Iacob Berghianu – Babilon și Ierusalim – Istoria și destinul profetic a două cetăți rivale -1

Informația din această emisiune provine din Biblia Planului Profetic tipărită sub egida Romanian-American Bible Society, în care materialul apare într-un articol anexă aflat sub îngrijirea (nedeclarată acolo ca atare) reputatului pastor, scriitor și eshatolog Daniel Brînzei, care a pornit de la un alt autor creștin american.

Sperăm ca prin aceste materiale cei care ne urmăresc / ne văd sau/și ne citesc să înțeleagă mai bine planul divin cu privire la aceste două colectivități umane, și nu numai, și mai ales să fie încredințați că Dumnezeul Istoriei și al Veșniciei este în deplin control (cf. Ps. 103.19), prin Providența Sa (preventivă, restrictivă, permisivă și punitivă) asupra a tot ceea ce se petrece pe micuța noastră Terra și în întregul Univers.

Pastor-Jurnalist Iacob Berghianu

 

Răspunsuri pentru Viață 110

Babilon și Ierusalim – Istoria și destinul
profetic a două cetăți rivale -1

Bun găsit, stimați telespectatori! Și un an plin de îndurare și de binecuvântări de la Tatăl Cel Ceresc! Recunoașterea de către Administrația americană, în decembrie 2017, a Ierusalimului drept capitala de drept a Israelului, în ciuda opoziției cvasi-totalității națiunilor lumii, și în special a celor musulmane, a adus în atenție, o dată în plus, Ierusalimul. Larry Collins și Dominique Lapierre, co-autori ai unei ”istorii dramatice a luptelor arabo-israeliene pentru cetatea sfântă”, și-au stabilit un titlu deosebit de sugestiv pentru cartea lor: ”Ierusalim! Oraș sfânt, oraș însângerat”. Norbert Lieth, în cartea sa ”Statul evreu -de la problemă la necesitate mondială” ne spune: (citat) ”Un vechi proverb iudaic spune în felul următor: ”Zece măsuri de frumusețe au venit pe lumea aceasta. Ierusalimul a primit nouă dintre ele, restul lumii a primit una. Zece măsuri de suferințe au venit pe lumea aceasta. Ierusalimul a primit nouă dintre ele, restul lumii a primit una.” Nicio țară sau popor de pe acest pământ nu a experimentat atât de multă suferință, vărsare de sânge, lacrimi, distrugere, persecuție și exil precum Israelul, și implicit Ierusalimul.” (încheiat citatul) Și, într-adevăr, înalta chemare divină de care a avut și are parte Yerushalaim-ul a implicat, implică și va implica, încă, o teribilă latură dramatică, însângerată, în ciuda faptului că evreii sunt avizi după atât de necesara pace!

De ce această stare belicoasă în jurul Israelului și, în special a Ierusalimului? Pentru că în lumea noastră, după cum spune proverbul, ”adevărul și sfințenia umblă cu capul spart”; după cum și Isus Hristos, întruchiparea Adevărului și a Sfințeniei a trebuit să plătească cu jertfa supremă, prin crucificare. Și nu oriunde, ci în Ierusalim, Cetatea Marelui Impărat, după cum Marele Invățător a ținut să precizeze. Ne vom permite să facem, cu riscurile de rigoare, o temerară incursiune în istoria și în viitorul profetic al Ierusalimului, pe parcursul câtorva emisiuni RpV. Dar nu înainte de a ne referi, mai întâi, la cetatea rivală a Ierusalimului, și anume la Babilon. Cineva a afirmat că Sfânta Scriptură reflectă, în esență, istoria a două mari cetăți: Babilonul și Ierusalimul. Așadar, dacă vom plăti prețul aflării istoriei, viitorului și destinului celor două cetăți, ne vom vom apropia înțelegerea unei părți importante a Sfintelor Scripturi și, în particular, a eschatologiei.

Așa că, ne vom referi, mai întâi, la Babilon și, abia apoi, la Ierusalim. Vom folosi un amplu și bine documentat articol intitulat ”Babilon și Ierusalim – Istoria celor două cetăți” inserat ca material auxiliar în Biblia Planului Profetic, ediția I -2013, sub egida American Romanian Bible Society, articol, respectiv Biblie la care foarte puțini dintre dvs. aveți acces. Precizăm că articolul pe care îl vom prezenta in extenso este o prelucrare după Dr. Charles Dyer, Dallas, realizată de către pastorul și scriitorul american de origine română Daniel Brînzei. (citat din articolul menționat anterior) ”Ceea ce face ca Babilonul să mai aibă o oarecare semnificație, dacă mai are vreuna (în prezent), este … Biblia. Vom rămâne în continuare în textul acesteia, de la Geneza la Apocalipsa, urmărind ca un fir roșu o temă despre care foarte mulți nu au nici cea mai vagă idee.

Cu ajutorul Domnului, la sfârșitul acestei lucrări, vom înțelege împreună semnificația locurilor geografice despre care vorbim și vom avea o vedere panoramică asupra unei foarte mari părți a Bibliei. Babilonul – un rebel din naștere Să începem de la Geneza 10, unde găsim o colecție de nume pe care nimeni nu mai știe cum să le citească corect, lista neamurilor. Când parcurgi această listă, nu se poate să nu observi că în această înșiruire în care Dumnezeu ni-i prezintă pe descendenții lui Noe, există un individ cu numele de „Nimrod”. Sonoritatea acestui nume este foarte asemănătoare cu cea a cuvântului ebraic „Marad”, care înseamnă rebel, răzvrătit, războinic. Textul din Geneza 10:8-9 face un adevărat joc de cuvinte prin asocierea acestor două cuvinte: (citat biblic) „Cuș a născut și pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului.” Există chiar și o zicere proverbială răspândită printre cei care i-au cunoscut faima: „ … iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului”.

Versetul următor, 10, enumeră orașele peste care s-a întins domnia lui Nimrod și, primul de care dăm este … Babilonul, prima cetate zidită de oameni după epocala catastrofă a potopului lui Noe. Gândiți-vă la aceasta: Babilonul a fost prima aglomerare urbană de după potop, iar numele celui care a ctitorit-o are semnificația de „rebel”! Ni se spune că omul acesta a mai zidit și alte cetăți: (citat biblic) „El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Șinear” (Gen. 10:10). Șinear este câmpia aluvionară din sudul Irakului modern, între Bagdadul de azi și golful în care se varsă Tigrul și Eufratul. Șinear este regiunea, Babilon este cetatea, Nimrod este întemeietorul, iar evenimentul este, cronologic vorbind, prima formare urbană a oamenilor de după potop.

CONTINUARE sub video

Să trecem acum la capitolul 11, pe care-l cunoaștem așa de bine că am ajuns să nu mai băgăm în seamă amănuntele lui semnificative. Iată primele două versete: (citat biblic din Geneza 11.1-2) „Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în țara Șinear; și au descălecat acolo” (încheiat citatul biblic). Se pune întrebarea: „Cine-i mâna pe ei înspre răsărit?” Cine este acela care s-a pus în fruntea lor și le dirija mersul? Capitolul precedent ne-a dat deja răspunsul: Nimrod. Valul omenirii care se deplasează spre răsărit este mânat de Nimrod care formează cea dintâi cetate de după potop: Babilonul. Iată care i-a fost motivația și iată care le-a fost dorința: (citat biblic) „Și au zis unul către altul: „Haidem! Să facem cărămizi, și să le ardem bine în foc.” Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var. Și au mai zis: „Haidem! Să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul, și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului” (Gen. 11:3-4).

Acest text este o „declarație-program” și ea reprezintă cheia care ne poate ajuta să înțelegem ce înseamnă Babilonul în Biblie. Mulțimea aceea de oameni care s-au hotărât să întemeieze prima cetate de după potop urmărea un scop precis. Textul ne despică acest scop în trei motivații complementare. Sunt trei raționamente pentru care a trebuit să existe o cetate și un turn în locul numit Babilon: :

I. Au vrut salvare

Un turn care să atingă cerul.” Expresia „Turnul Babel” nu se află în textul Bibliei, decât sub forma unui subtitlu adăugat mai târziu. „Babel” se poate traduce prin „poarta lui Dumnezeu” (Babilu în limba acadiană) sau „șarpele inelat”, din pricina formei în spirală pe care se presupune că a avut-o. În ebraică, „balal” înseamnă „încurcătură, confuzie” (Geneza 11:9). Turnul din valea Șinear a reprezentat încercarea oamenilor de a construi o punte între locul „căderii lor” și „cerul prezenței lui Dumnezeu”. De aici și până acolo! De la pământ până la cer: „un turn al cărui vârf să atingă cerul”. Nimrod și oamenii de atunci nu s-au supus limitărilor stabilite de Dumnezeu după momentul căderii în păcat. Zidirea turnului a fost echivalentă cu adunarea tuturor resurselor umane de atunci pentru ca, prin puterile lor, oamenii să-L oblige pe Dumnezeu să-i reintegreze în ordinea cosmică.

Examinat ușuratic și printr-un complex de falsă superioritate, pasajul ne-ar putea duce pe o pistă falsă, subliniindu-ne aparent „incapacitatea omenirii de atunci de a înțelege legile fizicii și dimensiunile realității în care trăiau”. Este clar că toată masa planetei pământ nu le-ar fi fost deajuns oamenilor de atunci ca să facă un turn suficient de înalt pentru a străbate galaxiile spațiului cosmic. Turnul Babel n-ar fi putut niciodată să-și atingă scopul, dacă o punte materială între pământ și cer ar fi fost adevăratul scop al construirii lui. Amănuntul care ne arată că turnul a urmărit o altfel de dimensiune și o altfel de incursiune de la pământ la cer este scris în versetul 6. Examinând situația creată, Dumnezeu nu-și bate joc de oameni și nici nu le declară inițiativa drept o imposibilitate. Dumnezeu a înțeles că era vorba despre altceva și acest „altceva” ar fi fost foarte posibil și chiar probabil de realizat: (citat biblic din Geneza 11.6) „Domnul S-a coborât să vadă cetatea și turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. Și Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, și toți au aceeași limbă; și iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând” (încheiat citatul biblic).

Turnul Babel, din cetatea Babilonului, așezat în câmpia Șinear a fost un fel de „portal cosmic”, un observator astronomico-religios prin care creaturile de pe pământ urmăreau să se asocieze cu „puterile văzduhului” despre care ne vorbește Noul Testament, extratereștrii supranaturali ostili ordinii lui Dumnezeu și atrași de arhanghelul Lucifer în răscoala lui spirituală. Nimrod și omenirea de atunci era nostalgică după combinarea dintre „îngerii lui Dumnezeu și fetele oamenilor” care produsese vremuri de nemaiauzit progres, este drept, „cu foarte puternice tente demonice” …Turnul era și realizabil și profund religios în întrebuințarea lui.

Religia lui urmărea însă să fie „închinarea la Satan” și pătrunderea prin această alianță în dimensiunile pierdute ale „supranaturalului”. „Salvarea” pe care o dorea Nimrod era ieșirea din „starea noastră smerită” despre care vorbește Pavel și reintegrarea prin forță și abuz în sferele civilizațiilor cerești: (2 citate biblice) „El va schimba trupul stării noastre smerite, și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21). Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-ți aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri …” (Evrei 2:6-7).(încheiat citatele biblice)

De ce le-a blocat Dumnezeu calea aceasta spre salvare? Pentru că alternativa Babilonului n-ar fi fost de fapt o „salvare”, ci o alegere rea cu consecințe nefaste eterne. Oprirea construirii turnului a fost un gest al dragostei și înțelepciunii divine, după cum fusese și alungarea din paradis și potopul de pe vremea lui Noe. Prin toate aceste trei aparente pedepse lucra harul lui Dumnezeu și hotărârea Lui nestrămutată de a ne face bine. Prin alungarea din Paradis ni s-a interzis accesul la pomul vieții, care ar fi dat un caracter etern înstrăinării noastre de Dumnezeu; am fi început „moartea a doua” cu consecințele ei ireversibile.

Prin potop, Dumnezeu a selectat o familie necontaminată probabil de morbul încuscririi demonice cu „fiii lui Dumnezeu care nu și-au păstrat locuința”, ci s-au coborât să contamineze zestrea genetică și spirituală a omenirii pentru a bloca planul mesianic al întrupării lui Christos printr-o femeie. Tot restul populației lumii, împreună cu toate viețuitoarele au trebuit omorâte, pentru a da o șansă unui început necontaminat: (citat biblic din Geneza 6:1-12) „Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea, și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, și S-a mâhnit în inima Lui. Și Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului; căci îmi pare rău că i-am făcut. “Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ, și iată că pământul era stricat; căci orice făptură își stricase calea pe pământ” (încheiat citatul biblic). Oprirea construirii turnului Babel a blocat accesul omenirii „pe ușa din dos” în universul spiritual cosmic și alianța dintre urmașii lui Noe și aceia care pervertiseră creația de pe pământ înainte de Potop.

II. Au vrut semnificație 

Și să ne facem un nume!” – au spus aceștia. În Biblie, numele nu sunt doar o colecție plăcută de sunete, ci formulări care ascund în ele destăinuiri despre identitatea și destinul cuiva. Un „nume” reprezintă o anumită „stare”, definește o foarte precisă „calitate a cuiva”. Îndepărtarea de Creator a dus creatura în rătăcire. Alungarea din Paradis le-a produs oamenilor o teribilă criză de identitate. Nemaifiind „ai Domnului”, ajunseseră „ai nimănui”. Aceasta era ceea ce simțeau și resimțeau dureros în inimi. A reintra în sferele cerești prin propriile puteri era echivalent cu a-I spune lui Dumnezeu: „Am făcut-o și fără Tine. Am realizat-o prin puterile noastre. Ne-am făcut singuri un nume mare printre creaturile cerului”. Dumnezeu știa criza de semnificație prin care trecea omenirea și avea pregătită o cale pentru rezolvarea acestei probleme. În capitolul imediat următor din Geneza citim că Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din mulțimea păgână și i-a propus tocmai să-l scoată din groaznica criză de semnificație: (citat din Geneza 12.1-2) „Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvânta; Îți voi face un nume mare, … “ (încheiat citatul biblic).

Identitatea veritabilă se definește în funcție de ceva sau de cineva. Orice identitate definită față de lucruri sau situații este falsă și efemeră. Numai identitatea definită față de Creatorul Universului, este și va rămâne pururi adevărată. Dumnezeu este un punct de reper universal pentru toate făpturile. Problema identității umane, rezolvată pentru Avraam prin chemarea lui, va fi rezolvată de Dumnezeu în final pentru toți aceia care s-au întors prin credință la El. Despre aceasta ne spune Domnul Isus în cartea Apocalipsei: (2 citate din Apocalipsa) „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, și-i voi da o piatră albă, și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește” (Apoc. 2:17). Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu și Numele Meu cel nou” (Apoc. 3:12). (încheiat citatele)

Semnificația noastră eternă va fi dată de această întreită identitate: pe noi va fi „scris”: ”Numele Dumnezeului Meu”, „numele cetății Dumnezeului Meu”, și „Numele Meu cel nou”. Un veritabil „Social Security Number” cu trei seturi de numere …Așadar, inițiativa lui Nimrod și a oamenilor din Babilon urmărea dobândirea unei identități false obținute prin uzurpare. Era calea propusă umanității de către Lucifer.

III. Au vrut siguranță

„ … ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului”. Condițiile lumii de după cădere și potop erau grele și locurile erau periculoase. Există o putere în mulțime și un sentiment de siguranță în aglomerația unei mulțimi. Chiar așa a sunat și deviza din Internaționala comuniștilor: „De ce uitați că-n voi e număr și putere?!”. Formarea unor mari aglomerări umane era însă în directă contradicție cu porunca pe care le-o dăduse Dumnezeu oamenilor: (citat din Geneza 9.7) „Iar voi, creșteți și înmulțiți-vă, răspândiți-vă pe pământ, și înmulțiți-vă pe el!” (încheiat citatul biblic).

Nimrod a ales să nu se supună acestei porunci divine, de parcă i-ar fi spus lui Dumnezeu: „Nu sunt de acord cu planurile Tale. Avem noi unul mai bun. Vom sta aici împreună și nu vom merge nicăieri”. Babilonul este cel dintâi oraș zidit de oameni după pedeapsa potopului. A fost ridicat de un om care în nume, în porniri și în acțiuni a fost un „rebel” față de Dumnezeu. Nimrod a fost un om plin de mândrie. El și-a ridicat pumnul spre Dumnezeu și i-a zis: „N-avem nevoie de Tine! Nu Te vrem! Vrem să trăim așa cum hotărâm noi. Vom face ce ne place, când ne place și cum ne place. Vom trăi fără Tine”. Din momentul acesta, Babilonul și-a definit un caracter anume: cetatea mândriei, a rebeliunii față de Dumnezeu, a împotrivirii față de planurile Lui și a construirii unor alternative proprii pentru soluționarea problemelor omenirii.

Știm ce s-a întâmplat atunci. Dumnezeu a venit, a văzut și a spulberat planurile lui Nimrod. Prin încurcarea limbilor, Dumnezeu i-a împrăștiat cu forța pe toată suprafața pământului. Edictele lui Dumnezeu sunt foarte eficiente. Cel dat la Babel n-a fost revocat niciodată și, de atunci, omenirea nu s-a mai putut aduna din fărâmițarea națiunilor pământului. Trebuie reținut faptul că, separată de Dumnezeu, „mulțimea nu face putere”, ci … prostii! Înțelepciunea divină a socotit că este mai bine să o fărâmițeze în fragmentele naționale pe care le vom întâlni chiar și în marea unitate a Împărăției viitoare: „frunzele pomului servesc la vindecarea Neamurilor” (Apocalipsa 22:2).

Fiecare națiune a lumii își poate recunoaște și reconstitui drumul înapoi spre același punct de origine: Babilonul străvechi. De acolo au început toate problemele noastre. Toate au fost puse la cale în această cea dintâi cetate a omenirii care se ridica nesmerită după pedepsirea prin apele Potopului: (citat din Geneza 8.21) „Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui” (încheiat citatul biblic și citatul extrem de larg din anexa la Biblia planului profetic) Urmărindu-ne și în emisiunile săptămânale viitoare, veți putea afla lucruri deosebit de interesante despre istoria și viitorul Babilonului și, mai târziu, a Ierusalimului, cât și despre modul în care Dumnezeu va tranșa antagonismul ireductibil, ancestral dintre aceste două cetăți/colectivități umane reprezentative. Pentru că, să nu uităm, Dumnezeu și nu omul -are ultimul cuvânt!

Fiți binecuvântați de Domnul care a creat Cerurile și Pământul!

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. dininimapentrutine
    Ian 10, 2018 @ 14:46:41

    A republicat asta pe Ciprian Barsan.

    Răspunde

  2. octavpelin
    Ian 11, 2018 @ 02:38:45

    A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue
%d blogeri au apreciat asta: