Viorel Udriște – MOARTEA LUI HRISTOS: CA O JERTFĂ DE ÎMPĂCARE

Ca o jertfă pentru păcat, moartea lui Hristos pe cruce este evenimentul revelator decisiv, manifestarea escatologică a lui Dumnezeu și a iubirii Sale, precum și a vieții eterne. Iubirea ca o realitate între credincioși derivă nu din iubirea noastră pentru Dumnezeu, ci din iubirea Lui față de noi, manifestată în moartea ispășitoare a lui Hristos pentru păcatele noastre. Iubirea lui Dumnezeu revelată prin Cruce îi pune pe credincioși sub o obligație morală. „Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” (1Ioan 4:11)

MOARTEA LUI HRISTOS: CA O JERTFĂ DE ÎMPĂCARE

ȘI CA O REVELAȚIE ESCATOLOGICĂ DIN EPISTOLA 1 IOAN

Moartea lui Hristos, în sensul ei sacrificial, ispășitor constituie baza mesajului acestei epistole. Lumea și lucrările diavolului au fost invinse prin Crucea lui Hristos, aceasta reprezentând revelația escatologică a iubirii lui Dumnezeu care trebuie să determine mărturisirea și conduita celor care Îi aparțin. Credința și ascultarea sunt legate inerent una de cealaltă, nu doar printr-o etică a obligației față de tiparul comportamental al lui Hristos, ci în mod cu totul fundamental, prin „nașterea” divină a credincioșilor și prin darul Duhului. „Dacă știți că El este neprihănit, să știți și că oricine trăiește în neprihănire este născut din El.” (1Ioan 2:29) & „Cine păzește poruncile Lui rămâne în El, și El în el. Și cunoaștem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni l-a dat.” (1Ioan 3:24)

Autorul epistolei îl prezintă pe Isus, ca venind în trup „Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta; orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu” (1Ioan 4:2), fiind Hristosul .„Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Isus este Hristosul ? Acela este Antihristul, care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul.” (1Ioan 2:22), și că rolul fundamental în asigurarea mântuirii este mortea Sa pe cruce; menționând că „sângele” lui Hristos este esențial în mărturisirea creștină. „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.” (1Ioan 1:7) & „Și trei sunt care mărturesc (pe pământ): Duhul, apa și sângele și aceștia trei sunt una în mărturisirea lor. (1Ioan 5:8)

Acest limbaj include un anumit accent pe realitatea fizică a morții lui Hristos și subliniază efectele mântuitoare ale morții Lui, prezentând-o în termenii unei jertfe ispășitoare. Interpretarea sacrificială a morții lui Hristos se încheie cu descrierea acesteia ca pe o ispășire pentru păcate. Moartea nu este un efect impersonal, în acestă epistolă, ci rezultatul judecății divine „Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui, să nu rămânem de rușine și depărtați de El.” (1Ioan 2:28), consecința neascultării și necredinței „Și lumea și pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1Ioan 2:17).

Moartea lui Hristos este esențială pentru mărturia divină în favoarea Lui, și este o jertfă de ispășire nu doar pentru credincioși, ci și pentru întreaga omenire, cu toate ostilitățile acesteia față de Dumnezeu și față de planurile Sale. Interpretarea Crucii ca pe o revelație este centrală și predominantă în epistolă, ea fiind revelarea iubirii lui Dumnezeu.

Ca o jertfă pentru păcat, moartea lui Hristos pe cruce este evenimentul revelator decisiv, manifestarea escatologică a lui Dumnezeu și a iubirii Sale, precum și a vieții eterne. Iubirea ca o realitate între credincioși derivă nu din iubirea noastră pentru Dumnezeu, ci din iubirea Lui față de noi, manifestată în moartea ispășitoare a lui Hristos pentru păcatele noastre. Iubirea lui Dumnezeu revelată prin Cruce îi pune pe credincioși sub o obligație morală. „Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” (1Ioan 4:11)
Autorul a văzut viața veșnică „pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată, deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1Ioan 1:2-3), chiar dacă viziunea lui este doar anticipatoare, acesta nu L-a văzut nici pe Dumnezeu, nici pe Hristos „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este.” (1Ioan 3:2), în gloria escatologică.

Ca o realitate escatologică, moartea lui Hristos reprezintă o victorie asupra diavolului și distrugerea lucrărilor sale „Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1Ioan 3:8), o victorie la care credincioșii sunt părtași, în spatele acestei victorii stă iertarea asigurată prin jertfa lui Hristos.

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: