Mărturie Maria Miron – „O voce din cer mi-a spus: Intră aici, dacă vrei să mă găsești pe Mine!”

Cand Dumnezeu cheama o persoana, calea e lunga si uneori dureroase cu prigoniri, dar rezultatul este miraculos. Ascultati aceasta marturie frumoasa, spre intarirea credintei dvs,  a sorei Maria Miron din Turda.

28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” Matei 11:28-30

„Am intrat asa incet, m-am plecat pe genunchi, dar nu m-am mai putut scula. A venit Duhul Sfant peste mine intr-o putere mare, o cercetare si o bucurie ce nu am avut niciodata pana atunci. Toti s-au sculat. Eu am ramas inca pe genunchi ca asa imi era de bine si bucuria asa de mare. Sorbeam cuvintele fratilor de la amvon. Sorbeam cuvintele, parca imi umpleau inima de cuvintele alea dulci si cantarile.

Sufletul nostru inseteaza dupa Dumnezeu si golul care simte cineva care sta departe de El, poate fi umplut doar de prezenta Sa. Sora Maria Miron a invatat in viata sa frumoasa, dar si grea, sa-L iubeasca pe Domnul cu toata inima ei.

„Eram mana dreapta a preotului. Eram in biserica si umblam la manastiri si imi placea mult Cuvantul Domnului. Si intr-o joi noaptea spre vineri dimineata, pe la 4, am avut o vedenie de noapte. In vedenie m-am intalnit cu sotul, mergeam amandoi spre casa noastra. Am ajuns la poarta si pe casa noastra era scris in curte inauntru de sus pana jos: Am fost cu apa. Semnatura era SALVATORUL. Si parca sotul spunea asa: Ce scrie pe casa noastra, cu o voce aspra. Si am citit. Si cand am citit a doua oara, cand am ajuns la SALVATOR, am simtit mana lui Hristos pe buzele mele. A venit o putere peste mine, o bucurie. Nu stiam ce sa fac, asa o bucurie mare a venit peste mine. De acolo, am intrat in casa cu sotul si s-a terminat vedenia de noapte. Din clipa aia, imi trebuia [tot timpul] Cuvantul Domnului. De atunci sunt 21 de ani si o tin minte, ca ceea ce face si ceea ce da Dumnezeu nu poti sa uiti. Si dimineata, m-am sculat din pat. El s-a dus la servici. M-am spalat, m-am plecat pe genunchi si m-am rugat. Am zis: Doamne, ce vrei cu mine? Nu pot intelege, ce vrei cu mine? Si ma rugam si ma rugam si ma rugam. Nu mi-a mai raspuns Domnul nimic. Si ma rugam si ma rugam.

Dar eu am zis in gandul meu: am sa ma duc – era atunci cu Ceausescu si erau cozile alea mari- am sa ma duc la pravalie si am sa intalnesc vreo pocaita. Stiam ca acolo cand stateam la coada, mai veneau pocaitii acolo. Si am zis: Ma duc acolo. Da, daca gasesc vreo pocaita, sa vorbesc cu ea? Sa ma astampar, sa-i spun ceea ce am avut. Si am gasit-o pe sora Paladia. Nu o cunosteam. Dar pe portul ei, ca pocaita, m-am alipit de ea. Am salutat-o si am zis: Ce faceti? Zice: Stau la coada. Ea s-a retras putin si am vazut ca-i era frica. Si daca ei nu i-a cazut bine ca sunt langa ea si nu ma cunostea, i-am zis: Ma duc, ca am loc, mi-am tinut rand acolo in spate si m-am dus. Mi-am plecat capul acolo la rand, in jos, si m-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi. Ma rugam lui Dumnezeu. Am luat ce trebuia sa iau cand am ajuns la rand la pravalie. Am cumparat dar orice faceam, cu gandul tot acolo eram.

Chiar si mancare cand faceam, parca doream cat mai repede sa gat, sa pun mana pe Biblie. Aveam o Biblie, mi-a fost data de ginere, ca el e profesor si medita copii. Veneau si fete de pocaiti si cum suntem noi pocaitii, venind la el, i-a lasat o Biblie si au scris acolo o cantare frumoasa pe foile libere in spate la Biblie. Si eu am vazut-o cand am fost la ei. Si le-am zis: Imi dati voi mie Biblia asta sa citesc? A zis: Ti-o dau, dar nu ti-o dau de tot pentru ca asta e a mea. O sa iti fac eu rost de alta. Dar, du-o, citeste dn ea si cand iti fac rost, vin cu ea si ti-o aduc. Si imi trebuia Cuvantul lui Dumnezeu sa-l citesc si citeam, citeam. Se culca sotul meu  si eu stateam noaptea si citeam. Am aflat acolo ATATEA lucruri!

Intr-o Duminica au venit ei la noi, ca ei stau la Aiud. A aparut cu Biblia subsuoara. Atata ne-a parut de bine de parca cine stie ce am primit. I-am dat-o inapoi a lui si apoi in Biblie, citeam, citeam. Pe cum citeam, ma trezeam de parca asa de bine intelegeam. Parca saltam de bucurie. Am luat-o de la inceput si am citit toata Biblia. Atata imi era de draga. Oricand eram putin libera, eram numai acolo. Am inteles multe din Biblie si m-am hranit asa. Duhul Sfant, de cand mi-a pus mana pe buze, ma calauzea. Eram atata de fericita. Abia asteptam sa pot sa ies si sa ma duc la biserica.

M-am plecat pe genunchi inainte de-a ma duce si am spus: Doamne, eu ma duc la biserica unde am slujit 54 de ani. Dar eu Te intreb pe Tine, Tata, (atata indrazneala am avut inaintea lui Dumnezeu), eu ma duc si daca Tu imi raspunzi ca esti acolo in biserica ortodoxa, eu acolo raman. Iar daca nu imi spui nimic, eu ma duc pana Te agsesc pe Tine. Si m-am dus. Nu m-am bagat in biserica. De afara am zis: Doamne, Te rog fa-mi Tu de cunoscut. Esti Tu cu adevarat  aici in biserica ortodoxa? Daca esti aici, opreste-ma, sa te slujesc in continuae.  Iar daca nu esti aici, fa-mi de cunoscut sa ma duc sa caut.

Si am zis asa in mine plangand: Am sa ma duc la Catedrala. Si am venit pe Avram Iancu jos si cand am ajuns la o poarta, am auzit o voce din cer care a zis asa: Opreste-te femeie. Si m-am oprit si am zis: Doamne, de ce trebuie sa ma opresc eu aici? Cine-s astia de aici? Eu nu stiam ca cine-s aia. Era Biserica Penticostala la nr. 23.  Nu stiam cine-s [cei de] acolo. Si am zis: Doamne, de ce sa ma opresc aici? Si atunci din nou a venit vocea si a zis asa: Intra, femeie, daca vrei sa Ma gasesti pe Mine. Am plans la poarta bisericii pana aproape am umplut batista. Si am zis: Doamne, la Cuvantul Tau, intru. Nu stiu cine-s, dar am sa intru. Si am intrat. Si cand am intrat, ei erau plecati pe genunchi. Era cam pe la ora 10. Am intrat incet si m-am plecat si eu pe genunchi, dar nu ma mai puteam scula. A venit Duhul Sfant peste mine intr-o putere mare, o cercetare si o bucurie de n-am avut-o niciodata pana atunci. Si toti s-au sculat, eu am ramas inca pe genunchi ca asa imi placea si asa era de bine. Si bucuria aia mare. Sorbeam cuvintele de la fratii de la amvon, parca imi umpleau inima de cuvintele alea dulci si de cantarile de acolo.

Asa a trecut de repede timpul. In mine ma rugam si zic: Doamne- sotul meu era la lucru- am zis: Doamne, sa nu ajunga sotul meu inaintea mea acasa. Ajuta-ma sa ajung eu, sa nu stie unde am fost, ca stiam ca nu ii place. Si asa a fost. El, dupa doua zile, dupa ce a venit de la lucru, am mancat amandoi si dupa aia ne-am pus pe canapea. Si zic catre el: Ticule draga, hai sa incercam si la alte biserici. A zis: Dar unde vrei sa te duci? Zic: Pai mai sunt biserici. La o vreme zice: Vrei sa te duci la pocaiti. Zic: Si daca ne-am duce, ar fi bai? A zis: De ce sa ne ducem la pocaiti? A zis cu o voce.. Doara e biserica asta ortodoxa si mergem la asta. Si n-am mai continuat ca am vazut ca a inceput cu o voce mai asa… si n-am mai continuat. De aceea am avut teama Duminica seara, sa ajung acasa inaintea lui, ca el sa nu afle unde am fost. Si m-am dus acasa, am pus masa si l-am asteptat. N-am zis nimic si dupa masa eu m-as fi dus inapoi de la 6, dar n-am putut. De cate ori m-am dus, erau bucurii peste bucurii. Si eu am zis in mine: Sa fie orice va fi, eu nu ma pot lasa de Hristos pentru ca L-am gasit pe Hristos aici cu adevarat, si am continuat.

Si a inceput prigoana. A aflat el ca a venit inspector de la el si a zis: Domnule Miron, ti-am vazut nevasta la noi in biserica. Cand a venit acasa. a zis: Unde ai fost la biserica? Pai, la biserica am fost. Zice: Spune-mi, unde ai fost la biserica? Am spus: La penticostali. El: Dar de ce te-ai dus acolo? Zic: Vasilica draga, ti-am spus ce vedenie am avut si eu din clipa aia nu am mai putut sa ma mai las de acolo. Si fa cu mine ce stii, fa ce vrei tu, dar eu nu mai pot sa ma las de acolo. Si nu m-a lasat. Si m-am dus si m-am dus. Si a inceput prigoana, facea lucruri care nu erau placute , dar nu aveam bai. Mergeam cum scapam. Saream peste poarta si mergeam si zgariata si cu sange, mergeam. De la un timp, el s-a mai calmat. Dar, prigoana tot a fost. Si eu tot multumeam lui Dumnezeu si tot ma rugam lui Dumnezeu si noaptea. Asa cum Dumnezeu mi-a facut de cunoscut, sa ma scol noaptea, dupa miezul noptii, si sa ma rog. Si ma rugam si parca era un pic mai bine o vreme, nu ma mai asuprea asa tare si am continuat.

Si am vrut sa ma botez. Cand a fost vorba de botez, Prima data m-am dus la biserica in Martie si in anul urmator in Mai era botezul. Am dus la sora Paladia toate hainele de botez. Si hainele care era sa le imbrac eu, le-am bagat in bucatarie intr-un dulap si mi-am uitat baticul in camera. M-am sculat de dimineata, am ispravit pe afara, am ispravit cu animalele, cu tot. Si el dormea. Acuma, cum sa ma bag in camera ca se trezeste si ma vede imbracata? Dar am zis: Doamne, ajuta-ma, ca ma duc sa-mi iau baticul, ca eu nu merg fara batic. Acolo nu ai ce cauta fara batic. Si m-am dus si am luat baticul din dulap si l-am tinut in mana. Am zis: Ticule draga,  asa o zi frumoasa este. Uite ce soare si ce zi de Mai. Si asa o biencuvantare este la adunare. Nu vrei sa vii si tu? Si atunci, s-a sculat in fund si mi-a aruncat un scuipat in obraz. Atunci, repede am inchis usa la baie, m-am spalat [pe fata] repede si am iesit si da-i drumul spre adunare, ca nu cumva sa scap fara sa fac botezul. Si m-am dus si m-am botezat. Slavit sa fie Dumnezeu.

Cand m-am bagat in apa, ma rugam. Era durere, dar mai mare era bucuria decat durerea. Cand am iesit, surorile erau cu flori in mana, gata sa ma felicite. Eu am iesit si am luat-o inspre casa. Am mers acasa uda si am pus repede sa se incalzeasca mancarea. A venit el si am vrut sa mancam, dar el n-a putut sa manance. El stia, ca vinerea aia m-a prins cum pe ascuns citeam din Biblie. Si el asa venea, ca sa ma prinda cum fac si m-a prins chiar citind din Biblie. Si a zis: Te pregatesti? Ca Duminica era botezul. Si n-a mancat, era dur. Si eu ii ziceam: Ticule draga, haida si mananca. Am facut si placinte, dar el n-a putut sa manance. M-am plecat pe genunchi si am zis: Ticule draga, daca ti-am gresit ceva tie, te rog iarta-ma. Si a zis el atunci, Eu te iert. Dar tu ma poti ierta pe mine? I-am zis: Te-am iertat, ca noi avem un Dumnezeu viu  si e atat de bun si iertator si El iarta si ne-a iertat pe amandoi. De acolo, s-a luat si s-a dus in camera. Se plimba din perete in perete. Nu l-am mai vazut asa niciodata, nervii lui si necazul acela pe el. Era agitat tare. Am zis: Ticule draga, daca eu voi adormi pe canapea, scoala-ma la ora 3 sa-l vad pe Iliescu. M-am intors catre perete si ma rugam si plangeam. Nu m-a mai sculat el. Ce sa ma scoale? Si asa a trecut. Si azi asa, maine asa, tot mai greu, tot mai greu. Dar eu i-am multumit lui Dumnezeu ca a trecut.

Aveam o indrazneala inaintea lui Dumnezeu. Am zis asa; Sa stiu ca imi taie capul, sa stiu ca imi face orice, eu nu ma pot lasa de Hristos. Eu nu ma pot lasa. Aveam asa o bucurie. L-am gasit pe El. A venit in puterea aia a Duhului Sfant peste mine si a pus mana pe buzele mele. Asa ceva eu n-am simtit pana atunci. Si tot m-am dus, tot mai lenta a devenit prigoana. Dupa trei ani de zile a fost evanghelizare la baptisti. Ne-am sfatuit cu fratii nostri sa ne ducem acolo, ca doream mult sa nu cumva sa pierd ceva, oriunde sa ma duc, numai sa aud Cuvantul Domnului. A venit el acasa, i-am dat de mancare, am mancat impreuna si i-am zis: Ticule draga, este evanghelizare la baptisti. N-ai vrea sa vii si tusa vezi? A zis: Ba da! Mi-a zis: Pune apa sa ma barberesc. Asa am sarit si asa am umblat. Cand era mai voios, plasam cate un cuvant . Tot l-am chemat la biserica, dar daca vedeam ca refuza numai ii explicam ce binecuvantari mari sunt la biserica, ce har e in biserica, ce cantari cum n-am auzit niciodata. Eu tot ii spuneam, dar tacea si nu zicea nimica el. Ma rugam pentru el zi si noapte. Si Dumnezeu m-a ajutat ca el s-a predat atunci la baptisti. Inima mea a saltat de bucurie…. S-a predat acum la baptisti si am zis: Lasa ca Dumnezeu il duce acolo unde sunt eu. (Din primele 23 de minute, mai sunt aprox. 30 de minute foarte interesante din marturie)

 

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: