George Dume – ÎN BISERICĂ MAI RĂU CA ÎN LUME!

Un om pacatuieste. Imediat isi da seama. Se pocaieste adanc in sufletul sau. Se lasa de pacat si Dumnezeu il iarta. E cea mai frumoasa varianta. Apoi, exista un alt fel: Pacat; omul nu vrea sa se pocaiasca. Dumnezeu il atentioneaza. Omul isi da seama si Dumnezeu il iarta. Si mai este o alta etapa, acea din Corint in care omul pacatuieste, Dumnezeu il avertizeaza. El se incapataneaza. Nu vrea nicicum sa auda. Dumnezeu il pedepseste  si apoi dupa pedeapsa se fac eforturi ca omul sa fie salvat. 

TEXT 1 Corinteni 5:1-13

Curvarul din Corint
5 Din toate părţile se spune că între voi este curvie, şi încă o curvie de acelea care nici chiar la păgâni nu se pomenesc, până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. 2 Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 3 Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. 4 În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă prin puterea Domnului nostru Isus, 5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

Hristos – Mielul nostru de Paşte
6 Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? 7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. 8 Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Creştinii şi curvarii
9 V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. 10 Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. 11 Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. 12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? 13 Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.

Biserica, asa cum am invatat in primele lectii din 1 Corinteni, este o comunitate sfanta. Nu in sensul ca e perfecta, ci in sensul ca este pusa deoparte. Ea apartine lui Dumnezeu si in sensul ca ea duce o lupta pentru curatie. Biserica nu-i perfecta. Si v-am spus asta aproape in fiecare predica. Biserica este inca in procsul curatirii. Este inca in procesul sfintirii. Dar, se lupta. Biserica e o comunitate de oameni dedicati lui Dumnezeu si care se lupta sa fie fara vina in fata lui Dumnezeu. Asta e biserica.

Dar sunt momente in care in biserica, prin diferiti membrii ai bisericii, patrund tot felul de lucruri. Patrund pacate si denaturari ale standardului pe care Dumnezeu l-a trasat pentru biserica. Sunt oameni care isi permit, fiind in biserica membrii ai bisericii, sa se reintoarca la standardul vietii lor din trecut, la felul in care traiau alta data, cand erau in lume. Si avem o multime de cazuri de felul acesta. Si in aceasta dimineata vrem sa ne intrebam: cum trebuie sa procedam in astfel de situatii? Cand avem mebrii, parte din biserica, care se intorc inapoi la felul de viata a lumii. Ce facem in astfel de situatii? Care sunt instrumentele pe care Hristos Domnul le-a daruit bisericii pentru a gestiona aceste situatii?

In biserica din Corint era un caz care oripila, care ingretosa nu doar pe oameni din biserica, cum ar fi trebuit, ci pe oricine auzea despre ceea ce se intampla in biserica din Corint. Unul din membrii bisericii traia in concubinaj cu mama lui vitrega, cu nevasta tatalui sau. Si apostolul Pavel ii invata ce trebuie sa faca. Si stiti ce invatam din lucrul asta? Ca biserica nu-si matura murdaria sub covor. Nu ridica [covorul] si ascunde. Nu. Biserica e o comunitate de oameni care deschide problema, care vorbeste deschis. M-am gandit multa vreme. Stiti ca imparatul David avea cronicar la curte. Deci, orice istorie care-i a unui popor, era scrisa la curtea regelui. Nu era scrisa pe nu stiu ce dealuri. Fiecare rege avea un cronicar care consemna. In Vechiul testament, deseori veti gasi aceasta expresie „in Cartea Imparatilor lui Israel”. Era o carte in care se consemna istoria. Fiecare imparat era responsabil sa-si spuna istoria . Si vreau sa va intreb ceva: credeti ca era o istorie obiectiva? Cei care ati invatat istoria romanilor si ati facut-o in mod special in perioada comunista si mai apoi pana tarziu, noi am invatat ca romanii sunt cel mai tare popor din lume, ca razboaiele romanesti au fost extraordinare. […]

Deci, intotdeauna istoria e una subiectiva. Si cu toate astea, nu vi se pare ciudat ca David permite sa se scrie in istoria lui despre pacatul lui cu Batseba? Putea asa de linistit, mai ales in momentul cand Dumnezeu l-a iertat pe David si Dumnezeu a dat uitarii, putea sa zica David: hai sa scoatem de aici, ca nu arata de loc bine. Langa lupta cu Goliat, langa alte razboaie si biruinte a lui David, langa minuni si Cortul Intalnirii facut frumos.. nu? era urit. Si cu toate astea, David o lasa acolo. Pentru ca oamenii lui Dumnezeu nu matura murdaria sub covor. Si Scriptura ne invata sa fim oameni transparenti care deschidem subiectele. Nu care ne uitam, ne ascundem si zidim un zid, ca sa parem frumosi. Iubitii mei, daca mi-am propus ceva in slujba pe care o am aici la Sfanta Treime, este sa daram zidul asta care ne arata altfel decat suntem. Pentru ca cata vreme nu ne recunoastem unde suntem, nu vom putea sa ne ridicam. Daca noi ne vom prezenta totdeauna altfel decat suntem, ne vom descrie lumii frumoasa, cand noi de fapt in viata noastra suntem alti oameni. Noi ne vom minti pe noi insine. Si va spun: spunea prorocul Ieremia despre oameni care prorocii lui Israel ii zideau un zid inaintea lui Israel – Israel construia un zid prin pacatele pe care le facea. Si aseza piatra pe piatra. Si prorocii, stiti ce faceau? Il tencuiau cu ipsos, sa nu para asa ingrozitor. Sa fie frumos! Dar zidul acela de fapt ii despartea  de Domnul. Si vreau sa spun ca nu vreau sa fiu omul care tencuieste cu ipsos peste lucruri care noi le zidim ca sa ne desparta de Domnul. Nu. Si daca sunt pacate si lucruri despre care trebuie sa vorbim, trebuie sa vorbim. Si Domnul sa ne ajute. Amin.

(notite din primele 12 minute)

George Dume – ÎN BISERICA MAI RĂU CA ÎN LUME! • Biserica Sfânta Treime – Londra • Martie 2018

Predica incepe de la minutul 6:38-

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: