Ziarul LIBERTATEA despre Maria şi Mihai, copiii lipsiţi de LIBERTATE.

Ascultati mai intai mesajul/ pledoaria copiilor care sunt atat de dornici sa vina acasa…

Ziarul LIBERTATEA despre Maria şi Mihai, copiii lipsiţi de LIBERTATE.

Drama de Crăciun a Cameliei Smicală, românca ai cărei copii se află în grija statului finlandez: ”Copiii mei nu mai au curajul să vorbească”

Drama Cameliei Smicală, medicul originar din Piatra Neamț care s-a stabilit în Finlanda în urmă cu 12 ani, continuă. Cei doi copii ai ei, (Maria, 10 ani şi Mihai, 11 ani), au petrecut Crăciunul cu lacrimi în ochi, departe de mama lor, în centrul de plasament unde sunt ținuți de statul finlandez încă din mai 2015.

Camelia Smicală se luptă cu statul finlandez și cu legile lui și cere ajutor autorităților din România pentru a-și recupera copii, însă toate încercările ei de până acum nu au avut decât niște ecouri surde. În înainte de Crăciun, femeia a mers să-și vadă copiii minori conform programului stabilit de Serviciul Social și, într-o postare publică, a povestit suferința micuților care au ajuns să se teamă să vorbească, dar care sunt încă puternici cu gândul la momentul în care se vor putea întoarce la mama lor. Femeia povestește că, în condițiile în care altor copii aflați în aceeași situație cu ai ei li s-a permis să meargă în familie de Sărbători, Mariei și lui Mihai le-a fost refuzat acest drept. Întâlnirea celor trei, deși în apropierea unui moment festiv, nu a avut nici un pic din bucuria sărbătorii. De, altfel, Camelia Smicală își începe mărturia exact așa: ”Noi nu avem Crăciun”.

  1. Scrisoare deschisă către Iohannis, Tudose, Tăriceanu și Dragnea: Platforma Civică Împreună solicită intervenția într-un caz dramatic
  2. Bilanţul anului 2017 pentru copiii Cameliei Smicală și mulțumiri pentru toți cei implicați în eforturile de reîntregire a familiei
  3. Mihai Smicală – Eu nu sunt bucuros de ziua mea, pentru că nu sunt acasă
  4. Chemare URGENTĂ la 3 zile de POST și RUGĂCIUNE pentru MIHAI SMICALĂ

Afla mai mult:

24 Decembrie, 2017
Camelia Smicală:
,,Noi nu avem Crăciun. Dacă mi-au luat copiii, mi-au luat tot. I-au furat şi nu le pasă de sufletele lor, ăsta e adevărul.
Nici lacrimi nu mai am, le-am plâns pe toate.
Am fost vineri la ei, le-am dus cadourile, m-am străduit să fiu pozitivă…Copiii mei nu mai au curajul să vorbească: lucrurile importante mi le spun doar la ureche, cu grijă să nu fie surprinşi.
Maria spune râzând că va veni acasă. A învăţat singură să se liniştească în felul ăsta… Dacă o întreb ce este în sufletul ei, cum se simte, într-o secundă o năpădesc lacrimile iar vocea pur şi simplu i se stinge.
Mihai slăbeşte văzând cu ochii şi e din ce în ce mai nesigur. Băiatul meu, care ne cumpăra flori cu banii din puşculiţă…care era plin de energie, care nu ştia ce-i teama…Mihai al meu, abia îndrăzneşte să-mi spună în şoaptă că mă iubeşte şi că rezistă, rezistă…
Alţi copii au fost ,,învoiţi” să meargă acasă pe perioada sărbătorilor, dar copiii mei, nu. De ce ar face cei de la social asta, din ce motiv, dacă nu acela că vor să le inducă ideea că sunt o mamă rea, nocivă, şi din dorinţa de a le anihila voinţa, de a distruge tot ceea ce am clădit în copiii mei prin felul în care i-am educat?!
Mă doare tot. Dacă aş desena o hartă a durerilor mele, aş fi o pată întunecată pe hârtie.
Nu am putere să răspund la telefon sau la mesaje. Ştiu că vă gândiţi la noi şi vă mulţumesc.
Crăciun fericit tuturor!”

Nota bene: nu, lacrimile nu fuseseră toate plânse.

“We don’t have Christmas. If they took my kids, they took everything.
They stole them and they don’t care about their souls, that’s the truth.
No tears no more, I cried them all.
I went to them on Friday, I took their presents, I tried to be positive…
My children no longer have the courage to speak: the important things only tell me in my ear, with care not to be surprised.

Maria says laughing she’ll come home.
She taught herself to calm down like this…
If I ask her what’s in her heart, how she feels, in one second, she’s tearing up her tears and her voice just goes out.

Michael weakens with his eyes and is increasingly uncertain.
My boy, who buys us flowers with money from the piggy bank… which was full of energy, who did not know what fear is… my Michael, he hardly dares to whisper to me that he loves me and that he resists, resists…

Other kids were, ‘let’s go home for the holidays’, but my kids, no way.
Why would the social people do that, for what reason, if not that they want to induce the idea that I am a bad, noxious mother, and from the desire to annihilate their will, to destroy all that I have built in my children by the way I have educated them?!
It hurts.
If I drew a map of my sorrows, I’d be a dark spot on paper.
I don’t have the power to answer the phone or the messages.
I know you’re thinking of us, and thank you.
Merry Christmas to all!”

Bene Note:
No, tears had not been cried…

FINLAND, the whole world 🌍 is watching you!
Give Mihai and Maria back to their mother!
Stop these atrocities! #MihaiTudose
#VisitFinland #Finland #lastensuojelu #Tampere #childabuse#CameliaSmicala #MariaJalaskoski #MihaiJalaskoski

https://www.facebook.com/finlandmyhome/
#ProudToBeFinnish

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: