Benjamin Netanyahu anunță prima țară care a ridicat steagul în Ierusalim, pentru mutarea ambasadei

Donald Trump a anunțat, la Washington, că ar putea merge, la mijlocul acestei luni, la Ierusalim, unde Statele Unite ale Americi își vor muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Deschiderea ambasadei americane la Ierusalim este programată pe data de 14 mai 2018 într-o locație provizorie, în timp ce una permanentă urmează să fie construită.

Însă, până atunci, o altă țară le-a luat fața americanilor. Guatemala a ridicat steagul în locul unde își va deschide ambasada.

”Am fost mișcat să văd steagul Guatemalei fluturând în Ierusalim, înainte de deschiderea Ambasadei Guatemalei la sfârşitul acestei luni. Dragi prieteni, bine aţi revenit în capitala noastră veșnică!”, a fost mesjul lui Benjamin Netanyahu, premierul Israelului.

SURSA – https://www.stiripesurse.ro/benjamin-netanyahu-anun-a-prima-ara-care-a-ridicat-steagul-in-ierusalim-pentru-mutarea-ambasadei-

Cu 1 1/2 ore mai tarziu, Benjamin Netanyahu a postat un nou mesaj pentru americani: Alianta  dintre tarile noastre nu a fost niciodata mai puternica.

Reclame

Cristian Ionescu – Binecuvântarea copiilor

Diavolul ne ataca pe toti. Dar diavolul are o strategie in lumea in care traim pentru ca sa-i ia pe copii de mici si sa-i deformeze, sa le denatureze gandirea. Cu cat incep mai de vreme, cu atat metodele lor sunt mai eficiente. …. Ganditi-va, de cand copilul are 3,4 ani, intra in sistem. Si ramane in sistem pana tarziu, daca face facultate, 22-23 de ani. Noi nu petrecem asa de mult timp cat timp petrece sistemul. Si sistemul este format din oameni foarte militanti, pregatiti special sa ne educe copiii diferit de cum credem noi. Alte valori. Alta intelegere despre lume si viata. De aceea, cred ca ori de cate ori avem un prilej sa vorbim despre familie, sa vorbim despre copii, sa vorbim despre casatorie.

Cristian Ionescu – Binecuvântarea copiilor

TEXT Marcu 10:13-16

13 I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!” 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Diavolul ne ataca pe toti. Dar diavolul are o strategie in lumea in care traim pentru ca sa-i ia pe copii de mici si sa-i deformeze, sa le denatureze gandirea. Cu cat incep mai de vreme, cu atat metodele lor sunt mai eficiente. Imi aduc aminte, cand eram copil, mi-a prins bine sa stau acasa pana la sase ani. Inainte de mine, s-a stat pana la sapte ani acasa. De aia se si zicea  „cei sapte ani de acasa” si importanta lor. Aveam doua saptamani de vacanta iarna, doua saptamani de vacanta primavara si trei luni de vacanta vara. De cand am venit in America, am observat si tendinta asta nu este doar o tendinta americana, este universala, sa inventeze tot felul de programe, pe care sa le prezinte ca pe niste avantaje parintilor si parintii sa fie fermecati de aceste programe pentru ca le ia copiii de pe cap. La trei ani, la patru ani, copiii sunt plecati ore in sir de acasa. Nu neg faptul ca, mai ales pentru mame, mai ales unde sunt mai multi copii, e dificil sa stai toata ziua cu ei pe cap. Problema este: scopul lor nu este doar sa aiba grija de copiii nostri, sa-i educe copiii nostri. Ci, scopul lor este sa-i indoctrineze in ceea ce crede sistemul. Nu in ceea ce crede familia. Nu in ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta e un mare pericol.

Ganditi-va, de cand copilul are 3,4 ani, intra in sistem. Si ramane in sistem pana tarziu, daca face facultate, 22-23 de ani. Noi nu petrecem asa de mult timp cat timp petrece sistemul. Si sistemul este format din oameni foarte militanti, pregatiti special sa ne educe copiii diferit de cum credem noi. Alte valori. Alta intelegere despre lume si viata. De aceea, cred ca ori de cate ori avem un prilej sa vorbim despre familie, sa vorbim despre copii, sa vorbim despre casatorie, si ma bucur ca in comunitatea noastra avem nunti duminica. Fie poporul Domnului impreuna si sa auda invatatura despre familie. Folosim aceste prilejuri.

In pasajul din Marcu, capitolul 10, de la versetul 13-16, eu am gasit trei cuvinte cheie in jurul carora, Domnul Isus Hristos  actioneaza si invata ucenicii si poporul in intsanta aceasta, cand ia copiii si ii binecuvanteaza de binecuvantarea copiilor…

Pavel Rivis Tipei – Testul ca sa vezi daca il cauti pe Dumnezeu cu adevarat

Pavel Rivis Tipei – Testul ca sa vezi daca il cauti pe Dumnezeu cu adevarat

TEXT Efeseni 5:17 – De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

Traim intr-un timp si o vreme cand cautam foarte multe lucruri. Unii cauta trepte sociale inalte si vor sa urce pe ele. Altii cauta mijloace si metode pentru a-si incarca conturile si vor sa si le vada realizate dorintele lor. Altii sunt in alte cautari. Dar asa de putini sunt cei care au inteles ca e timpul si vremea sa cautam sa-L cunoastem pe Domnul. Sa cautam sa-L cunoastem pe Domnul, spunea Osea, vine la noi ca o ploaie de primavara. Sa cautam sa cunoastem voia lui Dumnezeu. Sa cautam sa intelegem timpul si vremea in care traim.

Apostolul Petru zicea in intaia sa Epistola, in capitolul 4 cu versetul 17 – Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti si vegheati in vederea rugaciunii. Pavel spune: Nu fiti nepriceputi si intelegeti care e voia lui Dumnezeu. Si Dumnezeu are o voie speciala cu privire la fiecare din noi. Dumnezeu zicea prin profetul Ieremia, in capitolul 29 cu versetul 11- Eu stiu gandurile Mele, care le am cu privire la voi. Ganduri de pace si nu de nenorocire pentru ca vreau sa va dau un viitor si o nadejde.

Acesta e gandul lui Dumnezeu, sa ne asigure un viitor. Acesta e gandul lui Dumnezeu, sa ne intareasca nadejdea noastra in El. Gandul lui Dumnezeu nu a fost si nu este acela de-a ne face aici pe pamant sa traim o viata imbelsugata, o viata imbuibata, o viata de care sa nu ne mai putem desparti. Nu acesta e gandul lui DumnezeuLasati-ma sa va spun eu parerea mea personala. Cred ca in 50, 70, 80 de ani, cat  e limita stabilita de Moise in cantarea lui din Psalmul 90, a vietii pe pamant, Dumnezeu ne-a lasat sa traim aici pentru a ne pregati pentru cer, pentru a ne pregati pentru Imparatia vesnica si slavita a Lui…. (Din primele 3 minute din predica).

VIDEO – https://www.youtube.com/watch?v=9XuYfiIwSts

Florin Ianovici – Nu renunța | BISERICA RENOVATIO

Florin Ianovici – Nu renunța | BISERICA RENOVATIO

Exista pe pamantul acesta lucruri pe care le vedem, lucruri care pot fi usor observabile, lucruri care ne deranjeaza.

Sunt lucruri care vizibil ne deranjeaza- cineva a uitat sa-si inchida telefonul in adunare si cand a inceput sa sune telefonul, spre ce ne-am intors cu totii? Spre el, sa-l binecuvantam. Nu eram curiosi ce marca era telefonul. Dar eram curiosi sa vedem cat de repede il inchide. Exista lucruri care ne deranjeaza. Exista lucruri vizibile , atat de usor observabile, – iti taie cineva calea in Bucuresti. Se intampla sa existe chiar si in poporul lui Dumnezeu  lucruri care sunt usor observabile- oameni care vorbesc, cu usurinta, de rau pe altii. Te duci langa cineva, ii intinzi mana, ii spui „Pacea Domnului”, ii zambesti frumos si iti spune: Ai auzit? Tu ar trebui atunci sa faci calea intoarsa rapid. Sa zici: N-aud. N-aud.

Exista oameni care vorbesc de rau pe altii. Exista oameni care fac lucruri care sunt observabile, lucruri care am spune noi ca sunt pacatoase, le definim cu usurinta ca fiind rele. Dar in aceasta seara, as vrea sa vorbesc despre un lucru care nu se vede la suprafata. Nu este observabil  imediat. Dar este unul dintre lucrurile care Il deranjeaza atat de mult pe Dumnezeu. Ma deranjeaza si pe mine si sunt convins ca te deranjeaza si pe tine. Am vazut oameni care cateodata parca uita sa fie credinciosi. Am vazut oameni care cateodata, in slabiciunile lor, se manifesta si vreau sa va spun ca inteleg ca in lupta aceasta pe pamant, mai putem avea si momente mai putin bune. Dar vreau sa va spun ca unul dintre lucrurile care mi-as dori sa existe in sufletul tau si in sufletul meu este ca niciodata, dar niciodata sa nu te lasi de Dumnezeu, sa nu te lasi de credinta. Niciodata sa nu cedezi in alergarea care ne sta inainte, ci sa alergam staruitori catre Acela care este viu in vecii vecilor…

Breaking News – O familie a învins lupta cu Barnevernet, micuța ARIA e ACASĂ!!! Barnevernet returns baby Aria to her parents!!!

 

Dupa 3 ani, Aria se intoarce acasa, Ken Joar Olsen si soția sa au învins lupta cu Barnevernetul și poate in sfârșit sa se bucure cu soția de fetița lor,luată după nastere. Domnul sa ajute toți părinții sa poată avea aceasta bucurie!

After 3 long years, Ken Joar Olsen and his wife have won the fight to return their daughter Aria who was taken from the parents by Barnevernet at the baby’s birth. May God help all the other parents in their fight to return their children home, that they may one day be blessed to be reunited again. (Scroll down for their story in English)

„Micuta Aria a fost nascuta pe 13 ianuarie 2015 de mama ei Vibeke, si pentru noi un miracol a venit in viata noastra si pt mine ca tata, a dat un motiv  existentei mele pe acest pamant. Ea este pentru noi cineva atat de fragila, de pretioasa care sa fie iubita, protejata, ingrijita, si sa o crestem ca sa devina o persoana buna ,  crescuta prin experientele si indrumarile noastre.

Dar noua nu ni s-a dat niciodata aceasta sansa de a incerca sa fim parinti pentru ea. Bebelusa Aria este asdar jefuita legal de dreptul de a avea parintii ei biologici carora le pasa de ea atat de mult. Noi suntem de asemenea jefuiti de dreptul legal de a fi parinti si astfel de a fi o familie.

La tribunal s-a declarat clar ca Barnevernet a facut o greseala cand a luat-o pe micuta Aria de la noi. In ciuda acestui fapt, bruta insustitie face ca micutei Aria sa nu-i fie permis sa vina acasa cu noi. Acum noi o vedem doar de 6 ori pe an doar cate doua ore de fiecare data.

Toate evaluarile arata ca suntem parinti foarte buni pentru ea, si ei ii place sa fie cu noi dar…” _______________________________________

ENGLISH:
„Baby Aria was born the 13 of January 2015 By her mother Vibeke, and for us she was a miracle that came into our life and for me, as a father, my existence here on earth was now given a reason and purpose. She was someone so fragile and precious to love, protect, and care for. We could watch her evolve to a good person, taught by our own experiences and our guidance… But we were never given or had the chance to even try to be parents for her.

Baby Aria is therefore robbed of her legal, biological parents whom care for her very much. We are robbed of our legal rights to be parents and thus to be a family. In the court’s ruling it was stated that the CPS/barnvernet made a mistake in removing baby Aria from us.

Despite this gross injustice, Baby Aria was not allowed to come home to us. Now we see her 6 times a year two hours each time. All the evaluations show we are being very good parents for her and she likes to be with us, but…”

Cu moartea pre viaţă călcînd…

S-a înnoptat. Liverpool îşi macină monoton ploile printre case murdare de timp amestecat cu sărăcie. Copiii dorm şi visează că dorm cu capul pe Cupa Angliei. Spre marginea oraşului, aproape de un parc buimac de verde, stă mut o huidumă complicată de beton. Spitalul. Din întuneric, se desprinde o siluetă deşirată.

Trece întins prin parcare şi îşi leapădă, din mers, gluga, mantia şi coasa. Rămîne într-o robă judecătorească, perfect aşezată pe schelet. La intrare, aşteaptă un grup în halate albe. Toţi intră, cu treabă, în spital. Moartea a sosit la Liverpool şi îl caută pe Alfie Evans. Mai toată lumea care a auzit sau nu de Cupa Angliei şi de Alfie Evans ştie că oamenii mor. Întotdeauna după naştere. Mulţi în spitale şi, dacă spitalele sînt româneşti, de mizerie bacteriană sau incompetenţă. Dar în spitalele Nordului, acolo unde protestantismul s-a reîntrupat în fanatism laic al eficienţei, oamenii dispar înhăţaţi de nenorocirea inversă. În Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveţia, cine e prea tînăr sau prea bătrîn, prea obosit sau neputincios, e selectat şi eliminat tocmai pentru că sistemul merge strună. Tocmai pentru că mecanismul prosperă, perfect acoperit legal şi îngăduit medical. Primul lucru pe care sistemul îl respectă şi îl aplică în spitale nu e jurămîntul senilului Hipocrat.

E o filozofie semeaţă şi întunecoasă după care viaţa şi moartea, nefiind de la Dumnezeu, pot fi îngăduite sau oprite de mîna de pe robinet. Atotputernica mînă de pe robinet. Locţiitorul lui Dumnezeu. Totul merge sau e curmat etanş, politicos şi doct. Medici, judecători şi alţi oameni de seamă ştiu cînd şi ce trebuie făcut pentru ca rebutul să fie scutit de viaţă, în propriul interes. „In his best interest“ – cum spune cea mai nobilă sentinţă capitală vreodată rostită printre oameni. Bine n-aţi mai veni în civilizaţia occidentală a morţii! Alfie Evans avea 23 de luni şi a fost copilul unor scouse. Pleava vorbitoare de engleză cîntată nazal din şi de pe lîngă Liverpool. Un soi de Galaţi maritim, cu tradiţie muncitorească, bere şi fotbal străvechi. Tatăl, 21 de ani, zugrav şi catolic. Mama, cu copilul, prin casă, de la 18 ani. Dar Alfie a rămas supus britanic şi ostatic în spital. O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia. Acum un an, Alfie Evans s-a îmbolnăvit şi a intrat în convulsii. La spital nimeni n-a dat de cap bolii. Ceva la cap. Pacientul Evans a intrat în comă. A fost cuplat la tuburi şi aparate. După un timp, spitalul şi avocaţii lui prestigioşi au decis că n-are rost şi justificare de cost să continue. Tuburile trebuie decuplate. Alfie Evans a dat, de la bun început, greş în viaţă şi trebuie ajutat să moară. În Anglia, întîrziaţii vieţii, copii sau bătrîni, sînt omorîţi legal, după o procedură aprobată de stat şi acceptată de lumea educată. Părinţii lui Alfie Evans nu sînt educaţi. Dar informaţi de legile firii şi de mandatul lui Dumnezeu sînt. Tom şi Kate s-au împotrivit. Au ajuns la tribunal. Judecătorii i-au trimis acasă cu o hîrtie în care scrie că fiul lor are dreptul să fie omorît în spital. Tom a plecat la Vatican. A sărutat mîna celui mai nou urmaş al Sfîntului Petru, primul Episcop de Roma. A cerut ajutor. Papa Francisc a vorbit în numele vieţii şi a obţinut un avion gata să îl aducă pe Alfie Evans la un spital din Roma. Guvernul italian a făcut hîrtiile şi Mister a devenit Signor Evans Alfie. Cetăţean italian. Dar Alfie a rămas supus britanic şi ostatic în spital.

O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia. De ce? Nici cele mai iscoditoare minţi nu vor găsi alt răspuns decît: pentru că spitalul, judecătorii şi noua civilizaţie a morţii, la putere în Occident, vor să îl omoare. Nu! Insistă să îl omoare. Aşa cum cere raţiunea odată eliberată de superstiţia religioasă a vieţii sacre. S-a spus că Tom, tatăl lui Alfie, e romano-catolic, aşa cum se spune de cineva că e infirm, analfabet sau satanist. Cu milă, regret şi dramul de înţelegere cuvenit retarzilor. În acest caz, ori sîntem toţi retarzi catolici, ori sîntem barbari la zi. Lucrurile trebuie spuse clar şi apăsat. Consensul morţii e cimentat deasupra Occidentului. Să recapitulăm testamentar: sinuciderile asistate sînt o banalitate organizată industrial, în centre de excelenţă, cu servicii economy sau premium. natalitatea, adică voinţa de a fi şi de a aduce în fiinţa pe cei îţi urmează a încetinit pînă la repaus. Ca un dric purtat de o limuzină cu rezervorul gol. În spate, procesiunea e încolonată sub o placardă pe care scrie mare: de ce ne-am naşte? Europa a căzut fatal sub aşa numita rată de înlocuire – pragul care dă vieţii un avantaj minim asupra morţii. familia e borş, ghiveci şi fundătură.

O paradă de combinaţii surpriză între sexe de acelaşi sex, politică şi satisfacţia demolării. Hai să ne căsătorim! Am găsit o variantă nouă! Pe urmă, ne adoptăm copiii din cealaltă căsătorie, în care eram amîndoi două. Curaj! Presa, progresul şi viitorul sînt cu noi! sexul e opţional. Bărbat şi femeie în acelaşi timp sau deloc sau altcumva, în funcţie de ceva sau de altceva şi de ocazia de a face scandal, pînă obţii drepturi şi legi speciale. în grădiniţe şi în şcoli, copiii sînt îndemnaţi să nu decidă pripit între fustiţă şi pantalonaşi. Să îşi asculte sinele şi abia apoi să decidă ce sînt: fetiţă sau băieţel, transexiţă sau transexiţel. culturile şi naţiunile au fost date la repopulat. Stăpînii lumii, Cancelari germani, Miniştri britanici şi francezi, Comisari europeni, cheamă cu braţele deschise migranţii ce ne vor lua locul. Căci noi ne stingem, statistic şi moral. Ne abolim din prea multă plăcere şi plictis de viaţă. Noua deviză şi poruncă: un copil în minus, un iPad şi o vacanţă thailandeză în plus. Dar conştiinţa? A fost decuplată de la tuburi cu mult înaintea lui Alfie Evans. Tăcerea ostilă şi furia selectivă trec drept ţinută publică. Nici un ONG, star rock, vedetă globală de cinema, nici un sportiv milionar şi nici un filantrop sau ITist miliardar nu au avut timp şi cuvinte pentru Alfie Evans, cetăţean britanic şi italian, dar non-cetăţean al lumii noi. Înconjurat de dragostea funerară a medicilor, Alfie a înţeles ce e „in his best interest“ şi a murit. Civilizaţia funerară a cîştigat încă o bătălie. A! Dacă era vorba de copiii altora, de gazaţii din Siria, de Prinţii urmaşi la tronul britanic, de alge, plastic, gîngănii sau pui de urs polar, atunci da! Conştiinţa şi protestul nu mai aveau loc destul în media şi social media, în pieţe şi pe străzi. Dar Cazul Alfie Evans e prea alb, prea vulgar şi de nici un fel minoritar. Ţine de plebeii scouse, din tribul deplorables – cum plastic şi nepoluant i-a numit dna Clinton. Dar Europa, piscul iluminist al umanismului? Ea ce simte şi ce judecă? Nimic. Tatăl lui Alfie Evans s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, încredinţat că dreptul la viaţă ţine, totuşi, de drepturile omului.

Curtea a refuzat să judece. Aceeaşi Curte care apără exemplar dreptul la umbră, dreptul la experimente pe familie şi toate drepturile omului sosit din Sahel a stabilit că dosarul Alfie Evans e „inadmisibil“. Orwell şi Kafka pozează pentru statui călare pe omul învins, la Strasbourg, în curtea Curţii. Alfie Evans a fost decuplat de la oxigen, luni 23 aprilie. În ciuda pronosticurilor mediale şi a speranţelor judecătoreşti, Alfie a continuat. Prin întunericul primordial în care pluteşte un copil necuvîntător, Cineva nevăzut şi suprem l-a făcut să respire încă cinci zile. Apoi, înconjurat de dragostea funerară a medicilor, Alfie a înţeles ce e „in his best interest“ şi a murit. Civilizaţia funerară a cîştigat încă o bătălie. Cu moartea pre viaţă călcînd…

Europarlamentar român, text necruțător despre Occident după moartea micuțului Alfie Evans: Consensul morții e cimentat deasupra Occidentului. La putere e noua civilizație a morții

Moartea micuțului Alfie Evans a înduioșat întreaga lume și a stârnit reacții dintre cele mai vehemente împotriva sistemului medical britanic. O reacție foarte dură a avut Traian Radu Ungureanu, ziarist și europarlamentar român din partea PNL.
Într-un editorial găzduit de Adevărul, Traian Ungureanu scrie că „În Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveția, cine e prea tînăr sau prea bătrîn, prea obosit sau neputincios, e selectat și eliminat tocmai pentru că sistemul merge strună”.
TRU notează că în Occident, decizia vieții și a morții stă în mâna anumitor persoane care „știu cînd și ce trebuie făcut pentru ca rebutul să fie scutit de viață, în propriul interes. „In his best interest” – cum spune cea mai nobilă sentință capitală vreodată rostită printre oameni. Bine n-ați mai veni în civilizația occidentală a morții!”.
În Anglia, notează el, „întîrziații vieții, copii sau bătrîni, sînt omorîți legal, după o procedură aprobată de stat și acceptată de lumea educată”. În această categorie a intrat și Alfie Evans, după ce „O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia. De ce? Nici cele mai iscoditoare minți nu vor găsi alt răspuns decît: pentru că spitalul, judecătorii și noua civilizație a morții, la putere în Occident, vor să îl omoare. Nu! Insistă să îl omoare. Așa cum cere rațiunea odată eliberată de superstiția religioasă a vieții sacre. S-a spus că Tom, tatăl lui Alfie, e romano-catolic, așa cum se spune de cineva că e infirm, analfabet sau satanist. Cu milă, regret și dramul de înțelegere cuvenit retarzilor. În acest caz, ori sîntem toți retarzi catolici, ori sîntem barbari la zi.Lucrurile trebuie spuse clar și apăsat. Consensul morții e cimentat deasupra Occidentului”.
Traian Ungureanu trece în revistă câteva dintre caracteristicile lumii noi din Occident:
„sinuciderile asistate sînt o banalitate organizată industrial, în centre de excelență, cu servicii economy sau premium.
CONTINUARE – https://www.activenews.ro/stiri-mass-media/Europarlamentar-roman-text-necrutator-despre-Occident-dupa-moartea-micutului-Alfie-Evans

Statul american Nebraska va elibera certificate de deces pentru copiii pierduți prin avort spontan

 Legea a fost propusă și promovată de două femei care au trecut prin această experiență.

În Nebraska exista încă din 2008 o lege care permitea eliberarea de certificate pentru copiii pierduți în urma complicațiilor de la a 20-a săptămână de sarcină în sus. Actuala lege extinde prevederea pentru toți copiii nenăscuți, inclusiv cei pierduți în stadii foarte timpurii ale sarcinii. „Când se întâmplă înainte de 20 de săptămâni, sau chiar mai devreme, mamele resimt foarte puternic pierderea, inclusiv ca pe un eșec personal, ceea ce le însingurează și le izolează”, a declara Jennifer Sommers, una dintre inițiatoarele legii. Ea a mai adăugat că această recunoaștere oficială îi va ajuta și pe tați, nu numai pe mamele acestor copii care nu mai apucă să vadă lumina zilei.

O lege similară există și în statul Florida, unde pragul minim de oferire a certificatului este de cel puțin 9 săptămâni de sarcină.

Un sfert din copiii concepuți sfârșesc la ora actuală înainte de a se naște, în urma unui avort spontan, spune American Pregnancy Association („Asociația americană pentru sarcină”).

Legea a fost salutată de organizațiile pro-viață și pro-familie: „Credem că este un pas important spre recunoașterea demnității fiecărei vieți umane și în același timp le oferă mângâiere și vindecare sufletească familiilor îndurerate”, a declarat Nate Grasz, Director la Nebraska Family Alliance.

Sursa: Live Action articol preluat de la STIRI PENTRU VIATA

Piedici in calea marturisirii

Cât de des te mărturisești?

Când ți-ai mărturisit păcatele ultima oară!

Ce te împiedică să te mărturisești?

Poate că nu ști ce este mărturisirea?

Poate îți este frică de urmările mărturisirii, sau îți este teamă că ce ai mărturisit în ascuns se va auzii în public…

Sau poate că doar amâni momentul, pentru că pur și simplu nu vrei să te schimbi…!

Vlad Breana – Ce este mărturisirea păcatelor, cum se face

Vlad Breana – Cui ne mărturisim?

Vlad Breana – Ce folos sa fii fiu, daca esti mort! Betel Bucuresti

Este Dumnezeu nepăsător?! Vlad Breană la RVE Suceava

Sofia Timofte si Prietenii – Cu glasuri de copii (Official Video)

Sofia Timofte si Prietenii – Cu glasuri de copii (Official Video)

Ben Oni Ardelean – Mutarea Ambasadei la Ierusalim (Partea 3): Mai există vreo șansă după dinamitarea proiectului?

Mutarea Ambasadei la Ierusalim: mai există vreo șansă după dinamitarea proiectului?

Partea 1 – Ben Oni Ardelean – Despre Mutarea Ambasadei Romane la Ierusalim (Partea 2)

Partea 2 – Ben Oni Ardelean – Ierusalimul: Capitala Statului Israel

Să ne fie clar: adevărul istoric, oricât de contestat ar fi de unii (și nu puțini s-au pus împotrivă de-a lungul mileniilor) Ierusalimul este validat din vremea Împăratului David ca fiind capitala Israelului. La aniversarea de 70 de ani de la Declarația de Independență a statului Israel, recunoașterea acestuia se produce iată prin mutări de ambasade, mai degrabă un gest simbolic, o reparație morală necesară. Președintele Trump își asumă curajos aplicare unei legi care a primit amânare după amânare din 1995, din 6 în 6 luni, tocmai pentru simplul fapt că nu a fost o decizie ușoară. Dacă ar fi fost o decizie simplă, Trump ar fi semnat din prima, dar însuși el dă două amânări, demonstrând prin aceasta că sunt necesare evaluări complexe, negocieri, demersuri de parcurs și etape de pregătit.

În România subiectul este dinamitat de Dragnea, așa cum am arătat, tocmai pentru a distruge un proiect, dând vina pe alții. Dacă cu adevărat și-ar fi dorit mutarea ambasadei, ar fi respectat rigorile constituționale și politice, negociind o astfel de decizie atât de importantă cu șeful diplomației românești. În accepțiunea lui Dragnea, mutarea ambasadei este un fel de bilet la LOTO, prin care poate câștiga intrări la liderii israelieni, iar prin intervenția evreilor- la americani unde știe bine că este pe „black-list”. Iar odată rezolvată intrarea, Dragnea este gata să scoată din buzunar un CEC, respectiv suma pentru înzestrarea în apărare, care speră el că îi va rezolva toate problemele sale și îi va asigura un viitor luminos. Sper că nu crede cineva că legat de problematica ambasadei Dragnea are vreo convingere biblică, istorică, ideologică, etc sau că este mânat de vreun sentiment religios sau al credinței. Logica sa, isteață de altfel, se izbește de un impediment major: nu poate livra ce promite! Iar în politica externă pe axa Ierusalim-Washington există o singură garanție la purtător: credibilitatea. Și-a distrus propria carte de vizită.

Din punctul meu de vedere răul a fost produs, adică s-a procedat cum nu se face. Președintele Klaus Iohannis îl trimite practic pe Dragnea înapoi în banca sa, ca pe un școlar care trebuie să-și învețe lecția. Trump va muta decisiv, respectiv pe 14 mai, când aproape sigur va participa la Ierusalim la acest moment esențial al istoriei contemporane. Ulterior acestui moment, multe state îi vor urma exemplul. În ciuda asigurărilor date de Federica Mogherini ce susținea recent că nici un stat membru UE nu își va muta ambasada în Ierusalim, sunt sigur că vor fi destul de multe state ce-și vor muta ambasadele în scurt timp. Ce va face România totuși? Se mai poate face ceva? Eu zic că da, dar nu așa, nu încălcând orice regulă constituțională și de bun-simț politic, diplomatic, aruncând în aer munca de zeci de ani a diplomației românești. Consultarea președintelui este obligatorie, practic de aici se începe. Normal că pentru consulare este nevoie într-o etapă ulterioară de o evaluare complexă, cu note de fundamentare din partea tuturor instituțiilor cu atribuții, însumând toate elementele și informațiile necesare; estimarea gradului de risc de securitate, atât pentru România, cât și pentru cetățenii români din afara granițelor. Doar după primirea unui OK de la șeful diplomației, respectiv președintele statului, se demarează consultarea partenerilor strategici, precum și consultarea cu țările cu care avem stabilite relații diplomatice din regiune, pentru a înțelege aspectele ce compun o astfel de decizie. În paralel trebuie concomitent începută o negociere cu statul Israel – detaliile unui astfel de proiect fiind esențiale. Posibil că o etapizare este înțeleaptă, respectiv pentru început să avem un consulat general, iar apoi acesta transformat în ambasada (așa au procedat și americanii de altfel!).

Oare de dragul și pentru restabilirea adevărului istoric, pentru a reveni la o constanță în politica externă – după votul la ONU în care România prin abținere s-a plasat categoric de partea SUA – Israel, precum și pentru a da valoare parteneriatului strategic cu SUA, vor accepta liderii politicii românești că orgoliile, politizarea, micile mize interne etc trebuie să fie surclasate de interesul național? Sper că da, dacă ne dorim să jucăm în liga mare, să contăm acum și pe viitor, ținând cont de dinamica fantastică de pe scena internațională.

COMUNICAT DE PRESA pentru Conferinţa „Referendumul pentru Căsătorie în România: Perspective Naționale și Internaționale”

FOTO AGNUS DEI

Pe 3 mai 2018, între orele 10:00 și 14:00, în Sala „Avram Iancu” din Parlamentul României va avea loc Conferința internațională „Referendumul pentru căsătorie. Perspective naționale și internaționale”, eveniment ce va fi precedat de o conferinţă de Presă, de la orele 09:30 la 10:00.

După succesul conferinţei din primăvara lui 2017, şi mai multe organizaţii internaţionale şi-au arătat interesul astfel încât, evenimentul din acest an este co-organizat de ADF International, La Manif Pour Tous, U Ime Obitelji (In the Name of the Family) şi European Dignity Watch, pe lângă Comitetul Naţional de Coordonare a Iniţiativei Cetăţeneşti și Platforma ÎMPREUNĂ.

Conferinţa vine într-un moment de răscruce al demersului cetăţenesc – intrat deja în al treilea an. Contextul actual în plan european este unul vizibil nefavorabil vocilor conservatoare iar în plan naţional, în pofida sprijinului asumat şi declarat al unor membri şi şefi de partide politice, lucrurile stagnează în continuare din varii motive şi justificari, iar preşedintele ţării şi al tuturor românilor se declară împotriva referendumului, demersului şi a celor 3 milioane de semnatari, invocând un motiv inexistent: discriminarea.

Lucrările conferinţei vor fi axate pe perspectiva internaţională asupra Referendumului din România, pe înţelegerea cât mai aprofundată a implicaţiilor pe care legalizările uniunilor persoanelor de același sex, precum și a parteneriatelor civile le exercită asupra societăţilor din Europa, precum şi pe modelul de mobilizare a societăţii civile în vederea organizării Referendumului, bazat pe experienţa ţărilor care au trecut deja printr-un astfel de proces.

Pe lângă lideri politici şi reprezentanţi ai cultelor, printre vorbitori se numără şi importanți lideri europeni ai libertății de conștiință, ai mișcării pro-viață și pro-familie:

Mihai Gheorghiu, Președintele Comitetului de Inițiativă Cetăţenească  

Sophia Kuby, Director EU Advocacy, ADF International(Bruxelles)

Željka Markic, membră a comitetului care a organizat un referendum similar CÂȘTIGĂTOR în Croațiaşi Preşedinte al organizaţiei U Ime Obitelji

Adina Portaru, Doctor în drept, Legal Counsel ADF International (Bruxelles)

Ludovine de La Rochere, lidera mișcării pro-familie din Franța La Manif Pour Tous; a organizat manifestații cu milioane de participanți pentru susținerea căsătoriei dintre un bărbat și o femeie

Roxana Stanciu, Director Executiv la European Dignity Watch, organizație care monitorizează statutul libertăților cetățenești, al drepturilor familiei și al dreptului la viață în Uniunea Europeană

Ana Corina Săcrieru, avocat, reprezentant ÎMPREUNĂ şi purtător de cuvânt al Comitetului de Inițiativă Cetăţenească

Irlanda și dezumanizarea copilului nenăscut

Pe 25 mai, Irlanda, țara în care m-am născut și am crescut, va vota pentru a decide dacă va lua unui întreg grup de persoane – copiii nenăscuți – drepturile constituționale.

Articolul 40.3.3, cunoscut ca Al Optulea Amendament, a fost votat prin referendum și introdus în Constituția Irlandei în 1983. Acesta prevede că

„Statul recunoaște dreptul la viață al nenăscutului și, acordând respect egal dreptului la viață al mamei, garantează în legile sale că va respecta și, pe cât este posibil în practică, va apăra și proteja acest drept”.

Eamon McGuinness, medic obstetrician, a scris în cotidianul Irish Times:

„Al optulea amendament are un singur efect medical: să împiedice medicii să provoace, deliberat și cu bună știință, moartea unui copil nenăscut. Îi acordă copilului din pântece dreptul de a-i fi protejată viața în spitalele irlandeze.

Acest drept nu împiedică medicii să acționeze pentru salvarea vieții femeii atunci când apare o complicație serioasă.”

Campania pentru abrogarea celui de-al Optulea Amendament a fost semnificativă și eficientă și sondajele de opinie sugerează că va reuși. Atunci când se va întâmpla asta, Irlanda va deveni prima națiune din lume care, în era ultrasonografiei care relevă clar frumusețea și umanitatea copilului înainte de naștere, va desemna un grup de persoane care nedemn de drepturile sale constituționale și umane.

Copilul nenăscut este transformat într-o sub-persoană, sau sub-om: o ființă umană care nu mai este îndreptățită la protecția egală în fața legii.

Adevărat, există cazuri foarte dificile în care copilul nenăscut este diagnosticat cu boală incompatibilă cu viața sau este conceput prin viol. Dar mica minoritate de cazuri tragice sunt folosite pentru a dezumaniza copilul nenăscut și a propune una din cele mai liberale regimuri ale avortului din Europa, mai exact avort la cerere până în săptămâna 12 după concepție și posibil mai târziu, în funcție de modul în care termenul vag „sănătate” este interpretat.

Suporterii abrogării arată că mii de femei irlandeze călătoresc în Anglia pentru avorturi, deci, spun ei, avortul va fi mai sigur, legal și rar dacă îl aducem acasă și acesta va fi efectuat de medici.

Cu toate acestea, mulți medici din Irlanda spun că nu au fost consultați sau echipați pentru aceasta. Ar putea fi făcute de medici, dar în actuala propunere, avorturile nu vor fi supervizate de medici. (…)

Așa cum era de așteptat, campania pro-avort își asezonează cererile cu limbajul compasiunii și al grijii. Nu am nicio îndoială că mulți votanți sunt profund îngrijorați de subiect și că vor vota pentru abrogare cu bună conștiință.

Dar obiectez la abuzul orwellian al limbajului. Până la urmă, nu are nimic de a face compasiunea cu terminarea vieții unui copil nenăscut și există puțină compasiune în aruncarea la toaletă a unui embrion în stadiu incipient (aluzie la efectul abortivelor medicamentoase timpurii, n. tr.). Toți acești sunt „unul dintre”, aflați noi în stadiile incipiente de dezvoltare în pântecele mamelor lor.

Încă mai puțină „grijă” și „compasiune” este la dezmembrarea feților în timpul unui avort în stadiu avansat al sarcinii, și aici nu voi discuta despre barbaria absolută pe care o implică aceste proceduri. Nu există nicio grijă în uciderea unui nevinovat; de aceea mult înainte de zorii creștinismului, când medicina făcea primii pași de la mistic la științific, medicilor li se interzicea în mod expres, sub Jurământul Lui Hipocrate, să facă rău.

Ni se spune că Irlanda trebuie să meargă mai departe. Să meargă mai departe încotro? Nu știu – către țara în care oamenii sunt divizați în cei care merită protecție constituțională și cei care nu merită – țara în care sub-oamenii, sub-persoanele sunt desemnați pentru exterminare.

Nu am văzut niciodată atâția oameni atât de nerăbdători să acceseze metode prin care să aibă dreptul de a curma viața noii generații. Dar, iată: acesta este „progresul”, mi se spune, și cine sunt eu să îi stau în cale? Progresul pare să includă acum expresia fă rău, dacă asta dorești.

Acest referendum va intra în istorie. În cazul unei abrogări (a Amendamentului Opt, n. tr.) Irlanda va fi singura țară din lume care va alege să dezumanizeze o categorie de oameni, prin eliminarea pe calea referendumului a drepturilor constituționale ale propriilor săi copii nenăscuți.

Progres, într-adevăr.

Traducere și adaptare după Conservative Woman

SURSA – CULTURA VIETII

Adevărata problemă stă în consecințele legiferării „căsătoriei” homosexuale și tocmai acestea sunt trecute sub tăcere de avocații ei

de Cristina Popescu, Facebook

Ceea ce foarte puțină lume înțelege în privința legalizării căsătoriei homosexuale este că problema nu se reduce la simpla acceptare a coexistenței în societate a unor persoane de același sex care se consideră și sunt recunoscute a fi căsătorite dacă doresc asta (ceva cu care putem la urma urmei trăi, câtă vreme nu trebuie să-i cununăm noi sau să-i luăm în casă).

Nu, nu e ca și cum gay marriage nu ar însemna altceva decât strict că îi lăsăm pe câțiva inși să-și facă o dambla și asta e, nu e niciun alt bai câtă vreme nu ne implică și pe noi. Problema o constituie implicațiile și complicațiile colaterale ce se ivesc automat imediat după legalizarea sa.

Realitatea este că în societate normele, principiile și instituțiile sunt așezate într-o rețea care presupune interdependență, într-un sistem care implică legătura unora cu altele pe diferite niveluri, interdependență căreia, odată modificată una din regulile unei instituții, nu i se pot sustrage celelalte norme conexe; instituția căsătoriei nu e izolată într-un vid normative, ci este legată în tot acest angrenaj, e parte a ansamblului și schimbarea conținutului ei atrage schimbări și în alte părți.

Cu alte cuvinte, imediat ce redefinim căsătoria pentru a accepta mariajul homosexual, instantaneu cadrul juridic general capătă noi valențe; e ca și cum am acționa un resort care face să se miște diferitele pârghii normative legate în mecanism iar mutarea uneia din piese antrenează schimbarea poziției celorlalte.

E ca și cum într-o cameră mobilată am vrea să mutăm un dulap de pe un perete pe altul; da, este posibil, chiar dacă nu le place unor locatari, dar asta nu se va putea face fără rearanjarea cel puțin a unei părți din restul mobilierului: patul mai la stânga, noptiera la fel, comoda în locul dulapului iar tabloul pe alt perete; iar locatarii trebuie să suporte nu doar dulapul pe un alt perete, ci și schimbarea locului celorlalte piese de mobilă.

Câteva exemple:

  • nu va putea exista, în cadrul juridic actual, o căsătorie homosexuală a cărei existență să fie doar “tolerată”; manualele de Educație Tehnologică ori de Dezvoltare Personală care explică elevilor tipurile de familie vor trebui completate cu exemplul familiei homosexuale și nu va exista niciun temei obiectiv de drept care să justifice legitim diferența de tratament între cele două tipuri de căsătorii pentru a o exclude din manual. Poate că nu ne privește că doi gay s-au căsătorit la Făurei, dar rectificarea manualului îi implică și pe copiii noștri.
  • orice diferență între căsătorie și căsătoria homosexuală fiind abolită prin ipoteză, nu ar exista nicio justificare pentru acordarea preferinței la adopție unui cuplu heterosexual în dauna unor parteneri gay; probabil se va ajunge ca în alte state unde se dau copii spre adopție după un algoritm de tipul “o adopție din zece acordată unui cuplu gay”.
  • a te referi – de ex. în predicile preoților – la căsătoria homosexuală ca fiind una păcătoasă, în timp ce Cununia este considerată o Taină binecuvântată, ar fi categorisită ca o diferență de tratament ce nu se justifică prin nimic de vreme ce ambele forme de căsătorie sunt tratate în drept/lege ca fiind fix același lucru, ceea ce va duce foarte probabil la intervenția educativă a CNCD (Poliția Discriminării).

Prin urmare, gay marriage nu se reduce doar la a satisface moftul a câțiva inși, ci antrenează automat consecințe care se pot intersecta cu drepturile fiecăruia dintre noi; fără a mai vorbi despre urmările în timp asupra prestigiului căsătoriei ca instituție, a implicațiilor asupra vieții de familie și a urmărilor asupra țesutului social.

De fapt, mai ales consecințele subsecvente sunt adevăratele probleme și tocmai ele sunt trecute sub tăcere de avocații gay marriage, pe principiul “întâi să facem și apoi vedem”.
Ceilalți preferăm mai întâi să vedem.

SURSA – STIRI PENTRU VIATA

Sondaj zdrobitor: 75% dintre români ar participa la Referendumul pentru Familie deși Președintele Iohannis spunea că nu este o temă de interes pentru societatea românească

Coalitia pentru familie Referendum Foto Prodocens Media
Peste 75% ar fi probabilitatea de prezență a cetățenilor la urne în cazul organizării Referendumului pentru Familie, relevă un sondaj de opinie realizat de Avangarde și prezentat de Antena 3.
La întrebarea: „Dumneavoastră personal veți participa la vot la un astfel de referendum, dacă se va organiza?”, 55% au răspuns cu siguranță da, 20%, probabil da, 14% cu siguranță nu, 6% probabil nu, 5% nu știu/nu răspund. De remarcat este că pentru ca Referendumul să fie validat, ar fi nevoie de o prezență de 30%,
De asemenea, 67% dintre români consideră că organizarea Referendumului este o decizie bună, în timp ce 24% consideră e că e o decizie proastă.
La întrebarea „Dumneavoastră personal cum considerați că ar trebui definită familia în Constituție?”, 77% au răspuns că formula propusă de inițiativa cetățenească – familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, 17% – formula actuală familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, 5% nu pot aprecia, 1% nu știu/nu răspund.
Afla mai mult – https://www.activenews.ro/stiri-social/Sondaj-zdrobitor-75-dintre-romani-ar-participa-la-Referendumul-pentru-Familie-desi-Presedintele-Iohannis-spunea-ca-nu-este-o-tema-de-interes-pentru-societatea-romaneasca-150607

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari