ISRAEL – Trump și Mike Pompeo. Mai mult control politic asupra diplomației.

Neînţelegerile cu preşedintele privind Acordul nuclear cu Iranul, declaraţiile diferite privind Rusia, lipsa de entuziasm în chestiunea mutării ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim („va dura cel puţin un an”, „ne menţinem angajamentul pentru procesul de pace şi negocieri între părţi”), (Unul dintre motivele pentru care Trump l-a înlocuit pe Tillerson)

Cititi – Noul ministru de Externe al SUA, Mike Pompeo, un constant susținător al familiei și al vieții copilului nenăscut

Aducerea şefului CIA la conducerea Departamentului de Stat nu confirmă neapărat triumful unei viziuni anti-sistem în politica Statelor Unite, ci mai degrabă inversul situaţiei, adică nevoia lui Trump de a avea în poziţii-cheie oameni care ştiu ce au de făcut într-un guvern, care pot pregăti marile dosare de negociere ale SUA și care pot gestiona sistemul în condiţii bune, menţinând o funcţionare la parametri rezonabili a diplomaţiei americane, din zona căreia se auzeau frecvent semnale de disfuncţionalitate financiară şi de personal, pe lângă mult mai picantele replici care trădau incongruenţele de viziune între Trump şi Tillerson.

Pentru România, aducerea lui Mike Pompeo la Departamentul de Stat s-ar putea dovedi o veste bună, noul şef al diplomaţiei având un background care are mult mai multe în comun cu „establishmentul” decât predecesorul său, venit din zona de corporate (Pompeo a servit cinci ani în armată, trei legislaturi în Camera Reprezentanţilor, un an la conducerea CIA), deci o conectare mai aprofundată la realităţile politico-administrative şi de intelligence şi, poate, o cunoaştere mai bună a priorităţilor politicii externe americane pentru regiunea în care ne aflăm. În politica externă americană, urmează capitole esenţiale în relaţiile cu puterile globale (China, Uniunea Europeană, Rusia) şi regionale (cele două Corei, Turcia, Israel, Iran etc.) iar rolul diplomaţiei, chiar în condiţiile preferinţei lui Trump pentru unilateralism în locul multilateralismului, va fi în continuare major.

Neînţelegerile cu preşedintele privind Acordul nuclear cu Iranul, declaraţiile diferite privind Rusia, lipsa de entuziasm în chestiunea mutării ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim („va dura cel puţin un an”, „ne menţinem angajamentul pentru procesul de pace şi negocieri între părţi”), tăcerea privind preconizata întâlnire şi negociere a liderului de la Casa Albă cu Kim Jong Un, lipsa oricărei susţineri dinspre Externe privind războiul comercial cu China şi Uniunea Europeană (consilierul economic al preşedintelui chiar a demisionat pe această temă), toate acestea arătau că Departamentul de Stat nu susţinea, de fapt, linia de politică externă a Preşedintelui Trump.

Era ca şi cum SUA ar fi avut un dublu discurs de politică externă, unul la vârf, al lui Trump (în cuvinte simple, bombastice, croite parcă pentru rednecks, truck drivers, muncitori şi fermieri, pe de o parte, şi pentru lobby-ul israelian din campania electorală, pe de altă parte) şi altul din zona mainstream, soft şi diplomatic, în acord cu valorile americane consacrate în ultimele decenii, care părea să dea asigurări lumii şi aliaţilor Americii că nimic nu s-a schimbat.

Afla mai mult – http://ziuadecj.realitatea.net/editorial/trump-si-mike-pompeo-mai-mult-control-politic-asupra-diplomatiei-sau-mai-multa-pricepere-inaintea-marilor-negocieri–171382.html

 

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: