşi şi pe celălalt, de la capătul firului, să spună şi el ce are de spus.

Reculegerea e tăcere şi ascultare.

Când te reculegi, îl laşi pe Dumnezeu să-ţi vorbească.

Din volumul „Convorbiri cu Regele Mihai I al României” de Mircea Ciobanu

SURSA – STIRI PENTRU VIATA

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: