Ravi Zacharias – The Trinity Beautifully Explained

VIDEO by The Encounter Channel through Holy Spirit-led Wor

Trinitatea în care trebuie să crezi – illbehonest.com

 

Introducere

Biblia ne învaţă că Dumnezeu este un Singur Dumnezeu în trei persoane distincte: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Această învăţătură mai este cunoscută şi sub numele de Trinitate – ceea ce înseamnă că Dumnezeu este triunic” sau “trei-în-unul”. Acum, ca să clarific, creştinii nu cred în trei Dumnezei. Şi nici Biblia nu ne învaţă că Dumnezeu este o singură persoană care apare în trei forme diferite sau trei feluri, ceea ce este o eroare cunoscută sub numele de modalism sau Penticostalism Unitarian. Deşi conceptul potrivit căruia Dumnezeu este un Dumnezeu în trei Persoane diferite poate fi dificil de înţeles pentru noi, este exact ceea ce Scriptura ne învaţă.

Un Dumnezeu, Trei Persoane

În primul rând, Biblia ne învaţă că Dumnezeu este Unul:

Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.” (Deuteronom 6:4)

Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.” (Isaia 45:22)

Biblia ne învaţă cu claritate că nu sunt trei Dumnezei, ci un Singur Dumnezeu adevărat. Dar Scriptura ne învaţă că sunt mai multe Persoane în Dumnezeire.

Dumnezeu Tatăl este:
Dumnezeu – Filipeni 1:2
Creator – Geneza 1:1
Etern – Psalmul 90:2

Dumnezeu Fiul este:
Dumnezeu – Ioan 1:1; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Tit 2:13; Evrei 1:5-13
Creator – Coloseni 1:16
Etern – Ioan 8:58; (compareă cu Exod 3:14)

Dumnezeu Duhul Sfânt este:
Dumnezeu – Fapte 5:3-4
Creator – Iov 33:4; Iov 26:13
Etern – Evrei 9:14

Această învăţătură, conform căreia toate cele trei Persoane din Dumnezeire sunt un Dumnezeu într-o Persoană unică, apare în întreaga Scriptură:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.  El era la început cu Dumnezeu.” (Ioan 1:1-2)

Ni se spune aici că Isus Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu  era cu Dumnezeu” la început. Dacă aş spune “sunt cu soţia mea”, nu ai crede că am spus sunt soţia mea”. În acelaşi fel, putem vedea clar o diferenţă în Ioan 1:1 între Tatăl şi Fiul. În orice caz, Ioan ne spune, de asemenea: Cuvântul “era Dumnezeu”, deci este clar că El este acelaşi Dumnezeu, în acelaşi timp, fiind o Persoană distinctă şi separată.

Un alt text care ilustrează acest adevăr este Zaharia 12:10.

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.”

Zaharia vorbeşte aici despre o vreme când Dumnezeu va turna Duhul Său, arătând că Duhul lui Dumnezeu este o Persoană distinctă. Unele culte susţin că Duhul Sfânt nu este o persoană, ci este Forţa activă a lui Dumnezeu. În orice caz, putem vedea şi din alte texte că Dumnezeu Duhul Sfânt are toate caracteristicile unei persoane: Duhul iubeşte (Romani 15:30)poţi avea părtăşie cu El (2Corinteni 13:14)El vorbeşte(Fapte 8:29); poate fi minţit (Fapte 5:3)poate fi întristat (Efeseni 4:30). Desigur, acestea nu sunt caracteristici ale unei forţe impersonale, ci ale unei persoane.

Remarcaţi, de asemenea, că în Zaharia 12:10, Dumnezeu spune: “îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns.” Dumnezeu spune că El este Cel ce va fi străpuns pe cruce; apoi, în următoarea parte a versetului vorbeşte despre Cel răstignit pe cruce ca fiind o persoană diferită de Sine: „şi-L vor plânge amarnic”. Ca şi în Ioan 1:1, observăm o diferenţă între Persoanele din Dumnezeirea unită.

Eroarea modalismului

O eroare frecventă şi o învăţătură greşită cu privire la Dumnezeire este modalismul. Cunoscut şi ca Penticostalism Unitarian, modalismul este o erezie care susţine învăţătura greşită conform căreia Dumnezeu este o singură Persoană, care se manifestă în trei moduri diferite, adică are trei roluri.

Aceia care aderă la această falsă doctrină cred că în Vechiul Testament, Dumnezeu apare ca Tată, apoi, în lucrarea Domnului Isus, apare ca Fiu, iar după înălţarea Domnului Isus, Dumnezeu lucrează ca Duh Sfânt. Aceasta este o negare a Trinităţii, deoarece contrazice învăţătura clară a Scripturii, conform căreia Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei persoane; spunând, în schimb, că Dumnezeu este o singură Persoană, cu trei roluri diferite. În orice caz, Scripturile învaţă clar că Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei moduri de manifestare; nu sunt trei măşti purtate de o persoană, ci sunt clar trei persoane distincte unite într-un singur Dumnezeu.

Un verset folositor este Matei 26:39.

 “Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Pentru a crede în concepţia greşită, conform căreia Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt aceeaşi persoană, trebuie să crezi că Domnul Isus se ruga Lui Însuşi în acel context şi trebuie să ignori complet ultima parte a versetului, care spune: nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Aceasta învaţă clar că Tatăl şi Fiul au două voinţe distincte. Sunt un Singur Dumnezeu  cum a spus şi Domnul Isus: “Eu şi Tatăl una suntem(Ioan 10:30)  dar sunt persoane diferite în Dumnezeire, fiecare cu propria voinţă.

Un alt text care infirmă modalismul este Matei 3:16-17, care istoriseşte botezul Domnului Isus.

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.  Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Aici putem observa cum cei trei membri ai Dumnezeirii acţionează ca Persoane distincte. Ar fi ridicol să credem că Domnul Isus acţiona cumva ca un ventriloc, făcând să pară că o voce vorbeşte din ceruri.

Textul care urmează celui ce descrie botezul Domnului Isus este de asemenea folositor:

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1)

Vom crede noi, la fel ca şi modaliştii, că Domnul Isus s-a călăuzit Singur în pustie? Sau este Duhul Sfânt o Persoană distinctă în Dumenzeire care L-a condus pe Domnul Isus în pustie?

Deci putem observa din versetul de mai sus (şi mai sunt multe asemenea lui) că modalismul, sau Teologia Unitariană, este în directă opoziţie cu ceea ce Scriptura ne învaţă. Această negare a Dumnezeului Triun, nu are ca rezultat doar închinarea înaintea unui Dumnezeu care este diferit de Dumnezeul Bibliei (adică idolatrie), ci conduce şi la conceptul de mântuire câştigată prin fapte. În cadrul diferitelor grupuri, faptele adăugate mântuirii pot fi diferite, dar ca exemple putem enumera: credinţa că botezul prin scufundare este necesar pentru mântuire; că botezul nu este valabil dacă nu este făcut doar în Numele Domnului Isusşi credinţa conform căreia vorbirea în limbi este singura dovadă a mântuirii.

Trebuie menţionat că, deşi botezul este important şi este ceea ce un creştin ascultător trebuie să facă, nu este o faptă care condiţionează mântuirea. Tâlharul de pe cruce nu a fost botezat niciodată. În al doilea rând, ipoteza conform căreia botezul nu este valabil dacă nu este făcut doar în Numele Domnului Isus contrazice chiar învăţătura Domnului Isus, din Matei 28:19, unde porunceşte ucenicilor să boteze uceniciîn Numele Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. În plus, ipoteza că vorbirea în limbi este singura dovadă clară a mântuirii, contrazice textul din Ioan 3:16:

 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Nu scrie acolo “oricine vorbeşte în limbi”, ci “oricine crede”, aceasta este asigurarea mântuirii. În plus, textul din 1 Ioan 5:13 ne transmite că 1 Ioan a fost scrisă ca acei care mărturisesc credinţa în Domnul Isus, să poată testa veridicitatea credinţei lor şi deci, să capete siguranţa mântuirii. Iar în 1 Ioan nu este menţionată vorbirea în limbi, ceea ce demonstrează că vorbirea în limbi nu este o dovadă biblică a mântuirii.

Concluzie
A nega Trinitatea înseamnă a nu te închina Dumnezeului Bibliei, aşa cum ni S-a descoperit El. Deşi conceptul că Dumnezeul Bibliei este un singur Dumnezeu în trei Persoane poate fi dificil de înţeles, este cu siguranţă ceea ce Scriptura ne învaţă clar. AL cunoaşte pe acest Dumnezeu înseamnă a avea viaţa veşnică (Ioan 17:3); a nega existenţa Sa înseamnă a rămâne mort în păcate (Ioan 8:24).

Articol scris de Kevin Williams şi Garrett Holthaus

The Father as Prophet, Priest, and King — R C Sproul

God is holy. People are unholy. Through God’s holy grace Christians are deemed holy because of the finished work of Christ. We are indwelt by the Holy Spirit, who labors daily to make us more holy. But until we are glorified, the presence of sin remains. Perhaps nothing highlights this more than the way we often respond to the holiness of God. His perfection can terrify we who have broken His law.

The Father as Prophet, Priest, and King

— 2001 National Conference

VIDEO by Ligonier Ministries

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN?

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN? from Larry Wessels on Vimeo.

John Piper – Six reasons the Son of God came into the world

christmas

I want to let six of the witnesses speak and testify to why the Son of God came into the world. The witnesses are Matthew, Mark, Luke, John, Paul, and the writer to the Hebrews. The answers they give are six reasons for Jesus’ coming:

  1. To ransom many – Mark 10:45, “The Son of Man came not to be served but to serve and to give his life as a ransom for many.”The reason we need a ransom to be paid for us is that we have sold ourselves into sin and have been alienated from a holy God. When Jesus gave his life as a ransom, our slavemasters, sin and death and the devil, had to give up their claim on us. And the result was that we could be adopted into the family of God.Paul put it like this in Galatians 4:4–5, “When the time had fully come, God sent forth his Son, born of woman, born under the law, to redeem those who were under the law so that we might receive adoption as sons.” In other words the redemption or the ransom frees us to be a part of God’s family. We had run away and sold ourselves into slavery. But God pays a ransom and redeems us out of slavery into the Father’s house.To do that, God’s Son had to become a human being so that he could suffer and die in our place to pay the ransom. That is the meaning of Christmas. Hebrews 2:14 puts it like this, “Since the children share in flesh and blood, he himself likewise partook of the same nature that through death he might destroy him who has the power of death.” In other words, the reason Christ took on human flesh was so that he could die and in dying pay a ransom and free us from the power of death.
  2. To call sinners to repentance –Luke 5:31–32, “Jesus said to them, ‘Those who are well have no need of a physician, but those who are sick; I have not come to call the righteous, but sinners to repentance.'”Jesus came to call sinners to repentance. First, there needed to be a ransom to be paid for sinners. Then, there could be a successful call to sinners. The call is based on the ransom. And Jesus says he came for both of these things.He does not leave the ransoming or the calling to others. He ransoms and he calls. Even today he is calling through the Bible and through the preaching of the Bible. He is calling this morning.That is the meaning of Christmas. He came to call sinners.
  3. To give sight to the morally blind – John 9:39, “Jesus said, ‘For judgment I came into this world, that those who do not see may see.'” And John 12:46, “I have come as light into the world, that whoever believes in me might not remain in darkness.”Jesus did not merely come to ransom and to call, he also came to open people’s eyes so that they can see the light and walk in it. Our problem is not just slavery needing a ransom, and lostness needing a call; our problem is also moral blindness, needing the gift of sight. We are simply blind to some spiritual realities that are utterly crucial to see and embrace.This is why Christ came: that those who do not see may see. This is the meaning of Christmas.
  4. To divide households – Matthew 10:34, “Do not think that I have come to bring peace on earth; I have not come to bring peace, but a sword. For I have come to set a man against his father, and a daughter against her mother, and a daughter-in-law against her mother-in-law, and a man’s foes will be those of his own household.”The point of this word is not that God loves division and strife. The point is that strife and division caused by true allegiance to Jesus are better than no strife and division with no allegiance to Jesus. The point is that when a person is ransomed and called and given sight, something really radical happens to them.They see everything differently with that new sight, and they have a new master because of that sovereign call, and they are wonderfully free from fear and guilt because of that sufficient ransom. And so they think differently and feel things differently and act differently. And for some in the family, that can be very threatening, and so tension develops. For this Jesus came into the world. That too is the meaning of Christmas.
  5. To save from divine condemnation – John 3:17–18, “For God sent not the Son into the world to condemn the world, but that the world through him might be saved. He who believes in him is not condemned, but he who does not believe is condemned already.”God sent his Son to save us from his own just condemnation and wrath. The need for salvation implies that there is a danger we need to be saved from. That danger is sin and death and the devil. But the most serious danger of all is the danger of the condemnation of God. If God is for us, then sin and death and the devil will fail to destroy us. But if God is against us, then nothing can save us.Christmas, the coming of Jesus, is God’s way of being for us — if we will believe. “He who believes is not condemned, but he who does not believe is condemned already.”
  6. To give eternal life – John 3:16, “For God so loved the world that he gave his only begotten Son, that whoever believes on him should not perish, but have everlasting life.”Christmas means that God sent his Son so that we could believe and have eternal life.This is what Patty was talking about when she said last night, with her dead child in her arms, “How do people bear it who have no hope?” The hope she meant was eternal life. And that life is the gift of God through Jesus Christ.

John Piper at Desiring God via http://www.sermoncentral.com/

 

12 Reasons for Christmas

Photo credit Crosscards.com via GodVine

by John Piper at www.DesiringGod.org website

1) “For this I was born and for this I have come into the world, to bear witness to the truth” (JOHN 18:37).

2) “The reason the Son of God appeared was to destroy the works of the devil” (1 JOHN 3:8; cf. HEBREWS 2:14-15).

3) “Those who are well have no need of a physician, but those who are sick; I came not to call the righteous, but sinners” (MARK 2:17).

4) “The Son of Man came to seek and to save the lost” (LUKE 19:10).

5) “The Son of Man came not to be served but to serve, and to give his life as a ransom for many” (MARK 10:45).

6) “God sent forth his Son, born of woman, born under the law, to redeem those who were under the law, so that we might receive adoption as sons” (GALATIANS 4:5).

7) “For God so loved the world that whoever believes on him shall not perish but have everlasting life. For God sent not his Son into the world to condemn the world but that the world through him might be saved” (JOHN 3:16).

8) “God sent his only Son into the world, so that we might live through him” (1 JOHN 4:9).

9) “I came that they may have life, and have it abundantly” (JOHN 10:10).

10) “Behold, this child is set for the fall and rising of many in Israel, and for a sign that is spoken against . . . that the thoughts of many may be revealed” (LUKE 2:34F).

11) “He has sent me to proclaim release to the captives and recovering of sight to the blind, to set at liberty those who are oppressed” (LUKE 4:18).

12) “Christ became a servant to the circumcised to show God’s truthfulness, in order to confirm the promises given to the patriarches, and in order that the Gentiles might glorify God for his mercy” (ROMANS 15:7-8; cf. JOHN 12:27F).

What Jesus Said About Who He Is?

The most offensive thing a Christian can say is that Jesus is the only way for salvation. This is characterized as intolerant, as arrogant, as narrow minded. But according to the Gospels, Jesus prompted belief in His exclusive relationship with God, the Father. He spoke of Himself as “the light”, “living waters”, “the way”, as “the good shepherd”, as “the vine”, “bread”, as “the door and gate to God”. When Jesus said “I and the Father are one” the religious leaders at the temple understood what He meant because they picked up stones and they wanted to stone Him for blasphemy. They understood that Jesus was making a claim far higher than the oneness of mission, He was claiming to be one of essence with the Father. Jesus knew who He was and was very clear in declaring who He was: that He was one with the Father. That he was God come to earth.
Uploaded by 

What Jesus Said About Who He Is?, posted with vodpod

Jesus by the Rules – Darrell Bock

Dr. Darrell Bock starts his talk at Texas A & M University by recounting how he came to faith in Jesus Christ. Originally wanting to be a sports broadcaster, God changed the course of his life through several people.

~~5:20 minute mark– You are a professor of New Testament studies, can you just tell us how you got into that  line of work?

Bock: People were sharing [the Gospel] with me throughout high school. But the first person who shared with me, I was in 8th grade and he had gone to a Young Life Camp. He came back and all he knew was: “You need Jesus.” And he could tell it to me 3 ways. ‘You’ need Jesus. You  ‘need’ Jesus. You need ‘Jesus’. And when I asked him why I needed Jesus, that was the extent of his knowledge. And I thought he kind of lost it. You know, 8th grade is kind of on an edge to omniscience, you know. So, I had a number of people share with me throughout high school and into college. And eventually… I’ll show you how theological I was.

The night before I went to university, and my freshman year was at Southern Methodist University in Dallas. And I got  a potluck roommate. So I’m pretty nervous the night before I’m going, because this is like getting married without having an engagement. So, I’m praying, and the prayer goes like this, “God, I don’t know if you exist, but if you do, please don’t give me a Bible carrying Southern Baptist for a college roommate, because I want to enjoy my college years. Amen. That was the whole prayer. I still remembered it word for word. And I arrived at the Dallas Campus of SMU, I’m in Bose Hall 335 East and I walk  up to the room. And the door has my name and the name Doug Mickey, from Atlanta, Georgia. I open the door. He’s not in the room, but his footlocker, in SMU colors- blue and red, and I walk in and on top of this footlocker was a Bible.

So, I knew God had answered my prayer as I was walking in the room. I didn’t have to ask his denomination. Of course, he was from First Baptist in Atlanta, Georgia. He knew I needed Jesus. He didn’t know quite how to talk about it either, but he lived a very consistent Christian life. And he brought friends around that would answer the questions that I would have . I was good as a nonChristian, I would get them to talking away in talking about Jesus and talk about something else. And so, I developed this compassion for Africans, and would say, “But, what about the lost in Africa?” So [this way] they wouldn’t talk about me. It was like throwing meat to a lion that hadn’t had a meal in two months. They would go after it, I was off the hook. I was happy.

Eventually, through the testimony of the quality of their life and their engagement with me, I came to the Lord between my freshman and sophomore year in college and received Christ sitting next to the guy who had originally shared with me, when he was in 8th grade.  So, that caused me to have a bible study in my apartment, in my sophomore year, when I went to the University of Texas, cause when I went to Texas, I decided: These people need the Lord. So, we went from 6 [in the Bible study] my sophomore year to about… – we had a 4 bedroom apartment my senior year at Texas, and we literally packed the place out every week to do Bible study. There were people sitting in bedrooms that couldn’t see the people speaking, but who came anyway, just to sing and have Bible study.

That was kind of a clue that I should go to seminary. I went to seminary, majored in Old Testament as a Masters, went to Aberdeen in Scotland to do doctoral work in New testament and then came right back to Dallas Theological Seminary to teach, where I have been teaching for 31 years. That’s the story. So, just watch your prayers. God hears them and He answers. It’s just not always Yes.

~~11:00 minute mark – What would you say to someone college aged who has doubts that there was even a historical person named Jesus?

Josephus told me so

Bock: Josephus is a jewish historian, writing at the end of the 1st century. He wrote a text in a book called the Antiquities, which is the study of the history of Israel, beginning from the very beginning – [as in] “In the beginning, God created the heavens and the earth..” It starts there, and as we move through the history, he goes all the way to his own time, which is in A.D. 90. He had been captures by Vespasian, the person who became the Roman emperor when he was general conquering Israel. His son finished it, Titus. But after Josephus was captured, he had a vision that Vespasian would become emperor. And when Vespasian became emperor, he said, “I wanna talk to that guy who knew I would be come emperor before I was emperor. Cause that was impressive. And he invited him into his house. Josephus wrote a book, defending judaism to Romans, and explaining judaism to Romans.

Well, in a section in the Antiquities, Book 18, unit 63 ND 64, he has this that he says about Jesus. This is a nonChristian talking. Although, we’re pretty confident that the manuscript has been tampered with by  some Christian copyist, because there are things that Josephus says that a jewsih person wouldn’t say about Jesus.But when we call that out, we have a remainder that most scholars think gets back to Josephus [actually writing it]. There is another section in the Antiquities that alludes back to the brother of the so called Christ, which means that he must have referred to the Christ before that, in order for that little phrase about James to make sense.

“Now there was about this time Jesus, a wise man.” Okay, that part is good, the idea that Jesus was a wise man and that He existed. But then “if it be lawful to call Him a man”. Okay, now that leads to suspicion. He thinks that He’s something more than a man. Probably not something a jewish person would write. We think that’s an addition. That’s why it’s in italics. We think the things in brackets don’t go back to Josephus. “For He was a doer of wonderful works. Greek word here means unusual works. And one of the interesting things about the miracles of Jesus is that His opponents don’t really raise the question whether they really happened or not.

Skeptics today will raise questions as to whether Jesus really performed miracles, but His opponents didn’t doubt that He performed miracles. They debated where the power came from for the miracles that He did. They claimed that it was from below, He claimed it was from above. But they didn’t debate whether they happened or not. That’s important.

So Josephus testifies to the fact that Jesus did unusual works, that He had a reputation for doing wonderful and unusual works. “For a teacher of such men who received the truth with pleasure, He drew over to Him both many of the jews and many of the gentiles. He was the Christ.”  Okay, that sounds like a confession the pope could make. Probably doesn’t go back to Josephus, probably not jewish, something a jewish person would say. But we think the original line that he wrote  and may have read something like ‘He was the so called Christ’. It goes on: “When Pilate, at the principal suggestion of some among us, had Him condemned to the cross, that’s a confirmation that Jesus was crucified and that He was crucified in a kind of combination pincer movement between the jewish leadership and the Romans, who reserved the right to the crucifixion for themselves. No one else could crucify, but the Romans, for those forces that were distractive in their societies. And so, Josephus confirms that Pilate and the jewish leadership  were involved in that.

“Those that loved Him at the first did not forsake Him. “He appeared again to them alive on the third day, as the divine prophets had foretold about these things concerning Him.” Probably didn’t write that. That sounds like something a Christian would write. “And the tribes of Christians, so named for Him, are not extinct to this day,” and it goes on to talk about 1000 other wonderful things that Jesus did.” Probably not written by Josephus.

Here’s the point that’s important: Josephus, a jewish writer, writing at the end of the first century says this,

  1. Jesus existed
  2. That He had an impact as a wise teacher
  3. He had an impact as a miracle worker
  4. That He was crucified by a combination of forces from the jewish leadership and PIlate.

And so, people who deny that Jesus ever existed, it isn’t that we believe that in part because ‘the Bible tells me so’. No, we believe it because Josephus told us so. That’s one of the reasons we think Jesus was historical.

Paul told me so

There’s another reason we think Jesus is historical and that has to do with Paul or Saul. The events about Jesus happened about A.D. 30The Gospels were written, depending on who you talk to, certainly by the end of the fist century- the Gospels are written. And the debate is John is usually put in the 90’s by everybody. And then, there’s debate about Matthew, Mark and Luke- the synoptics. Some people put them in the 80’s, some people put them in the 60’s. Well, if you mark that outNow, there’s a gap there, from the time of the events to the time the Books are written. And some people, skeptics, like to say that all kinds of things happened in the gap. In theology, you’ve got to mind this gap, here, between what is said and what is written.

Well, Paul or Saul, was a persecutor of the church  and we know he came to faith within a couple of years of these events. Not only that, he lived in Jerusalem, was one of the chief persecutors. He knew what was going on in Jerusalem. There is no one who doubts that Paul existed and Paul was impacted by the Christian movement. That’s one of the most certain things we know about the classical period. And so, the idea that Paul would be writing about a fabrication is crazy, because he was in the midst of those events. Now, Paul is a couple of years away from Jesus. So, that’s not a gap. That’s a hop. There’s not that much distance between Paul and his description and discussion about what the early church believed and what happened with Jesus. And he was acquainted with all that. So, that’s another reason why we think Jesus actually historically existed.

There are texts where Paul is talking about passing down the traditions which he received, which talks about what he believed when he came to faith.

  1. And 1 Corinthians 15:3-5, which talks about the death and resurrection of Jesus according to Scriptures. 1
  2. Corinthians 11 is another text that talks about what happened at the Last Supper when Jesus interprets His death before He dies. That’s another tradition that was passed on.
  3. He talks about a tradition in Romans 1:2-4 that talks about Jesus as the Son of God on the one hand, and yet marked out in the line of David on the other.

So there are lots of texts that go back to Paul. And we know that Paul was very, very early.

Jesus, and the title of Christ,
is attached to Him very early and thoroughly through the tradition

Here’s another element that’s important. The name ‘Jesus Christ’, think about it. This is not something that’s stamped on a passport, where Jesus is the first name and Christ is the last name. Jesus did not have  a dad whose name was Joseph Christ. So, Christ is a title. And it’s connected to Jesus at all layers of the tradition. It’s something that happens very, very early. So, the point is that Jesus, and the title of Christ,  is attached to Him very early and thoroughly through the tradition.

~~Transcript from 5:00  –  23:15  minute mark. VIDEO Length 64 minutes.

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1? And: Who was Melchizedek?

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1?

From the Series “16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1″. Please go to JAshow.org for more information.

VIDEO by John Ankerberg

Who was Melchizedek?

Who was Melchizedek? What can his story tell us about the Messiah?
From Our Series “16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1″. Please go to JAshow.org for more information

How can Jesus be David’s “son,” but also his “Lord”? Darrell Bock

From the Series “16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1″. Please go to JAshow.org for more information.
VIDEO by John Ankerberg

” Așa Vorbește DOMNUL”! – Ioan Burca

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,

Toata GLORIA inVECI!!!

” Asa Vorbeste DOMNUL”!

“DUMNEZEU vorbește, însă, când într-un fel când într-altul, dar Omul NU ia seama.” ( Iov 33:14 )

Noi oamenii putem comunica între noi în diferite feluri: prin viu grai, prin semne, prin scriere, prin imagini fotografice sau filmate, ș.a.m.d. Putem comunica la distanțe mai mici sau mai mari, în funcție de metoda pe care o folosim (prin telefon, internet, radio, televiziune, fax). Cu toată această înaltă tehnologie, uneori se poate întâmpla să nu putem comunica cu anumite persoane, fie că acele persoane au o funcție prea înaltă față de noi, fie că pur și simplu persoana respectivă nu vrea să ne asculte, nu vrea să ne bage în seamă.

Toate aceste posibilități fizice, intelectuale, tehnice, știinţifice, pe care le avem noi oamenii, nu ne pot ajuta, însă, în a comunica cu Dumnezeu, decât în măsura în care El dorește să ni se descopere, în masura în care El dorește să comunice cu noi.

Ce minunat este însă că El, Creatorul și Suveranul Universului, dorește să comunice cu noi, dorește să ne vorbeasca, să ne dea informații, să ne transmită voia Lui, nouă oamenilor muritori! Dumnezeu a folosit și folosește și astăzi diferite metode de comunicare cu noi, adică așa cum spune Biblia, “…vorbește când într-un fel când într-altul…”

I.  Să vedem câteva CĂI prin care Dumnezeu vorbește,

sau se descoperă, omului:

1 – Una dintre căile folosite este prin CREAŢIE, prin NATURA înconjurătoare:

“La început, Dumnezeu a făcut Cerurile şi Pământul… Dumnezeu a făcut pe om după Chipul Său; partea bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:1,27) Tot ce vedem în jurul nostru ne duce cu gândul la un Creator, la cineva care le-a făcut. Dacă vezi un lucru simplu, oricare ar fi el (un scaun de exemplu), ești sigur că l-a făcut cineva. Cu atât mai mult când e vorba de lucruri nespus mai complexe cum este OMUL, sau VIAŢA în general, NATURA înconjurătoare, Pământul și celelalte planete pe care le știm și multe altele pe care nu le știm. Sunt lucruri deosebit de complexe și care totuși funcționează într-un mod minunat, desăvârșit. Toate acestea te duc cu gândul că în spatele lor e Cineva (nu ceva) care le-a făcut și le susține. Teoria evoluției nu mai e de actualitate, lucru recunoscut chiar de foștii ei susținători.Varianta Creator-creație e mult mai ușor de crezut și acceptat atât pentru suflet cât și pentru minte.

2 – O altă cale prin care Dumnezeu vorbește omului, este prin CONSTIINTA;

Prin aceasta, omul îşi dă seama de ceea ce e bine și ce e rău. În traducerea românească a Bibliei este folosit cuvântul “CUGET”. Conștiința judecă dacă o acțiune sau o atâtudine este sau nu în armonie cu standardul moral din noi, și ne îndeamnă să facem ce este în armonie cu acesta, și să ne ferim de la ceea ce nu este. Conștiința nu e ceva autoimpus și nici nu e ceva de care te poți descotorosi. Acest simț al binelui și răului este reflectarea lui Dumnezeu în sufletul omului, la fel cum se reflectă soarele în apă; conștiința revelează existența Creatorului, și într-o oarecare măsura și natura Lui. Conștiința poate fi pângărită dar nu distrusă.

“Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte CUGETUL lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele”(Romani 2:14-15).

3 – Prin SCRIPTURI, prin BIBLIE.

Biblia este scrisoarea de dragoste a Lui Dumnezeu adresată omului. Ea este cea mai răspândită și cea mai citită carte din lume si conține lucrările lui Dumnezeu, legile, sfaturile și învățăturile Lui pentru om. În ea găsim situații asemănătoare cu ale noastre, și vedem voia lui Dumnezeu pentru situația respectivă. Tot în ea găsim originea omului, posibilitatea SALVARII lui cât și deStinul lui veșnic. Dacă în urmă cu câțiva ani era mai greu de procurat o Biblie, astăzi acest lucru nu mai e o problemă, și orice român care se pretinde a fi creștin sau care vrea să devină creștin o poate avea. Problema este dacă ne facem timp să o și citim; sau poate nici măcar n-o deschidem de teamă că viața noastră nu corespunde cu voia lui Dumnezeu scrisă în ea.

“Toată SCRIPTURA este insuflată de DUMNEZEU şi de folos să INVEŢE, să MUSTRE, să ÎNDREPTE, să dea ÎNŢELEPCIUNE în NEPRIHĂNIRE…” (2 Timotei 3:16)

Dumnezeu ne vorbește în Biblie și prinPROFETIILE scrise în ea. A “profeți” înseamnă a prevesti viitorul, dar şi lucrurile din prezent sau trecut. Vechimea scrierilor biblice este recunoscută azi chiar și de atei; descoperirea sulurilor de la Qumram, cât și alte descoperiri arheologice, îi obligă la aceasta. În Biblie sunt profeții atât cu privire la poporul Israel, cât și la lumea întreaga, profeții făcute cu sute sau chiar cu mii de ani în urmă; unele s-au împlinit deja, altele se împlinesc sub ochii noștri, iar altele se vor împlini curând. Istoria a confirmat deja, că ceea ce era scris în Biblie cu mult timp înainte, s-a întâmplat întocmai. Și prin aceasta Dumnezeu ne vorbește și ne arată că El există și că are puterea să împlinească ceea ce spune, și că El știe atât trecutul cât și prezentul și viitorul; toate sunt în mâna Sa.

4 – O altă cale folosită de Dumnezeu este prin VISE, VEDENII sau ÎNGERI.

Nu orice vis este o cale prin care ne vorbește Dumnezeu. În Eclesiastul 5:3 scrie: “Căci….visurile se nasc din mulțimea grijurilor…”. Deci sunt unele vise care sunt rezultatul grijurilor și frământărilor noastre zilnice. În cursul anilor însăDumnezeu a folosit de multe ori și această metodă de a comunica cu omul. Câteva exemple (voi cita doar începutul viselor pentru că sunt mai lungi): e vorba de vise cu impact asupra unei personae, familii, naţiuni sau chiar a lumii întregi. Iosif – ” Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi…” (Genesa 37:5); Faraonul Egiptului – “După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu[Nil].” (Geneza 41:1); Nebucadneţar – “În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul.” (Daniel 2:1); Daniel: “În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui pe când era în pat.” (Daniel 7:1); Pavel – “Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte…” (Faptele Apostolilor 27:23,24); Maria, mama Domnului Isus –”In luna a sasea, ingerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. (Luca 1:26,27).; Iosif, bărbatul Mariei – “…i s-a arătat în vis un înger al Domnului,…” (Matei 1:20).

5 – Au fost vremuri când Dumnezeu a vorbit DIRECT patriarhilor din vechime, cât și proorocilor și poporului Israel.

Câteva exemple: Avraam – “Când a fost Avraam în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S’a arătat, şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi fii fără prihană.” (Geneza 17:1; “prihana” inseamna pata), Moise – “Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: ‘Moise! Moise!’ El a răspuns: ‘Iată-mă!’” (Exodul 3:4). “Aşa vorbeşte Domnul”,au transmis proorocii. Un exemplu este Ieremia: “Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe când era încă închis în curtea temniţei: “Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul” (Ieremia 33:1,2); Isaia 9, despre Nasterea Domnului ISUS: „Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” ; Isaia 53, despre suferintele si moartea Domnului ISUS: „Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am cezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.”etc.

6 – O altă cale folosită de Dumnezeu este prin FIUL SAU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS.

Dacă în vechime Dumnezeu a vorbit direct patriarhilor și proorocilor, unui număr așa de limitat de oameni, cu aproximativ 2000 de ani în urmă Dumnezeu ne-a vorbit prin însuși Fiul Său, prin Domnul Isus Hristos, a cărui naștere în trup o sărbătoresc creștinii în fiecare decembrie. El a lăsat slava cerească, a luat chip de om, născându-se ca un umil copilaș, a crescut și a trăit 33 de ani pe Pământ ca om, dar fără păcat, ca să poată comunica oamenilor voia lui Dumnezeu pentru ei și în același timp pregătind mântuirea și posibilitatea de salvare a omenirii prin însăși Jertfa Sa ispășitoare.

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Său FIU, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

7 – Un alt fel prin care Dumnezeu ne vorbește foarte adesea nouă celor din ultimul veac, este prin DUHUL SFANT.

“În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei. Şi toţi s’au umplut de DUH SFANT, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (Faptele Apostolilor 2:1-4) Duhul Sfânt este a treia Persoană a Divinității, și a fost trimis la noi pe Pământ cu aproximativ 2000 de ani în urmă, în ziua de Rusalii, după înălțarea Domnului Isus la Cer. Duhul Sfânt este cel ce CONVINGE omul că e păcătos și că este necesar să lase păcatul și să se întoarcă la Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos- Salvatorul omenirii. Apoi Duhul Sfânt LOCUIESTE în acel om și STAPANESTE viața celui convertit la Dumnezeu, însuflându-i voia lui Dumnezeu și dându-i putere să o împlinească.

8 – Dumnezeu vorbește foarte adesea și prin OAMENII LUI.

Dacă oamenii mari ai vremurilor noastre își au oamenii lor prin care vorbesc, așa numiții “purtători de cuvânt”, cu atât mai mult Dumnezeu a avut și are oamenii Lui prin care vorbește poporului. Domnul Isus spune ucenicilor Săi: “Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”(Marcu 16:15-16). Iar în Faptele Apostolilor 1:8 le zice:”…voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori…….pâna la marginile pământului”.De asemenea în Efeseni 4:11 găsim: “Și El a dat pe unii APOSTOLI, pe alții PROOROCI, pe alții EVANGHELIŞTI, pe alții PĂSTORI și INVĂŢĂTORI…”

În cursul vremurilor oamenii adeseori au respins pe trimișii lui Dumnezeu, cum de altfel L-au respins și pe Domnul Isus. Astfel mulți trimiși ai lui Dumnezeu au fost batjocoriți, prigoniți, sau chiar omorâți împreună cu familiile lor. Același lucru se întâmplă adeseori și azi cu cei ce transmit voia lui Dumnezeu și îi îndeamnă pe oameni la pocăință, la împăcarea cu Dumnezeu, pentru a scăpa de pedeapsa veșnică, de iad. Ei însă sunt trimișii lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, şi aceasta este un fel de a vorbi al lui Dumnezeu, care în dragostea Lui, îndeamnă oamenii să se împace cu El și să fie salvaţi, mântuiţi. Rolul acestor trimiși ai lui Dumnezeu este stabilit clar de apostolul Pavel când scrie în 2 Corinteni 5:20:

“Noi dar, suntem TRIMISI IMPUTERNICITI ai lui HRISTOS; și ca și CA SI CUM DUMNEZEU AR INDEMNA PRIN NOI, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcați-vă cu Dumnezeu.”

9 – Dumnezeu vorbește adeseori oamenilor prinBUCURII, BINECUVANTARI, SUCCESE.

În Evanghelia după Luca, în cap. 12, de la versetul 16, Domnul Isus le-a spus oamenilor o pildă: “Țarina unui om bogat rodise mult…” Deci omul era bogat și peste toate acestea Dumnezeu i-a dat și o recolta deosebită în acel an. Din toate aceste binecuvântări el nu a înțeles însă nimic, și acest lucru îl vedem în versetul 19 unde omul bogat spune: “…și voi zice sufletului meu: ‘suflete ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!” În vorbele lui, Dumnezeu nu este pomenit de fel; nici un cuvânt de mulțumire! În versetul 20 avem răspunsul lui Dumnezeu la atitudinea lui: “Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! CHIAR IN NOAPTEA ACEASTA TI SE VA CERE INAPOI SUFLETUL, și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?’

În Evanghelia după Luca 16:19-31, Domnul Isus dă o altă pildă, numită “Pilda bogatului nemilostiv”, care spune așa: “Era un om bogat, care se îmbraca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu fărâmiturile cari cădeau de la masa bogatului, dar NU I LE DA NIMENI.”

Dumnezeu adeseori vorbește oamenilor prin binecuvântări, bogății, succese, dar omul din vârful piramidei, cu funcții înalte și onoruri, în mijlocul veseliei, mâncărurilor și băuturilor, nu ia seama la vorbirea lui Dumnezeu, îi este greu să-I audă glasul, să vadă darurile Lui și să-i mulțumească; NU aude glasul celor în necaz care sunt în jurul lui.

10 – Dumnezeu vorbește și prin INCERCARI, BOLI, NECAZURI, MOARTE.

În cartea lui Iov 33:19-22, găsim scris: “…și prin DURERE este MUSTRAT omul în culcușul lui, când o lupta necurmată îi frământă oasele. Atunci îi este greață de pâine, chiar și de bucatele cele mai alese; carnea i se prăpădește și piere, oasele cari nu i se vedeau rămân goale; sufletul i se apropie de groapă și viața de vestitorii morții”.

Dacă în mijlocul veseliei, în belșug și bunăstare, omul nu aude glasul lui Dumnezeu, El poate opri veselia, poate lua înapoi bogățiile pe care i le-a dat omului: sănătatea, viața celor dragi din familie, chiar și viața lui.
Dacă ești sănătos, ai o familie sănătoasă, dacă ai de toate, poate mai mult decât ai avea nevoie pentru a trăi, NU UITA DE CEI CARE DUC LIPSA, și mai ales, NU UITA DE DUMNEZEU care ți le-a dat! Ascultă-L acum pe Dumnezeu și fă ceea ce-ți spune. E mult mai bine să asculți ce-ți vorbește Dumnezeu în bucurii, decât în necazuri, boli, gemete, moarte!

Până aici am arătat doar câteva căi, câteva metode, prin care Dumnezeu vorbește omului, caută să comunice cu omul. El ne-a vorbit fiecăruia din noi cel puțin odata, și cel puțin prin una din aceste căi; a vorbit oamenilor, fiecăruia în parte, indiferent de comportarea lor, și continuă să le vorbească (chiar și prin aceste rânduri).

II. DE CE ne vorbește DUMNEZEU?

Știm din proprie experiență, ca și oameni, că atunci cand vorbim cuiva, avem motivele noastre bine determinate, pentru care o facem.
Dar care sunt oare motivele lui Dumnezeu? Ce Îl determină pe El să ne vorbească nouă, oamenilor?

1 – În cartea lui Iov în cap. 33, v.11 și v.18 ne sunt arătate două dintre motivele pentru care Dumnezeu ne vorbește nouă oamenilor: -“….ca să abată pe om de la rău…” “…ca să-i păzeasca sufletul de groapa”.

În Romani 6:23 găsim scris: “Plata păcatului este moartea”. Dumnezeu însă nu dorește moartea păcătosului, ci dorește ca omul să se întoarcă din greșelile și păcatele lui și să asculte de El, și astfel să aibă parte de binele și binecuvintarile pe care El le are pregatite pentru noi. El este Părintele nostru, și ne dorește binele, așa cum noi dorim binele pentru copiii nostri.

2 – Dumnezeu ne vorbește pentru că NE IUBESTE.

În Evanghelia după Ioan, cap. 3:16 scrie:“Fiindcă atât de mult A IUBIT DUMNEZEU LUMEA, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să NU PIARĂ, ci să aibă viață veșnică.

Dumnezeu ne iubește așa de mult pe noi oamenii păcătoși, încât a dat pe Unicul Său Fiu, pe Domnul Isus Hristos, să vină în lumea noastră, El, Sfântul lui Dumnezeu, El Cel fără de păcat, să primeasca pedeapsa (moartea), pentru păcatele noastre; astfel în loc să ajungem noi în iad, în pedeapsă veșnică, să putem fi salvați, și să putem ajunge pentru veșnicie în raiul lui Dumnezeu, în fericire și bucurie veșnică. Ce iubire mare!

Care dintre noi am face așa ceva? Să dai la moarte pe unicul tău fiu, nu pentru niște oameni deosebiți, sfinți, ci pentru oameni care au comis păcate, poate dintre cele mai grele și urâte, și care te înjura și pe tine, cel care-ți dai fiul pentru ei? Pentru orice părinte adevărat, copilul sau copiii lui valorează mult mai mult decât toate bogățiile pe care le-ar putea avea. Tot așa și Dumnezeu, are multe lucruri deosebite în acest Univers creat de El, are îngeri fără număr care-L servesc, dar pe cine are El cel mai de preț în Univers este Fiul Său, Domnul Isus Hristos, pe care”Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe Pămînt şi de sub Pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:9-11).

Iată pe Cine a dat Dumnezeu să moară în locul nostru, pentru a ne arăta cât de mult ne iubeşte!

3 – Un alt motiv pentru care Dumnezeu ne vorbește, este pentru că El dorește PARTASIE VESNICA cu omul.

Așa cum părinții doresc să fie cu copiii lor, și Dumnezeu ne dorește în rai cu El, pentru că suntem creaturile Lui, și El ne-a creat nu pentru pedeapsă veșnică, ci pentru rai, pentru fericire veșnică, pentru a avea părtășie cu noi și după ce trecem dincolo în veșnicie. “Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.’” (Apocalipsa 21:3)

III. CE ne spune DUMNEZEU?

1 – Că SUNTEM PACATOSI. Nu numai unii oameni, ci TOTI!
La 1 Împărați 8:46 găsim scris: “NU ESTE OM care să nu păcătuiască”, iar la 1 Ioan 1:10 spune: “Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos [pe Dumnezeu]”.

Știm fiecare că nu se poate să nu greșim, cu gândul, vorba sau fapta. Chiar dacă copiii nu se nasc cu păcate, ei moștenesc de la părinți o natura păcătoasă, având înclinația să facă răul, nu binele. De aceea părinții depun eforturi și îi și pedepsesc pe copii pentru a-i învăța să facă ce e bine, frumos și folositor pentru ei și pentru societate. Desigur că dacă un copil moare, el nu va da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru greșelile lui, pentru că nu are înca discernamint, dar după ce devine matur, când va înțelege lucrurile și va fi capabil să deosebeasca binele de rău, el va trebui să dea socoteală pentru ce face, înaintea lui Dumnezeu (și chiar în fața societății). Deci Dumnezeu ne spune că toți suntem păcătoși, lucru de care suntem conștienti. Dumnezeu ne mai spune că:

2 – Fiind păcătoși, SUNTEM PIERDUTI !

“…Plata păcatului este MOARTEA” (Romani 6:23). Moartea nu e nihilism, dispariţie, ci separarea sufletului de trup (corp), iar pentru cei PIERDUŢI, despărţirea sufletului de Dumnezeu, şi în chinuri pe veci! Dumnezeu este bun și iubitor, și a dovedit aceasta dând pe Unicul Său Fiu să moară pentru păcatele noastre, dar El e și sfânt, adică nu poate accepta păcatul, și e și drept, adică dacă nu ne corectăm ne pedepsește, chiar și cu iadul (dacă-i cazul); “…Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar PIERDE SUFLETUL.” (Matei 26:16)

Dumnezeu ne mai spune că:

3 – Există o JUDECATA!

Așa cum și pe Pământ există judecata pentru cei ce fac răul și nu se supun legilor acestei societăți, pentru a fi pedepsiți și pentru a se face dreptate, cu atât mai mult va fi o judecată pentru cei ce nu vor să se supună legii lui Dumnezeu, pentru cei ce nu vor să aleaga binele. Dacă însă, aici pe Pământ sunt unii care reușesc să scape nepedepsiți pentru răul pe care l-au săvârșit, de judecata lui Dumnezeu nu va scăpa nimeni, pentru că Judecătorul nu va fi un om, ci Dumnezeu însuși! Atunci se va împlini dreptatea lui Dumnezeu, așa cum găsim scris în Faptele Apostolilor 17:30-31:

“Dumnezeu…a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate…” si in Apocalipsa 20:11-15: “Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe CEL ce şedea pe el. Pământul şi Cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este CARTEA VIEŢII. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea… FIECARE a fost judecat după FAPTELE LUI. Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în CARTEA VIEŢII, a fost aruncat in IAZUL DE FOC.”

Deci judecata nu se va face la grămadă, nici măcar pe familii, ci “FIECARE” va fi judecat după “FAPTELE LUI”. Vei fi întrebat ce-ai făcut şi nu trebuia să faci, şi ce nu ai făcut şi trebuia SĂ FACI. Nu vei fi întrebat(ă) de faptele soţiei, soţului, copiilor, părinţilor, rudelor, vecinilor, prietenilor, preotului, păstorului, etc., ci de FAPTELE TALE! Oare cum vei sta atunci în fața Judecătorului Suprem din Univers, când știi că ești vinovat, plin de păcate? Nimeni nu va putea sta cu capul sus în fața dreptății Lui! Dumnezeu ,insa, ne mai spune și faptul că:

4 – Există SALVARE!

E adevărat că toți suntem păcătoși, e adevărat că va fi o judecată ținută după dreptatea lui Dumnezeu, o judecată unde nimeni nu va putea sta cu fruntea sus, dar Dumnezeu în bunătatea Lui și în dragostea Lui pentru omenire a pregătit și o cale de scăpare. În Biblie găsim numeroase texte prin care Dumnezeu ne spune cum putem scăpa de păcate, de judecată, de pedeapsă, de iad. În Ioan 3:16 găsim scris: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, SA NU PIARĂ, ci să aibă VIAŢĂ VEŞNICĂ”.

Iar în textul citat mai înainte din Faptele Apostolilor 17:30, unde ni se vorbește despre judecata și dreptatea lui Dumnezeu, chiar acolo, în prima parte a textului, Dumnezeu ne dezvăluie și metoda de a scăpa de judecată, și în dragostea Lui, poruncește acest lucru, așa cum spune versetul: “…Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se POCĂIASCĂ…”. Toți cei ce cred în Domnul Isus, că e Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lor, care se lasă conduși de El și se pocăiesc, adică își cer iertare pentru păcatele lor și se lasă de păcate, sunt salvați, adică sunt iertați de păcatele lor, nu li se mai ține seama de ele și nu vor mai merge la judecată ci vor merge în rai cu Dumnezeu și cu Domnul Isus, Salvatorul lor! Aceasta este singura Cale de a evita Judecata lui Dumnezeu. Isus Hristos este aceastĂ Cale! El însuși zice în Ioan 14:6: “Eu sunt CALEA, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin MINE”.

Dumnezeu ne vorbește, El ne spune lucruri deosebit de importante și folositoare.

“Dumnezeu vorbește când într-un fel, când în altul, dar omul nu ia seama”.

IV. DE CE nu ia omul seama

la ce spune Dumnezeu?

1 – Sunt unii oameni care au o părere mai bună despre ei înșisi decât are Dumnezeu, și care nu consideră grave sau serioase lucrurile pe care le fac. Am auzit pe mulți zicând că n-au spart casa nimănui, n-au dat în cap la nimeni, și neavând păcatele amintite ei se consideră oameni buni cărora li s-ar cuveni raiul. Ei nu știu, sau nu vor să știe, că înaintea lui Dumnezeu e păcat și beția, și ghicirea, și să minți, și să furi, și să înșeli pe cineva, și să urăști pe cineva (fiindcă Dumnezeu cunoaște și gândurile), după cum păcat este și să nu crezi în Domnul Isus că e Fiul lui Dumnezeu, sau să nu asculți de ce spune El. Înaintea lui Dumnezeu “ASCULTAREA prețuiește mai mult decât jertfele…”. “Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli…” (1 Samuel 15:23).

2 – Mulți cred că ei sunt pe o cale bună, că au o religie bună, și nu mai au nimic de făcut. În Proverbe 14:12 găsim scris: “Multe căi pot părea omului bune, dar la urmă se văd că duc la moarte”.Verifică cu Biblia calea pe care ești, să nu te trezești la sfârșitul vieții că ajungi unde n-ai fi vrut.

3 – Apoi sunt mulți care ascultă mai mult de alți oameni (poate chiar religioși), decât de Dumnezeu. Poate le e frica să nu-și piarda funcția, onorurile, aprecierea oamenilor, sau poate se rușinează de cei din jur să-și părăseasca viața, calea, sau religia pe care au avut-o până în acel moment. Domnul Isus ne atrage însă atenția în Evanghelia după Marcu 8:38, și ne spune: “Pentru că oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, se va rușina și Fiul Omului, când va veni în slava Tatălui Său împreuna cu sfinții îngeri”.
Da, El va veni în curând cu sfinții Săi îngeri! Nu mai este mult și va avea loc acea mare judecată! Acum însă, Dumnezeu, Stăpânul Universului încă ne mai vorbește, și ne vorbește când într-un fel, când în altul. El ne vorbește, pentru că ne iubește, pentru că vrea salvarea noastră. El ne spune că suntem păcătoși, pierduti, că va fi o judecată în curând, dar ne spune și că există salvare prin credința în Fiul Său, în Domnul Isus Hristos și prin pocăință. Sa ascultam de DUMNEZEU, NU de oameni! Apostolii, după înălțarea Domnului Isus la cer, au avut claritatea și curajul să spună: “Trebuie să ASCULTĂM mai mult de DUMNEZEU decât de oameni.”(Faptele Apostolilor 5:29). Să nu ne fie rușine să ascultăm de Dumnezeu.

Când un om cu funcție înaltă vorbește, toată lumea ascultă cu atenție să afle ce vrea să spună. Cu atât mai mult când vorbește Dumnezeu, Stăpânul Universului. Universul întreg, natura înconjurătoare ascultă de glasul Lui! Se cuvine să luăm și noi seama la ce spune Dumnezeu. Se cuvine să ascultăm de El, pentru că este spre fericirea noastră de pe Pământ şi din veşnicie.
Care e atitudinea ta, iubite cititor (cititoare), când îți VORBESTE DUMNEZEU (indiferent de metoda pe care o folosește)? Iei seama la ce-ti spune? Ii asculți pe TRIMISII Lui, sau îi respingi, îi batjocorești? CiteştiCuvântul Lui – BIBLIA, sau nici nu te interesează?

IA SEAMA când îţi vorbeşte, şi la ceea ce-ţi vorbeste DUMNEZEU pentru salvarea și fericirea TA VESNICA! Amin!

P.S.: Sublinierile din textele Biblice aparţin scriitorului articolului.

“Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adicăBIBLIC.

DATI acest articol la CAT MAI MULTI , pentru clarificare, intarire in credinta, sau intoarcere la DUMNEZEU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS, si convingerea DUHULUI SFANT, si va veti intalni cu rezultatele aici pe Pamant, sau in Cer!

“…cine seamana mult, mult va secera.”

Ioan Burca
Doctor in Teologie

Aici e audio:

http://www.perlesicomori.net/index.php?option=com_avreloaded&view=popup&Itemid=3&divid=338

Accesati aceste site-uri:

www.perlesicomori.net

www.crestinul.org

Jesus Christ is Superior to the Angels – Hebrews 1:7-14

Photo credit w3ace.com

Jesus Christ is Superior to the Angels Part 2

Hebrews 1:7-14

And of the angels He says,

Who makes His angels winds,
And His ministers a flame of fire.”

But of the Son He says,

Your throne, O God, is forever and ever,
And the righteous scepter is the scepter of [a]His kingdom.
You have loved righteousness and hated lawlessness;
Therefore God, Your God, has anointed You
With the oil of gladness above Your companions.”

10 And,

You, Lord, in the beginning laid the foundation of the earth,
And the heavens are the works of Your hands;
11 They will perish, but You remain;
And they all will become old like a garment,
12 And like a mantle You will roll them up;
Like a garment they will also be changed.
But You are the same,
And Your years will not come to an end.”

13 But to which of the angels has He ever said,

Sit at My right hand,
Until I make Your enemies
footstool for Your feet”?

14 Are they not all ministering spirits, sent out to render service for the sake of those who will inherit salvation?

A series of sermons by Dr. Wayne A. Barber on the Book of Hebrews entitled from ‘Shadows to Substance’  (Sermon 4)

VIDEO by John Ankerberg

Ben Witherington: The Self-Understanding of Jesus – Biola University

 

From “To everyone an answer: 10th Annual EPS Apologetics Conference”.

VIDEO by BiolaUniversity

 

The Historical Jesus – Ben Witherington

VIDEO by Myers Park United Methodist Church

Christophany by Eric Ludy

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

 Jesus ChristPastor Eric Ludy Church at Ellerslie, Windsor, Colorado VIDEO by SermonIndex.net

Christophany – I’m gonna define the word Christophany for you, because it is extremely difficult. I don’t care if you never use the word again and it’s not that I am trying to add a word to your vocabulary, I am adding a concept to your spiritual library. In fact, if you have a spiritual library that is missing this concept, what I would encourage you to do is liquidate it, start with one singular volume on your book shelf and have it be Christophany, and then begin to rebuild the book shelf. That’s how central, foremost and preeminent this particular message is. This has the potential to radically alter your perspective and yet, it might not teach you one new thing.

It has to do with positioning that which matters most into the right spot. For instance, if you’re building a house, you wouldn’t want to start with a chimney. And yet, a lot of us in our Christian life do exactly that. We are handed a chimney. We come to Jesus and someone has their pet doctrine, and the one who invited us into the presence of Christ, which was such a blessing to start with, they hand to us, first thing, the kitchen sink of Christianity or the sink of Christianity. Which, by the way, have a place and are very important, but what do you do with a kitchen sink? Could you imagine how awkward that is? Most of us are lugging around a kitchen sink and setting it down wherever we go. “Whew, this is exhausting!” We have no idea, we cannot make sense of it. It doesn’t work. You turn on the faucet and nothing comes out. You read in the Bible and it says that it’s supposed to work. There’s supposed to be rivers of living water that flows out of it and yet, nothing’s coming out of your sink. It’s frustrating.

Let’s make sure we build correctly. And that’s what this message is about.

Christophany – is a poetic word. This is my most simple definition:

Seeing Jesus in the Bible. Seeing Him here, seeing Him there, seeing Him everywhere! And not just in the symbols, such as the ark of Noah, the manna, the rock in the wilderness, the tabernacle, the high priest, the temple, the king of Israel- but in the themes, the circumstances, the characters, the stories, the literary styles. He is the histories of Israel re-enacted in a singular human life, the law of God incarnate, the proverbs come to life, the prophecies fulfilled… He is the word of God made flesh.

This is a quote from Charles Spurgeon and it was a young pastor coming to an elder wide known pastor who was (I’m guessing) his disciples. And so, he gave a sermon, and guess who was in the audience? That great elder pastor. And so, this is the conversation that flowed after the young man gave his sermon:

Charles Spurgeon: Upon finishing his sermon, the young man went to the old pastor to ask how he had done: “What do you think of my sermon, sir?” “A very poor sermon, indeed,” he said. “A poor sermon!” said the young man, “It took me a long time to study it.” “Ay, no doubt of it.”

“Why then, do you say it was poor; did you not think my explanation of the text to be accurate?” “Oh yes,” said the old preacher, “very correct indeed….”

…Well then, why do you say it is a poor sermon? Didn’t you think the metaphors were appropriate, and the arguments conclusive?” “Yes, they were very good, as far as that goes, but still it was a very poor sermon.”

“Will you tell me why you think it a poor sermon?” “Because,” he said, “THERE WAS NO CHRIST IN IT!” ….

“Well,” said the young man, “Christ was not in the text; we are not to be teaching Christ always, we must preach what is in the text.”

So the old man said, “Don’t you know, young man, that from every town, and every village, and every little hamlet in England, wherever it may be, there is a road to London?”

“Yes,” said the young man.

“Ah,” said the old preacher, “And so, from EVERY TEXT in Scripture there is a road to the metropolis of Scriptures, that is CHRIST!”

“And my dear brother, your business is, when you get to a text, to say, “Now, what is the road to Christ?”  and then preach a sermon, running along the roads towards the great metropolis- CHRIST.”

(24th minute) – I will give you the 7 great -ologies that we are facing as the Church of Jesus Christ and let me make something clear. Each of these -ologies  have validity. But, only under the banner of Jesus Christ as the center.

  1. Cosmology – the study of origins and beginning
  2. Eschatology – the study of what is to come, the ending.
  3. Theology – the study of all things pertaining to God.
  4. Soteriology – the study of salvation.
  5. Sabbatology – the study of the Sabbath and the particular day for honoring this rest.
  6. Etiquetteology – the study of moral excellence and appropriate behavior.
  7. Powerology – the study of enduement and the expected evidences of indwelling Grace.

The -ology of all -ologies: CHRISTCROSSOLOGY – The thing I want to emphasize is what Paul emphasized. It’s not just Christ, it’s Christ’s work. See, Jesus is enunciated in all the natures of the Father is enunciated in Him and in the work of the cross. The cross is the full enunciation of Him, His nature. Everything about God is revealed in and through the cross. And so, this is the study, this is the great focus and this is the great key that unlocks all the other -ologies. You wanna understand all the other -ologies. Get to know this -ology and suddenly, all the other -ologies have context in place to be understood.

CHRISTCROSSOLOGY:

The quest to intimately know Jesus Christ, to be found in Him, to win Him, to comprehend, understand, and intimately behold His work, to know the power of His resurrection, and know the fellowship of His sufferings. To deliberately make “Jesus and Him Crucified” the great centerpiece of reasoning and thought, the magnetic fixation of all philosophical deduction, and the central doctrine and interpretive key to all Life and Truth.

The Names of God(40):

  • The Almighty, which is, and which was, and which is to come (Revelation 1:8)
  • The Creator of all things (Colossians 1:16)
  • The Upholder of all things (Hebrews 1:3)
  • The Beginning of the Creation of God (Revelation 3:14)
  • The Father of Eternity (Isaiah 9:6)
  • The Beginning and the Ending (Revelation 1:8)
  • The Alpha and the Omega (Revelation 1:8)
  • The First and the Last (Revelation 1:17)
  • The Life (1 John 1:2)
  • The Eternal Life which was with the Father (1 John 1:2)
  • He that Liveth (Revelation 1:18)
  • The Express Image of His Person (Hebrews 1:3)
  • The Brightness of His Glory (Hebrews 1:3)
  • The Light (John 12:35)
  • The True Light (John 1:9)
  • A Great Light (Isaiah 9:2)
  • The Light of the World (John 8:12)
  • The Light of Men (John 1:4)
  • A Light of the Gentiles (Isaiah 42:6)
  • The Rock of my Salvation (2 Samuel 22:47)
  • The Captain of Salvation (Hebrews 2:10)
  • A Horn of Salvation (Luke 1:69)
  • The Author and Finisher of Faith (Hebrews 12:2)
  • My Redemption (1 Corinthians 1:30)
  • The Strength of the Children of Israel (Joel 3:12-16)
  • A Strength to the needy in distress (Isaiah 25:4)
  • A Refuge from the storm (Isaiah 25:4)
  • A Covert from the Tempest (Isaiah 32:2)
  • The Hope of Thy people (Joel 3:12-16)
  • The Lamb  of God (John 1:29)
  • A Lamb without  blemish and without spot (1 Peter 1:19)
  • The Lamb that was slain (Revelation 5:12)
  • The Lamb in the midst of a throne (Revelation 7:17)
  • The Savior of the World (1 John 4:14)
  • A Savior, which is Christ the Lord (Luke 2:11)
  • Messiah (John 4:25)
  • The Way (John 14:6)
  • The Door of the Sheep (John 10:7)
  • The Builder (Hebrews 3:3; Matthew 16:18)
  • The Foundation (1 Corinthians 3:11)
  • A Sure Foundation (Isaiah 28:16)

HE WAS and IS Perfect

  1. The Image of God (2 Corinthians 4:4)
  2. The Image of the Invisible God (Colossians 1:15)
  3. The Express Image of His Person (Hebrews 1:3)
  4. The Brightness of His Glory (Hebrews 1:3)
  5. Holy, Harmless (Hebrews 7:26)
  6. The Holy One and the Just (Acts 3;14)
  7. The Holy One of Israel (Isaiah 41:7)
  8. The Holy One of God (Mark 1;24)
  9. Holy, Holy, Holy (Isaiah 6:3; John 12:41)
  10. Merciful (Hebrews 2:17)
  11. Faithful (Hebrews 2:17)
  12. Undefiled (Hebrews 7:26)
  13. Separate  (Hebrews 7:26)
  14. The First-Born from the dead (Colossians 1:18)
  15. The First-Begotten of the dead (Revelation 1:5)
  16. The First-Born among many Brethren (Romans 8:29)
  17. The First-Fruits of them that slept (1 Corinthian 15:20)
  18. A Bundle of Myrrh (Song of Solomon 1:13)
  19. A Cluster of Henna Blooms (Song of Solomon 1:14)
  20. Yea. Thou art all together lovely. Thou art my Beloved and my Friend (Song of Solomon 5:16)

Jesus Christ and Him Crucified – the great focus, message, and meditation of the believer. Jesus Christ is-

  • The focus of our faith
  • The catalyst of our understanding
  • The object of our love and our affection
  • The wellspring of our joy
  • The source of our peace
  • The Power of God unto Salvation
  • The Root of our every doctrine

Everything is about Jesus, and Him Crucified:

  • Every message is about Jesus– exalting Him, glorifying Him, and increasing our faith in Him
  • Every message flows out of the exaltation of Him, His work, and the purchase of His work
  • Every discussion is about Jesus or increases our faith in His work
  • Every doctrine stems from the Person of Jesus, the work of Jesus, the victory of Jesus
  • Every thing that is not born out of this faith-focus on Jesus and His Great-CrossWork, increasing  the understanding of it, the adoration of Him, and the ever-increasing faith in Him and His work, is off-center and distraction from the Center.

There is much, much more in this 77 minute sermon…

Persoana si Lucrarea Duhului Sfant – “The Person and Work of the Holy Spirit”

Photo credit www.disciples.org.au

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Faith Matters Episode 12 –  “The Person and Work of the Holy Spirit” featuring a discussion between Dr. Mark Williams, General Overseer of the Church of God and Dr. Steven J. Land, President of the Pentecostal Theological Seminary.

Notes from the video:

Dr. Mark Williams – It’s undeniable that the Holy Spirit is at work in the world today. He is convicting people of sin. He is drawing them to Christ. We see Him at work, as the Lord is pouring out His Spirit in the last days, which are a sign, of course, of the last days. He is so important. And He is also very important in worship. Is He not?

Dr. Steven J. Land: Absolutely! How could we know God, unless God wanted to be known? You know, you can come together and simply remember facts and rehearse Scriptures, and if God doesn’t show up, to know God and encounter God, is it really worship? We remember we are taught things, but, by saying that this is an encounter with the living God, we participate in His life and He is in our midst, He speaks to us and moves and manifests gifts and informs us and speaks to His character, that’s what helps the whole world to see that we are a community that has God at the center. We’re not just a religion making group. But, we’re gathered around God at the very center. The closer we get to God, the closer we get to each other.

Dr. Mark Williams: 1 Corinthians 12:13-14 are really very important passages  for me as a disciple and as a pastor, as a shepherd, as I begin to learn  about the manifestations of the Spirit, the Bible says in 1 Corinthians 12:7 -the manifestation of the Spirit is given to every person to profit. And we see, as Paul, in a corrective way at the church of Corinth, begins to lay out the person, the work of the Holy Spirit, how he works, what the purpose of the Holy Spirit at work among us, corporately, really is- to glorify Jesus. Also, to edify. We see in those passages, the gifts of the Spirit. Perhaps in my view, not necessarily an exhaustive list. It’s certainly a representative list of the gifts of the Spirit. We see in there, gifts for the mind, gifts for might, gifts for the mouth- for utterance. We see, sandwiched in there, also, the ultimate test of the Spirit’s work, which is love.

Dr. Steven J. Land: And why is that? Because God is love. Again, it goes back to this participation in the life and mission of God. What would we be if we didn’t have love? If you didn’t have love, it means you wouldn’t have God. The whole point of God was not just to reveal information, but to reveal Himself. Let us know Him. And that He that hath the Son, hath life. And he that hath not the Son, hath not life. So, the very life at the center is the life of God given us in Jesus Christ, by the Spirit of life, the Holy Spirit. So, 1 Corinthians 13 can talk about the more excellent way . The most excellent way is not love. It’s love motivating all the other things: the tongues, the knowledge and the faith, and the giving and the sacrifice. That’s the most excellent way of life. It’s not a multiple choice test. It’s to make sure love is the central motive, the central reality. So that God remains central and we’re not competing with each other.

Dr. Mark Williams: How many times have I seen the Holy Spirit work corporately in pointing us to Christ? Pointing us to the love of God? And releasing supernatural enablements to help give guidance to the church. We read in Scripture about the word of knowledge, the word of wisdom and discerning the spirits. I would say, in your experience, you have also seen times when we didn’t know what to do, and the Holy Spirit would give to us divine direction that we could have never known before.

Dr. Steven J. Land: Or, the Holy Spirit speaking and revealing people’s hearts. Just astounding. People falling on their faces in reverence for God because He’d reveal things that no one would know, but God.

Dr. Mark Williams: I’ve got to tell you this. My dad was not raised in a Christian home at all, He came to faith out of dating my mom. He found Christ as His Savior. They were married. He was in the Air Force and he goes to church, a Church of God in Wichita Falls, Texas. And they invite a friend of my dad’s and his girlfriend, to go over with them to church. They were at a revival. Now, my dad was very skeptical about the person and the work of the Holy Spirit. He saw people living in such a way, you claimed to be baptized in the Holy Spirit and he thought, “Well, I live just as good as they do, and I even pay my tithes.” So, he really had doubts.

At this service, a preacher who is now in heaven, he was up preaching. And he had a prayer line and my dad’s buddy went up for prayer. And when my dad’s friend went up for prayer, brother Krutcher (?) a visiting evangelist who had never seen this guy before and this man had never been to this church before, brother Krutcher laid his hand on this man and looked at him in the eye and he said, “You’re living a lie. The woman you have brought with you does not know that you have a wife  back in Ohio. You have a family. You need to call on God.” The man fell to his knees, repented of his sins. I’ll tell you something else that happened. It made a believer out of my dad. And fear came upon the congregation. And my dad never doubted the person and the work of the Holy Spirit again.

Dr. Steven J. Land: It was either right or wrong, very specific.

Dr. Mark Williams: Yeah, this was no general… “There might be someone here…” He looked at him right in the eye. The gift of the word of knowledge was right there prophetically speaking.

Dr. Steven J. Land: Yeah, those are the things that made this revival, this renewal, this missionary movement  spread around the world. It’s also the thing touching people in other places. For example, we’re going to witness in the world where other religions are entrenched. Manifestations where there is Buddhism, or Islam or radical secularism. When you get the Gospel coming with words of Scripture and signs and demonstrations in the Spirit, that combination, not just separating them, just Scripture and just manifestations, but coming together. That’s a powerful combination.

Dr. Mark Williams: I long for this generation to see authentic supernatural at work. How important is that?

Dr. Steven J. Land: It is so essential because what we so often have is to believe that the individual is the key. Just finding the individual and just lifting up that individual. My mother said so often to me, she’s now with the Lord, but she would say, “Steve, when you teach or preach, you’ve got to find a way to always move behind the cross.” I think people need to carry away Christ, not you.” Move behind the cross, always. And isn’t that what the Holy Spirit does. The Holy Spirit continually lifts up Christ, even though the Holy Spirit is God, but lifts up Jesus Christ because He’s the Savior and in Him we know the life of the Father. We discover the will of the Father and we worship God. So, that’s very critical for us who are filled with the Spirit. To lift up Christ, to point away from ourselves and lift up Christ. And when we do that, the signs will follow.

Dr. Mark Williams: Okay, so you’re sitting in a service and you’re not skeptical. There’s a difference from the discernment of spirits and pure old skepticism. We’ve seen both before. How do you know whether a manifestation truly is of the Holy Spirit or whether it is of the flesh? Or, God forbid, another Spirit? Don’t we have some instructions on discernment there?

Dr. Steven J. Land: Discernment;s huge. True and false prophecy is the roots and fruits. If it comes from a guy who doesn’t bear Godly fruit- you don’t get sweet water out of a bitter well. And so it’s roots and fruits. And sometimes you don’t know til later, you wait and kind of see til it bears out, what fruit does it produce? Does it divide the church? Does it build up the church? Does it edify? Does it comfort? Does it  exhort to righteousness? You know, they are put in those tests in Scripture, whether in 1 Corinthians 14 or the prophetic passages of the Old Testament and you put all that together in discernment to determine true and false prophets and true and false prophecies, and you see what finally happens. Some people will clearly lift themselves up, they’ll say wild and exotic things. Some of it just won’t bear with Scripture. They’ve gone beyond Scripture. You know, [they’ll say], “We’ve got further revelation.” But, how much sense will it make if the Holy Spirit will reveal things which contradict what He inspired people to write in Scripture? So we have to set it.

Dr. Mark Williams: The old timers used to say, “The Holy Ghost WILL NEVER contradict Himself!” What we have to be careful of not allowing the excesses to rob us of the genuine.

Dr. Steven J. Land: When I was growing up, there was a lady who came through and my aunt called my dad, and said, “You’ve got to come to church tonight. There’s a  woman here, God has filled her mouth with jewels.” Some people just go crazy over that. She would open her mouth and they’d see things glittering and they’d get excited. I had no confidence in that at all. It doesn’t lift up Christ and it’s just sensationalism. It’s not of the Lord, I’m not moved. And that proved to be the case. It turned out that she had taken this colored foil and put it in her mouth and got exposed. Well, it was just a show. It was not something lifting up Christ, and it wasn’t in the context of the word. It was just, “Look what God can do.”

It’s like gold dust falling from the ceiling. I got a call from a newspaper reporter. He said, “What do you think about this gold dust?” “Well, did you get a bag of it?” “No.” “Well, did anybody?” We need to question that, don’t we? “It fell, but nobody’s got any.” And if it’s just to lift up people, it’s just sensationalism.

And I go back to that quote from the Azusa Street revival and what it said: “People look for the spectacular and they miss the wonderful.” Signs and wonders, these are wonder works. They lead to wonder before God, in reverence before God, or does it lift up individuals? You know, if a manifestation of a gift leads to hate and not to love, not joy in the Lord, but despair in the Lord, not to peace, but to discord and strife; it’s pretty clear that there’s contradiction there between gifts and fruit. The fruit, as for the gifts, to manifest for the character. It’s like, our deeds should manifest our character and our motivation. The gifts of the Spirit, they should form us in that and not contradict us. Those should go together, the way that personality goes together with character. And the external and the internal. We should see that. In church, it should be like a garden. A place that cultivates the fruit of the Spirit, so we produce people that have Christian character. I think that’s what upsets me more than anything, that Christians  who make a claim of their character, it doesn’t bear it out.

Dr. Mark Williams: You know, by their fruit you shall know them. You know, my grandpa always had a statement. He would see people slain in the Spirit, and he would basically say, “You know, It’s fine to be slain in the Spirit. I believe in that, wonderful, but, when you get up, how you walk is what is really important.” There’s no doubt about it, God is a Spirit. Those that worship Him, must worship Him in Spirit, and in truth. God is seeking such. And I just pray that God would continue to favor us with the manifestations of the Spirit. Not for spectacle, not for show. But, that the name of Jesus might be lifted up and that the manifestation would become a platform upon which to to the good news of Jesus Christ.

Faith Matters Episode 12 –  “The Person and Work of the Holy Spirit”

featuring a discussion between

Dr. Mark Williams, General Overseer of the Church of God

and Dr. Steven J. Land,

President of the Pentecostal Theological Seminary

John Piper – Raspuns la “Un Cuvant Comun” (scris de musulmani) si Documentului de la Universitatea Yale (raspunsul crestinilor)

Photo credit www.yale.edu

Citeste documentul musulmanilor aici  – A Common Word (Un Cuvant Comun)

Citeste raspunsul Universitatii Yale, semnat de mai multi lideri Crestini (dar, nu de John Piper si Al Mohler) – “A Common Word” Christian Response (Un Cuvant Comun – Raspunsul Crestinilor)

Traducere Agnus Dei: Raspunsul lui John Piper, din 18 Noiembrie 2009:

Sunt deacord cu a doua propozitie din documentul “Un Cuvant Comun”, care spune in felul urmator: ,,Fara pace si justitie intre cele doua comunitati religioase (musulmani si crestini), nu poate exista o pace semnificativa in lume.” Eu prin aceasta inteleg ca este vorba despre un comportament national, social si personal, dar nu si exprimarea sentimentelor, sau exprimarea ideilor. Si, totodata sunt deacord cu propozitia din ultimul paragraf, care spune: ,,Deci, sa nu lasam ca diferentele noastre sa produca ura si cearta intre noi.” Acestea sunt dorinte enorme pe care le impartasesc si eu.

Piper s response to A Common WordIn Ioan 18:36 Isus a zis, de fapt El a renuntat la sabie, ca fiind o strategie pentru ucenicii sai, ca o modalitate de a avansa imparatia. El a zis: ,,Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici.” Si, prin urmare, crestinii ar trebui sa lucreze impreuna cu oameni cu vederi religioase foarte radical diferite, cu scopul de a cauta modalitati pentru a evita violenta nejustificata. Ei ar trebui sa caute impreuna sa pastreze libertatea de inchinare religioasa, intrunirea religioasa, si proclamarea publica a religiei. Crestinii ar trebui sa renunte la folosirea fortei fizice atat prin violenta ilegala cat si prin pedeapsa legala care are ca scop limitarea expresiei religioase pasnice, ne coercitive, inchinarea sau discursul persuasiv religios.

Dar, centrul acestei chemari “Un Cuvant Comun” este defectuos. Aceasta chemare isi propune sa ofere un  fundament pentru fiecare dialog interconfesional din viitor. La pagina 15 scrie: ,,Fie ca acest fundament comun sa fie baza viitoarelor noastre intruniri interconfesionale, pentru ca acest fundament comun cuprinde toata Legea si Proorocii.” Matei 22.

Care este asadar chemarea centrala a cuvantului comun?

Fraza: ,,Un Cuvant Comun Intre Noi”, este luata din Koran. Citandu-l pe Dumnezeu, spune: ,,Oh oameni ai scripturii (evrei si crestini), veniti la un cuvant comun intre noi si voi, ca sa nu ne inchinam la nimeni, decat lui Dumnezeu.”

Acest citat este important deoarece arata clar ca chemarea centrala “A Cuvantului Comun” nu este ca noi suntem deacord ca monoteisti pe principiile formale de dragoste pentru Dumnezeu (oricare este El), si dragostea fata de aproapele nostru (oricare este el). Aceasta ar putea fi adevarat. Dar  ceea ce citatul din Koran face clar este ca chemarea centrala din ” Un Cuvant Comun” este aceea ca crestinii si musulmanii de fapt iubesc pe acelasi Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cand am citit “Un Cuvant Comun” intrebarea mea a fost: Este disertatia ca oficial religiile noastre sunt similare? Voi pune-ti o mare importanta pe dragostea de Dumnezeu si de aproapele nostru. Noi punem o mare importanta pe dragostea de Dumnezeu si aproapele nostru. Acestea sunt structural si formal similare, si noi putem sa fim deacord in aceasta privinta.

Sau aceasta inseamna ca: Noi avem o dragoste pentru Dumnezeu, si voi aveti o dragoste pentru Dumnezeu. Ca dragostea comuna pentru un Dumnezeu comun, este temelia. Aceasta din urma este ceea ce documentul insemneaza. Sunt alte doua motive pentru a crede aceasta. Paragraful, care urmeaza imediat acestuia pe care l-am citat, identifica aceasta chemare din Koran cu o porunca mare din Biblie. Ele spun: ,,Este clar, ca inchinandu-te nimanui decat numai lui Dumnezeu se relata cu a fi devotat in totalitate lui Dumnezeu, si deci la prima si cea mai mare porunca. Astfel, noi suntem chemati sa stam impreuna, pe un fundament comun de o singura inchinare la Dumnezeu, un singur devotament fata de Dumnezeu si o singura dragoste pentru Dumnezeu.” A treia proba de evidenta din “Un Cuvant Comun”. Citeaza Koranul in felul urmator: ,,Sa ziceti, oh musulmanilor, noi credem in Dumnezeu, si in ceea ce Moise si Isus au primit. Si, daca ei cred in felul in care voi credeti, atunci ei sunt indrumati drept. Dar daca ei se intorc de la aceasta, atunci ei sunt in schisma si Dumnezeu iti va fi deajuns impotriva lor.”

Problema principala cu raspunsul Universitatii Yale

Asadar, este clar ca fundamentul comun prezentat in “Un Cuvant Comun” nu este o similaritate formala intre doua religii monoteiste, dar de fapt, o dragoste impartasita comun pentru un singur Dumnezeu. Inainte ca sa prezint ce este eronant in aceasta, principala problema cu raspunsul Universitatii Yale, care inca nu a fost adresat, este ca (universitatea) este deacord cu ea. Acestea sunt principalele probleme. Eu nu am nici un fel de obiectiuni la ceea ce ei adreseaza. Am cinci, dar toate acestea sunt de forme diferite. Si aceasta este cea mai principala, si propozitia cheie este gasita in sectiunea “Sarcina Ce Ne Sta In Fata”, si este scrisa in felul urmator – acesta este acum raspunsul lui Yale la “Un Cuvant Comun”: Noi trebuie sa lucram impreuna din rasputeri pentru a transforma relatiile dintre comunitatile noastre si dintre natiunile noastre, ca ele sa reflecte cu adevarat “dragostea noastra comuna pentru un singur Dumnezeu si a unuia fata de celalalt”. Aceasta este cea mai problematica propozitie din acest document.

Este clar ca din fraza “dragostea noastra comuna pentru un singur Dumnezeu” ca cei ce au scris aceasta sau ca s-au exprimat gresit – care este putin probabil din moment ce prea multe alte semne distinctive din acest document ne indruma inspre aceasta directie, sau ca ei sunt in agreanta cu “Un Cuvant Comun” si fundamentul comun de dialog Musulman- Crestin, nu este o similaritate formala in religiile noastre, dar de fapt, o dragoste impartasita pentru un Dumnezeu adevarat si pentru aproapele nostru.

Greseala din Fundamentul Comun propus in documentul Un Cuvant Comun si acceptat prin raspunsul Universitatii Yale, arata deslusit ca Isus nu exista

Opinia mea ar fi ca aceasta absenta intr-un astfel de fundament comun trebuie facut explicit, nu de dragul de a distruge acest dialog, sau de a submina pacea. Dar, din partea crestinismului, pentru a fi deschisi (sinceri), cinstiti, credinciosi public, inaltand pe Christos, un dialog care sa pastreze increderea, si pentru o pace durabila care sa fie bazata pe adevar. Isus a zis: ,,Stiu ca n’aveti in voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insus, pe acela il veti primi.” Deci, atunci cand Isus a zis,  “Ma primiti”, El zice sa-L primiti pentru cine este El cu adevarat – ‘Cel divin, eternul Fiu al lui Dumnezeu, care isi da viata pentru oile Sale; si o ia inapoi in trei zile.’ Daca o persoana nu-L primeste in felul acesta, Isus spune ca aceasta persoana nu-L iubeste pe Dumnezeu. Isus a spus deasemenea: ,,Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului, pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal, care L-a trimes.” Si cand Isus a zis “cinsteste pe Fiul” El zice sa Il onoram pe El pentru cine El este cu adevarat – ‘Cel divin, eternul Fiu al lui Dumnezeu, care isi da viata pentru oile Sale; si o ia inapoi in trei zile.’

O persoana care nu-L cinsteste pe Isus in felul acesta, nu-L cinsteste pe Dumnezeu. Isus a zis: ,,Voi nu ma cunoasteti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu. Daca M’ati cunoaste pe Mine, ati cunoaste si pe Tatal Meu.” Cand Isus spune ‘daca M-ati cunoaste’, inseamna “sa ma cunoasteti pe Mine pentru cine sunt Eu cu adevarat”. Deci, persoana care nu-L cunoaste pe Isus ca fiind Cel divin, etern, crucificat, Fiul lui Dumnezeu inviat din morti, nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Din punct de vedere istoric musulmanii nu-L cunosc pe Isus, nu-L cinstesc pe Isus si nu-L primesc pe Isus pentru cine El este cu adevarat: Cel divin, eternul Fiu al lui Dumnezeu, care si-a dat viata pentru toti pacatosii prin moartea Sa pe cruce, si care apoi a inviat din morti. Si, orisicine crede in El sa primeasca mantuirea. Deci, Isus spune ca musulmanii nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu-L cinstesc pe Dumnezeu, si nu-L iubesc pe Dumnezeu. Atat de ofensator cat este lucrul acesta, dar Isus a spus-o celor mai saturati oameni religiosi ai Bibliei, cu disciplina rituala, celor mai constienti oameni religiosi de prezenta lui Dumnezeu, din timpul Sau.

Asadar, chemarea centrala din “Un Cuvant Comun”, impartasita de raspunsul lui Yale, este profund eronata, cu alte cuvinte ea nu exista. Eu cred, prin urmare, ca exista o cale mai buna de a merge inainte, intre crestini si musulmani. In special, ma gandesc la scolarii biblici, nu cei ce fug la moara, cei obisnuiti, cei de la o intalnire evanghelistica, cei de peste drum de biserica mea, unde sunt mii de musulmani somali, vecini de-ai mei. Ma gandesc la scolari si cleri scriind documente unul celuilalt si care stiu deja ceea ce ceilalti cred, in general.

Din partea crestina, aceasta va fi cinstita, credinciosi bibilei, Christos ca punct central, preamarind pe Christos, dialog care sa pastreze adevarul, daca punem aceste lucruri la masa de discutie. Nici intr-un fel sa ne impingem unul pe altul deoparte, ci sa vorbim in baza celor mai dureroase diferente. Eu cred din toata inima mea, caci ca pacatosi iertati, care ne datoram viata prin harul lui Dumnezeu cu care ne-a rascumparat, noi crestinii putem privi cu dragoste si bunavointa si cu o compasiune blanda din adancul inimii, in ochii musulmanilor si sa le zicem: ,, Eu nu cred ca il cunoasteti pe Dumnezeu, eu nu cred ca il cinstiti pe Dumnezeu, eu nu cred ca il iubiti pe Dumnezeu. Si sper ca in timpul conversatiei noastre, frumustea lui Christos va fi vazuta mai clar, pentru cine este El cu adevarat. Si daca am fi amenintati in aceasta sala chiar acum, de crestini sau musulmani, eu as spera sa mor pentru acesti oameni. Nu sa-i imping in fata mea, ci sa stau nemiscat in fata lor. Cu alte cuvinte, cred ca este posibil ca sa vorbim in felul acesta cu afectiune, cu dorinta din inima, si totusi sa spun ceea ce am spus. Eu nu cred ca oamenii care il resping pe Christos, in principiu, sa nu-L primeasca pentru cine El este,  nu este pentru a nu-L cunoaste pe Dumnezeu, nu pentru a nu-L cinsti pe Dumnezeu, nu pentru a nu-L  iubi pe Dumnezeu.

Asa ca evit limbajul ca noi ne inchinam la Dumnezei diferiti. Eu vreau numai sa spun ceea ce Isus a spus aici. Daca dragostea noastra pentru Dumnezeu este ca sa fie vorbita, fiind centrul discutiei noastre, cred ca atunci ea trebuie  sa vina din 1Ioan 4:10-11 – ,,Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimes pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.” Aceasta este cea mai esentiala definitie de dragoste crestina divina. Si urmatorul verset este: ,,Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii.” Aceasta este baza mea pentru a ma apropia de musulmani. Dragostea lui Dumnezeu pe care ei nu o cunosc, este chiar dragostea lui Dumnezeu care ma face sa ma duc la masa de discutie.

Citeste documental musulmanilor aici  – A Common Word

Citeste raspunsul Universitatii Yale, semnat de mai multi lideri Crestini (dar, nu de John Piper si Al Mohler) – “A Common Word” Christian Response

NEW: Video of John Piper’s & Al Mohler’s response, on November 18, 2009-

ENGLISH:

 

John Piper:

I agree with the second sentence in ‘A Common Word’. which goes like this: “Without peace and justice between these two religious communities – Moslems and Christians- there can be no meaningful peace in the world.” I take that to be a national, social, and personal behaviors, not to expressed feelings, expressed ideas. And, I agree with the sentence in the last paragraph in the document, that says: “So, let our  differences not cause hatred or strife between us.” Those are massive longings and I share them.

In John 18:36 Jesus said, actually He renounced the sword, as a strategy for his disciples, as a way of advancing the kingdom. He said, “If my kingdom were of this world, my disciples would be fighting. My kingdom is not of this world.” and, therefore, christians should work together with people of very radically different views religiously, in order to seek ways to avoid unjust violence. They should seek together to preserve freedom of religious worship, religious assembly, religious public proclamation. Christians should renounce the use of physical force either through illegal violence or legal punishment aimed at restricting peaceful, non coercive religious expression, religious worship or persuasive religious speech.

But, the central summons of ‘A Common Word’ is flawed. This summons aims to provide a foundation for all future interfaith dialogue. Page 15 says, “Let this common ground be the basis for future interfaith dialogue between us, for our common ground is that upon which hangs all the law and the prophets.” Matthew 22.

So, what is the central summons of a common word?

The phrase “A Common Word Between Us” is taken from the Koran. Quoting God, it says, “Oh people of the scripture, (Jews and christians) come to a common word between us and you, that we shall worship  none but God.”

The quotation is important because it makes clear that the central summons of ‘A Common Word’ is not that we agree as monotheists on the formal principles of love to God (whoever He is) and love to neighbor (whoever he is). That may be true. But, what the quotation from the Koran makes clear is that the central summons of ‘A Common Word’ is that christians and Moslems actually love the same God. In other words, when I read ‘A Common Word’, my question was: Is the thesis that formally our religions are similar? You put a lot of importance in love for God and neighbor. We put a lot of importance in love for God and neighbor. Those are structurally and formally similar, and we can meet on that basis.

Or, does it mean: We have a love for God and you have a love for God. That common love for that common God is the foundation. It’s the latter (that) the document means. There are 2 other reasons for believing that. The paragraph, following the one I just quoted, identifies this summons in the koran with a great commandment in the Bible. They say, “Clearly, also worshipping none but God relates to being totally devoted to God, and hence, to the first and greatest commandment. Thus, we are summoned to stand together, on the common ground of one worship of God, one devotion to God, and one love for God.” A third piece of evidence from “A Common Word”. It quotes the Koran, as follows: “Say, oh Moslems, we believe in God, and that which Moses and Jesus received. And, if they believe in the like of that which ye believe, then they are rightly guided. But, if they turn away, then they are in schism, and God will suffice thee against them.”

The main problem with the Yale response

So, its clear that the common ground, held out in ‘A Common Word’, is not a formal similarity in the two monotheistic religions, but, an actual shared love for the one God. Before I turn to what’s flawed about that, the main problem with the Yale response, which has not been addressed, is that it agrees with that. That’s the main problems. I don’t have any objections to what they address. I’ve got five, but, they’re different form all of those. And this is the main one, and the key sentence is found in the section ‘The Task Before Us’, and goes like this-this is now the Yale response to ‘A Common Word': “We need to work diligently together to reshape relations between our communities and our nations so that they genuinely reflect ‘our common love for God and of one another’.” That’s the most problematic sentence in the document.

It’s clear from the phrase ‘our common love for God’, that those who wrote this, either misspoke- which is unlikely, since too many other traits in the document point in this direction, or that they agree with ‘A Common Word’ and the common ground for Moslem-Christian dialogue is not a formal similarity in our religions, but, in fact, a shared love for one true God and for our neighbor.

The flaw in the Common Ground, proposed in A Common Word, and embraced by the Yale response is that Jesus makes clear it does not exist.

My contention would be that this absence of such a common ground must be made explicit, not for the sake of destroying dialogue, or undermining peace. But, from a christian side, for the sake of forthright, honest, publicly faithful, Christ exalting, trust preserving dialogue, and for truth based durable peace. Jesus said, “I know that you do not have the love of God in you. I have come in the Father’s name and you do not receive Me. If another comes in in his own name, you will receive him.” So, when Jesus says ‘receive Him’, He means ‘receive Him for who He really is- the divine, eternal Son of God who lays down His life for His sheep; takes it up again in three days’. If a person does not receive Him in this way, Jesus says that person does not love God. Jesus also said, “The Father judges no one, but has given all judgment to the Son, that all may honor the Son, just as they honor the Father. Whoever does not honor the Son does not honor the Father who sent Him.” And when He says ‘honor the Son’, He means ‘honor Him for who He really is’- ‘the divine, eternal Son of God who lays down His life for His sheep; takes it up again in three days’.

The person who does not honor Jesus in this way, does not honor God. Jesus said, “You know neither Me, nor my Father. If you knew Me, you would know My Father.” When Jesus says “if you knew Me”, He means “know Me for who I really am”. So, the person who does not know Jesus as the divine, eternal, crucified, risen Son of God does not know God. Historically, Moslems do not know Jesus, honor Jesus or receive Jesus for who He really is: The divine, eternal Son of God, who laid down His life on the cross for sinners, and rose again form the dead. So, whoever believes in Him would be saved. Therefore, Jesus says Moslems do not know God, they do not honor God, and they do not love God. As offensive as this is, Jesus said it to the most Bible saturated, ritually disciplined, God aware religious people of His day.

Therefore, the central summons of ‘A Common Word’ shared by the Yale response is deeply flawed, namely it doesn’t exist. I believe, therefore, there is a better way forward between christians and moslems. Especially, I am thinking scholars. Not your run of the mill, average, evangelistic encounter, across the street from my church, where there are thousands of Somali moslems, as my neighbors. I’m thinking of scholars and clergy writing documents for each other and who know what each other already thinks, by and large.

From the christian side, it will be honest, biblically faithful, Christ centered, Christ exalting, truth preserving dialogue, if we put these things on the table. Not in any way to push each other apart, but, to talk in basis of the most painful differences. I believe with all my heart, that as forgiven sinners, who owe our lives to God bought grace, we christians can look with love, and good will, and even tender hearted compassion into the eyes of moslems and say, “I don’t believe you know God, I don’t believe you honor God, I don’t believe you love God. And I hope that through our conversation, the beauty of Christ will be more clearly seen, for who He really is. And, if we were threatened in this room right now, by christian or moslem, I would hope that I would die for these men. Not push them in front of me, but, stand in front of them. In other words, I think it’s possible to talk this way with affection, heart felt longings, and still say what I just said. I don’t think people who reject Jesus, in principle, not to receive Him for who He is, is not to know God, not to honor God, not to love God.

So I’m avoiding the language that we worship different Gods. I’m just trying to say what Jesus said here. If our love for God is to be spoken of as central, I think it has to come from 1 John4:10-11- In this is love, not that we loved God, but that He loved us and sent His Son to be the propitiation for our sins. That is the most essential definition of christian divine love. And the next verse is: If God so loved us, we ought to love one another. That’s my basis for moving towards moslems. The very love of God that they don’t share is the love of God that moves me to the table. (15:00)

 

The Last Instructions of Jesus (Tenth Resurrection Appearance) and His Ascension

Ultimile Instructiuni ale Domnului Isus

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

After Jesus’ resurrection, he was on earth for 40 days (Acts 1:3), then He led His followers out to Bethany, just outside Jerusalem, and “lifting up His hands, He blessed them. While He blessed them, he parted from them, and was carried up into heaven” (Luke 24:50-51).
John 21:1-23 relates the story of the last appearance of Jesus after His     resurrection.  Then Matthew’s center of these instructions is the future mission to spread the good news through baptism and teaching (Matthew 28:18-20). In Luke’s Gospel, Jesus teaches them to preach repentance and forgiveness of sins  (Matthew 24:47). In the fourth Gospel, Jesus breathes on the disciples the Holy Spirit, thereby empowering them to continue his mission, including the forgiveness of sins (John 20:22-23).

TENTH  RESURRECTION  APPEARANCE

From the upper room to the Mount of Olives. Mark 16:19, 20  Luke 24:50-53, Acts 1:4-11.

A. Jesus blesses them and promises the baptism of the Spirit.

B. He orders them to witness for Him:

  1. In Jerusalem
  2. In Judea
  3. In Samaria
  4. unto the uppermost parts of the earth.

C. He is received up into glory to the right hand of the Father.

D. This is the Old Testament Prophecy fulfillment number 38, that He would ascend. (Compare Psalm 24:7-10 with Mark 16:19; Luke 24:51). Did the resurrected Christ appear before any unsaved individuals? On the strength of Matthew 23:37-39 it would seem He did not.

“O Jerusalem, Jerusalem, thou that killest the prophets and stonest them which are sent unto thee, how often would I have gathered thy children together, even as a hen gathereth her chickens under her wings, and ye would not! Behold, your house is left unto you desolate. For I say unto you, ye shall not see me henceforth, till ye shall say, Blessed is He that cometh in the name of the Lord.”

These words conclude  the Bible’s account of the greatest  life that was ever lived. It should, however be said that His glory story is not limited to the four Gospel accounts. In fact, each of the sixty-six Biblical books presents a glimpse of this marvelous and mighty Messiah. Note the following “scriptural summary of the Savior”:

Christ in every book (of the Bible)

Christ is the theme of the entire revelation of God. He is promised in Genesis, revealed in the Law, prefigured in its history, praised in poetry, proclaimed in its prophecy, provided in its Gospels, proved in its Acts, preeminent in its Epistles and prevailing in Revelation.

(thanks to Gabi Bogdan for above video, illustrating Christ in every book, through song)

He is seen in every book of the Bible. Take a journey through the Halls of Holy Writ and and in every one of them you will see Christ. Starting with Genesis He is the seed of the woman; in Exodus the Lamb for sinners slain; in Leviticus, our High Priest; in Numbers, the Star of Jacob and the Brazen Serpent; in Deuteronomy,  the Prophet like unto Moses and the Great Rock; in Joshua, the Captain of the Lord’s Hosts; in Judges the Messenger of Jehovah; in Ruth our Kinsman-Redeemer and the Faithful Bridegroom; in 1 Samuel He is seen as the Great Judge; in 2 Samuel as the Princely King; in 1st Kings as David’s Choice; in  2 Kings as the Holiest of All; in 1 Chronicles as King by Birth; in 2 Chronicles as King by Judgement.

In Ezra He is seen as Lord of heaven and earth; in Nehemiah as builder; in Esther our Mordecai; in Job our Daysman and our Risen,  returning Redeemer; in Psalms the Son of God and the Good Shepherd; in Proverbs our Wisdom; in Ecclesiastes as the One above the sun; in Song of Solomon the great Church lover; the one Altogether Lovely and the Chiefest among ten thousand. (VIA)

The ascent into heaven

Only Mark (longer version) and Luke include an account of the ascension. For the other evangelists, Jesus’ return to the Father is taken for granted (implied). Luke wants both to round up (finish) his Gospel and to provide a link with his second volume, The Acts of the Apostles. Favorite themes, first appearing in his infancy narratives, are all fitted into these final two verses–journey, Jerusalem, rejoicing, prayers of praise(Luke 24:52-53). Jesus is portrayed as lifting His hands in blessing over the small group of disciples; in Acts 1:6-11, He will commission them to extend this blessing to the entire world and thus throughout the ages. (VIA)

Previous Older Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 6,397 other followers