Motivul pentru care unii ar vrea să treacă prin Necazul Cel Mare

2 Petru 3 – Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Aurel Gheorghe: Spune Scriptura foarte clar ca in vremea din urma vor fi unii care vor batjocori, care vor lua in ras fagaduinta sau promisiunea venirii lui. Au ei un motiv si anume ca faptul ca toate lucrurile, spun ei, raman asa cum erau de la inceputul zidirii. Ce avem de obiectat la acest lucru si de ce ne-a lasat scris Domnul – pentru ca pana si acesta este un semn al faptului ca El este gata sa vina- Anume, faptul ca sunt batjocoritori.

In primul rand, este de observat ca oamenii acestia sunt oameni care traiesc dupa poftele lor si le merge bine. Viata de pe pamantul acesta  le e foarte frumoasa. Traiesc in voia inimii lor, in voia poftelor lor. Si le implinesc si prin urmare nu vor sa vina Domnul pentru ca i-ar gasi intr-o astfel de stare si nu vor sa aiba de-a face cu El. Ei sunt oameni carora li s-ar potrivi acel cuvant  pe care l-a rostit Domnul Isus. Nu vrem ca omul acesta sa imparateasca peste noi. Ei nu vor sa stie de Dumnezeu si din aceasta cauza spun ca El nu va veni. Eventual, unii dintre ei ar vrea mai degraba  sa-l vada pe Anticrist si nu venirea Domnului, pentru ca se gadnesc ca in momentul in care va veni Anticrist, ei vor stii clar ca Domnul este aproape si atunci vor avea timp sa se pocaiasca. Acesta este unul dintre motivele pentru care multi vor sa treaca prin Necazul Cel mare. Adevarata motivatie este ca nu vor sa se pocaiasca mai inainte de venirea Domnului si din cauza aceasta prefera sa astepte eventual venirea lui Anticrist  si inceperea Necazului Celui Mare ca sa isi rezolve lucrurile din viata lor.

De alta parte, oamenii care batjocoresc au o imagine gresita asupra realitatii, spunand ca toate lucrurile raman asa cum erau de la inceputul zidirii. Bine fratilor, trebuie sa fii absolut ignorant , sa nu te uiti de loc in jurul tau, sa nu iti dai seama ca lucrurile nu mai sunt asa cum erau la inceputul zidirii si ca de fapt nu mai sunt nici macar ca acum 20 de ani sau ca acum 30 de ani, sa nu mai vorbesc de mai mult de atat pentru ca noi, cel putin care avem o varsta in jur de 40 de ani, ne aducem aminte cum era copilaria noastra, cum era vremea, cum erau lucrurile. Nu se mai potrivesc de loc. In numai zeci de ani nu se mai potrivesc lucrurile, aproape s-au schimbat. Ei spun ca toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii. Repet, este o imagine deformata si unul dintre scopurile actualizarilor este tocmai acesta, sa avertizeze pe astfel de oameni si pe noi, ca nu sunt lucrurile la fel. Ca lucrurile sunt intr-o continua schimbare, ca Dumnezeu arata clar ca natura sufera durerile nasterii. Ca ea a intrat intr-un proces prin care Domnul o duce catre momentul acela numit ‘durerile nasterii’, anume- Necazul Cel Mare. Aceasta insa nu impiedica Ziua Domnului sa se apropie. Si ceea ce este scris in versetul 7 se va implini, adica –  Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi

Este o zi, si nu este vorba doar de o zi de 24 de ore. Este vorba de o perioada numita Ziua Domnului care se va extinde pe durata a 7 ani si ziua aceasta este numita Ziua de Judecata (perioada de judecata) prin care Domnul va rasplati celor care L-au ignorat. Le va arata ca El este si un Dumnezeu drept, nu numai un Dumnezeu iubitor. Cei care nu s-au pocait vor trece prin toate urgiile lui Dumnezeu. Si altii m-au acuzat ca induc frica si ca oamenii n-ar trebui sa vina la Domnul de frica. Bine. Acestora, am sa le raspund citind inca odata versetul 7 prin care fiecare poate sa-si faca o imagine. Iata ce zice Cuvantul – cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.  

Scriptura este plina de astfel de avertizari. Dumnezeu, tocmai pentru ca este dragoste, El avertizeaza cu pieirea, cu ceea ce sta in fata omenirii, cu faptul ca vine un necaz, vine o judecata. Aici este manifestarea dragostei lui Dumnezeu. Si este corect sa ne fie teama de Dumnezeu pentru ca Domnul Isus a spus: Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de acela care poate sa piarda si trupul si sufletul in Gheena. De acela sa va temeti, nu de oameni, nu de ceea ce ar putea ei sa ne faca. Noi trebuie sa ne temem de Dumnezeu. Si, teama de Dumnezeu, spune Scriptura, este inceputul stiintei. Trebuie sa te temi de Dumnezeu ca sa vii la pocainta. La pocainta adevarata nu vii vazand doar asa o imagine numai a unui Dumnezeu plin de dragoste. Trebuie sa vezi si partea aceasta. Dumnezeu este drept si Dumnezeu va judeca lumea. Pocainta adevarata se face in fata unui Dumnezeu drept si credinta adevarata  vine in fata indurarii Sale. Noi trebuie sa avem ambele laturi  ale caracterului lui Dumnezeu in asa fel incat sa lucreze  Dumnezeu in inima noastra, o adevarata pocainta si intoarcere la El. Domnul sa-i ajute pe toti, si cei care au teama si cei care nu au teama, sa vina la pocainta. Lucrurile care se vor intampla sunt foarte serioase. Si mai mult decat teama , ar trebui sa simtim nevoia aceasta sa ne apropiem de Dumnezeu.

In timpul Necazului, in timpul celor sapte ani in care negresit vor veni, pentru ca Dumnezeu negresit vor veni fiindca Dumnezeu nu-si lasa nici macar o iota din Cuvantul Lui neimplinit si daca El a spus ca se vor implini, cu siguranta va fi asa. Ei bine, in timpul acelor ani de necaz, spunea Domnul Isus, oamenii isi vor da sufletul de spaima in asteptarea lucrurilor care vor veni. Vor fi unii care vor muri prin atatcuri de panica in fata grozaviilor care se vor intampla. De aceea, e mult mai intelept ca astazi  sa-ti fie teama si sa te pocaiesti. Si dupa ce te-ai pocait, atunci vei astepta pe Domnul  inainte de Necazul Cel Mare. Iar aceste lucruri nu vor face altceva decat sa te bucure  pentru ca iti arata faptul ca Domnul este foarte aproape sa vina, sa-Si ia biserica si sa inceapa nunta in Casa Tatalui, asa cum El ne-a promis. Asadar, pentru cei carora le e frica, este un cuvant- trebuie sa vina la pocainta. Pentru cei care s-au pocait, atunci daca inca le e frica, trebuie sa-si revizuiasca pozitia inaintea lui Dumnezeu. Poate n-a fost o pocainta de profunzime pentru ca omul care-L iubeste pe Dumnezeu nu mai simte frica. In dragoste, spune apostolul Ioan, nu este frica. Pentru ca dragostea adevarata  biruieste teama. Iar noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit mai intai si dorim din toata inima, mai mult decat orice lucru de pe pamant, dorim sa ne intalnim cu El si sa fim vesnic in prezenta Lui.

Mergem acum la semnele propriu zise….. (din primele 8 minute al mesajului)

Vezi aici – Aurel Gheorghe – Semnele vremurilor – ian. 2018, actualizare

 

 

Reclame

Florin Ianovici – Cortul Intalnirii Piduri

Florin Ianovici – Cortul Intalnirii Piduri


Deputaƫi din Parlamentul European sprijină Referendumul pentru Căsătorie în România

Deputaƫi din Parlamentul European sprijină Referendumul pentru Căsătorie în România

Sinteza săptămînii – RCTV News 05/04/2018

Sinteza săptămînii – RCTV News 05/04/2018

Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicala si copiii ei din MONTREAL, CANADA

Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicala si copiii ei

Montreal, Canada
Maria and Mihai have friends all over the world. We want these wonderful children to get to their family as soon as possible! We want them to be allowed to enjoy childhood! Abuses against them must cease and their rights must be respected!
#finland #tampere #lastensuojelu #childabuse#thehappiestnationintheworld
#MariaJalaskoski #MihaiJalaskoski #drCameliaSmicala

STIRI PE SURSE – Israelul îşi retrage candidatura pentru un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU

Israelul nu a deţinut niciodată un loc în Consiliul de Securitate.

Israelul s-a retras din cursa pentru un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, relatează dpa

„După consultări cu partenerii noştri, inclusiv cu prietenii noştri buni, statul Israel a decis să îşi amâne candidatura”, a transmis vineri, într-o declaraţie, misiunea Israelului la Naţiunile Unite.

Retragerea Israelului lasă doar Germania şi Belgia ca ţări candidate pentru cele două locuri alocate grupului statelor vest-europene şi altora. Mandatele încep în 2019 şi durează doi ani.

Consiliul de Securitate al ONU are cinci membri permanenţi – China, Franţa, Rusia, Marea Britanie şi SUA – şi 10 membri nepermanenţi ale căror locuri sunt împărţite între blocuri regionale.

Cinci dintre locurile nepermanente urmează a fi schimbate în acest an, iar Adunarea Generală a ONU va organiza un scrutin luna viitoare pentru a decide ce ţări vor fi primite.

Parlamentul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei s-a reunit luni pentru prima dată după mai mult de 20 de ani. Abbas, reales la conducerea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.

~~Niciun stat membru al Uniunii Europene nu îşi va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, a declarat ambasadorul palestinian pe lângă UE

~~Mişcare de protest cere „dreptul de întoarcere” al palestinienilor în ţara de unde au fost alungaţi sau au fugit de la crearea Israelului, în 1948.

EVZ.ro – Parlamentul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei s-a reunit luni pentru prima dată după mai mult de 20 de ani.

Niciun stat membru al Uniunii Europene nu îşi va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, a declarat ambasadorul palestinian pe lângă UE, Abdul Rahim Farra.  Ambasadorul palestinian pe lângă UE a declarat că şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a confirmat această poziţie în timpul unei reuniuni la Bruxelles la care au luat parte reprezentanţi ai Organizaţiei de Cooperare Islamică, precum şi ministrul palestinian de Externe Riyad Malk.

Sesiunea de trei zile, care începe luni, survine în timp ce relaţiile dintre Abbas şi administraţia preşedintelui Donald Trump se află la cel mai scăzut nivel, înaintea mutării ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalimul programată pentru 14 mai.

Reuniunea survine de asemenea în cadrul unei vaste mişcări de protest care cere „dreptul de întoarcere” al palestinienilor în ţara de unde au fost alungaţi sau au fugit de la crearea Israelului, în 1948.

Afla mai mult – http://evz.ro/nori-negri-in-orientul-mijlociu-sefa-diplomatiei-europene-feder.html

Abbas, reales la conducerea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei

Stiri pe Surse –

Mahmoud Abbas a fost reales vineri în postul de preşedinte al Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP) şi încearcă să se relegitimitatea prin instalarea unor susţinători loiali în posturi-cheie, scrie Reuters, conform news.ro.

Această realegere, aşteptată de altfel, are loc în urma unei reuniuni de patru zile a Consiliului Naţional Palestinian (CNP), la Ramallah, în Cisiordania.

Mahmoud Abbas a fost acuzat de antisemitism şi negaţionism de către premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Liderul palestinian a apreciat luni, în discursul din deschiderea lucrărilor CNP, că evreii au fost persecutaţi în Europa nu din cauza religiei lor, ci a activităţilor lor în domeniul cămătăriei şi bancar.

Afla mai mult – https://www.stiripesurse.ro/abbas-reales-la-conducerea-organizatiei-pentru-eliberarea-palestinei_1263209.html

Dr. Vasile Astărăstoae: Post-Scriptum la cazul Alfie (despre nucleul mistic al profesiei medicale)

Când scriam notița despre cazul Alfie, am vrut să exemplific cu o amintire personală. Însă am avut o reținere să o public. Dar ținând cont de reacțiile cititorilor la acea notiță, m-am decis să o povestesc. Am schimbat doar numele personajelor.

Acum 11 – 12 ani, decanul Facultății de Medicină, Doina Azoicăi, (un decan apropiat de studenți încât aceștia o numeau între ei „decănița noastră” „profa Doina” „mama Doina”), a venit la Rectorat și mi-a spus: ”Domnule Rector, sunt doi studenți din țara X, în anul III, care au dificultăți financiare. Au un copil cu probleme medicale. E foarte greu pentru ei să achite 10.000 de euro pe an. Trebuie să-i ajutăm. Trebuie să găsiți o soluție. Sunt studenți foarte buni, nu ne putem permite să-i pierdem”. Cum știam că, atunci când era vorba de „copiii ei”, Doina era de neoprit, am căutat o soluție. Am propus Senatului ca, din cele 9 milioane de euro obținute anual de Universitate din taxele studenților pe locuri cu taxă în valută, să creem un fond (de 15.000 Euro) pentru burse de merit. Senatul Universității a fost de acord și a aprobat și regulamentul în baza căruia se acordau aceste burse. A avut loc prima competiție și cei doi studenți au fost printre cei care au câștigat burse. Au menținut-o până la finalizarea studiilor universitare.

La ceva timp după ce s-a finalizat această acțiune, cei doi (să le spunem Carmen și Juan) au solicitat o audiență. I-am primit. Veniseră să mulțumească pentru șansa pe care le-a oferit-o Universitatea ieșeană. Și astfel am aflat povestea care m-a impresionat.

Carmen și Juan se cunoșteau din copilărie. Erau vecini și colegi de școală. La 19 ani s-au căsătorit și au plecat la facultate. Carmen a terminat Politehnica, a urmat un masterat și la 28 de ani a susținut teza de doctorat. Juan a urmat o facultate economică și a obținut în plus și licența la o facultate de sport. Fiind realizați profesional și financiar, au hotărât că pot să aibă un copil. Sarcina a decurs fără probleme și Carmen a născut un băiețel voinic pe care l-au botezat Ronaldo. La o lună după ce Ronaldo a venit pe lume, au aflat o veste îngrozitoare: medicii le-au spus că Ronaldo suferă de o boală genetică rară, netratabilă, cu o șansăde supraviețuire de maximum 6 luni. Le-au propus să-l plaseze într-o instituție de îngrijiri până când Ronaldo va muri. Carmen și Juan erau credicioși creștini fără a fi practicanți zeloși. S-au dus la preot, s-au spovedit, s-au sfătuit cu acesta și au luat o decizie impresionantă: au renunțat la cariera profesională și au hotărât să stea cu Ronaldo pentru ca acesta să simtă în scurta sa viață dragostea părinților. Au trecut 6 luni, a trecut un an și Ronaldo se încăpățâna să traiască. Cu un handicap major, dar trăia. Atunci au luat o altă hotărâre: vor fi medici și vor încerca să-și salveze copilul și pe alți copii aflați în situația lui. Dintre sute de oferte de pe internet, au ales Medicina de la Iași, deși taxele erau mari.

Mi-a raspuns Carmen: “M-a atras mesajul Universității: tradiție, modernitate, spiritualitate. M-a tentat diversitatea culturală a acestei Universități, ceea ce arăta un climat de toleranță și am spus că este un loc în care vom fi acceptați și noi, dar mai ales copilul nostru”.

Au venit în Iași, au închiriat un apartament, au amenajat o cameră cu aparatură medicală de susținere pentru Ronaldo și au început facultatea. Încercările însa nu i-au ocolit. Proprietarul apartamentului l-a vândut și noul proprietar i-a somat pe 24 decembrie (da, în Ajunul Crăciunului) să se mute în 24 de ore. Au găsit o căsuță într-un sat de lângă Iași și s-au mutat cu Ronaldo și cu cel mai bun prieten al acestuia, un fox terrier. Apoi, la vârsta de 4 ani, Ronaldo a făcut o fractură în timpul unei crize de epilepsie, iar în spital a contractat o infecție nosocomială. Tratamentul a topit ultimele economii ale familiei, dar a fost salvat. În tot acest timp, Carmen și Juan nu și-au neglijat studiile.

Ascultam toate acestea, povestite senin de doi tineri și din ei simțeam că emană frumusețe, dragoste și optimism.

Apoi nu ne-am mai văzut decât la festivitățile de deschidere și închidere a anului universitar, la care nu au lipsit niciodată și la care veneau însoțiți de Ronaldo și cățel. Eram informat constant despre situația lor de Doina Azoicăi.

La un an dupa ce am părăsit funcția de Rector, absolvenții din acel an au hotărât (prin vot) ca eu să fiu profesorul invitat să le țină cursul de final. Atunci, în Piața Universității le-am vorbit celor peste 3000 de participanți (absolvenți, părinți, rude) despre nucleul mistic al profesiei medicale. După festivitate, au venit la mine Carmen, Juan și Ronaldo (bineînțeles și cățelul). Au venit să-și ia rămas bun. Absolviseră și plecau acasă. Li se împlinise visul: fuseseră angajați la un spital privat (catolic), unde erau îngrijiți copiii cu boli grave și cu handicap major. Ronaldo împlinise 9 ani. La despărțire, Juan a spus „Domnule Rector, nimic nu este mai adevărat decât că o credință te întărește. Carmen și cu mine am ajuns la concluzia că prin aceste încercări, Dumnezeu ne-a dat un semn că vocația și destinul nostru este de a deveni medici și nu ingineri sau funcționari bancari”.

Concluziile le trageți dumneavoastră.

P.S.: Ronaldo sfidează știința medicală. A împlinit 12 ani, deși speranța de viață era de 6 luni. Carmen a câștigat un grant de cercetare, privind boala de care suferă copilul ei.

SURSA – FACEBOOK

Mihai Gheorghiu: „Românii au oferit Parlamentului această inițiativă legislativă, spre a le da putere de a spune NU ambasadelor străine, comisarilor de peste tot care vin și spun că referendumul nu e bun”

În mai 2016, „Coaliția pentru Familie” depunea la Parlament semnăturile a  3 milioane de români care doresc organizarea unui referendum în scopul revizuirii Constituției, astfel încât aceasta să prevadă că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”.
În iulie 2016, CCR a decis că inițiativa este constituțională, iar propunerea legislativă a fost înaintată Senatului.
Au trecut doi ani de atunci. Comitetul de Inițiativă Cetățenească „Coaliția pentru Familie” și Platforma ÎMPREUNĂ au organizat joi Conferința Internațională „Referendumul pentru Căsătorie din România: Perspective Naționale și Internaționale”.
„Această conferință dovedește, o dată în plus, ceea a dovedit deja această inițiativă civică, și anume că valoarea căsătoriei, ca temei al familiei, este una foarte importantă pentru poporul român. Nu există nicio inițiativă civică de o anvergură mai mare decât aceasta. În egală măsură, nu există nicio piedică mai consistentă ca cea pusă acestei inițiative civice”, a subliniat av. Ana Corina Săcrieru. „Au trecut aproape trei ani, iar rolul acestei conferințe este dublu: pe de o parte, să conștientizăm momentul la care ne aflăm, iar pe de altă parte, să observăm că inițiativa civică românească nu este singulară, ci vine într-un moment în care 13 state au făcut același lucru înaintea noastră și este într-un context european care se bucură, sub aspectul valorii pe care o apără această inițiativă cetățeanească, de susținerea organizațiilor și de susținerea purtătorilor aceleiași valori, în contextul european. Aceste două aspecte sunt esențiale. Prima, conștientizarea momentului, este de-a dreptul dramatică, pentru că nu cred că mai există un stat de drept în Europa în care o inițiativă cetățenească de o asemenea anvergură, care a fost îmbrățișată de 3 milioane de români, o inițiativă cetățenească avizată constituțional de Curtea Constituțională acum aproape 2 ani… În ce stat de drept din Europa o decizie a Curții Constituționale, de avizare a unui act juridic, constituțional și profund democratic, mai rămâne fără efect încă doi ani?”, întreabă av. Săcrieru.
Ea spune că „această inițiativă cetățenească reflectă starea noastră, ca popor, în ceea ce privește democrația. Pentru că această inițiativă civică și piedicile care i se pun reprezintă hârtia de turnesol a democrației în România. Și nu doar a democrației, ci și a suveranității. Pentru că, potrivit articolului 2 din Constituția României, suveranitatea se exercită de către popor, prin referendum”.

Mihai Gheorghiu: „De 3 ani auzim: «Staţi la locurile voastre»”

VIDEO. Ioan Deneș, Ministrul Apelor și Pădurilor: „E momentul să exportăm și noi ceva pentru Europa: această pronunțare care se va face clar. România are dreptul să-și aleagă calea din punct de vedere al moralității”

 

Redăm în format video cuvântul susținut de Ioan Deneș, Ministrul Apelor și Pădurilor, la Conferința „Referendumul pentru căsătorie în România: Perspective naționale și internaționale”, care a avut loc joi, 3 mai 2018, la Palatul Parlamentului din București.

VIA STIRI PENTRU VIATA

Ioan Deneș, Ministrul Apelor și Pădurilor- Referendumul pentru Căsătorie în România: Perspective Naționale și Internaționale – Palatul Parlamentului

VIDEO. Adina Portaru, ADF International: „Legiferarea parteneriatelor civile înaintea organizării referendumului ​sabotează inițiativa cetățenească și legislația familiei”

Redăm în format video cuvântul susținut de Adina Portaru, avocat ADF International, la Conferința „Referendumul pentru căsătorie în România: Perspective naționale și internaționale”, care a avut loc joi, 3 mai 2018, la Palatul Parlamentului din București.

Dr. Adina Portaru – Conferința Referendumul pentru Căsătorie în România – Palatul Parlamentului

APCE – Protejarea familiei, următorul pas

 

Familia Bodnariu este reunită și fericită datorită eforturilor conjugate și unitare, atât la nivel național, cât și internațional, iar succesul acestei reușite este unul remarcabil. Demersul nostru de protejare a familiei Bodnariu nu s-a limitat doar la cazul particular, ci a țintit rezolvarea unei probleme sistemice, având deja efecte lăudabile în Norvegia, dar și reverberații serioase la nivel european. Împreună cu senatorul Titus Corlățean am inițiat în cadrul APCE o rezoluție de moțiune pentru protecția copilului din Norvegia, raportor fiind ales Valeriu Ghilețchi, vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova. Rezoluția a trecut, în data de 27 aprilie 2018, de votul Comisiei de Afaceri Sociale, Sănătate și Dezvoltare Durabilă din APCE și sper că în viitorul apropiat moțiunea să fie supusă votului plenului APCE. Documentul relevă, printre altele, un lucru extrem de important: “copiii (…) au dreptul de a nu fi separați de părinți împotriva voinței lor”.

În linkul alăturat găsiți rezoluția adoptată de comisia de specialitate din cadrul APCE- http://s.go.ro/ma3ztr6n

CREDO TV: ATENȚIE, ANUNȚ IMPORTANT!

Stimați telespectatori, începând cu data de 5 iunie 2018, recepția postului Credo TV se modifică după cum urmează:
Păstrând aceeași poziție a antenei, din meniul receptorului modificați doar următorii parametri:
Satelit: THOR 6
Frecvența de recepție: 11.747 MHz;
Rata de simboluri: 28 MSym;
Polarizare: Orizontală.
Schimbarea parametrilor se poate face începând cu data de 5 mai 2018.
www.credo.tv * tel. +40 728 192 123 * contact@credo.tv

Europa, între rațiune și propagandă. Ce s-a spus de fapt la conferința Platformei civice Împreună

13 țări au organizat până în prezent inițiative identice cu cea din România – și au definit fără echivoc în Constituțiile lor căsătoria ca fiind uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie

Câteva idei de la conferința Platformei civice ÎMPREUNĂ de săptămâna aceasta – culese din prezentarea doamnei Ludovine de la Rochère, Președinte al Asociației La Manif Pur Tous din Franța, a doamnei Zeljka Markic, președinte al In the Name of the Family din Croația, și a domnului Rafael Shaffer, Prim Rabin al României.

13 țări au organizat până în prezent inițiative identice cu cea din România – și au definit fără echivoc în Constituțiile lor căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie.

În Croația, președintele aflat la putere în momentul inițiativei civice și coaliția de stânga aflată la guvernare s-au opus Referendumului – împreună cu 90% din presă. Condițiile au fost draconice – semnăturile pentru organizarea Referendumului au reprezentat 20% din populație și au fost strânse, conform prevederilor legii, în două săptămâni. Referendumul a fost apoi tergiversat – însă oamenii au ieșit masiv în stradă.

Până la urmă, în 6 luni de la data strângerii semnăturilor, Referendumul a fost organizat și câștigat, cu 67% din populație care s-a pronunțat pentru definirea Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie în Constituție. Președintele care s-a opus Referendumului a pierdut apoi alegerile. Primul-ministru și partidul său care s-au opus Referendumului au pierdut și ei alegerile.

„Mi-am petrecut jumătate de viață într-un regim comunist în care nu aveam voie să spun ceea ce cred. Acum, în democrație, am văzut că mi se zice iarăși că nu am voie să spun ceea ce cred. Un Referendum reprezintă cea mai democratică formă de exprimare a voinței oamenilor – dacă azi un Referendum pentru Căsătorie e împiedicat în mod abuziv, mâine ce alte lucruri vor fi împiedicate?”, se întreabă Zeljka Markic.

În Franța, introducerea parteneriatelor civile, PACS, în anul 2000, inclusiv pentru persoanele de același sex, a avut ca efect o scădere dramatică a numărului căsătoriilor, și o creștere exponențială a numărului parteneriatelor civile heterosexuale, văzute ca soluția „mai ieftină” și „mai puțin angajantă”.

În 2013, François Hollande a promis legalizarea căsătoriilor homosexuale în Franța, și a reușit să o obțină, în ciuda unor manifestații masive de stradă – peste două milioane de oameni au protestat împotriva acestui demers și au fost ignorați, aproape cu desăvârșire, de presă. După aceea, François Hollande a scăzut dramatic în sondaje, iar partidul său a pierdut în mod zdrobitor alegerile – dispărând, practic, de pe scena politică.

După legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, 3% din totalul căsătoriilor au fost între cupluri gay. Cu toate acestea, impactul acelei decizii se resimte asupra întregii societăți.

Cuvintele „tată” și „mamă” au fost scoase din toate textele legale franceze – acum e legal să spui doar „părinte 1” și „părinte 2”.

„Ziua tatălui” și „ziua mamei”, evenimente foarte populare în școli, au fost eliminate și înlocuite cu „ziua părintelui”, care este neutru.

Acum se discută intens legalizarea procreării asistate pentru cuplurile de lesbiene. Unul din părinți – donatorul de spermă – va fi, în mod obligatoriu, necunoscut copilului. Deși studii temeinice arată că pentru un copil cel mai bun mediu de creștere, educare și dezvoltare este reprezentat de familia formată din mama și tatăl său biologic, acești copii nu-și vor cunoaște tatăl biologic – și vor crește în absența acestuia. În plus, tehnica fertilizării in vitro ridică numeroase probleme morale, de la riscuri de sănătate pentru femei asociate cu FIV la faptul că marea majoritate a embrionilor folosiți sunt fie distruși, fie folosiți în experimente legate de celule STEM.

Această legalizare va deschide o piață extrem de lucrativă. Iar următorul pas îl va reprezenta legalizarea mamelor-surogat pentru cuplurile de gay și chiar pentru bărbații singuri, despre care deja se pare că se discută. Practica mamei-surogat constituie, în fapt, o modalitate de a exploata femeile și de a face trafic cu ființe umane, transformând copiii într-un produs de marketing, în bunuri comerciale.

Această discuție vine la pachet cu legalizarea eutanasiei – o practică criminală ce afectează profund demnitatea ființei umane.

The slippery slope (panta alunecoasă), așadar, nu este o ficțiune, și nici o sperietoare de-a conservatorilor. Punctul de pornire pentru toate aceste inginerii sociale care amintesc de „Minunata Lume Nouă” a lui Huxley a fost momentul când „«discriminarea» că o căsătorie este doar între un bărbat și o femeie a fost eliminată din definiția căsătoriei”, conform lui Ludovine de la Rochère.

Căsătoria nu poate să fie între un tată și fiica lui, nici după ce fiica lui a ajuns la maturitate. Rudele de gradul I și de gradul II sunt excluse de la căsătorie, în Codul civil românesc. E o discriminare care, în mod evident, elimină posibilitatea incestului – și nu doar pentru că scrie în Biblie că nu trebuie „să descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale”. Diverse civilizații au tolerat incestul, mai ales la nivelul aristocraților și ai prinților, și au descoperit „the hard way” ce fundătură oribilă este acesta. Decăderea unor case regale europene e pusă de unii istorici pe seama incestului – pe seama faptului că niște prinți și niște prințese, considerându-se mai presus de legea naturală, au înlăturat această „discriminare”. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui tată pentru fiica lui?

Căsătoria nu poate să fie între un bărbat și mai multe femei, cel puțin nu în cultura creștină. De ce această „discriminare”? Pentru că acest lucru diminuează demnitatea femeii. O femeie nu „valorează” cât o jumătate de bărbat, cum spun legile Sharia. Și nici nu poate să fie „cumpărată” pentru harem pe zece cămile. În plus, sunt sociologi care spun că poligamia creează un dezechilibru profund și neliniște socială în societățile care o practică – puțini bărbați au acces la majoritatea femeilor, în timp ce mulți bărbați nu au acces deloc la femei. Bărbații din a doua categorie tind să aibă un comportament mai violent și/sau mai autodistructiv sau să îmbrățișeze forme ideologizate și radicale ale Islamului. Unele civilizații au descoperit și ele, așadar, „the hard way” care sunt costurile poligamiei – și au limitat, în orice caz, numărul nevestelor (la 4, în Islam). Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminarea” să stea în calea iubirii unui bărbat pentru mai multe femei?

Căsătoria nu poate să fie între un bărbat major și o minoră – sau între o femeie majoră și un minor. De ce această discriminare? Iarăși, pentru că un astfel de „aranjament” diminuează demnitatea acelei fetițe – și libertatea ei de a alege. Ca să nu mai spunem că, orice ar spune unii activiști progresiști, un astfel de aranjament e echivalent cu pedofilia. Au fost civilizații care au practicat pedofilia – și nu e cazul să spun ce fundătură oribilă este această practică sexuală. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui bărbat pentru o fetiță minoră?

Căsătoria nu este între doi bărbați și două femei în același timp, cel puțin nu încă, nu în cele mai multe țări creștine – deși în Belgia și în Brazilia parteneriatele civile poliamoroase, în trei, au fost deja acceptate. De ce? Deoarece „it takes two to tango – and it takes two to raise kids”. Și, conform celor mai bune cercetări sociologice existente, copiii trăiesc mai bine, conform indicatorilor de bunăstare, când sunt crescuți în cămine părintești intacte, formate din doi părinți biologici căsătoriți. În orice altă combinație de tipul părinte 1, părinte 2 … părinte 5 … părinte n, rolurile parentale ar fi confuze – ceea ce ar crea confuzie și traume în mințile și sufletele copiilor.

Sunt relatări ale unor copii crescuți în falanstere hippie, „de comunitate”, care nu au fost niciodată siguri cine le este tatăl sau câți tați au. Poveștile lor nu sunt povești plăcute – iar traumele din sufletele acelor copiii sunt foarte greu de vindecat. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui bărbat pentru două, trei, … n femei simultan, sau a unei femei pentru doi, trei, … n bărbați simultan?

Căsătoria nu este între două persoane care sunt deja căsătorite – pentru simplul fapt că ea presupune o exclusivitate sexuală a partenerilor și un angajament de lungă durată. Exclusivitatea și angajamentul de lungă durată au ca scop împlinirea relației de iubire dintre soți și nașterea, creșterea și educarea unor copiii în cele mai bune condiții posibile.

În cultura iudeo-creștină cei doi soți căsătoriți formează împreună „un singur trup”, uniunea merge până în cele mai adânci planuri, nu este doar o formă de contract social. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui bărbat căsătorit pentru alte femei căsătorite sau a unei femei căsătorite pentru alți bărbați căsătoriți? Sau să desfacă o căsătorie într-o zi cum ai desface o cutie de Cola, și să o lipească la loc a doua zi cum ai lipi un magnet pe frigider, și să facă asta în fiecare zi, dacă au chef?

Căsătoria nu este între două persoane care nu își dau valid consimțământul – pentru simplul fapt că, dacă cineva nu își dă consimțământul valid, căsătoria nu va fi altceva decât o formă de sclavie. Demnitatea și libertatea unei femei care va fi obligată să se căsătorească împotriva voinței și a inimii proprii vor fi călcate în picioare. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui bărbat pentru o femeie care nu vrea să se căsătorească cu el sau a unei femei pentru un bărbat care nu vrea să se căsătorească cu el, dacă are chef?

În fapt, după cum se observă din exemplele de mai sus, mulți s-ar putea plânge de toate aceste „discriminări” – în fond niște limite care definesc în mod necesar căsătoria, limite fără de care ea nu ar mai exista ca atare, și a căror înlăturare ar avea consecințe foarte grave pentru societate. Fiecare dintre aceste limite își are rostul ei și se bazează pe înțelepciunea milenară a omenirii. 

Când gânditorii progresiști se plâng de ele astăzi calificându-le drept „discriminări” nu putem să nu ne întrebăm – s-au gândit ei bine care este sensul acestor limitări, și ce consecințe ar putea avea înlăturarea lor, pe termen lung, asupra societății? Sau se mulțumesc cu și se limitează la sofisme, pretexte, false argumente, într-un demers de tip dialectic, „noi” împotriva „lor”, care face rău tuturor, inclusiv minorităților în numele cărora este susținut?

Așadar, căsătoria este uniunea a două persoane complementare sexual, a unui bărbat și a unei femei care au vârsta cerută de lege, nu sunt rude apropiate, nu sunt deja căsătorite, care își dau valid consimțământul, și care pecetluiesc, cel puțin în intenție, relația lor de iubire prin actul de procreare – prin acea activitate care este împlinită prin concepția unui copil.

Căsătoria însăși este împlinită prin iubirea dintre soți și prin nașterea, creșterea și educarea copiilor. Faptul că nu toate cuplurile heterosexuale pot avea copii este irelevant – deoarece și cuplurile care nu pot avea copii împlinesc, prin intenție, această legătură, așa cum împlinesc uniunea opozițiilor complementare, a caracterului complementar al diferențelor biologice, sexuale, psihologice, culturale și spirituale dintre soți. Nașterea de copii este o vocație, nu o condiție a căsătoriei.

Și aici Rafael Shaffer, Prim Rabinul României, vine și clarifică: valoarea căsniciei stă mult, mult dincolo de procreare. Un bărbat și o femeie care au ajuns la 80 de ani, de pildă, nu vor mai putea să procreeze. Dar căsătoria lor, căsătoria dintre un bărbat și o femeie este singura formă legitimă și totodată cea mai puternică împlinire a legăturii lor de iubire.

Societatea noastră este pe cale să devină una din societățile care înlătură una dintre aceste „discriminări” – și să descopere „the hard way”, cum am văzut mai sus, în ce distopie oribilă duce acest soi de „inginerie socială”. Eliminarea „discriminării” complementarității sexuale duce, am văzut în cazul Franței, la re-definirea nașterii de copii ca fiind esențial artificială, deoarece și cuplurile de lesbiene, apoi cele de homosexuali, și chiar bărbații singuri au „dreptul” la un copil. Or, copilul nu este un obiect asupra căruia să avem „drepturi”, așa cum nu este un obiect aflat în proprietatea noastră – dimpotrivă, copilul este cel care are drepturi, printre care se numără dreptul la viaţă, dreptul de a fi crescut, educat şi iubit într-o familie în cele mai bune condiții posibile, şi dreptul de a fi respectat ca persoană de la un capăt la celălalt al existenţei sale, de la concepţie la moarte.

Această redefinire a nașterii duce, așadar, la transformarea nașterii și a copiilor într-un produs de marketing, în bunuri comerciale; la o filozofie eugenică în care ființele cele mai slabe, copiii, pe de o parte, și bolnavii și bătrânii, pe de altă parte, au drepturi limitate sau sunt lipsite de drepturi – iar statul decide dacă e în „interesul” acestora să moară sau să trăiască, așa cum am văzut de curând în cazul Alfie Evans. Și la coruperea relației părinte-copil, care se transformă într-o proiecție narcisică a părintelui asupra copilului. Aceasta este „the slippery slope”.

„Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley se deschide cu un tur al unui Centru de Fertilizare şi de Condiţionare din Londra care seamănă foarte mult cu o linie de montaj pentru copiii umani. Linia de montaj trece din Camera de Fertilizare spre Camera de Îmbuteliere spre Camera de Predestinare Socială și apoi spre Camera de Decantare. După ce copiii sunt „decantați”, sunt puși într-o creșă specială unde sunt condiționați să urască cărțile și natura, și învățați să tânjească după o varietate infinită de bunuri de consum. Ceea ce în 1932 părea o fantezie SF acum este însă foarte aproape să se transforme în realitate.

Între timp, am aflat de pe diverse bloguri și de la diverse posturi de radio că toate cultele religioase din România, inclusiv catolicii, evanghelicii, baptiștii și comunitatea evreilor, sunt grupuri de ură care promovează forme perverse ale discriminării, iliberalismului și autoritaritarismului religios.

Pentru că, nu-i așa, „discriminarea” de orice natură e rea, „the slippery slope” nu există, și orice argument rațional e „hate speech”, atâta timp cât se opune agendei unora care vor să ne ducă cât mai repede în „Minunata lume nouă”.

SURSA – http://www.culturavietii.ro/2018/05/05/europa-intre-ratiune-si-propaganda-ce-s-a-spus-de-fapt-la-conferinta-platformei-civice-impreuna/

Marx și bancnota de zero – de Nicolae.Geantă

Pe 5 mai ar fi trebuit să împlinească 200 de ani. Că nu a reușit nu e un incident. Ci o realitate. Nimeni în afară de Hristos nu e stăpân peste moarte… Nici cei ce vor să-L izgonească pe Dumnezeu din Cer. Nici cei ce spun că El nu există.

Marx spune că a iubit oamenii. Și, stăpânit de o singură idee – să ajute clasele exploatate, a luptat împotriva capitalismului. Care, conform ideilor sale, sărăcește pe oameni! Dar pauperizarea prin care au trecut românii, rușii ori cubanezii, sărăcia lucie din Coreea de Nord de azi, tocmai din comunism se propagă! Poate că de aceea cu ocazia sărbătorii de azi nemții au scos o bancnotă pentru Marx: de zero euro! Atât valorează economia lui…

Dacă s-ar fi oprit să urască numai burghezii poate că azi era erou. Un fel de Pintea Haiducul. De Iancu Jianu. Dar Marx a urât și pe Dumnezeu. Și a promovat ateismul. “Religia împiedică idealul comunist!”, a strigat bărbosul obsedat pe ulițele vremii. E opium pentru popor. “Vreau să mă răzbun pe Acela care domnește „deasupra tuturor”, mai urla tipul ce își tundea părul după ritualuri sataniste. Și ateismul său a început să distrugă biserici, să ardă Biblii, să ucidă creștini. Din dragoste pentru comunism, nu?

Spre deosebire de Isus, Marx nu a propovăduit iubirea, ci ura. Nu a propovăduit pacea, ci revolta. Nu a propovăduit egalitatea între oameni, ci dezbinarea între clasele sociale. Ura lui Marx a adus lagăre de muncă silnică, pușcării, decapitări, prigoniri, și… 100 milioane de morți! (În Primul Război Mondial au murit 10 milioane de oameni. În Cel de-al Doilea vreo 72 milioane).

Marx nu e doar înger și demon. Nu-i doar promotor al darwinismului. E LGBT-ist. E luptător împotriva familiei. A cerut abolirea ei! “Eliminarea căsătoriei ar elibera femeile de sub tirania soților!”, spunea îngerul neiubirii. A promovat tolerarea relațiilor sexuale în afara și înaintea căsătoriei. A promovat avortul, copiii ilegitimi, a cerut dezincriminarea sodomiei… Un promotor al destrămării sociale… El vedea creșterea și educarea copiilor “o chestiune de interes public”, o preocupare a statului. Un fel de Barnevernet…

Ideologia lui Marx e lupta împotriva Crucii. Însă Crucea e +. E relația cu Dumnezeu și relația cu oamenii. Fără Cruce ești zero. Cu Isus ai Cruce. Cu Marx ai valoarea bancnotei lui!

Dureros este că Marx a fost întâi creștin. Cu un tată protestant și cu bunici rabini, evrei. Comunismul l-a împins spre ateism. Spre zero. Sau mai jos. Eclesiastul spune ca nu începutul unui lucru contează, ci sfârșitul lui (7:8). Deși atât de adulat de unii, totuși la moartea sa au participat numai… cinci persoane!

Fugiți de marxism! Fugiti de ateism! Fugiți de Satana! (Wurmbrand zicea că Marx a operat cu ritualuri oculte). Marx a crezut că va aduce o Împărăție nouă pe pământ. Și a adus-o. Karl Popper spune că Marx „a reușit să transforme Raiul său visat într-un iad materializat!”

Bine au gândit nemții cu bancnota de zero dedicată lui Marx. Cine îl urmează atât va realiza!

Nicolae.Geantă,

nicolaegeanta.blogspot.com

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari