Se vorbeste si scrie mult despre ura in zilele noastre dar nu despre fondatorul si propovaduitorul urii de clasa, Karl Marx. Daca Hristos ne-a unit, Marx ne-a despartit. Daca Hristos ne-a invatat sa ne iubim, Marx ne-a invatat sa ne urim. Hristos a surpat zidurile care ne desparteau, dar Marx le-a ridicat din nou, ne-a imparti in clase si ne-a invrajbit. Hristos a dat la o parte ceea ce ne facea diferiti si ne-a facut egali. Marx a propovaduit egalitatea dar i-a declarat pe unii dintre noi mai egali ca altii. Hristos a propovaduit pacea sociala, iar Marx razboiul intre clasele sociale. In Hristos, ne spun Sfintele Scripturi, nu este deosebire intre barbat si femeie, iudeu si neam, om cu carte si om fara carte, om bogat ori sarac, rob ori stapin. Crestinismul a fost cladit pe acest esafod al egalitatii sociale si practica ei multimilenara dovedeste acest adevar. In primele veacuri ale crestinismului sclavii detineau funciile inalte in bisericile primare pentru ca stiau sa scrie si sa citeasca. Majoritatea dintre stapinii lor erau analfabeti. Cind apostolii scriau si trimiteau epistole bisericilor incepatoare, ele erau citite bisericilor, copiate si date mai departe de robi, in primul rind. Robii au fost printre primii episcopi ai bisericilor incepatoare. Tot ei scriau, in numele bisericilor, scrisori de dragoste si imbarbatare altor biserici si comunitati crestine imprastiate in vastul Imperiu Roman de atunci. Acesta e unul din detaliile interesante care le citim in cartea recent publicata a istoricului american
Bart D. Ehrman,
The Triumph of Christianity(„Triumful Crestinismului”) si a carei recezie am facut-o acum patru (4) saptamini. [
http://www.rgnpress.ro/rgn_18/categorii/analize-interviuri/27399-2018-04-05-08-11-10.html]
Marx a intors lumea pe dos
Marx, insa, a facut tocmai inversul. Ne-a impartit in clase si a accentuat cea ce ne deosebeste, nu ce ne uneste. Pe unii dintre noi ne-a declarat, in spirit manihean, „buni” iar pe altii „rai”. Pe cei „buni” i-a indemnat sa-i urasca pe cei „rai” si sa-i elimine ca si clasa. A impartiti antichitatea in sclavi si proprietari de sclavi, Evul Mediu in iobagi si latifundiari, si societatea capitalista in proprietari ai mijloacelor de productie (capitalistii si cei care acumuleaza capital, adica burghezia) si muncitori. Primii au fost numiti „exploatatori” iar cei din urma „exploatati”. Pe cei din urma i-a indemnat sa se rascoale impotriva celor dintii si sa-i elimine ca si clase sociale si economice. Simplistic cu ni s-ar parea, aceasta a fost filosofia si mostenirea intelectuala a lui Marx. Ea toata se reduce la aceste doua premize: (1) ura de clasa; si (2) lupta de clasa, cea din urma manifestindu-se in revolutii violente. Cele doua constituie, impreuna, motorul istoriei si o propulseaza spre un final predestinat si inevitabil: comunismul si societatea fara clase.
Pe 5 mai se implinesc 200 de ani de la nasterea lui Marx si tot anul acesta 170 de ani de la publicarea Manifestului Comunist. Aniversarea aceasta trebuie facuta cunoscuta tuturor romanilor, dar nu numai. Trebuie facuta cunoascuta intregii omeniri, deoarece ideile lui Marx, in speta lupta de clasa si ura de clasa, au rezultat in cel mai mare genocid calculat cunoscut istoriei: aproximativ 100 de milioane de fiinte umane inocente ucise, in mod sistematic in 100 de ani de comunism, de catre adeptii lui Marx, de cei care i-au pus in aplicare ideile, incepind cu Lenin si de-a lungul deceniilor de altii, pina in zilele noastre in Corea de Nord a lui Kim Jong-un.
Marx a murit in 1883, la doar, 64 de ani, dar adeptii lui au continuat ce a inceput el. Au continuat sa ne divizeze in clase sociale, economice si politice si sa propovaduiasca ura si vrajba intre clasele sociale pe care le-au inventat. La fel si lupta pentru eliminarea unei clase de catre alta. Inca in anii 1880, pentru a fi specifici, Occidentul a inventat prima noua clasa sociala post-Marx cu care ne confruntam si astazi, aceea a persoanelor care se identifica ca fiind homosexuale. Termenul de „homosexual” a aparut pentru prima data in anii 1880. Inainte de a fi fost inventata aceasta clasa sociala ori termen, societatea nu a impartit oamenii pe criterii sexuale. In timp, societatea a fost divizata pe criterii etnice si rasiale. Din anii 50 suntem martori la conflicte rasiale in America care continua pina in zilele noastre. Ele au inceput sa se manifeste si in Europa. Revolutia sociala a anilor 50 si 60 a impartit din nou societatea in barbati si femei, demonizind pe primii si transformindu-le pe femei in victime ale barbatilor. Asa a fost fondat feminismul, o varianta marxista a luptei de clasa intre femei si barbati. Ceea ce a dus la avort, divort si concubinaj. Stanga seculara continua sa ne imparta si sa inventeze clase sociale noi. In nici un alt domeniu nu se observa lucrul acesta mai bine ca in domeniul revolutiei sexuale.
Lupta de clasa si ura de clasa
Marxismul zilelor noastre insa este mult mai subtil. Exponentii lui au eliminat din discursul marxist ura de clasa si lupta de clasa propovaduite de fondatorul lor. Le propaga, insa, in mod subtil in numele egalitatii. Si care om cu mintea intreaga nu ar fi de acord cu egalitatea? La urma urmelor unii oameni continua sa fie mai avuti ca altii. Daca democratia ofera egalitatea de sanse, ori se straduieste sa o ofere, ei propovaduiesc ceea ce Marx a cerut de la inceput: egalitate de conditie. Doar ca ei meg cu un pas si mai departe: egalitatea de conditie chiar daca ea este impotriva naturii ori a instinctului uman. Ei nu vad nimic rau in asta. Dupa Marx, toti filosofii care i-au impartasit ideile au cautat nu doar sa explice lumea ci sa o si schimbe. Marx a invatat ca teoria trebuie legata de practica. In cuvintele lui Engels, „pina acum filosofii au interpretat lumea in diferite feluri; punctul esential este schimbarea ei”. Schimbare prin revolutie si lupta de clasa, chiar daca violente.
Chiar daca inceputurile lui Marx au fost slabe, in timp invataturile lui au intors lumea si istoria pe dos. Nimei nu a luat in serios Manifestul Comunist cind a fost publicat initial si el aproape a disparut total dupa 1848. Timp de 24 de ani nici nu a mai fost tiparit. Primul volum al celei mai importante, dar neterminate, cartii a lui Marx, Das Kapital, a fost publicat in 1867 si in 4 ani dupa aceea s-au vandut doar 1.000 de exemplare. Prima editie in engleza a cartii a fost publicata abia in 1886, iar volumele II si III ale lui Das Kapital au fost compilate de Engels dupa moartea lui Marx. La funeraliile lui Marx in 1883 au fost prezente doar 11 persoane. In 1843, Marx a fost expulzat din Cologne, iar de atunci a trait, impreuna cu familia lui, in exil. Exilul l-a inceput la Paris, a continuat in Belgia, si s-a sfarsit in Marea Britanie unde Engels l-a sprijinit pe Marx financiar din veniturile fabricilor tatalui sau.
Revolutia boshevica, insa, a readus in atentia lumii scrierile lui Marx si a fost prima oportunitate reala pentru implementarea ideilor lui fundamentale: lupta de clasa si ura de clasa. Daca Marx a propovaduit schimbarea lumii prin ura de clasa si lupta de clasa, Lenin si Stalin le-au aplicat de-a lungul anilor pe un spatiu geografic imens, de la portile Vienei la Vladivostok. Au impartit Rusia si Europa de Est in clasele sociale desemnate de Marx si le-au exterminat pe cele care stateau in calea instoriei care inevitabil, prezicea Marx, ar duce la comunism. Mao a facut la fel. Pol Pot deasemena, dupa cum a facut si intreaga dinastie Kim in Corea de Nord de mai bine de 70 de ani. Tiranii marxisti de dupa 1917 au etichetat socialismul lui Marx „stiintific” pentru a-l deosebi de socialismul utopic al celor dinaintea lui. Doctrina esentiala a „socialismului stiintific” a fost ca fiintele umane pot fi demontate si re-asamblate in conformitate cu o teorie (Marxista) care se identifica pe ea insasi ca fiind o lege a istoriei. Nimic nu poate fi mai periculos ca asta: notiunea ca exista un singur adevar, descoperit de Marx, ca acest adevar este o lege a istoriei si ca societatea trebuie schimbata, si fiintele umane impreuna cu ea, in conformitate cu acest presupus adevar. In practica, socialismul stiintific a fost totalitarismul Veacului XX.
Marx cere abolirea familiei
Marx a fost un doctrinar obstinat. Era convins ca poseda adevarul si nu tolera pe cei care nu agreau cu el. Era polemic si ii ataca aspru in scrierile lui. A propovaduit libertatea pentru cei asupriti dar si eliminarea celor care ii asupreau. Nu credea in drepturi civile ori individuale pentru ca in comunism nu mai e nevoie de stat, alegeri ori drepturi. Pentru a ajunge la comunism nu e nevoie de drepturi ci de violenta si lupta de clasa. Societatea progreseaza spre comunism nu prin alegeri libere ori dreptul la vot ci prin violenta politica.
Nici Marx nici Engels nu au dat multe amanunte despre comunism. Un lucru, insa, e cert si ambii l-au afirmat fara ambiguitate: in comunism familia si casatoria vor fi abolite. In legatura cu familia si casatoria, Marx si Engels au avut multe de spus la fel ca si despre relatiile dintre barbati si femei, sexualitate si relatiile dintre parinti si copii. Dupa cum e usor de intuit, in opinia lor abolirea casatoriei e necesara pentru eliminarea asupririi femeii de barbat si a presupusului patriarhat din familie. Eliminarea casatoriei impune, la rindul ei, eliminarea familiei si a monogamiei. Care, la rindul lor, impune abolirea relatiilor de parinte si copii. Atit de radicala, de fapt, a fost viziunea lui Marx privind familia incit, a afirmat el, comunismul impune chiar si abolirea acestor clase biologice. Ideile acestea sunt expuse cu deosebita pregnanta si claritate in scrierile lui Engels publicate dupa moartea lui Marx, dar in care specifica ca ele apartin lui Marx dar ca le impartaseste si el. Marx si Engels au prescris abolirea dreptului la mostenire, un aspect esential al relatiilor de familie, pe motiv ca mostenirea duce la acumulare de capital. Au cerut abolirea educatiei religioase atit in scoli cit si in familie. Au cerut abolirea monogamiei in casatorie, dezincriminalizarea adulterului si a relatiilor sexuale in afara casatoriei, cu scopul de a emancipa femeia de sub tutela barbatului. Engels a cerut, in mod specific, „tolerarea si cresterea in mod treptat a relatiilor sexuale in afara si inainte de casatorie”. Ambii au cerut ca femeile sa fie integrate in munca in fabrici, copiii sa fie tinuti in gradinite, iar de la o anumita varsta sa fie in intregime separarti de parinti. In final, au cerut ca statul, nu parintii, sa-si aroge rolul pimordial in cresterea si educarea copiilor. Conform lui Engles „unitatea familiei inceteaza sa mai fie unitatea economica a societatii. Munca casnica devine o industrie sociala. Cresterea si educarea copiilor devine o chestiune de interes public. Societatea ingrijeste de toti copiii in mod egal si la fel, fie ca sunt ilegitimi ori legitimi”.
Engels a practicat ce a propovaduit. Nu s-a casatorit, nu a avut familie, dar intretinea relatii sexuale cu femeile care munceau in fabricile tatalui sau din Manchester. Ideile celor doi au fost adoptate de sovieticii anilor 20 si de neomarxistii Scolii de la Frankfurt, constituita din influentii marxisti occidentali ai anilor 50 si 60. Ei au folosit paradigma marxista pentru a transforma radical Occidentul anilor 60, un proces care continua pina in zilele noastre. Radicalismul sexual al anilor 60 si dupa se datoreaza, in mare parte, Scolii de la Frankfurt.
Exponentul si ideologul principal al radicalismului sovietic anti-familie a fost Leonid Sabsovici. In anii 20 a publicat o serie de scrieri influente in care pleda in favoarea separarii copiilor de parinti incepind din primii ani de viata. Sabsovici numea „nenaturala” legatura biologica dintre copii si parinti. In opinia lui, copiii erau proprietatea statului, nu a familiei, iar parintii aveau obligatia sa-si dea copiii statului pentru a locui in comune special desemnate pentru ei, numite „orasele copiilor”.
Din fericire, spre deosebire de occidentali, sovietii s-au trezit la timp. Experimenul lor in destramarea intentionata a familiei a fost de scurta durata. Din nefericire, insa, situatia e tocmai inversa in Occident. Influenta lui Marx si Engels in destramarea societatii, dar mai ales a familiei si casatoriei, este de netagaduit si o observam peste tot, in legislatie, stilurile de viata contemporane, practicile sexuale, deciziile judecatoresti, politica, teologia liberala, sociologie, educatie. Feminismul e versiunea marxista a miscarii femeilor si a luptei de clasa impotriva barbatilor. Revolutia sexuala este versiunea marxista a luptei de clasa intre sexualitatea traditionala (ori naturala) si cea post-moderna. Daca pina in prezent societatea si institutiile ei erau fondate pe familia naturala, care la rindul ei era fondata pe sexualitatea naturala, se cauta cu tot dinadinsul eliminarea acestui fundament. Heteronormativitatea e si ea o tinta a luptei de clasa si se cauta abolirea ei. Pasi decisivi se fac si spre abolirea familiei si a casatoriei. De aproape 20 de ani statul occidental le-a confiscat si ele dispar incetul cu incetul in favoarea concubinajului si a parteneriatelor civile. Relatiile dintre parinti si copii sunt si ele confiscate, Barnevernetul Norvegiei fiind un exemplu clar si categoric in aceasta privinta. Din 1991 cind a fost infiintat, statul norvegian foloseste Barnevernetul pentru confiscarea copiilor de la parintii biologici si cresterea lor de catre parinti sociali. Si in Romania s-a facut deja primul pas in aceasta directie. Legea Avocatului Copilului deja a trecut prin prima camera din Parlament. O examinare cu atentie a ei denota ca ea cauta sa institutionalizeze in Romania versiunea romana a Barnevernetului norvegian, chiar daca putin mai nuantat.
AFR va recomanda: Subiectul comentat astazi e imens, iar comentariul nostru un fragment minuscul din discursul privind marxismul. Cu toate acestea, e un comentariu relevant si punctele lui principale sunt bine de cunoscut. Privind contributia lui Marx, Engels si a Scolii de la Frankfurt la abolirea familiei si a casatoriei va sugeram cartea recent publicata a lui
Paul Kengor,
Takedown: From Communists to Progressives, How the Left Has Sabotaged Family and Marriage. Privind influenta marxismului asupra gandirii contemporane si, mai ales, a politicii identitare dusa de stanga politica, va sugeram
Louis Menand,
Karl Marx, Yesterday and Today, („
Karl Marx, ieri si azi„) publicat in 2016 in
The New Yorker [Articol:
https://www.newyorker.com/magazine/2016/10/10/karl-marx-yesterday-and-today].
agnus dei - english + romanian blog 