Beniamin Faragau – Ce mai inseamna credinta pentru omul secolului XXI

Beniamin Faragau – Ce mai inseamna credinta pentru omul secolului XXI

Credinta si necredinta – Duminica Tomii – 16 Aprilie 2018 Interviu cu pastorul Beniamin Faragau la RVE .

Beniamin Faragau: Cred ca nu exista un om pe fata planetei  care sa n-aiba credinta. Credinta este un dat al existentei umane. Credem intr-o multime de lucruri pe care nu le vedem, de la cele mai banale si simple, faptul ca ne culcam seara si ne sculam dimineata si ne facem planuri pe a doua zi. Oricum nu le vedem. Deci din acest punct de vedere, eu nu cred ca pentru omul secolului XXI credinta nu exista, pentru ca credinta tine de ceea ce suntem. Nu putem opera fara ea in niciun fel.

Ioan Ciobota: De ce spune Biblia: Cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta? Asta sugereaza ca nu mai este credinta.

B.F. – Cred ca ceea ce spune Scriptura nu se refera la credinta ci la credinta mantuitoare, pentru ca in acest context vorbim. Si nu este importanta credinta, ci obiectul ei, in ce iti ancorezi credinta. Credinta pleaca de la o informatie. Daca informatia e gresita, credinta e gresita. Si lumea e plina de credinte gresite care creeaza o catastrofa in societatea zilelor noastre. Uitati-va numai la ce se intampla in Orientul Mijlociu la ora aceasta. Toti opereaza prin credinta, dar credinta in niste lucruri care nu mantuiesc, care nu aduc viata, care imprastie moartea. Cu alte cuvinte, nu credinta te mantuieste ci obiectul ei. Si stunci, cred ca la asta se refera Domnul Isus Hristos cand spune: Cand va veni Fiul Omului, va mai gasi oameni care sa mai aiba credinta ancorata in El?

I.C. Atunci care este credinta adevarata?

B.F. – Hai sa iau cuvintele apostului Pavel din Romani. El spune: Daca marturisesti cu gura ta pe Hristos ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu l-a inviat din morti, vei fi mantuit. Nu cred ca este o problema pentru un muritor pe pamant sa creada in moarte. Noi toti ne pregatim pentru ea. E suficient sa trecem prin cimitire, sa vedem caci copiii mor de la cele mai fragede varste pana la cele mai inaintate varste din viata. Deci, moartea este o evidenta pe care noi nu o negam. E mai complicat sa crezi in inviere. Ori Scriptura spune ca credinta trebuie ancorata in Hristosul inviat.

Romanilor nu le-a fost greu sa zica in zilele acestea : Hristos a inviat. Si noi am raspuns: Adevarat ca a inviat. Dar intrebarea mea este, dincolo de un slogan, cata valoare mai are o astfel de afirmatie? Acuma, daca pun intrebarea: cati vor mai fi care mai cred in invierea lui Hristos, cand Pavel a ajuns in aeropagul Atenei intre filosofii vremurilor respective in Faotele Apostolilor capitolul 17 si indrazneste sa vorbeasca despre judecata si inviere. In clipa aceea l-au scos afara frumusel si au zis: despre lucrurile astea te vom asculta alta data. In mintea noastra nu incape notiunea invierii. Ori, daca nu crezi in Hristosul inviat, nu ai mantuire. Si asta diferentiaza intr-un fel crestinismul de multe alte religii. Pe foarte multi intemeietori de religii ii gasesti la mormantul lor. Pe Hristos Il gasesti inaltat in cer, la dreapta Tatalui.

I.C. – De ce ne cere Dumnezeu un asemenea exercitiu- sa credem, sa credem in lucruri nevazuteNu este normal, nu este natural pentru om. Omul este confortabil sa creada in lucruri pe care le poate pipai, le poate vedea, le poate mirosi, le poate atinge. Dumnezeu ne cere ceva care nu tine de normalul omului.

B.F. – Am o intrebare, repetand povestea de la inceput. Ai copii, cresc, ajunge la majorat, il pregatesti pentru facultate. Pai, toate astea nu le vezi. Cate lucruri intr-o zi le credem, pe care nu le vedem. Cum am ajuns la o astfel de credinta? Probabil prin experienta. Am vazut ca asteptam autobuzul si el vine, chiar daca intarzie 5 minute, trebuie sa vina. Dar noi nu vedem lucrurile astea. Sunt o multime de alte lucruri. Urc intr-un avion, cred ca ajung in Australia sau in America. S-ar putea sa si cada pentru ca vezi dovezile si vezi evidentele. Cu alte cuvinte, credinta in lucrurile nevazute mi-o construiesc intr-un fel.

Da-mi voie sa incep cu  definitia credintei din Evrei capitolul 11. Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite. O puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Acuma, e greu sa crezi in lucrurile care nu se vad, cu toate ca in fiecare zi o facem. Ce spune textul mai departe? Toate lucrurile care se vad au fost facute din lucruri care nu se vad la Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu a zis si a fost. As putea lua o prima dovada a faptului ca exista un Dumnezeu care ce zice se face. Porunceste si ce porunceste ia fiinta. Dovada este universul material in care traim noi insine cand ne uitam in oglinda. Deci, eu sunt o realitate a aducerii in existenta prin Cuvantul lui Dumnezeu tot universul material.

Scriptura spune in Romani: Insusirile Lui nevazute, puterea Lui vesnica, Dumnezeirea Lui, se vad lamurit cand te uiti cu bagare de seama, cand te uiti de la facerea lumii la lucrurile facute de El, asa ca nu se pot dezvinovati. Dar interesant e ca autorul Epistolei catre Evrei, care practic e o epistola a credintei, spune ca Dumnezeu ca sa dovedeasca cu mai multa putere, noua celor care indraznim sa-L cautam, sa credem in El, si-a dublat Cuvantul cu un juramant. Acolo pe muntele Moria a zis, cand Avram si-a dus fiul ca jertfa: Pe Mine insumi jur, zice Domnul, ca toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta. Ori samanta lui Avram este Isus Hristos, ne spune Pavel in Galateni 3. Dar Dumnezeu nu s-a oprit nici aici. Pentru mantuirea sufletului nostru, nu doar ca si-a dublat cuvantul cu un juramant ci a intrupat Cuvantul. Ioan isi incepe Evanghelia spunand: Logosul divin, Cuvantul care era Dumnezeu s-a facut trup, a locuit printre noi plin de har si de adevar. Noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.

Deci, Dumnezeu n-a zis: Credeti intr-un lucru care nu se vede, nu-l puteti pipai. Ci Dumnezeu a zis: Vin Eu intre voi ca dovada faptului ca exist. Si El a umblat printre noi. Dar nu s-a oprit nici macar la atat, tocmai ca sa ajute necredintei mele. Ci Dumnezeu, nu doar ca a intrupat Cuvantul ci a inviat Cuvantul a treia zi din morti. Cand Toma spune: Daca nu voi pune degetul in mana Lui si palma in coasta Lui, no voi crede- el practic opera dupa principiul dupa care am opera fiecare dintre noi. Interesant este raspunsul Domnului Isus: Toma, pune degetul. Nu cred ca a mai trebuit s-o faca. A cazut la picioarele Lui si L-a declarat „Domnul” lui si „Dumnezeul” lui.

I.C. – De ce Toma Il declara Domnul lui si Dumnezeul Lui?

B.F. – In fata celui inviat poti avea doua atitudini. Pentru ca daca El este realmente „Domnul” tau si „Dumnezeul” tau, poate emite pretentii la adresa ta, la viata ta. Nu-i tot una cum traiesti. Nu-i tot una ce faci. Si aici noi trebuie sa cantarim. Daca eu nu sunt de acord cu cerintele celui inviat, este mai de folos pentru mine, pentru viata mea imediata sa-L resping. Sa zic: N-am nevoie de El, imi tulbura viata. Ori, cand Toma a cazut la picioarele Lui, el a facut si pasul urmator. Nu doar ca a constatat ca Isus Hristos este viu, lucru pe care i l-au spus toti ceilalti care-L vazusera inaintea Lui cu opt zile inainte, ci Toma a gandit imediat in forul sau launtric implicatiile acestui lucru.

De ce spune Pavel „daca marturisesti cu gura ta pe Hristos ca Domn”, in momentul in care o faci, e un Domn viu care poate intra intr-o relatie personala cu tine, poate umbla cu tine, poate emite pretentii la viata ta. In momentul acela faci o stanga imprejur. Se schimba absolut totul in viata ta. Cu alte cuvinte, se intampla o reversare a istoriei omenirii. In momentul in care eu Il declar pe cel inviat ca Domn – da-mi voie sa ma intorc cu mintea inapoi in gradina Edenului. In momentul in care a venit sarpele si a zis Evei: Oare a zis Dumnezeu sa nu mancati din toti pomii din gradina? El a zis: Ah, nu . Hotarat nu veti muri. Dar Dumnezeu stie ca din momentul in care veti manca din pomul cunostintei binelui si raului, veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul. Mana aceea intinsa inspre fructul oprit este decizia omului de-a lua din mana lui Dumnezeu dreptul de-a hotari binele si raul pentru El.

Uita-te la societatea pe care noi am creat-o, la vietile noastre, la tragedia pe care am dus-o in universul nostru , pe absolut toate planurile. De ce sunt toate acestea? Pentru ca L-am scos pe Dumnezeu din cunostinta noastra si Dumnezeu ne-a lasat in voia mintii noastre blestemate. Noi am inebunit. Nu mai cunoastem drumul spre casa. Nu ne mai putem intoarce acasa. Ei, in momentul in care eu ajung dupa framantarile mele cu dovezile materiale istorice pe care le am, credinta crestina nu se ancoreaza intr-o filosofie. Credinta crestina se ancoreaza in intruparea Cuvantului, in trairea Lui printre noi, in moartea Lui pe cruce in Vinerea Mare si invierea Lui a treia zi dintre cei morti. Exista o baza obiectiva istorica. Deci in momentul in care Il declar ca Domn, eu dau inapoi in mana lui Dumnezeu dreptul de-a hotari binele si raul. Accept Cuvantul Lui ca standard in viata mea si incep sa traiesc cu ajutorul Lui in conformitate cu asteptarile Lui.

I.C. As vrea sa va intreb despre cotitura credintei cand Luter (si ceilalti care au pornit reforma in crestinism, de unde s-a nascut si miscarae Evanghelica Protestanta/Neoprotestanta) descopera importanta credintei pentru mantuire. Ce a insemnat aceasta descoperire extraordinara?

B.F. Eu cred ca a insemnat totul…. (Din primele 11:00 minute, mai sunt aprox 8 minute din interviu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: