BIRUINȚA ASUPRA PĂCATULUI  DIN PERSPECTIVĂ PAULINĂ – de Viorel Udriște

Semnul distinctiv al creștinului nu este respectarea unui set de reguli, asemenea evreilor, cu pretenția lor de a fi ținut Legea ca un indicator al identității sau ca un însemn al alegerii, ci prezența harului lui Dumnezeu în viața sa.

BIRUINȚA ASUPRA PĂCATULUI
DIN PERSPECTIVĂ PAULINĂ

Apostolul recunoaște universalitatea păcatului, totuși el nu consimte inevitabilitatea acestuia. Pavel îi îndeamnă mereu pe credincioși să nu cedeze în fața răului, ci mai degrabă să facă ceea ce este bine; acesta se roagă pentru credincioșii din Corint ca ei să nu facă rău: „Totuși ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înșine primiți, ci ca să faceți ce este bine…” (2Cor.13:7); și le recomandă celor din Colose să nimicească răul care este în ei: „De aceea omorâți măularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lacomia, care este o închinare la idoli.” (Col.3:5); iar credincioșii din Roma sunt îndemnați să nu se răzbune atunci când răul este îndreptat împotriva lor, ci mai degrabă să biruiască răul prin bine: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Rom. 12:17,21); și are un îndemn foarte asemănător pentru cei din Tesalonic: „Luați seama ca nimeni sa nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și fața de toți.” (1Tes.5:15). Este important să ținem minte că dragostea, care desigur ar trebui să caracterizeze pe toți creștinii, nu ține cont de fărădelege, aceasta „nu se poatră necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie nu se gândește la rău…” (1Cor. 13:5)

Apostolul nu se limitează la a denunța răul doar în domeniul spiritual, el îl informează pe Timotei că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1Tim. 6:10), aceasta fiind de fapt o idolatrie; îi îndeamnă pe credincioșii din Roma, să facă ce este este bine, astfel câștigând aprobarea conducătorilor și le reamintește, că dragostea nu face rău aproapelui. „Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele, și vei avea laudă de la ea. Dragostea nu face rău aproapelui…” (Rom.13:3,10)

Păcatul este universal și Hristos a murit pentru a trata efectele sale; Pavel afirmă și clarifică că el nu îi consirderă pe creștini niște oameni care continuă să păcătuiască: „Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Să păcătuim pentru că numai suntem sub Lege, ci sub har ?” (Rom.6:1,15) & „Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste.” (Gal. 5:15); adăugând totuși convigerea sa că păcatul lor este iertat.

Apostolul este deplin conștient și convins că păcatul este atât de adânc înrădăcinat în natura umană încât, a pretinde în această viață că, suntem liberi de orice păcat… este o obrăznicie. Pavel este foarte direct când afirmă că: „păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră” (Rom.6:14), adăugând: „pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har”. Semnul distinctiv al creștinului nu este respectarea unui set de reguli, asemenea evreilor, cu pretenția lor de a fi ținut Legea ca un indicator al identității sau ca un însemn al alegerii, ci prezența harului lui Dumnezeu în viața sa.

Prin har este mântuit cel credincios, și prin har este de asemenea trăită întreaga viață creștină ! Apostolul continuă să afirme că cei credincioși sunt acum eliberați de sub stăpânirea păcatului, și aceștia sunt de acum „robi ai neprihănirii” (Rom. 6:18)

Păcatul conduce inevitabil la Judecata finală; Judecata prezentă constă dintr-o anumită anticipare a viitorului, deoarece a păcătui… înseamnă a deveni păcătos. Păcatul va fi confruntat, în final, la Judecată, în tribunalul lui Hristos, această Judecată este parte a adevărului creștin și indică confruntarea finală a răului.

„Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. (1Cor. 4:4-5)

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: