Alzheimer – Povestea frumoasa a unui sot crestin care si-a ingrijit sotia pana la capat

Alzheimer – Dupa 60 de ani de casatorie – ingrijirea sotiei bolnave

Fratii din biserica imi spuneau: Frate Nelu, ea si asa nu te mai cunoaste. Du-o la azilul de batrani. Am spus: Nu. EU nu pot sa fac lucrul asta. Auzi, numai cand ma gandesc la lucrul asta, mi se pare ca rup ceva din mine. Nu pot! Si n-am dus-o. Si astazi, in incheiere vreau sa spun ca sunt foarte fericit.

Nelu Dambeanu (Los Angeles): inainte de-a se naste, mama a vrut sa-l avorteze. Apoi, copilaria si-a petrecut-o cu mama in casa jurnalistului Regelui Mihai I, Lazar Visoianu. Apoi, in casa generalului Ion Dragalina. Era copil cand era razboiul. S-a intors la Dumnezeu, s-a botezat intr-o biserica baptista. S-a casatorit si la finalul vietii sotiei, a ingrijit-o cu toata ca ea avea Alzheimer ani de zile. Si a ingrijit-o cu dragoste si cu devotament.  

Ioan Dambeanu din SUA si-a ingrijit sotia cu toata dedicarea si cu toata dragostea in ultimii ani de viata cand ea suferea de Alzheimer.

Ioan Dambeanu – Mama mea locuia la Bucuresti la familia Lazar Visuianu, care era jurnalistul Regelui Mihai I. Lucra ca femeie de servici si tatal meu era concentrat in armata. Fiind ofiter, el a plecat mai repede si noi am ramas singuri. In acea perioada, mama mea era insarcinata cu mine. Doamna la care a lucrat i-a sugerat ideea sa ma avorteze, spunand ca vremurile care vor veni in urma razboiului vor fi vremuri grele si ce va face cu un copil pe drumuri? Era 1936 si razboiul era in pregatire. Era luna mai si era o primavara frumoasa care te imbia la viata. Fiindca totul era in floare si avea un miros parfumat al primaverii, dar o mama avea gandul de a intrerupe viata. Si eu nu aveam pe nimenea care sa-mi apere dreptul la viata. Mama a luat tramvaiul sa mearga sa avorteze, dar Dumnezeu care a pus capat acestui plan ucigas, m-a salvat in chip miraculos.

Cand mama a ajuns in statia de tramvai unde trebuia sa coboare, acolo era un calugar batran. Atunci, o forta divina a tras-o spre acel calugar, spunandu-i: Omule, stii ce vreau sa fac? El a spus: Nu. Atunci mama i-a spus ca are un copil in pantec pe care vrea sa-l avorteze. In acel moment, calugarul a ridicat mainile spre cer strigand: Nu, femeie! Mai bine omoara-ma pe mine, ca nu ai atat pacat, fiindca copilul care se va naste va fi robul Celui Prea Inalt. Mama a ramas si mai ingrozita, dar a multumit omului, s-a intors acasa renuntand la acea crima odioasa.

Ajunsa acasa, a povestit doamnei ce se petrecuse. Auzind povestea a strigat la ea: Esti o femeie nebuna. Nu judeci. Nu stii ca acest razboi care ne sta in fata va aduce multa durere si multe familii vor ramane singure. Ce vei face cu tine, avand dupa tine un copil? Nu vrei sa judeci, Maria? Apoi i-a spus: Si eu sunt gravida si chiar acum ma duc sa fac avort. Si s-a dus , dar n-a sfarsit-o bine, ca in mai putin de trei luni a murit, facand o puternica infectie. Aceasta este povestea avortului.

Dupa moartea doamnei Visuianu, mama si-a schimbat locul de munca la generalul Dragalina (multe strazi din Bucuresti poarta numele de Ion Dragalina), care dupa scurt timp a plecat mai aproape de front, stabilindu-se la Cernauti pentru un tmp pentru ca acolo era regimentul sau. Mama si cu mine ne-am dus cu el si familia lui. Acolo am inceput scoala primara. Generalul a plecat pe front , iar familia lui a fost trimisa acasa la parintii ei.

CASATORIA – fara ocolisuri i-am spus: Sora Elvira, am avut un vis. Eu un an de zile am postit ca El sa-mi pregateasca o sotie. Cand am spus acest lucru ea a ramas putin socata, dar mi-a raspuns: Frate Nelu, eram la biserica Speranta (Arad) si tu ai cantat o cantare. Si in timp ce cantai o voce imi spunea. Acesta va fi sotul tau. Din acest moment s-a înjghebat intre mine si Elvira o prietenie pentru totdeauna. La doua saptamani am facut logodna, la o luna ne-am casatorit. Am avut o viata frumoasa, implinita. Viata mea s-a schimbat. Ea, pentru mine, a fost cu adevarat o sotie credincioasa. Nu spun ca nu au fost si probleme, ca asta-i familia pe pamant. Dar in toate le-am rezolvat cu Domnul. Am fost impreuna 59 1/2 ani.

In 2012, sotia s-a imbolnavit mai grav. Pana atunci era o forma mai usoara. S-a imbolnvait, a fost slabita si a fost nevoie sa o ingrijesc in mod special. A trebuit sa fiu langa ea. O duceam la biserica. Ii faceam mancare. O spalam. Mainile mele o spalau, o ingrijeau cu atata dragoste . Aveam bucurie ca imi fac slujba pe care am jurat ca o voi face, pentru ca in ziua nuntii am spus ca vom fi impreuna  si la bine si la rau, si in bogatie si in saracie, si in sanatate si in boala. Iar astazi sunt foarte bucuros si fericit ca mainile mele au iubit-o prin dragoste. Nu mi-a dost greu- cand ai dragoste. Nu-i usoara lucrarea. Trebuia sa o hranesc cu lingura. Trebuia sa o duc de subsuori sa o pun in pat. Va spun, nu era usor. Dar cand ai dragoste, totul e bine. Astazi sunt foarte fericit ca am fost cu ea pana la sfarsit.

UN EPISOD FOARTE IMPORTANT – In 15 noiembrie dimineata s-a trezit, dar inca statea in pat. Eu cautam sa vad de ea foarte des. Era ora 7, a deschis ochii. mi-a zambit si m-a privit cu o fata atat de frumoasa incat am ramas cumva socat. Ea, in ultimii ani de viata nu ma mai recnostea deloc. De multe ori cand venea baiatul meu, in loc sa-i spuna Danut, cum il cheama, il amintea pe fratele ei, Iosif. Deci facea confuzie, nu mai stia prea multe despre ea. I-am facut cu mana si ea m-a salutat la fel, mi-a facut cu mana. Mai tarziu am realizat ca acesta a fost ultimul salut de ramas bun pentru ca in ziua de 15 noiembrie 2015, la ora 9 seara, s-a simtit rau. Am vazut-o ca sta in pat si era nelinistita. Respira foarte greu. Si-a atintit ochii spre tavan si nu-i misca. Eu, ca sa vad daca imi urmareste mana, am rotit mana deasupra capului ei. Dar, nu mai. Atunci am sunat pe fiul meu Danut, sa cheme de urgenta salvarea. AU dus-o la spital si au gasit ca are doua vene de 90% infundate si un 100%. Au vrut sa-i faca o interventie chirurgicala, dar a fost prea tarziu pentru ca inima ei nu mai lucra decat de 20%. Asa ca a doua zi ea a trecut la Domnul ei pe care l-a iubit.

Fratii din biserica imi spuneau: Frate Nelu, ea si asa nu te mai cunoaste. Du-o la azilul de batrani. Am spus: Nu. EU nu pot sa fac lucrul asta. Auzi, numai cand ma gandesc la lucrul asta, mi se pare ca rup ceva din mine. Nu pot! Si n-am dus-o. Si astazi, in incheiere vreau sa spun ca sunt foarte fericit. Despartirea pentru multi inseamna tragedie. Pentru mine nu inseamna tragedie. E o revedere. Ne vom intalni. Pentru altii care n-au credinta, intr-adevar, e o despartire vesnica. Dar pentru mine, nu. Bucuria pe care o am in viata, in primul rand, ca mi-am respectat juruinta de credinta pe care am facut-o in ziua nuntii. Niciodata nu mi-am inselat sotia in acesti 60 de ani. Niciodata. Am spus-o si in biserica. Nu este normal ca sotia sau sotul sa-si insele sotul sau sotia pentru ca Dumnezeu ne-a legat pentru vesnicie, sa fim unul pentru altul, nu ca sa ne inselam. Noi nu avem voie sa ne apropiem de femei straine pentru ca acesta este un pacat strigator la cer. Nu, categoric. Nu ca-s eu grozav. Vreau sa spun: Nu ca sunt eu grozav. Dar in toate aceste (nu zic ca n-am auvt ispite), dar in toate acestea, Dumnezeu care a spus inainte de a ma naste: Copilul care se va naste va fi robul Dumnezeului Celui Prea Inalt, – M-a ocrotit de toate ispitele si am trecut cu El biruitor. Fara El eram un ratat. Dar daca am reusit aceasta performanta, nu sunt eu, e Dumnezeu, care m-a trecut victorios peste toate ispitele.

UN SFAT – Sfatul meu, asa ca pentru fratii mei, ca sa aiba o viata de multumire, de fericire si oridecateori ei vor pune capul pe perna, sa poata dormi linistiti ca nu-i mustra nimic: SA-SI IUBEASCA SOTIILE. Iar SOTIILE SA-SI IUBEASCA SOTII. Pentru ca nu stie niciunul cand va fi vremea cand unul din doi va fi luat acasa. De aceea, timpul e asa de scurt. Eu ma uit in urma si nu stiu cum au trecut 59 1/2 ani. Si de multe ori imi pare rau ca n-am fost mai bun cu sotia mea, pentru ca n-am iubit-o poate mai mult decat trebuia.

Indemn pe fratii mei ascultatori sa-si iubeasca sotiile si sa-si implineasca cu cinste si cu devotament juruinta de credinta pe care a facut-o in ziua nuntii. Aia e  o juruinta care a fost scrisa in ceruri si intr-o zi se vor intalnit cu ceea ce au jurat. De aceea le dau acest sfat, sa-si iubeasca sotiile si sa nu apeleze la divort. Divortul este o tragedie. Dumnezeu nu ingaduie divortul, El e impotriva divortului. La un divort e o rupere. Dumnezeu, in primele pagini spune: De aceea, omul va lasa pe tatal si pe mama si se va alipi.. Nu spune ca se va uni. Se va alipi. Si ce este lipit, cand te desparti, lasa rani. Rani adanci in viata copiilor, in viata sotilor. Sa nu spuna cineva: Am experienta asta… Ca daca a divortat, are liniste si pace. Nu. Prima sotie ii ramane in minte toata viata. Asta e tot ce pot eu spune pentru cei care vor sa asculte si sa implineasca, sa fie iubiti de Domnul si sa aiba o viata curata si sfanta pe pamantul acesta care intr-adevar, prin mass media, se introduce in casele oamenilor atata murdarie. Nu priviti la alea. Aveti Cuvantul lui Dumnezeu, priviti la el. Si El va va face liberi, slobozi, sa traiti pentru slava si gloria lui Dumnezeu. Amin.

La ordinea zilei Alzheimer-Dupa 60 de ani de casatorie -ingrijirea sotiei bolnave Feb 2018

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: