La Moartea Tatalui Meu (a tribute to my father)

La Moartea Tatalui Meu (a tribute to my father)

Din Maieru – satul copilariei mele si „cuibul visurilor” lui Rebreanu – a mai plecat la cele vesnice inca un om de bine: tatal meu, Gavrila Pop, care, la 94 de ani si-a sfirsit alergarea pe acest pamint.
Stiu ca rudele mele din tara s-ar fi asteptat sa iau primul avion ca sa fiu si eu acolo, linga sicriul lui, plingand cu cei ce-l pling si insotindu-l pe ultimul drum catre cimitirul de pe Colnic, unde-a fost ingropata si mama cu 18 ani in urma. Insa, chiar daca nu voi putea fi prezent acolo ca sa depun si eu o coroana de flori pe mormantu-i proaspat – flori care in scurt timp se vor vesteji – vreau de-aici, de departe, sa-i aduc tatalui meu o altfel de ofranda: un prinos de ganduri si cuvinte despre viata lui, o viata de incercari si biruinte, pe care el insusi mi le-a descris in autobiografia pe care l-am rugat sa si-o puna pe hirtie, la aproape 80 de ani, cind a venit in America sa-si vada feciorul instrainat inca de pe vremea comunistilor, a celor care ne-au ne-au facut atita rau – si mie, dar mai ales lui.
Lacrimi si suferinte
Nu e nevoie de multe cuvinte ca sa arat ca, intr-adevar, tatal meu a trecut prin multe necazuri: orfan de tata la doi ani si de mama la 14, a fost pe rind, baiat la oi, ucenic la un cizmar violent si nemilos, pietrar, caiman si apoi muncitor forestier, paznic, factor postal, ca apoi, dupa scoala de diriginti postali, sa ia in primire Posta din Maieru. Dat afara de comunisti, a lucrat la CFR, intii ca muncitor necalificat apoi manipulant de materiale, a avansat la postul de secretar al Districtului Rodna Veche… insa iar a fost dat afara de comunisti. S-a pensionat totusi, la CFR, dupa ce i s-a dat voie sa practice ciclismul si pe ploaie si pe zapada, find nevoit sa lucreze la un canton, undeva intre Ilva Mica si Sangeorz Bai. In acest timp si-a ingropat 7 copii, un ginere, si-a ingropat sotia, a supravietuit unui accident grav, si a facut si citeva drumuri la inchisorile in care am fost inchis eu intre ’83 si ’86.
„Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii”
Tocmai am terminat de recitit caietul de memorii carora tata le-a pus si un titlu: „Amintiri din viata mea, dela nastere pina la virsta de 79 ani”. Am re-vizionat si inregistrarea video facuta cind am fost ultima oara in Romania, chiar inainte ca el sa implineasca 90 de ani, si m-am pomenit dintr-o data zimbind, venindu-mi in minte un proverb din Scriptura care s-ar potrivi de minune sa fie sapat in piatra pe mormantul lui:
” Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui” (Prov. 19:22)
Da, tatal meu a fost om de o bunatate cu adevarat rara. Si nu spun acest lucru doar fiindca a fost tatal meu, apreciat si respectat de maiereni ca un om de treaba, zimbitor si prietenos cu toti (asa cum imi spunea odata varu’ Mihai: „nu-mi amintesc pe tatal tau altfel decit mereu zimbind si plin de pace”) ci o spun fiindca tatal meu a suferit si a fost nedreptatit de multi, dar a si iertat mult, a iertat tot si pe toti, si nu s-a plins niciodata. N-a purtat nimanui vreo ranchiuna, a mers prin viata senin, smerit si fericit, cautand sa implineasca ceea ce Ap. Pavel ne cere tuturor: „Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii”.
Si maierenii mi-au dovedit ca-l stiau pe tatal meu ca fiind un astfel de om: Mergeam odata pe Valea Aniesului, cind un batrinel ma opreste si ma intreaba: „Da tu de-al cui esti, ma?” „Sint ficiorul lui Gavrila Pop, de pe Hantoaia” zic eu. „Ala de-o fost diriginte la Posta??… Noa, acela om adevarat! Acela – pocait, nu festit! (festit = vopsit, in limbaj maierean).
„Cum v-a iertat Cristos, așa iertați-vă și voi”
Am ales citeva exemple din lunga si mult incercata viata a tatalui meu, care arata cit de mult poate ierta un crestin care e in stare sa rosteasca, fara nici o retinere, aceste cuvinte:”Si ne iarta noua greselile noastre PRECUM si noi iertam gresitilor nostri” „
Le voi prezenta, pe scurt, si pe cit posibil, cronologic:
1. Tata l-a iertat pe preotul Iuliu Pop
Preotul greco-catolic Iuliu Pop a fost un mare patriot, roman adevarat, iubitor de oameni si de carti. Isi pastorea turma cu zel mare… intr-atit de mare, incit nu doar ca era impotriva oricarei invataturi de sorginte protestanta, dar, precum odinioara Saul din Tars, in marea-i ravna pentru credinta stramoseasca, „facea prapad in Biserica ; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei, si-i arunca in temnita” Fapte 8:3). Nu, nu Popa Iuliu intra prin case, ci jandarmii trimisi de el. Asa a ajuns bunica Teodosia la inchisoarea din Bistrita, prinsa la rugaciune impreuna cu Mariuca, cumnata ei, care, desi avea o fetita de trei luni, a fost si ea inchisa un an de zile, cu fetita cu tot. Bunica s-a imbolnavit in inchisoare, si in scurt timp tata a ramas orfan si de mama.
„Si ai putut sa-l ierti pe Popa Iuliu?” l-am intrebat pe tata, in interviul revazut in dimineata asta. „Vai, Doamne fereste, dar cum sa nu-l iert. Ca el de fapt, era un om bun… da uite-asa o fost vremurile atuncia… Si cit o mai patimit si el, saracul, dupa ce-o venit comunistii: i-o luat biserica, si-o stat si el vreo doi ani la puscarie”…
2. Tata a iertat jandarmii care l-au arestat si pe el de doua ori
La prima arestare, tata a fost dus la jandarmeria din Rodna, dar a fost trimis imediat acasa, cind au vazut ce tinerel era (vreo 12 ani); a doua oara a luat „o tira de bataie”, palmuit fiind de un jandarm din Maieru. „Da jandarmii, ce vina au ei?” – imi spunea tata; „S-a nimerit sa fie de serviciu in ziua aceea, si daca popa i-a trimis, ei au fost obligati sa ne aresteze”…
3. Tata a iertat pe vecina Varvara
Popa Iuliu avea informatori de nadejde, si lelea Varvara era mereu la pinda; a fugit in citeva rinduri sa-i dea de stire ca-n casa vecina s-au strans pocaitii… si, bineinteles, curind apareau si jandarmii si se lasa cu arestari sau cu amenzi mari si grele, pe care multi nu le puteau plati.
4. Tata a iertat pe ungurul Tapalaga
Orfan fiind si ne-avind pe nimeni, la virsta de 14 ani, tata a gasit de lucru in Rodna, ca ucenic la un cizmar. Nu primea bani, nici haine, ci doar mincare. Trebuia sa se scoale mereu primul, sa faca focul, sa dea de mincare la porci, sa faca curatenie, sa invete meserie si sa invete si limba – caci in atelier se vorbea ungureste. „Doamne, multa bataie am mancat, pentru cele mai mici greseli!”… „Si de ce n-ai fugit de-acolo?” „Ba am fugit de doua ori… si iar m-am intors, caci nici un patron nu ma primea. Dar… uite-asa, am invatat meserie, si-am invatat si ungureste, Si mi-a prins bine, cind in au venit ungurii la putere”…
Nu stiu daca limba maghiara i-a mai adus tatei vreun beneficiu sub comunisti, dar „pantofaria” lui ne-a prins tare bine. Cum venea de la lucru, incepea sa peticeasca papuci rupti, pina noaptea tirziu, incit de multe ori adormea cu papucii intre genunchi si cu acul in mina… Si lumea-l platea cit putea si cum putea: lapte, oua, branza, (si chiar borcane cu grostior, pe care, oricit de bine le ascundea mama eu tot le gaseam si le dijmuiam inainte tuturor 🙂 )
5. Tata a iertat pe vecinul Solovastru
Reintors iarasi la Maieru, tata a gasit casa parinteasca goala si in ruine . O parte din fundul gradinii, ce facea legatura cu ulita vecina, nu mai era… Adica era inghitita de gardul vecinului… Iar tata nu a gasit cu cale s-o revendice niciodata, el cautind mereu sa implineasca cuvintul Scripturii ce spune „Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii„.
Mi-aduc aminte ca badea Solovastru intrase odata cu coasa in iarba de pe pamintul nostru, intr-un loc numit „La Fintina Tonii”. Intrase o brazda buna… si finul, cosit doar cu o zi inainte, inca nu era strins. . Eu eram copil, si nu citisem “Ion” – romanul ce-si trage seva din satul copilariei mele – dar simteam aceeasi dragoste pentru pamint, si pentru ceea ce era al nostru, din mosi stramosi, precum eroul rebrenian… Si am vrut sa trag cu grebla finul inapoi, pe locul nostru. Dar tata – care in afara de numele de familie nu avea nimic in comun cu Ion al Glanetasului – nu m-a lasat. Ba chiar m-a si mustrat! Mult timp mi-a fost ciuda pe el din cauza asta si doar tirziu am putut sa apreciez faptul ca tata asculta mai mult de „glasul iubirii” de oameni si de Dumnezeu, decat de „glasul pamantului”!
6. Tata a iertat pe comunisti
Printre cei mai respectati oameni din sat prin anii ’50 erau: popa, primarul, militianul, Sanitarul Partenie si dirigintele de posta, adica tata. Prin mina lui treceau banii si pensiile oamenilor, si acesta nu era putin lucru.
„Tata, cum ai ajuns in acea pozitie?” l-am intrebat. „Pai… m-au facut membru de partid!”
Nu mi-a venit sa cred ce auzeam. Tata – membru de partid?!
„M-au facut membru in armata. Dar am aflat asta doar dupa eliberare, cind m-au chemat la Rodna sa-mi dea carnetul. Le-am spus, sint pocait, cum de m-ati facut membru?… Pai, scrie aici ca ai fost ostas de elita, mi-au zis ei, si d-astia oameni avem noi nevoie!… Ia carnetul, c-o sa-ti prinda bine!… Asa am ajuns sa lucrez la Posta, m-au trimis apoi la scoala, si pina-n ’58 am avut grija de Posta, angajam factori postali, mi-a mers tare bine”…
Erau putini membri de partid in Maieru pe atunci, doar vreo 7-8. Dar partidul crestea si la tara, nu doar la oras, caci se recruta mereu, si astfel partidul se putea debarasa de cei „necorespunzatori” ideologic, sau care nu urmau intocmai indicatiile venite de sus. Asa s-a intimplat si cu tatal meu, avertizat mereu sa se lase de credinta, daca vrea sa-si pastreze slujba. Intr-o Duminica, doi insi l-au asteptat la iesirea din biserica si i-au zis: „Vedem ca preferi pocainta inaintea slujbei; da-ne cheile de la Posta si seif, vino cu noi acum si predai totul”
Acelasi lucru s-a mai repetat dupa citiva ani, de aceasta data la CFR. Tata, muncind din greu, a ajuns – din muncitor necalificat, manipulant de materiale, revizor – sa fie promovat iarasi intr-o pozitie buna lucrind in birou cu picherul ce raspundea de sectorul Rodna Veche- Ilva Mica. Intr-o iarna, a fost chemat la Bistrita unde seful Sectiei L8 i-a spus: „Avem aici o reclamatie in care cineva ne intreaba: La ce-mi foloseste sa fiu membru de partid, cind eu lucrez afara in frig si pocaitul acela, la caldura, in birou??… N-avem ce face, trebuie sa te trimitem in alta parte; o sa lucrezi ca si cantonier”… Ceea ce tata a si facut, pina la pensionare. A facut-o ani de zile, pedalind prin frig, ploaie si zapada, multumit si fericit ca-n geanta-i cu merinde putea acum sa ia linistit si o Biblie cu el la lucru.
7. Tata l-a iertat – mult si des – pe vecinul Ion
Un singur versert din Scriptura i-a cam dat de furca tatalui meu: „Celui ce-ţi cere, dă-i, si nu intoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine ” (Mat. 5:42)
Badea Ion, vecin si prieten bun cu tata, a inceput sa iubeasca paharul si desele-i vizite la fagadaul din sat faceau ca pensia lui sa se gate cu mult inaintea pensiei lui tata… ” Da-mi niste bani, Gavrila, ca stii ca ti-i dau inapoi”… Stia si locul unde-si tinea tata banii si daca el nu era acasa, intra de multe ori si isi lua de-acolo si singur. Dar tata nu se supara, si ii intelegea patima. „Ar fi putut sa ia toti banii, dar niciodata n-o luat mai mult decit i-o trebuit pentru ziua aceea… Si-apoi iar se oprea pe la mine, ca devenea povestaretz… si povesteam de toate cele, ca si eu eram singur… si doar noi ne stim de copii, ca am crescut impreuna… cum sa ma supar pe el??”
8. Tata l-a iertat pe Dumitru Deac
In dimineata de Craciun a anului 2000, mama a murit in drum spre spital, fiind calcata de o masina ce dadea cu spatele pe ulita noastra, soferul neputind s-o vada in oglinda retrovizoare. A fost o mare durere pentru tata, cum spunea in memoriile lui, ca dupa 55 ani de casatorie, sa piarda pe cea care i-a fost mangaiere si sprijin in viata, „fara ca macar sa-i pot zice la revedere scumpa sotie si mama”. Dar imi povestea cum se mangaia adeseori cu faptul ca-n saptamanile dinaintea accidentului, in multe nopti mama se trezea, si-l scula si pe el, ca sa se roage, fiindca simtea ca „o sa se intimple ceva in familia noastra„. Tata a inteles astfel ca mama era pregatita sa plece la Domnul, desi era intristat de felul in care a plecat. Nu a vrut ca soferul sa fie condamnat, si chiar imi zicea „vai, saracul Dumitru, ca si el trebuie sa fie tare necajit de nenorocirea asta.”
Bucurii si fericiri
Stim ca inmormantarile sint de obicei evenimente triste si se varsa multe lacrimi fiindca intotdeauna durerea acestor despartiri e mare.
Daca as mai putea vorbi o data cu tatal meu, i-as citi acum predica de pe Munte:
„Ferice de cei blinzi… ferice de cei impaciuitori… ferice de cei milostivi… ferice de cei cu inima curata… Si i-as spune: Tata, aici Isus a vorbit despre tine! Ce fericit si bucuros trebuie sa fii tu acum!
De-aceea, zic maierenilor si celor din familia mea, de aproape si de departe:
In loc de jale si tristete, sa multumim lui Dumnezeu ca Gavrila Pop si-a sfirsit bine alergarea, a luptat lupta cea buna, si a trait o viata care trebuie mai degraba celebrata ca si o mare biruinta!
Si daca vom trai si noi la fel, putem, cu deplina siguranta, sa-i spunem acum „La revedere!” O revedere pe care ne-o dorim s-o avem cu toti cei dragi, plecati inaintea noastra, in locul pregatit pentru noi de Cel care a fost cu adevarat bland si smerit cu inima, si de la care tatal meu a invatat cum sa umble pe acest pamint.
Iubitul meu tata, te voi revedea acolo!
Alex Pop

Posted by Alex Pop on Tuesday, March 13, 2018

Reclame

3 comentarii (+add yours?)

  1. simida istrate
    mart. 17, 2018 @ 03:50:24

    Ce frumos,cat de impresionant acest articol,multumim Rodi Agnus Dei ptr postare,dupa atat de multe articole despre asaltul impotriva valorilor si a familiei,cineva ne dezvaluie o parte din suflet si ne ingaduie sa privim portretul unui adevarat parinte neprihanit.MultumimAlex,am citit cu multa placere.

    • rodi
      mart. 19, 2018 @ 01:47:24

      multumim mult pentru cuvintele frumoase si scuze ca am fost plecati de acasa in weekend si am avut acces limitat la internet si nu am reusit sa aprobam comentariile, ci am incercat sa postam articolele zilnice macar. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

  2. Trackback: La moartea unui parinte – BLOGUL UNEI BUNICI
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: