Oslo, NORVEGIA – Cazul familiei Bodnariu va fi investigat de vicepreşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Valeriu Ghilețchi, care documentează cazurile de preluare a copiilor din familii.

Reclame

Jim Caviezel către studenții de la o universitate din Ohio: ,,Fiți sfinți” și ,,nu vă potriviți chipului acestui veac”.

În timp ce dialogul panelului despre film a fost fascinant, discursul final al lui Caviezel a făcut ca mulțimea din încăperea arhiplină să se ridice în picioare în aplauze răsunătoare.

„… Ei bine, cred că este timpul să ne întrebăm dacă mai știm încă libertățile care ne-au fost transmise de părinții noștri fondatori? Fiecare generație de americani trebuie să știe că libertatea există nu ca să faci ceea ce-ți place , ci pentru a avea dreptul de a face ceea ce trebuie … „- Jim Caviezel.(Breaking Christian News).

Actorul catolic Jim Caviezel, care a jucat rolul lui Isus în „Patimile lui Hristos”, le-a spus duminica trecută  studenților de la universitate că trebuie să se pună deoparte de această „generație coruptăși să fie „sfinți”. 

„Nu ați fost făcuți „să vă potriviți chipului acestui veac” fraților si surorilor mele „, v-ați născut să iesiți în evidență. să vă îndepărtați de această generație coruptă, să fiți sfinți”, a spus el.

Caviezel a făcut aceste comentarii în cadrul unei discuții de panel din 4 martie, de la Universitatea din Steubenville, Ohio, unde a discutat despre filmul „Pavel, Apostolul lui Hristos”, în care joacă. Lui i s-au alăturat Raymond Arroyo din EWTN, mediator al emisiunii „The World Over”, dr. Scott Hahn, președintele Teologiei Biblice și Noua Evanghelizare de la universitate, și Eric Groth, producătorul executiv al filmului „Pavel, Apostolul lui Hristos”.

În timp ce dialogul panelului despre film a fost fascinant, discursul final al lui Caviezel a făcut ca mulțimea din încăperea arhiplină să se ridice în picioare în aplauze răsunătoare.
Caviezel le-a spus studenților că ei sunt în „război” cu „cel mai periculos inamic” care vrea să vă înlăture libertatea, de a avea dreptul „de a face ceea ce trebuie” …

„…Well, I think it’s high time now that we ask ourselves if we still even know the freedoms that were intended for us by our founding fathers? Every generation of Americans needs to know that freedom exists, not to do what you like, but having the right to do what you ought…” -Jim Caviezel

 

 

 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – COMBATEREA PORNOGRAFIEI: NECESITATEA UNEI STRATEGII NATIONALE

Romania are nevoie de o strategie imediata pentru combaterea pornografiei. Scriem relativ des despre pronografie pentru ca este un subiect serios si vast si care se extinde exponential. Este o epidemie cu care ne confruntam zilnic. Multi dintre noi doresc pornografie iar pornografii o produc, in cantitati tot mai mari si variate. Un exemplu extrem al dinamicii dintre cererea si oferta pornografiei este situl pornografic online Pornhub, cel mai popular din lume, se pare, cu 80 de milioane de vizitatori pe zi. (Ati citit corect: 80 de milioane de vizitatori pe zi, adica pe parcursul a 24 de ore) Lupta impotriva pornografiei pare a fi o batalie impotriva morilor de vant. Adica fara rost si inutila. Odata ce tribunalele au decretat, cu zeci de ani in urma, un drept la a vizualiza, iar apoi de a produce, pornografie, societatea civila a fost, efectiv vorbind, dezarmata si a devenit practic imposibil sa lupti impotriva ei. A devenit parctic imposibil si pentru legiuitori sa legifereze interdictii impotriva pornografiei si a pornografilor. Tribunalele au devenit obstacolul principal in combaterea pornografiei. Chiar daca anumite restrictii sunt impuse prin lege, de exemplu varsta legala pentru a accesa ori vizualiza pronografie, a devenit practic imposibil, datorita tehnologiei, sa se previna accesul minorilor la pornografie. Si asta pare a fi problema cea mai serioasa pentru ca dependenta de pornografie incepe de la o varsta frageda si continua vreme de multi ani ori chiar pentru intreaga viata.
Odata copiii obisnuiti si dependenti de pornografie, multi dintre ei nu se vor putea debarasa de ea. Pornografii stiu lucrul acesta si il exploateaza in avantajul lor, cautind sa ademeneasca adolescentii. Nu e de mirare, deci, ca, in doar ultimii citiva si putini ani, a inceput sa se reliefeze o noua strategie pentru combaterea pornografiei: educarea tinerilor si a elevilor nu neaparat in prevenirea accesului lor la pornografie ci in a-i face sa inteleaga ca pornografia nu e folositoare, si nici nu ii poate pregati pentru o viata sexuala sanatoasa si satisfacatoare ca adulti ori pentru viata de casnicie. Aceasta strategie adopta o pozitie realista si pragmatica, tinind cont ca, in opinia celor care au devizat-o,  modalitati mai eficiente de combatere a pornografiei pe cai constitutionale ori legale nu exista. Daca tribunalele nu ne permit sa ne protejam copiii si familiile de pornografie, fie ea cit de gretoasa si degradanta, se impune adoptarea unei strategii diferite pentru a contracara mesajele materialelor pornografice si a efectelor lor. Strategia aceasta impune o campanie vasta de educare a adolescentilor  in intelegerea neadevarurilor promovate de industria pornografiei prin pornografie. Campania aceasta este cunoscuta in Statele Unite, unde a fost demarata, ca Porn Literacy, care in romaneste ar putea fi tradus cel mai bine ca Educatia Pornografica. Acest subiect a fost tratat recent pe larg intr-un articol vast publicat de New York Times Magazine pe 7 februarie. [Articolul: https://www.nytimes.com/2018/02/07/magazine/teenagers-learning-online-porn-literacy-sex-education.html?rref=collection%2Fsectioncollection%2Fmagazine&action=click&contentCollection=magazine®ion=rank&module=package&version=highlights&contentPlacement=8&pgtype=sectionfront]
 
Ce e educatia pornografica?
Educatia pornografica nu e identica nici sinonima cu educatia sexuala. E un fel de proces de alfabetizare a adolescentilor privind pericolele inerente ale accesului si consumului de pornografie. Programul acesta a inceput relativ recent, in doar 2016, si, pentru moment, e aplicat pe o scara foarte mica si limitata, la doar citeva districte scolare din Statele Unite. Primul proiect de alfabetizare pornografica a fost demarat in 2016 in Boston si a fost finantat de ministerul sanatatii al statului Massachusetts. Curricula programului e limitata, pe moment, la doar un singur curs, intitutat: The Truth About Pornography: A Pornography-Literary Curriculum for High School Students Designed to Reduce Sexual and Dating Violence („Adevarul privind pornografia: o curricula literar-pornografica pentru liceeni desemnata sa reduca violenta sexuala”). Programul a fost conceput si lansat de Emily Rothman, profesor la o universitate din Boston.
Programul de tip alfabatizare in pornografie porneste de la premiza ca pornografia nu e un lucru pozitiv, dar cei care l-au conceput l-au devizat nici sa nu fie critic la adresa pornografilor. Pornografia nu creaza dependenta, zic sustinatorii programului, doar creaza un comportament compulsiv.
Pornografia, insa, raneste si dauneaza. Studiile si articolele din publicatiile de specialitate privind efectele pornografiei sunt de ordinul sutelor. Practic, nu exista nici un singur studiu care sa afirme ca pornografia are efecte pozitive.Pornografia distorsioneaza relatii, simtamintele tinerilor, si duce la violenta. Pornografia vatama. Pornografia victimizeaza copiii. In 2016 a fost publicat un studiu solicitat de Guvernul Marii Britanii care descrie in cele 85 de pagini ale lui efectele devastatoare ale pornografiei asupra minorilor britanici. [Detalii:  https://www.nspcc.org.uk/globalassets/documents/research-reports/mdx-nspcc-occ-pornography-report-final.pdf] Pornografia normalizeaza ceea ce nu poate fi normalizat. Pornografia promoveaza comportamente ilegale. Practici sexuale ilegale sunt portretizate pe ecran de catre producatorii de pornografie fara consecinte legale. Violul, incestul, pedofilia, sodomizarea minorilor, bestialitatea, sunt practici sexuale inca ilegale. Ironic, insa, imaginile acestor practici, declansate pe ecran sub forma de pornografie, nu sunt. E paradoxal si faptul ca, in America, de exemplu, este o crima pentru un adult sa ofere ori sa arate material pornografic copiilor pina la 18 ani, dar cu toate acestea, accesul minorilor ori vizualizarea pornografiei online de catre minori a devenit practic imposibil de stopat. Pornografia deasemenea degradeaza femeile, trivializeaza sexualitatea umana si falsifica adevarurile privind sexualitatea. Daca aceste manifestari si consecinte nu pot fi contracarate prin mijloacele legale de care dispunem, ni se spune ca, cel putin pentru moment, alfabetizarea in pornografie a singura strategie de educare a adolescentilor in efectele negative ale pornografiei.
Un numar in crestere de copii si adolescenti sunt expusi imaginilor pornografice. Le permeaza si captiveaza mintea si imaginatia, si ii influenteaza sa isi inceapa viata sexuala mai devreme decit e bine, in afara casatoriei, si sa caute sa transpuna in relatiile lor sexuale pozitiile sexuale riscante si formele de interactiuni sexuale ale celor de pe ecran. Cursul de alfabetizare in pornografie tine un semestru la cite doua ore pe saptamina. Cursul e o incercare de detoxificare a mintii copiilor si adolescentilor de influenta si imaginile pornografice. Studiile de specialitate au confirmat ca, in medie, baietii americani incept sa vizualizeze pornografie la 13 ani iar fetele la 14 ani. In Marea Britanie varstele acestea sunt si mai mici. Unua din  cauzele pentru care varstele sunt atit de fragede sunt si parintii. Conform unui studiu facut de Universitatea Statului Indiana in 2016, in care au fost inclusi 600 de copii si parintii lor, jumatate dintre parinti au declarat ca nu au suspectat niciodata ca copiii lor vizualizeaza pornografie. Asta, afirma autorii studiului, denota fie naivitatea parintilor fie lipsa lor de interes in a-si proteja copiii de influentele nocive ale pornografiei. Avertismentul acesta e serios pentru ca parintii, fiind primii care pun tehnologia in miinile copiilor lor, trebuie sa fie si primii care sa-i invete sa fie responsabili in folosirea tehnologiei.
 
Pornografia influenteaza
Vizualizarea pornografiei infleunteaza comportamentul sexual al baietilor si al fetelor. Cu cit baietii vizualizeaza mai multa pornografie cu atit tendintele lor de a transpune in viata lor intima comportamentele sexuale invatate din materialele pornografice devin mai agresive si pronuntate. In alte cuvinte, comportamentul sexual al baietilor care vizualizeaza pornografie cauta sa imite comportamentul sexual al barbatilor din materialele pornografice pe care le vizualizeaza. Iar fetele, vizualizind si ele aceleasi materiale, ramin cu impresia ca aceste comportamente sexuale sunt normale, satisfac, si de dorit. In consecinta, doresc si ele sa fie abuzate sexual la fel ca si fetele din clipurile pornografice, crezind ca in acest fel dobindesc mai multa placere si produc satisfactie baietilor. De exemplu, conform studiilor, a devenit la moda, ca urmare a vizualizarii materialelor pornografice, pentru baieti si fete sa practice sexul anal, oral, pentrarea dubla, sexul in grup, strangularea reciproca pina la sufocare, masochismul, si alte pactici sexuale gretoase care e necuviincios sa fie descrise grafic. Un studiu suedez din 2016 care a inclus 400 de fete de 16 ani nota ca sexul anal a devenit mai frecvent in relatiile fetelor cu baietii datorita faptului ca au vizualizat pornografie iar fetele de pe ercan pareau sa simta placere. La fel si baietii. Un studiu britanic din 2014 care a implicat baieti intre 16 si 18 ani a dezvaluit ca majoritatea dintre ei au incercat sex anal cu fetele fiind influentati de pornografie ori de prieteni. In realitate, insa, majoritatea coversitoare a fetelor care au participat in acest tip de act sexual au declarat ca el le-a produs nu placere  ci durere. La fel, conform unui studiu publicat de Universitatea statului Indiana in 2015, 70% dintre fetele care au incercat sexul anal au declarat ca au avut o experienta neplacuta si dureroasa.
Violenta a devenit si ea parte din relatiile sexuale intre adolescenti tot ca urmare a materialelor ponografice pe care le vizualizeaza. Fetele de pe ecan par satisfacute cind actul sexual e acompaniat de violenta. Multi adolescenti au declarat ca au fost influentati sa foloseasca violenta in relatiile sexuala de cartea si filmul  Fifty Shades of Grey.
O alta problema privind vizualizarea pornografiei sunt parintii. Conform unui studiu din 2016 majoritatea adolescentilor americani au declarat ca principala sursa de alfabetizare a lor privind sexul si sexualitatea a fost pornografia. Unde in alta parte sa inveti despre sex si sexualitate daca nu in familie? Autoarea articolului din New York Times Magazine mentiona ca educatia sexuala facuta in America nu discuta pornografia ori efectele ei. Din cele 50 de state americane  24 au programe de educatie sexuala obligatorie in scoli, dar nici unul nu discuta pornografia.  In consecinta, zice autoarea, pornografia online a devenit principalul educator al adolescentilor privind sexualitatea. Iar in Uniunea Europeana incep sa se auda voci care recomanda ca educatia sexuala sa includa si subiectul influentei pornografiei asupra sexualitatii.
Programul de alfabetizare in pronografie cauta sa constientizeze adolescentii de capcanele pornografiei si ale industriei pronografice. Unii tineri sunt fascinati de vedetele pornografice si de platile care le primesc. In 2008 un act de sex oral era platit cu $300, un act de sex anal cu $1.000, un act de dubla penetrare cu $1.200, un act sexual de grup cu $1.000 de persoana, iar pretul cel mai ridicat era pentru un act sexual care implica utilizarea de excremente („coprofilia”). Exista si alte acte sexuale care insa sunt atit de gretoase incit nu e potrivit nici macar sa fie mentionate. Cit despre fete, vedetele pornografice au o cariera foarte scurta, de cel mult 18 luni, dar sunt mai bine platite. In contrast, cariera baietilor e mai lunga, dar sunt platiti mai putin ca fetele.
Pornografia stabileste baremul pentru tineri in ceea ce priveste comportamentul sexual, ce e normal ori anormal, placerea sexuala, cum si prin ce mijloace se dobindeste placerea sexuala, cu cine, in ce pozitii, cu ce fel de parteneri. Tinerii implicatii in studiile sociologice, insa, au dezvaluit realitati neplacute pentru ei si partenerii lor. Atit baietii cit si fetele au declarat, in marea lor majoritate, ca practicile sexuale invatate prin intermediul pornografiei nu le-au adus satisfactie sexuala, ci, dimpotriva, le-a cauzat repuls si gret. In plus, au declarat ca si-ar fi dorit sa fi invatat despre sex si sexualitate nu din pornografie ci in familie ori la scoala. Sexul pornografic pentru ei e „fake sex”, adica „sex fals”. Multi dintre ei au declarat ca obiectivul primordial pentru ei nu e o viata sexuala de domeniul viselor, ci sa invete cum sa stabileasca, sa dezvolte si sa sustina relatii de afectiune cu persoanele cu care intretin relatii sexuale. Cum declara un profesor din Filadelfia, „nu poti invata cum sa formezi relatii vizualizind pornografie, si daca cauti placere si relatii in pornografie, pornografia nu ti le poate da”. („You can’t learn relationship skills from porn, and if you are looking for pleasure and connection, porn can’t teach you how to have those.”)
Dupa primul an de alfabetizare in pornografie, liceeni care au luat cursul au completat un chestionar pentru a determina daca cursul le-a influentat perceptia privind pornografia. Rezultalele sunt incurajatoare. Inainte de a urma cursul, 45% dintre liceeni credeau ca pornografia e un mijloc util pentru a invata despre sexualitate. Dupa un an, doar 18% dintre ei mai aveau aceasta opinie. In plus, daca la inceptul cursului majoritatea dintre ei credea ca pornografia portretizeaza sexul real, dupa curs nimeni nu mai impartasa aceasta parare.
 
Romania are nevoie de o strategie de combatere a pornografiei
Pe 22 ianuarie, Emily Rotham, profesoara din Boston care a lansat primul program de alfabetizare in pornografie din America, a publicat un articol in The Atlantic cu un titlu care surprinde dar al carui mesaj spune multe: Why Public Health Scholars Should Study Pornography („De ce expertii in sanatatea publica ar trebui sa studieze pornografia„). [Articolul: http://theconversation.com/why-public-health-scholars-should-study-pornography-58482] Rotham nu impartaseste perspective crestine asupra sexualitatii dar agreaza cu cele citeva state din SUA care au adoptat, prin legislaturile locale, rezolutii care declara pornografia o epidemie care ameninta sanatatea publica („public health hazard”). In plus, in 2016 Partidul Republican a adoptat, sub influenta cetatenilor crestini, o platforma politica care se si ea se opune pornografiei numind-o, la fel, o epidemie care ameninta sanatatea publica. [Detalii: http://www.motherjones.com/politics/2016/07/republican-platform-lurches-right]
Rotham e directa in acuzatiile ei privind lipsa de interes a oficialitatilor publice in contracararea pornografiei. Pornografia, zice ea, este o chestiune de sanatate publica („a public health issue”) care are implicatii privind sanatatea vietii intime si duce la violenta. Daca pornografia cauzeaza violenta in relatii ori in familie e greu de spus, dar studiile facute de-a lungul anilor dovedesc ca ea contribuie la violenta in relatii si familie. Conform studiilor facute de Rotham, 51% dintre adolescenti vizualizeaza pornografia pentru a invata despre sexualitatea umana, un subiect pe care ar trebui sa-l invete in familie. Abstinenta e un inceput bun ca factor preventiv, dar abstinenta nu se poate substitui in intregime alfabetizarii in pornografie, considerind prezenta peste tot a pornografiei.
Comportamentul sexual din materialele pornografie e in intregime anormal. Un comportament care produce boli, atit de multe de fapt, ca ele constituie o epidemie nationala peste tot in lume. Lista e practic interminabila: boli transmisibile, inclusiv SIDA; cancer cervical; infertilitate; gripa; pneumonie; hepatita A; hepatita C; paraziti intestinali; sexul anal produce dislocarea tesuturilor anale, fisuri anale si perforarea organelor interne. Impreuna, toate acestea devin canale prin care se transmit bolile venerice, in primul rind SIDA. In consecinta, spunea autoarea unui articol de specialitate, „pornography is an equal opportunity and very lethal toxin” („pornografia este un toxin foarte letal care afecteaza pe toti in mod egal”)
Si Romania ar trebui sa se gandeasca la adoptarea de masuri concrete pentru informarea tinerilor asupra efectelor negative ale pornografiei. In acest scop recomandam, de fapt, creare unei institutii publice, pe care o numim Autoritatea Nationala pentru Combaterea Pornografiei. Atita timp cit tribunalele vor fi inamicul nostru principal in lupta impotriva pornografiei, nu putem sa ne dam batuti ori sa stam cu miinile incrucisate. Ceva trebuie facut. Pornografia trebuie decretata o epidemie nationala care ameninta sanatatea publica, si o autoritate nationala pentru combaterea ei trebuie initiata cit de curind.
 
SITURILE AFR ANTIPORNOGRAFIE SI ANTIPROSTITUTIE
Va reamintim ca AFR detine un website special privind pornografia pe care va invitam sa-l vizitati in numar cit mai mare si sa deveniti prietenii nostri pe site: www.PornografiaRaneste.ro. Situl a postat zeci de articole, studii, materiale video si marturii. Continuati deasemenea sa vizitati si situl antiprostitutie  http://www.antiprostitutie.ro/category/stiri/.
SURSA – www.alianta-familiilor.ro

Lupta pentru familie. Adulții din spatele drepturilor copiilor

Barnevernet Bodnariu

Un aspect al legislației pentru drepturile copilului este acela că aceasta urmărește să pună interesele copilului față în față cu cele ale părinților pe principiul divide et impera. Se presupune că părinții sunt ostili intereselor copiilor lor până când nu se dovedește altfel. 

CULTURA VIETII – Aducem în atenția cititorilor câteva fragmente din cartea „The Fight for the Family. The Adults Behind Children’s Rights” („Lupta pentru familie. Adulții din spatele drepturilor copiilor”) de Lynette Burrows, jurnalistă și mamă a șase copii din Marea Britanie, care a sunat alarma în mass media britanică încă din anii 1990 cu privire la încercările unor activiști, grupați în organizații pentru „drepturile copiilor”, de a distruge familia și de a insinua o ideologie coruptă și perversă în legislația privind drepturile copiilor. Deși cartea a fost publicată în 1999, cuvintele autoarei rămân foarte actuale. (Numerotarea notelor de subsol urmează originalul).

Capitolul 1: Ascensiunea unei ideologii excentrice

Publicul larg este înșelat în mod grav în ceea ce privește „drepturile copilului”. Pentru majoritatea oamenilor, ideea drepturilor copiilor se bazează pe bunăstarea acestora: nevoia de a-i proteja de rău și de a le furniza necesitățile de bază ale vieții. Nimeni niciodată nu și-ar fi închipuit că această intenție necesară și benignă este folosită abuziv de către cei care vor să schimbe familia din ceea ce ei văd drept o instituție burgheză, paternalistă și opresivă într-o unitate de activitate nouă, radicală, în care părinții sunt pur și simplu îngrijitori ai copiilor, aflați la mila statului.

Majoritatea oamenilor ar fi, probabil, de acord cu Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului atunci când vorbește despre faptul că familia este „grupul fundamental al societății” și că copiilor ar trebui să li se acorde „protecția și asistența necesare” pentru a le permite să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, iubire și înțelegere. Aceasta este într-adevăr ceea ce părinții, în general, au căutat mereu pentru copiii lor și pentru care, în cele mai multe cazuri,   își dedică cea mai mare parte a vieții lor. Este o afirmație cu totul indiscutabilă – până când înțelegem cum poate fi ea interpretată.

Citește și: Protejarea familiei la nivel global prin restabilirea adevăratului înțeles al dreptului internațional

Luați în considerare această declarație de intenție, emisă de o organizație numită Children’s Rights Office (Biroul pentru Drepturile Copilului), în iunie 1995:

„În mod tradițional, a existat tendința de a se presupune că drepturile părinților prevalează până când copiii pot demonstra capacitatea de a-și exercita drepturile.

Dar obligația prevăzută la articolul 5 [al Convenției ONU] de a acționa „într-o manieră compatibilă cu capacitățile de dezvoltare ale copilului” sugerează că prezumția ar trebui inversată: părinții ar trebui să își exercite dreptul de a depăși acțiunile unui copil numai când copilul nu este capabil să înțeleagă pe deplin consecințele acțiunilor sale sau eșecul de a interveni ar pune copilul în pericol sau ar cauza rănirea sau se suprapune peste drepturile altora.2”

Lucrul pe care trebuie să-l remarcăm aici este confuzia asupra observației inocente că părinții ar trebui să „acționeze într-o manieră compatibilă cu capacitățile de dezvoltare ale copilului”. Cei mai mulți părinți, desigur, se comportă în acest fel deoarece își iubesc copiii și doresc să le dea ceea ce au nevoie, cu condiția să fie în interesul lor; dar acum se sugerează că acest lucru nu este suficient. Se sugerează, în schimb, că alții, din afara familiei, ar trebui să înlocuiască dreptul părinților de a-și crește copiii așa cum consideră de cuviință și că aceștia alții, nu părinții, ar trebui să decidă când copilul este „capabil”.

Natura banală a textului Convenției se dezvăluie ca aparținând unui sublimbaj binecunoscut, drag angajaților guvernamentali, iar tonul atotcunoscător este semnul ei distinctiv. Ar fi ridicol, dacă nu ar fi atât de grav, ca un grup de birocrați / politicieni să înceapă a predica majorității concetățenilor lor despre ceva atât de fundamental, cum ar fi creșterea copiilor. Cu toate acestea, nemaivorbind de faptul că au un tupeu grotesc în această chestiune, implicațiile pentru viața de familie sunt grave.

Presupunerea că există o modalitate corectă de a-i educa pe toți copiii și că experții de la Children’s Rights Office, doar ei știu care este, ar trebui să ne avertizeze că suntem în compania zeloților cu idei „alternative”, dacă nu nedeclarate, despre ceea ce reprezintă modalitatea corectă a părinților de a se comporta cu copiii lor.

Există un aspect suplimentar deranjant al campaniei pentru legislația sperată pentru drepturile copilului, care se dezvăluie în limbajul susținătorilor. Ea urmărește să pună interesele copilului față în față cu cele ale părinților pe principiul divide et impera. Se presupune că părinții sunt ostili intereselor copiilor lor până când nu se dovedește altfel. Asistenții sociali, pe de altă parte, nu lucrează sub o astfel de ipoteză atât de înjositoare.

Pentru cei mai rezonabili oameni ar părea bizar să presupunem că părinții normali și responsabili, care poartă, cresc și își iubesc copiii, ar trebui să se bucure de mai puțină încredere față de cei care doar își câștigă existența pe seama lor – dar aceasta este, într-adevăr, poziția mișcării pentru drepturile copiilor. Ei presupun că există ceva în însăși natura părintească,care este ostilă intereselor copiilor, care îi opresează și îi supra-protejează în detrimentul lor.

Deși trebuie să recunoască faptul că copiii sunt vulnerabili în virtutea faptului că sunt copii, ei cred că această vulnerabilitate este cauzată, în primul rând, de atitudinile părinților. Iată ce scria Gerison Lansdown, președinta Children’s Rights Development Unit (Unității de Dezvoltare a Drepturilor Copilului), în manualul „Children’s Participation in Decision Making” („Participarea copiilor în luarea deciziilor”) în 1995: „O mare parte a vulnerabilității copiilor provine din atitudinile și prezumțiile istorice despre natura copilăriei și este o construcție socială și politică și nu o consecință inerentă sau inevitabilă a copilăriei în sine… este la fel și în cazul structurilor în care trebuie să trăiască copiii, ce servesc pentru a-i face vulnerabili”.3

Manualul continuă să sublinieze că „predominarea modelului protector în construirea relațiilor noastre cu copiii îi împiedică să-și dezvolte capacitatea deplină”. Această afirmație extrem de discutabilă este apoi folosită ca bază pentru stabilirea „drepturilor copiilor” – pe care copiii le pot folosi ca să-și apere propria vulnerabilitate!

Trebuie să spunem clar în legătură cu acest lucru, având în vedere că este nucleul argumentului și forța motrice din spatele tuturor ideilor lor. Ei cred că experiența părinților, acumulată de generații, este greșită, așa au crezut dintotdeauna. Propunerea lor este să fie înlocuită cu un experiment, în care părinții sunt marginalizați, în calitate de protectori principali și educatori ai copiilor lor, iar profesioniștii din afara familiei sunt admiși pentru a-și face treaba. Evident, faptul că acești profesioniști vor fi degrevați de dorința de a proteja copiii de ceea ce părinții consideră dăunător face parte din atractivitatea propunerilor.

Fiind în mare măsură neexperimentat și ideologic, nu există nici un istoric de date, care să continue să analizeze posibilul rezultat al unui astfel de experiment social masiv; și, desigur, nu există consimțământ public. Nu avem decât acreditările inadecvate ale oamenilor care avansează aceste idei pentru a le valida – iată de ce, fără îndoială, vor ei cu tot dinadinsul să creeze o impresie de respectabilitate științifică impenetrabilă, precum și de sprijin profesional și public răspândit pe larg.

Mass-media, care în general nu știe prea multe despre subiect, a oferit un sprijin necritic a ceea ce par a fi idei „drăguțe”, fără să le pună în discuție, și astfel a contribuit la perpetuarea unei iluzii că mișcarea pentru „drepturile copilului” este atât fundamentată din punct de vedere intelectual, cât și sprijinită pe larg. După cum vom vedea, nu este cazul.

Capitolul 2: Țeserea rețelei

Este evident pentru oricine că întreaga zonă a drepturilor copilului deschide „noi oportunități de carieră” pentru cei implicați, la care se adaugă atracția puterii ce li se conferă ca să intervină în viața altora. Este puțin probabil să fie întâmplător faptul că cei mai puternici susținători ai lobby-ului noilor drepturi sunt oficialii, deja activi în serviciile de îngrijire a copiilor. Baza de putere a mișcării este aproape în întregime birocratică și instituțională: sprijinul individual, fie în timp, fie prin donații, este vizibil prin absența sa. Aceasta este o mișcare care aduce puterea instituțiilor împotriva familiilor și urmărește să slăbească dreptul familiei pentru a-și desfășura propriile afaceri, fără intervenții din partea organismelor externe.

Atitudinea condescendentă și, într-adevăr, insultătoare, față de părinți are ecouri în tot ce este produs de mișcarea pentru drepturile copiilor. În introducerea Legii Copiilor din 1989, care înglobează atât de multe dintre scopurile și atitudinile lor, fostul Lord Cancelar, Lord Mackay – poate fără să vrea – a prins tonul exact: „Zilele în care un copil ar trebui considerat ca fiind posesia părintelui său… sunt îngropate astăzi pentru totdeauna. Scopul copleșitor al părinților este responsabilitatea de a îngriji și de a crește copilul ca să fie un adult bine dezvoltat, fizic și moral.4

Lordul Mackay ar trebui întrebat de unde i-a venit ideea că acest comentariu ocrotitor ar fi ceva absolut nou pentru majoritatea  părinților. Ce poate fi nou cu privire la sentimentele sale, cu excepția faptului limpede că puterea de a definiaceastă responsabilitate și de a decide ce reprezintă dezvoltarea adecvată a unui copil într-un adult este luată părinților și dată lucrătorilor sociali și altora ?

Iată ce spune Gerison Lansdown din nou: „Familia nu mai este considerată, fără îndoială, un mediu sigur, ocrotitor și stabil pentru toți copiii”5. Lansdown continuă să enumere problemele curente cu care se confruntă familia, pe care ea nu le identifică a fi cauzate în mare parte de dezintegrarea familiei tradiționale și de înlocuirea ei cu un stil de viață mai lax, alternativ. În loc de aceasta, ea vede dezintegrarea familiei drept inevitabilă sau deja realizată și folosește aceasta ca justificare pentru distrugerea completă a acestei instituții arhaice:

„Un model de părinți ca deținători ai tuturor drepturilor și responsabilităților în ceea ce privește copiii nu mai este acceptat ca fiind posibil sau de dorit”.6

Ne-am putea întreba de cine nu mai este acceptat, însă răspunsul este: de activiștii pentru drepturile copilului.

Capitolul 6: Eliberarea copiilor

Autorul Manifestului privind drepturile homosexualilor, Mike McNair, care semnează, împreună cu Jamie Gough, cartea „Gay Liberation in the Eighties” („Eliberarea homosexualilor în anii optzeci”), demonstrează că există o legătură dintre ura feministă față de familie, drepturile copiilor, homosexualitate și socialism: „Copiii cresc sub puterea părinților lor. La copii, orice comportament care este în mod evident sexual în termeni adulți este reprimat… O societate socialistă ar înlocui familia ca gospodărie… homosexualii și copiii ar trebui să aibă dreptul de a trăi împreună… Copiii și tinerii ar trebui să aibă dreptul de a-și stabili propriile vieți sexuale…  căsătoria ar trebui să fie dezasamblată… Femeile au nevoie de acces la facilități gratuite de contracepție și avort; acest lucru este valabil atât pentru femeile tinere, cât și pentru „adulți”. Copiii ar trebui să poată divorța de părinți… Rezultă din ceea ce am spus deja că favorizăm abolirea vârstei consimțământului.27

Este un lucru îngrijorător faptul că multe dintre aceste obiective au ajuns în politica publică din ultimii ani, mai ales într-un mod ascuns și adesea în numele drepturilor copilului. Copiii care se separă de părinți, de exemplu, și accesul copiilor la contracepția oferită de stat, dreptul copiilor de a intra singuri sub protecția statului și de a ieși de sub protecția părinților. Acest lucru a fost facilitat de textul Legii privind copiii din 1989, în special, cu cerința că copiii au un cuvânt de spus în modul în care trebuie crescuți.

Acest lucru pare rezonabil până când descoperim interpretarea pe care am putea-o face; de exemplu, că o fetiță de 13 ani poate să meargă să locuiască împreună cu un bărbat căsătorit de 42 de ani, iar părinții săi să nu poată face nimic. Ziarul Mail on Sunday a publicat o serie de articole, care prezintă situația dificilă a părinților, care s-au confruntat cu probleme similare, fie cauzate, fie exacerbate de dispozițiile dezbinătoare ale acestei legi. Publicația a citat cuvintele relevante din Legea Copiilor: „O autoritate locală poate acorda un loc de cazare oricărui copil din vecinătatea sa (chiar dacă o persoană care are responsabilitate parentală asupra lui poate să-i ofere locuință), dacă consideră că acest lucru ar proteja sau promova bunăstarea copilului.”

Aș continua prin a spune: dacă sunteți părinte, citiți cu atenție cuvintele de mai sus –vă pot distruge viața. Ele provin din clauza 20.4 a Legii Copiilor, o lege cu implicații ce dau fiori fiecărei familii din Marea Britanie… Modul în care se poate interpreta ar înseamna că copilul dumneavoastră poate fugi de acasă, ajutat și susținut de stat… și nu puteți face absolut nimic în legătură cu asta.

Copiii rebeli, sub vârsta de șaisprezece ani, exploatează clauza 20.4. Ei se ceartă cu părinții, se declară fără adăpost și forțează serviciile locale de asistență socială să-i ia la ei. Ei se bucură de un pic de o disciplină sau deloc în îngrijirea serviciilor locale. Legat de aceeași lege de a „afirma dorințele copilului mai presus de orice”, lucrătorii sociali au devenit ieșirea de siguranță pentru copiii dezbinați, răzvrătiți care intenționează să-și facă propriul drum.28

Capitolul 7: Indignare selectivă

Dacă nu ar fi parti pris-ul pentru drepturile homosexualilor, activiștii pentru drepturile copilului s-ar fi putut afla în fruntea anchetelor în desfășurare, care au dezvăluit exploatarea gravă suferită de copiii aflați în îngrijirea statului. Dar ei nu s-au aflat niciodată acolo, așa cum s-au dovedit a fi în mod vădit dezinteresați de multe alte domenii de interes real pentru familii.

Lista a ceea ce se poate face pentru a îmbunătăți foarte mult situația copiilor dezavantajați este foarte lungă și este instructiv să observăm cât de puține eforturi veritabile sunt făcute de către activiștii pentru drepturile copilului în abordarea problemelor. Urâciunea și dezolarea predominantă a atâtor așezări urbane reprezintă o țintă evidentă pentru oricine pretinde că are la inimă interesele copiilor, iar publicitatea și presiunea, pe care le-ar putea exercita organizațiile finanțate de stat, cum ar fi Children Rights Office, ar fi imense, în zone restrânse, destul de specifice, dacă ar alege să facă acest lucru.

Există, de exemplu, numeroase probleme cu care se confruntă copiii care suferă, deoarece mamele lor sunt obligate să lucreze ore îndelungate departe de ei. Aceste organizații ar fi putut milita pentru schimbări fiscale, care să le permită mamelor o alegere, fie că doresc să lucreze sau să-și îngrijească copiii acasă. Că astfel de schimbări sunt în curs de examinare acum nu se datorează deloc eforturilor activiștilor pentru drepturile copilului.

Aceștia ar fi putut organiza campanii de demolare sau reconstrucție a unor locuințe mari și ar fi putut fi un exemplu de autoritate, arătându-le părinților cum să lucreze împreună pentru a contracara delincvența în distrugerea proprietății și drogurile.

Referințe:

  1. Building Small Democracies, Children’s Rights Office, finanțat de Calouste Gulbenkian Foundation, June 1995, p.12.
  2. Gerrison Lansdwn, Taking Part: Children’s participation in decision making, Institute for Public Policy Research, iunie 1995, pp.34-35.
  3. Lord Mackay. Introducerea Legii Copiilor pentru a doua lectură ( House of Lords Debate, 6 decembrie 1988, col.490) și citat de Children’s Legal Centre briefing on the Children’s Act.
  4. Gerrison Lansdown, Taking Part: Children’s participation in decision making, Institute for Public Policy Research, iunie 1995, p.8
  5. Mike McNair & Jamie Gough, Gay Liberation in the Eighties, Pluto Press Lte, London, 1985

28. The Mail on Sunday, 24 noiembrie 1996

Cristian Ionescu – O MARE NEDREPTATE

O MARE NEDREPTATE

Ca în fiecare an, în baza măsurătorilor care stabilesc numărul de telespectatori pentru fiecare televiziune, Credo TV a intrat pe lista must-carry a CNA și trebuie inclusă pe toate platformele de distribuție prin cablu.

Locul 27 din 750 de televiziuni ne onorează dar ne și întristează, având în vedere că RDS-RCS refuză să includă Credo TV în grila lor de programe, deși legea îi obligă la aceasta. Altul ar fi indicele de audiență dacă am putea fi vizionați și de telespectatorii care au abonamente în această rețea.
Este o mare nedreptate!
În primul rând se face o mare nedreptate legii pe care RDS-RCS o încalcă repetat și sfidător, în ciuda apelurilor și demersurilor noastre din ultimii ani.
Apoi, o altă mare nedreptate este împotriva clienților RDS-RCS care nu beneficiază de alternativa Credo TV și emisiunile pe care le produce.

Bineînțeles, Credo TV: conducerea, sponsorii, personalul, producătorii, toți acești oameni minunați care sacrifică energie, timp și resurse incalculabile pentru a face posibilă această misiune, ei sunt nedreptățiți și disprețuiți de atitudinea și flagranta încălcare a legii de către RDS-RCS!
Că este în poziția 27, acesta este un motiv de mare satisfacție și împlinire, cu toate obstacolele și acțiunile de discriminare ale căror țintă este – în mod singular – Credo TV.

De aceea, cerem tuturor celor cărora Domnul le va pune pe inimă acest lucru să se roage și să postească pentru această cauză, înțelegând că adevărata bătălie nu este împotriva “cărnii și sângelui” ci împotriva “domniilor și stăpânirilor rele din locurile cerești” (Efeseni 6).

Prin RDS-RCS există potențialul ca milioane de români să acceseze mesajul Evangheliei Domnului Isus Cristos prin Credo TV și mulți să ajungă la mântuire! Să luptăm împreună pentru ei, de dragul lor!
Vă mulțumim și Domnul să vă binecuvânteze!

Cristian Ionescu

SURSA – https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2018/03/07/o-mare-nedreptate/

 

RELAȚIA BISERICĂ – STAT – de Viorel Udriște

RELAȚIA BISERICĂ – STAT

Termenul „Biserică” (sfat, adunare) în sine se referă în mod considerabil pentru a se face referire la copiii lui Dumnezeu, având referințe biblice clare în acest sens: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-I fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; și să învețe și pe copiii lor să le păzească.” (Deut.4:10); „ …către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, și către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al nostru…” (1Cor. 1:2) Iar în epistola către Evrei citim următoarele cuvinte: „Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.” (Evrei 12:22-24)

Biserica este Împlinirea parțială a Împărăției lui Dumnezeu, aici și acum , și servește drept agent primar al Împărăiei Sale. Esențial, pentru religia Vechiului Testament era Cortul Întâlnirii, ca apoi fiind Templul din Ierusalim; astăzi Biserica nu se închină la un templu , ci ea însăși a devenit Templu, Dumnezeu locuind atât printre copiii Lui, cât și în ei, nu în clădiri, ci într-o comunitate.
„Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi ? Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți și voi.” (1Cor. 3:16-17) Apostolul Pavel ne vorbește și el în acest sens, zugrăvind astfel imaginea Biserici ca templu al lui Dumnezeu: „Așadar voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.” (Efes. 2:19-22)

Privind din perspectiva Noului Testament, Biserica este comunitaea urmașilor lui Hristos de pe întreg pământul. În ceea ce privește statul, acesta reprezintă acea instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație.

În ceea ce privește relația dintre comunitatea creștină și stat, diferă de la o țară la alta, de la un stat la altul; totuși Scriptura ne arată și ne învață atât cât este necesar, atitudinea și comportamentul nostru pe care trebuie să-l avem față de autoritățile civile. „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul; atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine.” (1Petru 2:13-14) & „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.” (Rom. 13:1-5)

Mai înâi, toate îndatoririle etice sunt legi morale, iar creștinii au obligația etică de a asculta de legile civile. Ascultarea de legile civile nu este doar o îndatorire civilă, din moment ce o astfel de ascultare este legată de Dătătorul Legii morale (Dumnezeu), aceasta trebuie să vină din îndemnul cugetului. Cea mai importantă îndatorire a unui credincios este porunca de a-L iubi pe Dumnezeu și porunca de a-ți iubi aproapele, Hristos exemplificând acest fapt în Evanghelii. Dumnezeu a numit guvernul omenesc și poruncește creștinului să se „supună” și să asculte de cei aflați în autoritate, chiar dacă aceștia sunt oameni răi. „Adu-le aminte să fie supuși stăpânirilor și dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii.” (Tit 3:1)

Pentru noi, creștinii, loialitatea civică este cerută, precum se știe, chiar de către convingerile religioase, după care supunerea față de autorități și iubirea de patrie sunt o expresie a voii lui Dumnezeu. Ea este cerută, în al doilea rând, de respectul cuvenit înaltelor principii umanitare așezate la temelia statului nostru, care interzice exploatarea omului de către om, caută să realizeze bunăstarea și fericirea întregului popor și duce consecvent o politică de pace, de prietenie și de colaborare frățească între oameni și popoare.

Sfânta Scriptură ne recomandă ca, tot ce facem, să fie făcut din iubire. Acest sentiment profund trebuie să stea la baza întregii noastre vieți. Dacă iubirea este principala virtute prevăzută în Biblie, atunci acest principiu să stea și la baza atitudinii noastre față de țara în care trăim. Însuși Domnul Isus a iubit poporul și țara în care S-a născut; a iubit țara în care a văzut lumina zilei și poporul în mijlocul căruia S-a născut. Cu alte cuvinte Dumnezeu a instituit dregătoriile și așteaptă ca această autoritate să fie respectată de către credincioși, pentru că autoritățile vin și sunt rânduite de însuși Dumnezeu. Scriptura merge mai departe și ne spune că autoritatea nu trebuie doar respectată, această respectare implică supunere și ascultare; ascultarea fiind valabilă și în cazul când autoritățile sunt opresive. Nerespectarea legilor civile nu este niciodată justificată.

Acolo unde statul este opresiv bisericii și implicit lui Dumnezeu, lucrurile diferă. Dumnezeu instituie, sau îngăduie aceste autorități, dar nu este responsabil de răul produs de acestea, deducându-se că Dumnezeu nu este mulțumit de autoritățile rele. Argumentele scripturii sunt clare în acest sens: credincioșii, deci implicit Biserica trebuie să colaboreze cu statul și să fie supusă acestuia… atâta vreme când legile civile corespund legilor lui Dumnezeu! Avem exemple tot în Sfânta Scriptură când Dumnezeu aprobă neascultarea față de anumite porunci date de anumiț împărați, contrar voii Sale. (ex. David, cei tineri tineri evrei în Babilon, Daniel) Profetul Isaia spune următoarele cuvinte: „Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte.” ( Isaia 10:1) Totuși această ascultare de autoritate este dusă până la anumite limite, avem exemplul lui Petru din Fapte, un exepmlu cât se poate de elocvent, când este aruncat împreună cu Ioan în temniță, de către căpitanul Templului.

Aceștia sunt aduși în ziua următoare pentru a fi înfățișați în fața preoților cei mai de seamă și marelui preot și li se interzice să nu mai învețe pe oameni în Numele lui Isus; răspunsul lui Petru și al lui Ioan a fost următorul: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de oameni decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.” (Fapte 4:19-20) Un alt exemplu îl găsim în Apocalipsa, unde Ioan vorbea despre rămășița credincioasă a necazului cel mare care nu se va supune poruncilor idolatre ale lui Anticrist. (Apoc.13) Cu alte cuvinte, atunci când o autoritate conduce contrar Cuvântului lui Dumnezeu, se află în situația de a conduce în mod tiranic; în astfel de cazuri credincioșii nu sunt datori să asculte de acele autorități. Din Scriptură reiese că cei ce nu au ascultat de mai marii lor, au făcut-o pașnic și cu mult bun simț și totodată cu multă îndrăzneală și nădejde că Dumnezeu va interveni și îi va salva, suferind astfel pedeapsa pentru neascultare.

Deci Biserica nu este chemată de Dumnezeu să asculte de relele produse de un stat, exemple pot fi multe în acest sens. Trăim într-o lume în care legile umane se schimbă destul de des, și pericolul pândește fără întrerupere, iar cedincioșii trebuie să-L aibă pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor. Ascultarea de Dumnezeu necondiționată și în orice împrejurare este cea mai importantă !
Totuși Biserica adevărată se recunoaște în oglinda Scripturii, cu condiția ca această oglindă să nu fie deformată. Dacă ea este o lumină adevărată în lume și învățătura ei este biblică, iar conducerea bisericii o are Duhul Sfânt, se poate afirma că este o Biserică adevărată, al cărei Cap este Isus Hristos.
Relația dintre Biserică și Stat a fost și va rămâne una conflictuală, atunci când este vorba de adevărata Biserică a lui Hristos. Dintre cele trei situații majore ale relației Biserică – Stat, Biserica unită cu Statul, vasală Statului, sau separată de Stat, este preferabilă din punct de vedere biblic, separarea Bisericii de Stat, care deși are toate șansele să fie prigonită, este de dorit să rămână curată. Dar și în celelalte situații în funcţie de Statul în sine, timpul istoric, zona geografică, cultura vremii respective, etc, starea de conflict rămâne dacă Biserica este Biserică.

Hristos face afirmaţia: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” a răspuns Isus. „… dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18:36) În Evanghelia după Ioan, Hristos arată adevăratul motiv pentru care oamenii resping Împărăția Cerurilor: „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19)

Poziția ideologica a celor două împărății, (întuneric – lumină) va fi întotdeauna antagonică și contrară. Bisericile trebuie să fructifice momentele de libertate pentru a-și îndeplini mandatul: „ Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. ” (Matei 28:18-20)

Minoritatea globalistă a luat cu asalt presa conservatoare. Măsuri fără precedent luate de Google, Facebook sau Youtube

 

„De ce vor să înăbușe vocile independente? Ca să nu existe nici o opoziție! 

Google a angajat 10.000 de persoane care se ocupă de cenzura pe Youtube, de la Southern Poverty Law Centre, centru finanțat de Soros. Angajații sorosiști au închis mii de mai mici canale Youtube cu subiecte creștine, conservatoare, naționaliste, antiglobaliste.

Cititi – Prager University dă în judecată YouTube: „Cum ar arăta lumea dacă lui Google i s-ar permite să continue cenzurarea ideilor cu care nu este de acord?”

După anul 2004, foarte mulți ziariști conservatori au profitat de independența oferită de mediul online și s-au refugiat pe canale Youtube, bloguri sau site-uri mici.
Donald Trump nu ar fi devenit președinte fără social media și presa independentă, se scrie pe blogul samizdatul.wordpress.com, blog care face o analiză a presei.
„Că globaliștii au fost prinși pe picior greșit de această alunecare înspre zonele independente, este evident. Nici diversele „corecții” operate de Google prin scăderea rankingului în urma modificării algoritmilor nu a reușit să îndrepte lucrurile. Așa că s-a mers mai departe! S-a inventat povestea cu „fake news”-ul și cu post-adevărul”, se mai spune pe blog, care continuă: „În paralel, a început măcelul pe Facebook, Twitter și Youtube. Platformele online se apără dând vina pe angajați neexperimentați, a făcut-o deja Twitter, o face acum YouTube, angajați care din greșeală au șters conținutul, au închis o pagină, o publicație etc. Cam mulți angajați neexperimentați, totuși.”
Analiza amintește de măsura luată de Facebook în februarie, prin schimbarea algortimulului. Măsura a afectat o serie de site-uri conservatoare, dar și conturi ale unor utilizatori.
În același timp Youtube și CNN au pornit pe de altă parte războiul cu publicațiile conservatoare, ștergând emisiuni sau blocând canale.
Google a angajat 10.000 de persoane care se ocupă de cenzura pe Youtube, de la Southern Poverty Law Centre, centru finanțat de Soros. Angajații sorosiști au închis mii de mai mici canale Youtube cu subiecte creștine, conservatoare, naționaliste, antiglobaliste.
Creatorii de aplicații nu au nicio șansă să ajungă în magazinele online ale celor de la Apple sau Google dacă nu sunt globaliști.
„De ce vor să înăbușe vocile independente? Ca să nu existe nici o opoziție…

Moise Ardelean – Dragostea dintâi

Text Apocalipsa 2:1-7

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: «Ştiufaptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.» Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu».’

Moise Ardelean la Biserica Penticostale Betel din Bucuresti- Dragostea dintâi

Revista Creștină Speranța din Australia – Martie 2018

Revista Creștină Speranța din Australia – Martie 2018 – clic pe poza.

 

VIDEO – Jim Caviezel, actorul care iese din tiparele vedetelor de la Hollywood: Darul meu este dat de Dumnezeu.

Actorul a vorbit despre noua sa provocare, de a-L interpreta încă o dată pe Iisus Hristos în continuarea producției lui Mel Gibson,  „Învierea lui Hristos”. 
„Este o mare responsabilitate să portretizezi în film poporul evreu. De multe, ori, industria noastră de film, când realizează o producție cu subiect biblic, ajunge să schimbe povestea din Biblie. Iar când începi să faci asta și să îți iei o astfel de libertate, se pierde valoarea”, spune Jim Caviezel.
Jim Caviezel rămâne actorul care iese din tiparele starurilor de la Hollywood, vorbind, pe față despre credință și legătura sa cu Dumnezeu. După ce l-a jucat pe Iisus în celebra producție realizată de Mel Gibson în 2003, „Patimile lui Hristos”, Caviezel revine pe marile ecrane tot cu un personaj biblic, apostolul Luca în filmul  „Pavel, apostolul lui Hristos”.
Jim Caviezel este un catolic fervent, care, de câte ori are prilejul, își mărturisește credința, spunând că succesul și talentul i-au fost dăruite de Dumnezeu.
„Darul meu este de la Dumnezeu”, a declarat actorul pentru Faithwire.com într-un Facebook Live. „A fost un dar care mi-a fost dat, și nu pe care mi l-am luat”.
Actorul a vorbit și despre noua sa provocare, de a-L interpreta încă o dată pe Iisus Hristos în continuarea producției lui Mel Gibson,  „Învierea lui Hristos”.  Caviezel crede că continuarea „Patimilor” va fi „cel mai mare film din istorie” și nu s-a ferit să critice Hollywood-ul pentru modul în care  face filme care abordează subiecte biblice.
„Este o mare responsabilitate să portretizezi în film poporul evreu. De multe, ori, industria noastră de film, când realizează o producție cu subiect biblic, ajunge să schimbe povestea din Biblie. Iar când începi să faci asta și să îți iei o astfel de libertate, se pierde valoarea”, spune Jim Caviezel.
În același interviu, Caviezel a vorbit și despre faptul că credința sa a fost cea care l-a ajutat să stea departe de tentațiile Hollywood-ului, în special de droguri, care, în unele cazuri, distrug viețile și carierele actorilor.
„Cred că a fost o chestiune de timp înainte să încep să am obiceiuri proaste și de a merge în locurile greșite, dar am avut suficientă înțelepciune din credința pe care deja o aveam în mine, ca să știu că nu mă astea nu mă vor face fericit”, a spus Caviezel, convins că, de a lungul carierei sale, „a fost tras în brațele lui Dumnezeu”.
„Spiritul este foarte important, pentru că te ajută să-ți motivezi capacitățile mentale și  fizice. Am intrat în această lume a filmului și Iisus m-a purtat ca pe un miel”, spune actorul american.
SURSA – ACTIVE NEWS


Viorel Iuga – 19 februarie – 7 aprilie – Mijlocire în rugăciune pentru copiii despărțiţi de părinţi sau despărţiţi unii de alţii prin legi abuzive

Pentru cei care aţi aflat şi vă implicaţi: Felicitări!
Pentru ceilaţi: din 19 februarie până în 7 aprilie mulţi creştini continuă mijlocirea în rugăciune pentru copiii despărțiţi de părinţi sau despărţiţi unii de alţii prin legi abuzive. Să ne alăturăm şi să implorăm intervenţia Celui Atotputernic deoarece puterea duşmanilor familiei este mare şi planurile lor sunt de-a dreptul diabolice. Ne rugăm Domnului deoarece numai El cunoaşte situaţia reală din fiecare familie şi din fiecare ţară. Ne rugăm cu credinţă Celui care ştie totul şi poate totul. Dumnezeu iubeşte familia şi copiii. Să facem la fel!

Cititi –

Familia este inca sub asediu, lupta impotriva ei nu a incetat, de aceea dragi crestini sunteti chemati din nou si anul acesta la lupta in post si rugaciune care incepe intr-un nou lant de 40 de zile pe data de  19 februarie – 07 aprilie.

Pretuiti darurile ceresti – copiii ce vi i-a dat Dumnezeu, fie-va mila de ei si lasati-le mostenire un viitor mai curat intrucat atarna de voi dragi parinti crestini!

In poza sus aveti tabelul alfabetic dupa care va puteti inscrie in functie de initiala numelui dvs de familie. Speram sa fie acoperita fiecare zi cu post si rugaciune in aceste 40 de zile. Vrem mari si minunate victorii, dar acelea fara batalii grele si seriozitate, nu vor veni!
Haideti ostasi crestini, haideti la oaste, ca cine vreti sa lupte pentru copiii nostri in locul nostru?

Mijlocirea continua pentru victimele „Protectiei” Copilului:

 

Teo Family – Visul lui Ioanid (Lipeste-mi, Doamne, sufletul de Tine)

Teo Family – Visul lui Ioanid (Lipeste-mi, Doamne, sufletul de Tine)

Daca oamenii lui Dumnezeu traiesc diferit, atunci si aspiratiile lor, si visele lor vor fi diferite. Suntem chemati la NEOBISNUIT.
Ioanid a fost un poet neobisnuit, care s-a intragostit de o „Carte” neobisnuita. Astfel, poetul crestin, a indraznit sa viseze diferit, stiind ca prin puterile lui nu poate sa-si lipeasca sufletul de Dumnezeu.
Intr-o lume in care bogatia, puterea, placerile si desfraul domnesc, mai exista oameni care viseaza ca intr-o zi Dumnezeu le va lipi sufletul de cer pentru totdeauna.
Va provocam sa visati diferit!

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică de stânci,
să uit de ani, de lume și de mine
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
ca pe-un levit de altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pâine-n veci și vin.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și slava zărilor senine
și inima de om ce-Ți bate-n piept.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
ca pe-o ființă smulsă de la greu;
ridică-mă din valea de suspine
și ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu.
Versuri: Costache Ioanid
Instrumental: Teo Family & George Ciurdas
Adaptare melodie: Teo Family
Mixing & mastering: Dan Petric

Studiile arată că persoanele căsătorite sunt mai sănătoase, mai stabile financiar și mai puțin stresate

Persoanele căsătorite…

…trăiesc mai mult.

…au creierul mai sănătos datorită…

…unei vieți sociale mai bogate, care scade riscul de demență.

…au grijă unul de celălalt în ceea ce privește sănătatea și dieta.

…au o stabilitate financiară mai mare…

…ceea ce reduce stresul.

…sunt mai puțin deprimate.

…supraviețuiesc mai des operațiilor chirurgicale majore.

SURSA – Weforum.org via STIRI PENTRU VIATA

Prager University dă în judecată YouTube: „Cum ar arăta lumea dacă lui Google i s-ar permite să continue cenzurarea ideilor cu care nu este de acord?”

Dragi iubitori de libertate,

În cazul în care nu ați auzit de noi, suntem o organizație non-profit conservatoare, care ajunge în fiecare zi, pe Internet, la milioane de tineri. Fondatorul nostru este omul de radio și autorul scriitorul Dennis Prager. PragerU (Prager University) a deschis recent un proces împotriva companiei-gigant YouTube, pe care o acuzăm de cenzurarea sistematică a videoclipurilor noastre.

YouTube a ales în mod repetat să restricționeze și / sau să demonetizeze 50 de videoclipuri PragerU pentru încălcarea „Standardelor comunității”. Acestea sunt menite să protejeze utilizatorii împotriva vizualizării de conținut sexual explicit, de conținut violent și de „discursul urii”.

Dacă ați văzut videoclipuri de la Prager University, știți că nu conțin nimic din aceste categorii.

YouTube a restricționat videoclipurile pe teme variind de la religie sau istoria Războiului Coreean și până la libertatea de exprimare în campusurile universitare. Printre titlurile restricționate se numără:

De ce a luptat America în Războiul Coreean?, prezentat de istoricul Victor Davis Hanson

Întemeierea juridică a Israelului, prezentat de savant și de juristul Alan Dershowitz

Este Islamul o religie a păcii?, prezentat de scriitoarea Ayaan Hirsi Ali

De ce America trebuie să conducă lumea, prezentat de Anders Fogh Rasmussen, fostul prim-ministru al Danemarcei

De ce America a invadat Irakul, prezentat de renumitul istoric Andrew Roberts

Nu este tocmai „conținut sexual, violent sau explicit ori instigare la ură”.

Cu peste un an în urmă, când am descoperit ce făcea YouTube, am depus o plângere la ei, sperând că a fost o greșeală inocentă.

După ce ne-a revizuit videoclipurile, YouTube ne-a răspuns că „nu erau adecvate pentru un public mai tânăr”. Am primit aceasta în scris de la ei.

Sunt milioane de clipuri video neadecvate pe YouTube. Dar YouTube alege să restricționeze videoclipurile educaționale ale Prager University. De ce?

Răspunsul este destul de evident. YouTube a restricționat videoclipurile Prager University dintr-un singur motiv: discriminarea ideologică.

Bineînțeles, YouTube este deținut de Google, al cărui principiu fondator este, în mod ironic, „Să organizeze informația și să o facă universal accesibilă și utilă”.

YouTube a făcut câteva dintre cele mai importante videoclipuri inaccesibile tocmai pentru publicul pe care îl țintește Prager University: tinerii.

Mai precis, nu le place ceea ce îi învățăm și intenționează să ne împiedice să-i învățăm. Acest tip de cenzură îl vedem de ani de zile în campusurile universitare. Doar că situația de față este mult mai periculoasă, deoarece Internetul este locul unde toată lumea merge să se informeze.

Vă puteți imagina cum ar fi dacă ideologii de stânga ar deține monopolul Internetului la fel cum deja dețin monopolul mesajelor din mediul universitar?

Vă puteți imagina cum ar arăta lumea dacă lui Google i s-ar permite să continue cenzurarea arbitrară a ideilor cu care nu este de acord?

Ei bine, acesta este motivul pentru care Prager University a depus plângere în justiție împotriva YouTube și Google. Nu luptăm doar pentru Prager University. Luptăm pentru America și pentru libertatea de exprimare în general.

Lupta împotriva Google nu a fost o decizie ușoară pentru Prager University.

În vara anului 2017, fostul guvernator al orașului California, Pete Wilson, vechi susținător al Prager University, ne-a spus: „Trebuie să-i dăm în judecată. Google ne tratează cu condescendență”.

Aceste cuvinte au cântărit foarte mult asupra întregii noastre echipe, considerându-ne opțiunile.

Desigur, am știut că o luptă cu Google ar fi extrem de dificilă și costisitoare și nu ne-a plăcut ideea de a ne folosi energia și resursele pentru a face altceva decât a produce conținut educațional care să ajungă la un public tot mai larg. Pur și simplu nu puteam face asta.

Așadar, înainte de a lua astfel de măsuri, am decis să încercăm o ultimă abordare diplomatică. La un an de când Google ne-a blocat conținutul, am reînnoit plângerea către YouTube și am recirculat o petiție online prin care ceream schimbarea atitudinii Google. S-au scris multe articole și mulți oameni, inclusiv persoane foarte proeminente și influente, ne-au sprijinit cauza. Până în prezent, peste 450.000 de persoane au semnat petiția noastră.

Care a fost rezultatul acestor eforturi?

Nimic. YouTube ne-a ignorat. De fapt, de atunci încoace ne-au restricționat alte zeci de videoclipuri.

Găsindu-ne cu mâinile legate, ne-am dat seama că guvernatorul Wilson avusese dreptate.

Așadar, am făcut o echipă juridică de elită, din care fac parte firma de avocatură a guvernatorului Wilson, Eric George, Alan Dershowitz, Barak Lurie, Kelly Shackelford, Mat Staver și mulți alții.

Este un grup impresionant, pentru că acesta este un caz important – nu numai pentru noi, ci și pentru dreptul fundamental al americanilor la libertatea de exprimare.

Dar acest lucru nu va fi ușor și nici ieftin.

În ciuda faptului că avocații noștri uimitori au acceptat să-și limiteze în mod rezonabil taxele legale, Prager University va avea costuri suplimentare pentru personal, cercetare, marketing și relații publice.

Acest caz va fi judecat în ochii opiniei publice, nu numai în sala de judecată, iar noi intenționăm să câștigăm pe ambele fronturi.

Cu toate acestea, Prager University nu își poate epuiza bugetul operațional doar luptând în acest proces. Mii de donatori generoși au făcut posibil ca Prager University să ajungă pe Internet la peste un sfert din americani. Șaizeci și trei la sută dintre aceștia sunt sub 34 de ani. Planificăm să ne concentrăm în continuare asupra acestei creșteri și să ajungem la trei sferturi din americani.Nu putem să renunțăm tocmai acum.

Suntem pe deplin angajați în procesul intentat companiei Google, dar nu îl putem lăsa să ne încetinească creșterea.

De aceea, Consiliul de Administrație și mulți membri ai personalului nostru au donat, pe lângă sumele pe care le donăm anual pentru lucrarea noastră, și pentru „Fondul pentru a acționa YouTube în justiție”.

Cum puteți ajuta:

  1. Accesați site-ul nostru și semnați petiția împotriva cenzurii YouTube. Are deja peste 450.000 de semnături; adăugați-vă pe dvs. dacă nu ați făcut-o deja și cereți-le și altor 10 prieteni să facă la fel.
  2. Contribuiți la Fondul pentru a acționa YouTube în justiție dacă puteți. Ne-am propus să strângem 1 milion de dolari și credem că putem ajunge la acest obiectiv cu ajutorul dumneavoastră.

Dacă credeți că această luptă este importantă, vă rugăm să ne sprijiniți în orice fel puteți.

Pare că cerem mult… Dar este mult în joc.

Poate că Google ar putea învăța din povestea despre David și Goliat câte ceva despre condescendență în relația cu cei mai mici.

Vă mulțumim și Dumnezeu să vă binecuânteze.

Dennis Prager
Fondator, PragerU
Marissa Streit
CEO, PragerU

SURSA – STIRI PENTRU VIATA

CANADA – Gen, drepturi și [lipsa de] libertate de expresie

Jordan Peterson, profesor de psihologie la Universitatea din Toronto, a fost marginalizat ȋn lumea academică și a devenit o țintă a extremei stânga (Social Justice Warriors) pentru criticile sale la adresa pronumelor de gen fictive, ca de exemplu „zir” și „ze”, inventate de activiștii transgender care urmăresc impunerea lor în spațiile universitare.

Dl. Peterson a militat neobosit ȋmpotriva proiectului de lege recent adoptat în Canada pe această temă, susținȃnd că acesta încalcă libertatea de exprimare a cetățenilor și ridică la rang de lege ceea ce el consideră o ideologie dubioasă. Adresȃndu-se Senatului canadian ȋn luna mai 2017, în timpul dezbaterilor politice, Peterson a disecat proiectul de lege reliefȃnd aspectul negativ al „culturii victimizării”, care s-a infiltrat atȃt de adȃnc ȋn cultura canadiană. „Ideologii se folosesc de membri neavizați și uneori chiar complici ai așa-zisei comunități transgen, pentru a-și ȋmpinge ȋnainte ideologia lor de avangardă”, mai menționează el. „Ideea ȋn sine, că apelarea lor cu un termen pe care ei ȋnșiși nu și l-au ales le provoacă prejudicii atȃt de ireparabile ȋncȃt trebuie căutate remedii legale, arată cȃt de profund a pătruns cultura victimizării ȋn societatea noastră.”

Atacurile extremei stângi i-au adus d-lui Peterson și o popularitate nesperată, canalul său YouTube având acum aproape 1 milion de abonați

Urmăriți-l mai jos pe profesorul Peterson într-o discuție TV pe tema pronumelor „speciale” împreună cu 3 activiști de partid activiști „trans” și un profesor de drept.

SURSA – CULTURA VIETII

Genders, Rights and Freedom of Speech

Jordan Peterson, a psychology professor at the University of Toronto, posted a YouTube video criticizing the proposed Bill C-16, which adds gender identity and gender expression to the list of prohibited grounds of discrimination. His video caused concern and sparked conversation. The Agenda convenes a panel to ask: Is the legislation a matter of human rights or a case of legal overreach that threatens freedom of speech?

Au fost găsiți 40 de creștini martirizați de ISIS, într-o groapă comună din Mosul si alte peste 300 de morminte au fost profanate în Siria

Irakian News (Iraqi News) transmite că în orașul Mosul din nordul Irakului, a fost găsită o groapă comună în care s-au găsit rămășițele a 40 de creștini.

Cel de-al doilea oraș ca mărime al Irakului a fost ocupat de grupul islamic terorist, ISIS, timp de trei ani, până la eliberarea sa de către forțele guvernamentale în 2017. După ce a capturat orașul în 2014, ISIS a avertizat creștinii să „părăsească locul sau să se confrunte cu execuția”. (Worldwatch Monitor)

Groapa comună din vestul orașului, a fost găsită de forțele de securitate. Potrivit Bisericii Ortodoxe Siriatice, ea conținea rămășițele „creștinilor răpiți din regiune … Unii dintre ei erau femei și copii, si aveau cu ei mici cruci creștine.”.

Morminte de crestini sirieni jefuite

Între timp, în Siria, în orașul Harasta, un oraș aflat chiar la ieșirea din capitala Damasc, s-au descoperit morminte creștine și morminte de familii, profanate, relatează The New Arab, care a publicat o serie de imagini grafice care arată cadavre descompuse în sicrie deschise, potrivit alaraby.

Potrivit oficialilor bisericii și oficialilor municipali, mormintele au fost jefuite în timpul ocupației orașului de către forțele guvernului sirian. Sicriele au fost găsite deschise, din care lipseau obiectele valoroase, îngropate în mod obișnuit alături de familiile creștine siriene, a spus The New Arab.
„Regimul sirian a săpat peste 300 de morminte creștine provocând daune grave sicrielor și cadavrelor care se aflau în interiorul lor, in căutarea  de pietre prețioase și bijuterii”, a declarat șeful consiliului orașului, Husam al-Beiruni. El a adăugat că creștinii trăiau în Harasta „de mai bine de 100 de ani înainte de violență, care i-a forțat să fugă”.

 

Benjamin Netanyahu AVERTIZEAZA ca „intunericul ne va cuprinde regiunea” pe masura ce Iranul isi extinde sfera de influenta in Orientul Mijlociu

Benjamin Netanyahu ataca Iranul si sustine ca Trump va abandona acordul nuclear. „Sursa raului este aceasta tiranie de la Teheran. Mesajul meu pentru voi este urmatorul: trebuie sa oprim Iranul, vom opri Iranul”, a spus Netanyahu intr-o conferinta la Washington a Comitetului pentru Relatii Israelo-Americane.

El a adaugat ca Teheranul doreste sa construiasca baze militare permanente in Siria, acolo unde forte militare sustinute de Iran lupta alaturi de fortele pro-guvernamentale, si sa dezvolte fabrici atat in Siria cat si in Liban pentru a construi rachete care pot ataca Israelul.

Netanyahu si Trump au, probabil, cea mai apropiata relatie a unor lideri israelieni si americani. „Presedintele Trump a spus clar ca administratia sa nu va accepta agresiunile Iranului din regiune. A spus ca nici el nu va accepta niciodata un Iran cu arme nucleare. Salut aceste declaratii ale presedintelui. El a spus, de asemenea, ca daca deficiente majore ale acordului nu sunt reparate, atunci va iesi din acord si va reinstitui sanctiunile”, a spus Netanyahu. Declaratiile lui Netanyahu vin la o zi dupa ce s-a intalnit cu Trump la Casa Alba si i-a multumit pentru recunoasterea Ierusalimului drept capitala Israelului si pentru mutarea ambasadei americane la Ierusalim.

Afla mai mult – HOTNEWS

Cititi –

 

Cristian Ionescu – Legământul davidic

2 Samuel 7

Când a locuit împăratul în casa lui şi când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau, a zis prorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort.”Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.” În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: „Du-te şi spune robului meu David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? Dar Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit într-un cort drept locuinţă.Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»’ Acum să spui robului Meu David: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat de la păşune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare, ca numele celor mari de pe pământ; 10 am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în el şi să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte 11 şi ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi va zidi o casă. 12 Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. 13 El va zidi Numelui Meu o casă şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; 15 dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. 16 Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie».’ ”

Rugăciunea lui David

17 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. 18 Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?19 Şi încă atât este puţin înaintea Ta, Doamne, Dumnezeule! Tu vorbeşti desprecasa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne, Dumnezeule! 20 Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoştipe robul Tău, Doamne, Dumnezeule! 21 După cuvântul Tău şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău! 22 Ce mare eşti Tu, Doamne, Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 23 Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor? 24 Tu ai întărit pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. 25 Acum, Doamne, Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui şi lucrează după cuvântul Tău.26 Slăvit să fie Numele Tău pe vecie şi să se zică: ‘Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel. Şi casa robului Tău David să rămână înaintea Ta!’ 27 Căci Tu Însuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău zicând: ‘Eu îţi voi întemeia o casă!’ De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. 28 Acum, Doamne, Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele Tale sunt adevăr şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău. 29 Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne, Dumnezeule, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie”.

Cristian Ionescu – Legământul davidic

In legamantul davidic sunt trei lucruri pe care i le da si i le comunica Dumnezeu atunci cand ii spune: Iti dau o casa. As vrea in dimineata aceasta, sa intelegem ca legamantul davidic era absolut necesar in planul lui Dumnezeu. Dumnezeu a facut un legamant cu Adam. A facut un legamant cu Noe. A facut un legamant cu Avram. Si a facut un legamant si cu David pentru ca lucrurile care avea sa i le dea lui David, nu le-a putut da prin legamantul adamic, noahic si avramic. Dumnezeu avea in vedere un viitor si trebuia sa faca un nou legamant si legamantul acesta este legamantul davidic.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari