Polonia a avut un rol important în înfrângerea comunismului. Ce fel de oameni conduc Polonia astăzi

Polonia a avut un rol important în înfrângerea comunismului

Pentru New York Times și alți apologeți ai comunismului este firesc să aibă adversitate viscerală față de PiS, de conservatoii din Polonia. Dar noi, ca est-europeni, nu am fi fost liberi acum dacă nu ar fi existat oameni precum Kornel Morawiecki, Antoni Macierewicz (ministrul apărării), Jarosław Kaczyński sau Lech Kaczyński, Anna Walentynowicz morți la Smolensk.  

Oamenii aceștia – frații Kaczynski, Macierewicki, Morawiecki au făcut mai mult pentru Europa, pentru eliberarea Europei, pentru ca să existe UE, pentru ca să se poată reunifica Germania decât enșpe mii de Junckeri, Merkeli, Schulzi, Timmermanși și Verhofstadtzi. Comparați-le numai CV-urile. Alea de pe Wiki, că-s la îndemână. Așa, pe coloane. Ce făceau x, y, z in anul 1985 de exemplu, ori în 1989 etc. Actualul premier al Poloniei,

 Premier Mateusz Morawiecki, este fiul celui care a înființat și a condus formațiunea poloneză despre care auzisem la Europa liberă, „Solidaritatea luptătoare”, în cei mai teribili ani de încleștare cu puterea comunistă. Mateusz Morawiecki avea 20 de ani în 1989 și fusese arestat deja in repetate rânduri și bătut de Securitatea comunistă.

Polonia l-a declarat pe ISUS ca REGE al POLONIEI in Noiembrie 2016 – Citeste aici – ISUS HRISTOS a fost DECLARAT oficial REGELE Poloniei

STIRI PENTRU VIATA – Gelu Trandafir, o explicație așteptată: Conservatorii europeni „au făcut mai mult pentru Europa decat enșpe mii de Junckeri, Merkeli, Schulzi, Timmermanși și Verhofstadtz”

Pentru mare parte din media românească, Polonia este o enigmă: le merge bine, sunt criticați de Buxelles în cel mai ridicat grad dar merg înainte cu toată viteza. Despre ce fel de oameni conduc astăzi Polonia, jurnalistul Gelu Trandafir a scris excepționala explicație pe care o preluăm mai jos.

Să fi fost prin ’88 sau chiar ’89. Era înainte de negocierile de la Masa Rotundă, deci cel târziu februarie 1989. Ascultam cu înfrigurare Europa liberă cu tata, om simplu, curat, muncitor la Semănătoarea. M-a educat bine 🙂 Eram foarte atenți la Polonia, pe mine mă mărcase profund uciderea părintelui Jerzy Popieluszko: dispariția, căutarea, apoi anunțul tragediei – găsirea trupului preotului catolic le-am trăit și eu, ca adolescent, la Europa liberă.

Știu că în iarna lui 88/89 m-au frapat informațiile de la Europa liberă privind o formațiune poloneză care cerea desființarea Tratatului de la Varșovia, desființarea URSS, economie capitalistă și sistem politic liber in care comuniștii să nu aibă niciun avantaj (la Masa Rotundă, comuniștii aveau să cedeze doar o parte din putere). Mi se părea imposibil de obținut, chiar radical ce voiau polacii ăia, într-atât de condiționați, de mărginiți eram de lipsa de speranță, de orizont, chiar și cei bine-infomați, care ascultam Europa liberă. Încât considerai de nerealizat ce voia acea formațiune aparte a Solidarității.

Premierul Poloniei Mateusz Morawiecki cu presedintele Donald Trump

Actualul premier al Poloniei, Premier Mateusz Morawiecki, este fiul celui care a înființat și a condus formațiunea poloneză despre care auzisem la Europa liberă, „Solidaritatea luptătoare”, în cei mai teribili ani de încleștare cu puterea comunistă. Mateusz Morawiecki avea 20 de ani în 1989 și fusese arestat deja in repetate rânduri și bătut de Securitatea comunistă.
https://en.wikipedia.org/wiki/Mateusz_Morawiecki

Securiștii au încercat să-l facă pe tată-său să iasă din ascunzătoare reținându-i copiii.

Kornel Morawiecki

Kornel Morawiecki, fondatorul „Solidarității luptătoare”, tatăl actualului premier, denunța negocierile tip power-sharing („Masa Rotundă”) cu comuniștii în ’88 si ’89. Vedea în ele prelungirea influenței comuniștilor și securiștilor după pierderea puterii absolute, absolvirea de răspundere penală a criminalilor și, mai mult, integrarea lor din poziții privilegiate în noua economie „de piață” și noul sistem politic „democratic”.
Despre „Solidaritatea luptătoare”:
https://en.wikipedia.org/wiki/Fighting_Solidarity

Privind înapoi, a avut sau nu dreptate Kornel Morawiecki?

Omul care în anii 80 nu se mulțumea cu negocieri cu comuniștii, ci doar cu infrâgerea sistemului, care gândise o rețea de luptă anticomunistă în mai lulte state din Estul Europei și URSS (Cehia, Ungaria, balții, Belarus și Ucraina), care voia capitalism pe bune, desființarea URSS, a Tratatului de la Varșovia și reunificarea Germaniei 🙂 , fusese vreo 6 ani, până la arestare, top pe lista „the most wanted” a dictatorului Jaruzelski și a ministrului de interne, generalul Kiszczak (care a condus delegția guvernului la Masa Rotundă).

Dau un link pe Wikipedia cu info despre tatăl actualului premier https://en.wikipedia.org/wiki/Kornel_Morawiecki cu speranța diminuării neroziilor care fac paralelă între Dragnea, PSD etc. și politicienii PiS.

Pentru New York Times și alți apologeți ai comunismului este firesc să aibă adversitate viscerală față de PiS, de conservatoii din Polonia. Dar noi, ca est-europeni, nu am fi fost liberi acum dacă nu ar fi existat oameni precum Kornel Morawiecki, Antoni Macierewicz (ministrul apărării), Jarosław Kaczyński sau Lech Kaczyński, Anna Walentynowicz morți la Smolensk. Măcar să nu facem paralele idioate.

PS Indiferent că suntem liberali ori conservatori. că ne place sau nu PiS (mie nu-mi place Platforma lui Tusk, de exemplu, deși am un prieten f. bun acolo și i-am simpatizat cu 15 ani in urmă), trebuie să ținem cont de adevăr, de fapte istorice.
Oamenii aceștia – frații Kaczynski, Macierewicki, Morawiecki au făcut mai mult pentru Europa, pentru eliberarea Europei, pentru ca să existe UE, pentru ca să se poată reunifica Germania decât enșpe mii de Junckeri, Merkeli, Schulzi, Timmermanși și Verhofstadtzi. Comparați-le numai CV-urile. Alea de pe Wiki, că-s la îndemână. Așa, pe coloane. Ce făceau x, y, z in anul 1985 de exemplu, ori în 1989 etc.

Din păcate, aversiunea Occidentului față de conducerea Poloniei spune mai multe (și mai grave) despre Vest, decât despre Polonia.

SURSA – STIRI PENTRU VIATA

CITESTE si –

  1. Pentru a-și proteja copilul, o norvegiană a fugit în Polonia unde a cerut azil. Barnevernetul o hărțuiește și de la distanță
  2. Premierul Poloniei Mateusz Morawiecki -,,Visul meu este de a face Europa din nou creștină”
  3. Noul premier al Poloniei, Mateusz Morawiecki – Cel mai important lucru este acela că Dumnezeu mi-a dat puterea de a sluji Polonia
  4. ÎNTOARCEREA LA BIBLIE – POLONIA REINSTAUREAZĂ DUMINICA CA O ZI DE ODIHNĂ
  5.  Ungaria și Polonia au apărat poziția statului român în ceea ce privește nerecunoașterea căsătoriei gay la Curtea Europeană de Justiție.
  6. Biserica catolică poloneză le cere credincioșilor să nu sărbătorească Halloween, considerat ‘un rit păgân’ și care presupune ‘o negare’ a valorilor creștine fundamentale
  7. Președintele Poloniei: Căsătoria gay nu va fi niciodată legalizată in Polonia
  8. ISUS HRISTOS a fost DECLARAT oficial REGELE Poloniei
Reclame

Pagini de istorie – Omul deportat în Balta verde – Mărturia unui martir în viață

Această mărturia surprinde viața lui Petrache Poenaru, deportat de război, mărturia despre viața, comportările și experiențele credincioșilor autentici în acele vremuri de restriște. Această mărturie este unică în felul ei, deoarece cuprinde atât aspecte istorice ale deportării, povestite prin viu grai de persoana ce le-a experimentat, aspecte ce sunt foarte valoroase pentru cei ce studiază și iubesc istoria (istoria cea adevărată)

Prezent la această comfesiune a fost și un profesor de istorie, ce a rămas surprins de anumite aspecte istorice prezentate, despre care nu se gândea ”că s-ar fi petrecut chiar așa”. De asemenea, mărturia este relevantă și pentru persoanele religioase, deoarece surprinde o perioadă de persecuție religioasă.

Experiențele și raportarea povestitorului la acele vremuri de persecuție, pot da elan și curaj poporului lui Dumnezeu pentru vremea de persecuție ce ne stă în față. Pentru cei ce vor să afle mai multe despre contextul istoric în care s-au petrecut cele povestite, citiți următoarele: Deportările au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice.

Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.[1] Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între cele trei valuri. – Primul val de deportări (12-13 iunie 1941) – Al doilea val de deportări (5-6 iulie 1949) – Al treilea val de deportări (31 martie – 1 aprilie 1951) Mai mult aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Deport%…

De la minutul 28, începe altă înregistrare, surprinsă în altă zi, ce cuprinde atât o parte din aceleași intamplări din prima înregistrare video, cât și aspecte diferite, ce sunt omise în prima înregistrare.

Ingăduie-l – Marcela Gorcea Damșa

Piesa „Îngăduie-l” se află pe albumul „Încrede-te” lansat de Marcela Gorcea Damșa la Studio Speranța. Autorul textului este Marius Gorcea, iar compoziția muzicală aparține lui Dan Muncaciu.

Mihai Smicală – Eu nu sunt bucuros de ziua mea…pentru că nu sunt acasă…

Camelia Smicală : Pe 6 ianuarie Mihai împlineşte 12 ani.

Ca să iei legătura cu el, ai nevoie de un plan, cel puţin doi complici, câteva zile la dispoziţie şi măcar un înger prin preajmă.

Are o înţelepciune de om trecut prin multe iar din vocea lui răzbate un amestec de tristeţe şi curaj care te copleşeşte.

Îl întreb dacă vrea să-l sărbătorim de la distanţă, aşa cum se poate şi îmi răspunde afirmativ numai după ce îşi ia un timp de gândire.
-Mihai, vrei să transmiţi ceva prietenilor tăi şi ai Mariei?
-Da! Că le mulţumesc pentru tot! Dar ştii…eu nu sunt bucuros de ziua mea…pentru că nu sunt acasă…
………………
De aproximativ doi ani, Mihai şi sora lui Maria sunt ţinuţi cu forţa în casele de copii din Tampere Finlanda, deoarece serviciul social a decis că separarea de cei dragi le face bine şi serveşte interesului lor superior.
Noi considerăm că locul lor nu este în centre sociale, ci acasă, lângă mama şi sora lor, lângă prieteni şi toţi cei dragi, şi aşteptăm ca după această prea lungă şi strigătoare la cer pedeapsă, factorii de decizie din serviciul social să facă o evaluare corectă şi să dispună cât mai repede reintegrarea copiilor în familia lor.
Până atunci, haideţi să-l sărbătorim aici pe Mihai cu mesaje, felicitări desenate de copiii voştri, clipuri, fotografii, inimioare şi orice credeţi că i-ar putea înfrumuseţa ziua!
La mulţi ani, Mihai!

  1. Scrisoare deschisă către Iohannis, Tudose, Tăriceanu și Dragnea: Platforma Civică Împreună solicită intervenția într-un caz dramatic
  2. Chemare URGENTĂ la 3 zile de POST și RUGĂCIUNE pentru MIHAI SMICALĂ
  3. Bilanţul anului 2017 pentru copiii Cameliei Smicală și mulțumiri pentru toți cei implicați în eforturile de reîntregire a familiei
  4. Ziarul LIBERTATEA despre Maria şi Mihai, copiii lipsiţi de LIBERTATE.

Referendumul pentru familie amanat din nou – Interviu cu deputatul Daniel Gheorghe.

Referendumul pentru familie amanat din nou 03 Ian 2018

Referendumul pentru familie amanat din nou – 03 Ian 2018

Interviu cu deputatul Daniel Gheorghe.

România va avea de răspuns în anul 2018 unei presiuni constante dintr-o zonă de-a dreptul iacobina. Dorința unor grupuri de interese globaliste de a impune în România corectitudinea politică, ideologia lgbt ori neocorporatismul va rămâne vector de presiune publică. În tot acest timp, forțele românești, în sensul larg al cuvântului, au datoria de a da dovada faptului că România se poate bucura cu adevărat de cei o sută de ani de la Marea Unire și că este o țară demnă și puternică. România nu are nevoie de pseudo-salvatori, de soluții radicale ori de personaje tulburate care vor să răstoarne societatea cu susul în jos că așa au fost ei îndoctrinați nu știu unde, România are nevoie de creștinism, libertate și parlamentarism! Restul este iluzie deșartă și decadenta!

DANIEL GHEORGHE 3 Ianuarie 2018

Aurel Gheorghe – Teza 13-14 – ”Despre pomeni, colive și vămi ale văzduhului”

T13. Sufletul după moarte nu are de trecut niște vămi ale văzduhului, pentru a ajunge în prezența lui Dumnezeu. De aceea, este inutil să se încerce ajutarea lui după ce a trecut în veșnicie.

T14. Milosteniile și faptele bune făcute pentru a ajuta sufletul unui om după moarte sunt reminiscențe ale unor obiceiuri păgâne și n-au nicio
legătură cu creștinismul pe care l-a predicat Domnul și apostolii Săi.

Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris:„Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.”

Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor,și faceți multe alte lucruri de acestea.”

El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră. (Ev. Marcu 7:6-9)

Vezi si –

:

Predici recente –

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

3 Ianuarie – 10 ani de la plecarea în veşnicie a pastorului Petru Dugulescu

10 ani de la moartea pastorului Dugulescu 3 ian. 2008- 3 ian. 2018

Articol publicat la 7 ani dupa plecarea in vesnicie a pastorului Dugulescu:

În aceste zile, se împlinesc şapte ani de la plecarea în veşnicie a lui Petru Dugulescu, primul pastor baptist care a avut două mandate de deputat în Parlamentul României. Dugulescu a  fost fondator de biserici, precum şi al liceelor creştine, penticostal şi baptist, din Timişoara.

El este recunoscut şi ca erou al libertăţii. În decembrie 1989, a rostit împreună cu cele 100.000 de timişoreni în faţa Operei, rugăciunea Tatăl Nostru. De asemenea, Dugulescu a fost implicat în numeroase proiecte sociale de sprijin a copiilor orfani, a bătrânilor şi a bolnavilor.

“În aceste zile, ne amintim cu mare drag de marele om Dugulescu, de pasiunea lui pentru semenii aflaţi în suferinţă, acei bătrâni uitaţi « în blocurile comuniste din beton », de dragostea sa pentru « copiii României de mâine », de provocările lui adresate nouă tuturor de a-i împărtăşi viziunea lărgirii Împărăţiei lui Dumnezeu prin acţiuni de caritate, prin vestirea Evangheliei în cele mai îndepărtate cătune ale României.

« Dugu » era permanent ancorat în slujire. Se gândea întotdeauna la fondurile de care avea nevoie Isus Speranţa României pentru ca visele copiilor şi ale bătrânilor să nu fie spulberate. Se întorcea obosit din călătoriile lungi din SUA, unde predica Evanghelia şi provoca oamenii să facă donaţii pentru proiectele aflate în derulare care vizau copiii, bătrânii, evangheliştii.

Tatăl Ceresc a hotărât ca în 3 ianuarie 2008 sa-l cheme pe « Dugu » la odihna binemeritată. Vestea plecării sale a fost un şoc pentru întreaga comunitate. Şi acum, când s-au scurs mai bine de 7 ani de la plecare sa în veşnicie, ne amintim cu mare drag de OMUL Dugulescu, de râsul lui molipsitor, de pasiunea lui pentru lucrare şi ne străduim să-i continuăm viziunea”, a povestit pastorul Laurenţiu Timiş, directorul Asociaţiei Fraţii lui Onisim Timişoara.

Petru Dugulescu s-a născut în data de 18 noiembrie 1945 la Chelmac, judeţul Arad într-o familie de credincioşi evanghelici care şi-a crescut cu greutate odraslele. „Pătru Pocăitul” cum era stigmatizat în vremea copilărie, a încercat să fugă de Dumnezeu, dar pe când a împlinit 20 de ani, Mântuitorul Isus s-a apropiat de el şi i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Devenind pastor şi evanghelist, el s-a dedicat pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. S-a căsătorit cu Mărioara în anul 1969 şi a fost binecuvântat cu 4 copii: Ligia, Cristina, Cristian şi Eunice. S-a bucurat şi uneori s-a mâhnit şi pentru nepoţii lui dragi: Marcus, Andra, Jacqueline, Lucas şi Iustin.

A fost pastor baptist în regimul comunist. A slujit la Biserica Baptistă din Haţeg între anii 1974-1986, iar din data de 1 martie 1986 până în anul 2002 a fost pastor la Biserica Baptistă Betel din Timişoara. Din anul 2004 a început lucrarea misionară în zona Calea Şagului, unde a deschis Biserica Baptistă Eclesia.

A fost apreciat ca fiind un luptător al Revoluţiei, un erou al libertăţii şi în decembrie 1989 a rostit împreună cu mulţimea adunată în faţa Operei, rugăciunea Tatăl Nostru, fiind recunoscut ca un lider spiritual.

Din dragostea sa pentru persoanele aflate în nevoie, Petru Dugulescu a înfiinţat Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate „Isus Speranţa României”. Credinţa si dragostea pentru oameni l-au motivat să caute resurse pentru susţinerea proiectelor asociaţiei. A străbătut mii de kilometri pentru răspândirea evangheliei şi a susţinut financiar misionari în întreaga ţară. Copiii orfani i-au fost aproape de suflet şi au făcut parte din viaţa lui, astfel că în anul 1992 a înfiinţat Casa Fraţii lui Onisim. Tot „tata Dugu”, cum spun băieţii de la Onisim, a deschis „Casa Betania”, un azil pentru bătrânii şi fete cu handicapat la Haţeg, asigurând de asemenea hrana zilnică, „Mana”, pentru 40 de bătrâni din Timişoara.
Tot el a fost fondatorul liceelor creştine penticosal şi baptist din Timişoara, dar şi a acţiunii „Marşul Învierii”, manifestare cu caracter religios, recunoscută pe plan naţional şi internaţional pentru spiritul creştin şi ecumenic.
Anual organiza Crăciunul orfanilor şi Paştele orfanilor, în cea de-a doua zi a Naşterii Mântuitorului şi a Praznicului Învierii.

Petru Dugulescu a fost primul pastor baptist care a fost ales în Parlamentul României în calitate de deputat pentru doua mandate consecutive, începând cu anul 1992 până în anul 2000. El a căutat să-L facă cunoscut pe Dumnezeu cât mai mult, fiind fondatorul Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.

O parte din experienţele sale trăite în timpul slujirii de pastor se regăsesc în cele doua volume autobiografice, „Ei mi-au programat moartea” şi „Democraţie şi persecuţie”. Încercând să definească propria slujire pentru Dumnezeu, Petru Dugulescu şi-a aşternut gândurile pe hârtie, în minunatele volume de poezii „Călătorii enigmatici” şi „Apus de Mileniu”. Scrierile sale transpun în cuvinte credinţa, dragostea şi devoţiunea pentru Dumnezeu.

În timpul anilor de slujire pastorală şi socială a fost laureat cu o serie de premii naţionale şi internaţionale, printre cele mai importante fiind titlul de “Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council, laureat cu premiul “Freedom Fighter Award” (“Luptător pentru libertate”) de American Freedom Festival, declarat cetăţean de onoare în 4 state americane, recent numele său fiind inclus în Enciclopedia Personalităţilor din România.

În ultime zile din viaţa sa, a fost extrem de preocupat de proiectele în care era implicat. A semnat un contract cu o casă de producţie din SUA pentru realizarea unui film, ecranizare a volumelor „Ei mi-au programat moartea”, şi „Democraţie şi persecuţie”, care urma să fie lansat în 2009. A fost şi foarte mâhnit din cauza articolelor apărute în presă în ultima perioadă. S-a rugat pentru duşmanii lui cărora le-ar spune din nou, ceea ce a aşternut pe hârtie în poezia „Duşmanilor mei”, publicată în volumul de versuri „Călătorii enigmatici”

„DUŞMANII MEI, DUŞMANII MEI
CE M-AŢI URÂT FĂRĂ TEMEI
ŞI ÎMI FĂCURĂŢI ANII GREI
VOI INAMICI ÎNVERŞUNAŢI
VĂ ZIC: FIŢI BINECUVÂNTAŢI!
……………………………………………..
„ŞI CHIAR DE M-AŢI ASASINA –
EU TOTUŞI NU V-AŞ BLESTEMA!
MURIND, V-AŞ BINECUVÂNTA!
CĂCI TREC LA VIAŢA DE APOI…
DAR VOI?
DUŞMANII MEI ÎNVERŞUNAŢI
EU VĂ DECLAR DE-ACUM IERTAŢI
ŞI ZIC: „FIŢI BINECUVÂNTAŢI!”.

G. M.

Banatul meu

(Old video) – Pastor Petrica Dugulescu la biserica Poarta Cerului – Timisoara 2007

Vieti transformate : Petru Dugulescu partea I

Vieti transformate : Petru Dugulescu partea II

Să facem România Mare din nou…

Să facem România Mare din nou…
Anul 2018 este un an special pentru România, un an al marilor provocări, este anul României Mari. La 100 de ani de la Marea Unire avem dreptul să visăm, să dorim, să ne rugăm, să ne implicăm pentru ca România să fie Mare din nou. Dar pentru ca România să fie Mare din nou, România trebuie să fie…
…o țară liberă și democratică în care nimeni să nu fie deasupra legii și în care corupția, minciuna, furturile și „produsele expirate” ale sistemului comunist să fie doar o amintire urâtă a trecutului.
…o țară demnă și respectată oriunde în lume și să nu mai fie cunoscută pentru mulțimea cerșetorilor de pe străzile capitalelor europene sau pentru hoții de buzunare sau lebede, ci pentru milioanele de oameni minunați și inteligenți de acasă, cât și din lumea largă.
…o țară frumoasă și curată în care oamenii să nu arunce gunoie și resturi de mâncare peste tot, ci să păstreze curate lacurile, râurile, munții și tot ceea ce Dumnezeu a creat atât de frumos pentru noi.
…o țară dornică să-și crească copiii cu frică de Dumnezeu și dragoste pentru oameni, în care să nu se mai audă de prunci uciși înainte de a se naște, ori abandonați prin spitale sau pubele de gunoi.
…o țară din care tinerii să nu mai fie nevoiți să plece unde văd cu ochii pentru un trai mai bun și pentru un sistem care să nu-și mai bată joc de ei și nici de viitorul lor.
…o țară în care bătrânii să fie respectați pentru truda lor din trecut și să nu moară cu zile din cauza lipsei de medicamente sau pentru că nu au siguranța zilei de mâine.
…o țară în care oamenii care se pretind creștini să fie creștini, nu doar de sărbători, ci de fiecare zi, iar în loc să umple pușcăriile sau centrele de reeducare să umple bisericile și școlile.
…o țară cu oameni buni, iubitori și harnici, cu oameni altruiști, credincioși autentici, împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu și dornici de a împărtăși altora dragostea lui Cristos.
…o țară binecuvântată de Dumnezeu!
Să facem România Mare din nou începând de astăzi, 1 Ianuarie 2018. La mulți ani România, Dumnezeu să te facă Mare din nou!

Samy Tuțac

Daniel Gheorghe, despre provocările din 2018: România are nevoie de creștinism, libertate și parlamentarism

 

România a intrat în anul centenarului Marii Unirii, iar influența unor grupuri de interese din afara țării este mai mare ca oricând.
Deputatul Daniel Gheorghe s-a referit la acest aspect și a scris despre faptul că „dorința unor grupuri de interese globaliste de a impune în România corectitudinea politică, ideologia lgbt ori neocorporatismul va rămâne vector de presiune publică”.
Totodată acesta susține că pentru a traversa această perioadă mai dificilă, „România are nevoie de creștinism, libertate și parlamentarism”.
„România va avea de răspuns în anul 2018 unei presiuni constante dintr-o zonă de-a dreptul iacobina. Dorința unor grupuri de interese globaliste de a impune în România corectitudinea politică, ideologia lgbt ori neocorporatismul va rămâne vector de presiune publică. În tot acest timp, forțele românești, în sensul larg al cuvântului, au datoria de a da dovada faptului că România se poate bucura cu adevărat de cei o sută de ani de la Marea Unire și că este o țară demnă și puternică. România nu are nevoie de pseudo-salvatori, de soluții radicale ori de personaje tulburate care vor să răstoarne societatea cu susul în jos că așa au fost ei îndoctrinați nu știu unde, România are nevoie de creștinism, libertate și parlamentarism! Restul este iluzie deșartă și decadenta!”, a scris Daniel Gheorghe pe contul său de Facebook.
SURSA – ACTIVE NEWS

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari