ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA – INCHIZIȚIA ROMÂNIEI: CNCD (PARTEA II)

Continuam comentariul inceput Joia trecuta despre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii („CNCD”) care in opinia noastra e cea mai nedemocratica institutie a Romaniei, un pericol pentru democratie si statul de drept, si cea mai mare amenintare pentru libertatea cuvintului, de constiinta si religioasa din Romania. Cine a ales aceasta institutie? Cine a votat-o? De peste doi ani trei milioane de cetateni romani vor sa-si exercite dreptul la vot intr-un referend constitutional dar sunt ignorati, in timp ce institutia numita CNCD continua sa ne suprime libertatile. Nu suntem singurii care exprimam aceste opinii. In doar o saptamina am primit multe comnetarii din partea cititorilor nostri privind CNCD care ne fac sa conchidem ca CNCD e si una din institutiile cele mai dispretuite din Romania. Curiozitatea ne-a impins sa accesam facebook-ul CNCD si am fost stupefiati de comentariile negative, si pe alocuri chiar vulgare si nepotrivite, ale publicului la adresa CNCD. Una din reactiile primite la AFR o reproducem mai jos.
 
Inchizitia din Lima – o paralela istorica
Pentru a ilustra pericolele reale pe care CNCD le institutionalizeaza in Romania, prin amenzi si o retorica aroganta care inspaiminta cetatenii tarii, e bine sa ne intoarcem in timp cu sute de ani in urma sa vedem cum a fost atunci si cine teroriza oamenii din zilele acelea. Facem o paralela cu o alta Inchizitie care teroriza oamenii, Inchizitia din Lima. Fiecare roman care ajunge in Lima, Peru trebuie sa-si faca timp sa viziteze Muzeul Inchizitiei din Lima. Muzeul se afla intr-o cladire impozanta din centrul Limei, un edificiu colonial care vreme de mai bine de 100 de ani a fost locul in care cei care gandeau ori se exprimau contrar ideologiei oficiale de atunci erau torturati, dati in instanta, si, in caz ca erau gasit vinovati, condamnati. In piata de peste drum se tineau infioratoarele auto da fe, ceremoniile publice in care erau pedepsiti ereticii, inclusiv arderile pe rug despre care scriem putin mai jos.
Muzeul Inchizitiei de la Lima se aseamana intr-o oarecare masura cu Jilava. In Muzeul Inchizitiei pot fi vazute instrumentele si mesele de tortura, camerele tenebroase in care erau tinuti acuzatii, largile si impresionantele sali de judecata unde erau judecati acuzatii, si custile in care erau tinuti ei pe timpul procesului. [Poze: https://gringoperu.blogspot.com/2015/08/museum-of-inquisition.html]
Dar un lucru deosebit care poate fi vazut in Muzeu, care lipsea pe vremea primei inchizitii romane, Securitatea, sunt cartile groase de procedura penala care impuneau judecatorilor cum sa interogheze martorii si acuzatii, cum sa determine credibilitatea probelor si a evidentei si sa elimine probele suspicioase ori care nu puteau fi dovedite. Cartile acestea groase, cu scoarte negre si margini vopsite in rosu, sunt amplasate linga usile imense ale salilor de judecata. Nu suntem naivi si nici nu credem ca deciziile judecatoresti ale Inchizitiei erau corecte ori impatiale. Insa mentionam acest aspect pentru ca Inchizitia romana de pe vremea comunismului, Securitatea, nici macar nu avea carti de procedura care sa asigure ca acuzatii erau tratati cit de cit drept.
 
Ricardo Palma – Analele Inchizitiei din Lima
Celor interesati si mai mult de subiect le sugeram opera clasica a istoricului peruan Ricardo PalmaAnales de la Inquisicion de Lima, publicata in anii 1860. Doar editia din 1897 mai e disponibila iar exemplare tot mai rare ale acestei editii pot fi achizitionate doar in anticariatele din Lima. Mentionam perioada cind Analele au fost publicate pentru a denota credibilitatea lor, ele fiind scrise si publicate cu cel putin 100 de ani inainte ca political correctness („corectitudinea politica”) a filosofilor de la Harvard sa fi infectat si intoxificat gandirea generatiilor contemporane.
Inchizia din Lima a fost demarata prin edictul guvernatorul din Peru din 9 ianuarie 1570. Motivatia principala a fost declinul moral in coloniile spaniole dupa cei aproape 50 de ani de cind Peru devenise colonie spaniola. Sutele si miile de soldati spanioli, despartiti de neveste si familii, au inceput sa comita acte de viol, s-au recasatorit in Peru cu femeile bastinase cu toate ca oficial inca erau casatoriti in Spania, s-au dedat la betie, si, in general, au incetat sa mai traisca virtuos. Pe scurt, crimele sexuale au devenit atit de multe si consecintele atit de serioase, incit autoritatile au fost constranse sa intervina. Consecintele sociale nu au intirziat nici ele sa se manifeste. Copiii ilegitimi, copiii strazii, destramarea familiilor si divortul au devenit ceva comun. Autoritatile seculare au acordat Bisericii competenta de a se ocupa si pedepsi crimele sociale de atunci, dind astfel nastere Inchizitiei din Lima. Inchizitia a functionat 243 de ani pina in 22 februarie 1813 cind a fost abolita.  Judecate si pedepsite au fost in special crimele sexuale, numite in documentele oficiale ale Inchizitiei „crimen lesa majestatis humana„, si ele nu erau putine.
Daca la inceput crimele majore de care se ocupa si pe care le judeca Inchizitia din Lima au fost divortul, bigamia, violul, adulterul, incestul, betia si violenta in familiei, in timp, crimele principale au fost gandirea libera, libertatea religioasa, libertatea de constiinta si exprimarea opiniilor. Astfel au fost dati in instanta, gasiti vinovati si pusi in inchisoare – si chiar arsi pe rug- protestantii (numiti in Analele lui Palma „luteranos„). Cei mai vizati erau corsarii britanici capturati de spanioli in apele teritoriale ale Americii de Sud. (Lista corsarilor britanici condamnati pentru vederile lor religioase apar in Analele lui Palma la pagina 49) De exemplu, in 1595, 13 pirati britanici protestanti care faceau parte din grupul de pirati a lui Richard Hawkins, au fost condamnati la inchisoare pentru „luteranism”.
Apoi au urmat evreii. Si ei, la fel ca si protestantii, au fost intemnitati pentru ca impartasau o credinta ori confesiune diferita de cea oficial impusa in coloniile spaniole, inclusiv in Peru. Au urmat apoi „blasfemitorii”, persoanele care impartasau religiile pagine de atunci, in special incasii. Altii au fost dati in instanta pentru ca faceau „pact cu diavolul” („pacto con el demonio”) (Pagina 16) Altii pentru vrajitorie. Unii din cei declarati vinovati erau chiar si arsi pe rug in ceremonii publice cunoscute cu numele de auto da fe. Prima sentinta de genul acesta a fost data si aplicata public pe 15 noiembrie 1573, o zi de duminica. Altii erau pedepsiti pentru ca citeau carti interzise, de exemplu cartile evreului olandez Erasm din Rotterdam, ori carti protestante tiparite si aduse clandestin din Mexic. Pedepsiti erau si cei care introduceau in coloniile spaniole alte carti interzise, ori tipareau carti si pamflete interzise. Altii erau pedepsiti pentru ca propovaduiau o teologie crestina diferita de cea oficiala si influentau pe multi sa le urmeze ereziile. Altii erau intemnitati pentru ca se inchinau Simbata in loc de Duminica.
 
Revolutia franceza
Iar dupa 1789 cind a izbucnit Revolutia Franceza, Inchizitia din Lima a inceput sa dea in instanta si sa condamne la grei ani de inchisoare persoanele care impartasau ideile ori obiectivele revolutionarilor francezi, aduceau in Peru carti ori literatura revolutionara ori scriau si publicau in coloniile spaniole materiale inspirate de ideologia revolutionarilor si iluministilor francezi. Literatura islamica era si ea strict interzisa iar cei care o importau ori citeau erau pedepsiti si ei cu ani grei de inchisoare. Cartile confiscate erau arse.
Ultimul capitol din Analele lui Palma (Paginile 205 la 233) da o lista a persoanelor pedepsite pentru ca citeau ori detineau literatura revolutionara ori iluminista. De exemplu, in 1785 Luis Bulini a fost condamnat pentru ca citise operele lui Voltaire. In 1800 Alvarez del Villar a fost condamnat pentru ca citea literatura revolutionara pariziana. In 1806 Casimiro Rivas a patit la fel pentru ca il citea si el pe Voltaire. Un altul a fost condamnat in 1810 pentru ca citise operele lui Puffendorf, iar altii in acelasi ani si anii urmatori pentru ca detineau ori citeau operele lui Rousseau, Diderot sau Volney. Era la moda pentru oameni sa-i denunte pe cei care aveau in bibliotecile lor private cartile filosofilor francezi. Inchizitia facea razii, confisca cartile, iar proprietarii erau dati in instante si pedepsiti. Ultimul denunt si pedeapsa mentionata de Palma  a fost in 1820 a unui ofiter de armata care citise operele lui Abelard.
In 1572 Francisco de la Cruz a fost condamnat sa fie ars pe rug pentru ca inventase „o secta noua” si avea multi adepti. Pe 13 aprilie 1578 a fost condamnat la inchisoare Mateo de Enteres, un flamand din Tarile de Jos, pentru ca detinea „libros prohibido” (carti interzise). (Pagina 15) In aceasi zi a fost ars pe rug Pedro Bermejo pentru ca propovaduia ca mantuirea vine prin mila fata de aproapele nu prin credinta. Pe 29 octombrie 1581 a avut loc al treilea act public de ardere pe rug, cind au fost arse pe rug 20 de persoane, pentru luteranism, bigamie, blasfemie si iudaism. Un ultim caz celebru pe care il amintim e Francisco Moyen, parizian, vagabond prin coloniile spaniole din America de Sud, necasatorit, muzicant si pictor, arestat si dat in instanta pentru convingerile lui calviniste. A fost arestat in 1749, si condamnat la ani grei de inchisoare si la 200 de lovituri de bici in public. (Paginile 129-133)
 
Cazul lui Angela Carranza
Nu toti cei arestati, acuzati ori dati in instanta, insa, erau gasiti vinovati de crimele de care erau acuzati si, in general, procesele nu erau superficiale. Probabil ca cel mai celebru caz al Inchizitiei din Lima a fost acela a lui Angela Carranza, o femeie descrisa in Analele lui Palma ca fiind de o frumusete aparte, si care fusese acuzata de vrajitorie. Nascuta in 1641 in orasul care azi poarta numele de Tucuman in Argentina, Carranza, ziceau acuzatorii, facea minuni, avea vedenii celestiale, si multii oameni ii urmau invataturile eretice. A fost arestata in 1689 si procesul ei a durat 5 ani. Lectura publica oficiala a acuzatiilor impotriva ei a luat cinci (5) ore. Pe durata procesului au fost audiati 130 de martori. In final, mistica a fost gasita nevinovata dar i s-a interzis sa mai scrie. Inainte de a fi arestata a scris 7.500 de pagini de viziuni, miracole, si doctrine de tot felul. (Procesul lui Angela Carranza e descris in mod minutios in Capitolul III al Analelor lui Palma) Au fost si alte procese masive, unele dintre ele avind un rechizitoriu de peste 1.000 de pagini.
 
CNCD – o Inchizitie neconstitutionala
CNCD trebuie abolit, ori daca nu, competenta lui trebuie redusa drastic. Uneltele ei de persecutie a oamenilor de buna credinta care insista sa gandeasca si sa se exprime liber trebuie abolite. Libera exprimare, libertatea de constiinta si libertatea religioasa sunt singurele unelte pe care noi, oamenii de rind, le mai avem la dispozitie sa ne opunem statului secular care vrea sa gandim, sa adoptam si sa ne exprimam dupa chipul si asemanarea elitei intelectuale care dispretuieste traditia, valorile traditionale si credinta in Dumnezeu.
 
Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale
In 2007 Uniunea Europeana a relansat Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale. Cu sediul la Viena, Agentia pretinde sa promoveze drepturile fundamentale ale cetatenilor Uniunii Europene. In realitate, insa, Agentia s-a dovedit a fi un vehicol pentru promovarea, in principal, a drepturilor “minoritatilor sexuale”. In 2008 Agentia a emis un Raport vast privind actiunile “anti minoritati sexuale” in fiecare stat membru din Uniunea Europeana, inclusiv Romania. Printre altele Raportul a criticat Biserica Ortodoxa Romana si cerea implementarea la nivel national de masuri specifice si radicale pentru eliminarea discriminarii. Din perspectiva valorilor si a libertatii religioase, Raportul era foarte periculos. Dar acesta a fost doar inceputul
Agentia continua sa fie un pericol la adresa democratiei europene. Obsedata de „sexualitate”, Agentia monitorizeaza organizatiile si miscarile din Europa pe care le considera vinovate de „homofobie”, „transfobie”, „islamofobie” si alte lucruri ca acestea. Agentia e un vector esential de institutionalizare continua a revolutiei sexuale in Europa si subminarea libertatii religioase, a cuvintului si de contiinta.
Asemenea Inchizitie din Lima, pastori care propovaduiesc impotriva homosexualitatii au fost arestati si dati in instanta in Marea Britanie si Scandinavia. Un exemplu diferit, dar cit se poate de recent si relevant, e California care la nivel de stat se transforma intr-o Inchizitie de dimensiuni anticonstitutionale. Cu ani in urma un student a fost arestat intr-un campus universitar public din California pentru ca distribuia studentilor copii ale Constitutiei SUA. Incredibil! Din fericire, spatmina trecuta tribunalul i-a dat castig de cauza. [Detalii: http://www.foxnews.com/us/2018/01/18/court-ruling-vindicates-la-student-who-sued-college-for-curbing-his-free-speech.html]
Daca Romania nu are nevoie de CNCD, ea, democratia romana si statul de drept roman au nevoie de o institutie total opusa, una pe care noi am numi-o Autoritatea pentru Protejarea si Promovarea Libertatii Cuvintului, a Libertatii de Constiinta si a Libertatii Religioase. Aceste libertati sunt cele mai asaltate si subminate astazi, atit in Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cit si in tribunalele occidentale. Ar fi bine ca Romania sa institutie o astfel de Autoritate pentru a contracara actiunile ultra vireas ale CNCD. Un exemplu bun de imitat e SUA unde recent Administratia Trump a anuntat formarea unei agentii speciale pentru promovarea libertatii religioase si de constiinta in cadrul Ministerului Sanatatii SUA. [Detalii: https://www.hhs.gov/about/news/2018/01/18/hhs-ocr-announces-new-conscience-and-religious-freedom-division.html] Sub Administratia Obama organizatiile crestine si religioase erau discriminate si constranse sa adopte politici pro-avort si pro-homosexuale care incalca libertatea de constiinta si religioasa a angajatilor, patronilor si bisericilor. Daca Uniunea Europeana si Romania sunt serioase privind drepturile omului, infiintarea unor institutii similare in Europa si Romania este obligatorie.
 
AFR va recomanda: Va recomandam citeva materiale legate de subiectul de astazi. Acum o saptamina v-am informat ca guvernul canadian a anuntat ca nu va acorda sprijin financiar pentru crearea de locuri de munca de vara pentru tineri organizatiilor care nu agreeaza cu ideologia oficiala canadiana pro-homosexuala si pro-avort. Mai devreme in saptamina Guvernul canadian a anuntat ca decizia, criticata masiv de organizatiile religioase, ramine in vigoare. Detalii: http://lethbridgeherald.com/news/national-news/2018/01/23/feds-clarify-lgbtq-and-abortions-rights-attestation-for-summer-jobs-funding/.
Saptamina trecuta AFR a publicat prin portalul Cultura Vietii un comentariu despre o recenta decizie CEDO care ne submineaza drepturile parentale: http://www.culturavietii.ro/2018/01/19/cedo-parintii-nu-pot-refuza-participarea-copiilor-lor-la-orele-de-educatie-sexuala-obligatorie/
Si tot saptamina trecuta, colegii de la Cultura Vietii au publicat comentariul unui profesor american care observa, pe buna dreptate, ca expansiunea drepturilor sexuale merge in paralel cu restringerea libertatii religioase, de constiinta si de exprimare libera: http://www.culturavietii.ro/2018/01/09/sexul-si-problema-drepturilor-omului-de-stephen-baskerville/
 
COMENTARIUL UNUI CITITOR
Va deranjaza excesul de zel al CNCD? Daca da, va rugam sa ne scrieti. Unul din cititorii nostri, un publicist al unei publicatii online, ne indeamna sa luam atitudine. El sugereaza o actiune impotriva CNCD in Curtea Constitutionala si solicita conectarea cu organizatii neguvernamentale dispuse sa se alature acestei actiuni. Mesajul dinsului: „Stimati domni, Nu se poate initia semnarea unei sesizari, petitii la Curtea Constitutionala privind constitutionalitatea acestei „mistrese a adevarului”? Reclamata permanent pentru incalcare Constitutiei care-mi garanteaza libertatea de opinie. Va rog sa va ganditi la un astfel de demers la care sa se asocieze mai multe ONG-uri si persoane fizice ori juridice. Cazul savantului L. Danaila este revoltator de abject. Cu stima, BV”.
 
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
 
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
 
Reclame

Un comentariu (+add yours?)

  1. octavpelin
    ian. 25, 2018 @ 02:28:25

    A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: