Is Jesus God? (Feat. Craig, Strobel, Habermas, Licona, Qureshi…)

VIDEO by drcraigvideos

Are omul iniţiativă liberă în cadrul suveranităţii lui Dumnezeu? Bruce Ware

P

Photo credit www.youtube.com

…de ce Dumnezeu ne lasa in pacat, cand suntem mantuiti. Dumnezeu inca mai ingaduie pacatul in viata noastra, ca sa ne smereasca. Ca sa faca sa intelegem puterea pacatului, care este cucerita doar de puterea lui Hristos in cele din urma. Dar asta inseamna ca viata aceasta  sunt multe manifestari ale pacatului in noi crediniciosii, pe care Dumnezeu le permite. Pentru ca, n-ar fi putut El sa o faca altfel? N-ar fi putut sa faca ca atunci cand devenim crestini, sa fim atunci facuti desavarsiti?

Vom fi desavarsiti in final. Cand Il vom vedea pe El, vom fi ca El. De ce nu face asta cand devenim crestini? Cred ca are de a face cu scopul lui Dumnezeu care include pacatul. Altfel, ne-ar fi scapat de pacat complect.

Deci, pacatul, ca orice alt rau din lume,  slujeste scopurile ultime (finale) a lui Dumnezeu. Si scopurile ultime pe care Dumnezeu le are pentru ai Sai sunt bune.

Dar, ascultati cu atentie: Chiar daca scopurile ultime sunt bune,  asta nu transforma niciodata pacatul intr-un bine, intr-un lucru bun. Ce greseala enorma am face daca am gandi in felul acesta. Asa ca noi trebuie sa purtam  responsabilitatea pentru pacatele noastre. Nu putem gandi, din moment ce Dumnezeu a facut ca din pacatul acela sa lucreze un bine, ca este in regula ca am pacatuit (l-am savarsit).

Asa ca noi trebuie sa purtam responsabilitate pentru pacatele noastre. Sa marturisim pacatul acela inaintea lui Dumnezeu. Sa primim disciplinarea care El o are pentru noi si sa invatam ceea ce e de invatat de la aceasta. In acelasi timp, avem aceasta speranta, ca prin aceste lucruri rele care se intampla, Dumnezeu, in cele din urma, are scopuri bune. Este un drum foarte ingust pe care trebuie sa umblam. Poti sa cazi in prapastie de o parte sau de cealalta. Pe o parte, ajungand sa negi suveranitatea lui Dumnezeu, spunand ca de fapt El nu are nici un control asupra pacatului nostru. Sau sa cazi de partea cealalta si sa spui ca noi nu suntem responsabili  pentru pacatele noastre. Ambele pozitii sunt greseli groaznice.

Are omul iniţiativă liberă

în cadrul suveranităţii lui Dumnezeu? Bruce Ware

Cum se explică suveranitatea lui Dumnezeu în cazul divorţului creştinilor sau a unui accident din culpă comis de un creştin? Este hotărârea lui Dumnezeu sau este culpa omului?

http://illbehonest.com/romana/are-omu…

Privind la Dumnezeul suveranităţii supreme (Sesiunea 5) – Bruce Ware

Privind la Dumnezeul suveranităţii supreme - Bruce Ware

O sesiune despre suveranitatea lui Dumnezeu, în lumina pasajului din Isaia 44:24-45:7.

MP3: http://illbehonest.com/romana/privind…

VIDEO by I’ll Be Honest – Global

 

Why the Trinity is Necessary

trinityI think many Christians do not realize how essential the Trinity is  code Christianity and have come to overlook it…

Why are so many groups that deny the Trinity excluded from orthodox Christianity?

Because – denying the Trinity has several problems in terms of Christian salvation:

Privind la Dumnezeul Atotsuficient (Sesiunea 3) – Bruce Ware

O sesiune despre atotsuficienţa lui Dumnezeu şi implicaţiile acesteia în viaţa noastră.

MP3: http://illbehonest.com/romana/privind-la-dumnezeul-atotsuficient-sesiunea-3

VIDEO by I’ll Be Honest – Global

Beniamin Faragau – Primul Adam si Al Doilea Adam

Creation-of-Adam16801050

Biserica Baptista Iris  24 Mai 2015 – Romani 5:12-21

12 De aceea, după cum printr-un* singur om a intrat păcatul în lume şi prin** păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul* nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care* este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor* mulţi.
16 Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe* toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea* a venit pentru ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit** şi mai mult,
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Beni FaragauNu stiu cum sunteti dvs., dar eu, citind Biblia si framantandu-ma cu ea, desi o fac de foarte multi ani, ajungi printr-un text care simti ca-ti scapa printre degete si nu sti ce sa faci cu el. Si oricat il intorci si te framanti, iti dai seama ca-s multe ale lucruri pe care nu le-ai descoperit. Si textul din fata noastra este unul dintre aceste paragrafe. Dar nu doar in fata textelor stai buimacit, dar stai si in fata vietii buimacit, de multe ori. Marti, am inmormantat-o pe Anca Ciora. De ce-i asa? O stie el. Cine urmeaza? O stie El. Dragii mei, intr-un astfel de moment, in camera de sus, Domnul Isus Hristos vorbind cu ucenicii, le-a spus: „Ma duc sa va pregatesc un loc. Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine.” Si pentru ca a vazut fetele descumpanite ale ucenicilor, a zis: „Stiti unde Ma duc. Stiti si calea intr-acolo.” „Doamne,” i-a zis Toma, „Nu stim unde Te duci. Cum putem sti calea acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine.”

Dragii mei, nu cred ca exista o afirmatie din gura Domnului Isus Hristos, mai controversata ca aceasta. Daca ce a spus El este adevarat, El invalideaza in mod automat orice alt drum spre Dumnezeu. Nu toate drumurile duc spre Roma. Nu toate drumurile duc spre Dumnezeu. Nu toate religiile mantuiesc. Daca Domnul Isus are dreptate, El practic spune ca toti ceilalti pe o alta cale spre Dumnezeu n-au dreptate. Nu pot fi amandoua adevarate. „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Ne miram oare, ca de-a lungul istoriei, crestinismul a fost persecutat, prigonit, este incomod?

Zilele trecute a aparut un best seller care cineva isi imagineaza, un roman. Toata lumea este cucerita de musulmani si Sorbona ajunge o universitate musulmana si cel mai bun profesor, rectorul universitatii, i se pune in vedere urmatoarea actiune: Ramai la catedra, daca te convertesti. Sau altfel, pleci de la catedra  si pleci din viata. Si romanul framanta framantarea acestui om si decizia lui. Daca ar fi mai multe cai spre Dumnezeu, de ce sa nu apuci pe cea mai comoda? Pe care ti-i l-a indemana? Dar daca exista doar una, trebuie sa o cunosti prea bine, ca sa te poti tine de ea in astfel de momente.

Dragii mei, as pune cateva intrebari:

  1. In primul rand: de ce este Domnul Isus singura cale spre Dumnezeu? Mantuirea noastra este mai intai si mai presus de toate o problema de legalitate. Dumnezeu nu poate, daca El este drept. Daca Dumnezeu este capricios, El face ce vrea. Se poate uita la tine, la ochii tai frumosi si te poate mantui. Daca vrea. Daca nu, te lasa nemantuit. Dar, daca este un Dumnezeu drept, El poate mantui doar prin judecata si dreptate. Orice nedreptate care ar putea fi dovedita in Dumnezeu, ar invalida tot ce spune Scriptura, tot ce Domnul Isus a facut pe cruce si a venit sa ne ofere, ar putea invalida insasi mantuirea noastra. Nu la intamplare, Pavel in Romani 3 vorbeste despre evrei, poporul lui Dumnezeu, care L-au respins pe El. Intreaba: oare credinta lor invalideaza credinciosia lui Dumnezeu? ‘Fereasca Dumnezeu,’ spune el. ‘Dumnezeu as fie gasit adevarat si toti oamenii  gasiti mincinosi, dupa cum este scris’. Doar in conditiile acestea poate Dumnezeu oferi mantuirea, daca El este gasit adevarat in absolut toate actiunile tale. Si, pe urma, Pavel da un citat: „ca sa fi gasit neprihanit, sau drept in cuvintele tale, si sa iesi biruitor cand vei fi judecat. Judecat de cine? Mai intai de el insusi. Un Dumnezeu drept sta fata in fata cu Sine. Nu se poate tagadui pe Sine. Nu poate calca legea Lui. Si acest Dumnezeu, atunci cand a dovedit lumea vinovata prin Pavel, prin Duhul Sfant, care lucra in el, vine cu vestea buna. „Dar acum s-a aratat o dreptate, o neprihanire data de Dumnezeu care vine prin credinta in Isus Hristos.” Nimic altceva. Pentru toti si peste toti cei ce cred in El nu este nici o deosebire. Cu alte cuvinte, nu exista mai multe solutii, pe care Dumnezeu sa le ofere. Noi tinem de-a noastre, tu sa tii de a ta. Prin credinta in Isus Hristos, peste toti si pentru toti cei ce cred in El nu este nici o deosebire. El, Dumnezeu, L-a randuit mai dinainte  sa fie prin credinta, sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-si arate neprihanirea, dreptatea Lui, ca trecuse cu vederea la care dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu. Pentru ca in vremea de acum sa-Si arate neprihanirea sau dreptatea Lui in asa fel incat sa fie drept si totusi sa socoteasca drepti sau indreptatiti pe cei ce cred in Isus Hristos. ‘ Observati, Dumnezeu ne da o intrare in Imparatia Lui. O intrare la Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos, in moartea si invierea Lui.
  2. Dar as pune o intrebare care tine strict de spatiul legal: Ce-i da dreptul lui Dumnezeu, sa-mi atribuie moartea si viata Intrupatului Sau Fiu? Mie, cel care l-am necinstit, care am incalcat legea Lui, care sunt pacatos si merit implinirea legii Lui peste mine, plata pacatului fiind moartea. Ce-i da dreptul lui Dumnezeu?
    .
    (1) In primul rand, dragii mei, Dumnezeu n-a schimbat regulile jocului in timpul jocului. Solutia lui Dumnezeu in Hristos nu este un gand ulterior, a fost luat prin surprindere de pacatul lui Adam si atunci, repede, a gasit o solutie. Nu. Nu. Nu. El a alcatuit insusi in Sine un plan si ramane credincios planului Sau si legilor Lui. Pe de o parte, n-a schimbat regulile in timpul jocului si..
    .
    (2) nu a calcat nici una din poruncile Lui. Tocmai la o astfel de obiectie s-a  sau pentru a demonstra acest lucru, Pavel aduce inaintea noastra acest paragraf complicat si greu din capitolul 5:12-21. Priviti o clipa structura paragrafului. In vers, 12, Pavel incepe sa vorbeasca. Dupa care, din vers. 13-17, intra intr-o paranteza. Ca sa intelegi logica argumentului sau, trebuie pentru o clipa sa dai de o parte paranteza, sa citesti textul, ca sa vezi ce vrea sa spuna el, de fapt. Romani 5:12 si apoi vers. 18-21. 

12 De aceea, după cum printr-un* singur om a intrat păcatul în lume şi prin** păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe* toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea* a venit pentru ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit** şi mai mult,
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Din primele 8 minute, mai sunt aprox 38 minute din mesaj.

24 Mai 2015 – Romani 5:12-21 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Is the Trinity Pagan?

 pagan

InspiringPhilosophy.­org Check put Inspiring Philosophy’s outstanding videos here – https://www.youtube.com/channel/UC5qDet6sa6rODi7t6wfpg8g

To help support this ministry click here: http://www.patreon.com/inspiringphilosophy

Many skeptics are constantly telling us Trinity is a pagan deity? But do they actually have any good evidence?

Other related videos:

What is the Trinity?
http://www.youtube.com/watch?v=1gCv-FAjgps

The Trinity in the Old Testament:
http://www.youtube.com/watch?v=BNt5NKSse0Y

The Logical Explanation of the Trinity:
http://www.youtube.com/watch?v=bUy-H5MmeGU

The Trinity Explained 2:
http://www.youtube.com/watch?v=G1FlAC3hz5c

Refuting Objections to the Trinity:
http://www.youtube.com/watch?v=OHdquQpVPiU
http://www.youtube.com/watch?v=xrmTjifCmw8
https://www.youtube.com/watch?v=sfdozI26lQQ

The Truth about the Council of Nicaea:
http://www.youtube.com/watch?v=WSKBGdv07nQ

More on the Trinity in the New Testament:
http://www.biblestudying.ne­t/trinity10.html

Answering Objections:
http://www.biblestudying.ne­t/trinity11.html
http://www.biblestudying.ne­t/trinity12.h..

VIDEO by InspiringPhilosophy

Ravi Zacharias – The Trinity Beautifully Explained

VIDEO by The Encounter Channel through Holy Spirit-led Wor

Trinitatea în care trebuie să crezi – illbehonest.com

 

Introducere

Biblia ne învaţă că Dumnezeu este un Singur Dumnezeu în trei persoane distincte: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Această învăţătură mai este cunoscută şi sub numele de Trinitate – ceea ce înseamnă că Dumnezeu este triunic” sau “trei-în-unul”. Acum, ca să clarific, creştinii nu cred în trei Dumnezei. Şi nici Biblia nu ne învaţă că Dumnezeu este o singură persoană care apare în trei forme diferite sau trei feluri, ceea ce este o eroare cunoscută sub numele de modalism sau Penticostalism Unitarian. Deşi conceptul potrivit căruia Dumnezeu este un Dumnezeu în trei Persoane diferite poate fi dificil de înţeles pentru noi, este exact ceea ce Scriptura ne învaţă.

Un Dumnezeu, Trei Persoane

În primul rând, Biblia ne învaţă că Dumnezeu este Unul:

Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.” (Deuteronom 6:4)

Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.” (Isaia 45:22)

Biblia ne învaţă cu claritate că nu sunt trei Dumnezei, ci un Singur Dumnezeu adevărat. Dar Scriptura ne învaţă că sunt mai multe Persoane în Dumnezeire.

Dumnezeu Tatăl este:
Dumnezeu – Filipeni 1:2
Creator – Geneza 1:1
Etern – Psalmul 90:2

Dumnezeu Fiul este:
Dumnezeu – Ioan 1:1; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Tit 2:13; Evrei 1:5-13
Creator – Coloseni 1:16
Etern – Ioan 8:58; (compareă cu Exod 3:14)

Dumnezeu Duhul Sfânt este:
Dumnezeu – Fapte 5:3-4
Creator – Iov 33:4; Iov 26:13
Etern – Evrei 9:14

Această învăţătură, conform căreia toate cele trei Persoane din Dumnezeire sunt un Dumnezeu într-o Persoană unică, apare în întreaga Scriptură:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.  El era la început cu Dumnezeu.” (Ioan 1:1-2)

Ni se spune aici că Isus Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu  era cu Dumnezeu” la început. Dacă aş spune “sunt cu soţia mea”, nu ai crede că am spus sunt soţia mea”. În acelaşi fel, putem vedea clar o diferenţă în Ioan 1:1 între Tatăl şi Fiul. În orice caz, Ioan ne spune, de asemenea: Cuvântul “era Dumnezeu”, deci este clar că El este acelaşi Dumnezeu, în acelaşi timp, fiind o Persoană distinctă şi separată.

Un alt text care ilustrează acest adevăr este Zaharia 12:10.

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.”

Zaharia vorbeşte aici despre o vreme când Dumnezeu va turna Duhul Său, arătând că Duhul lui Dumnezeu este o Persoană distinctă. Unele culte susţin că Duhul Sfânt nu este o persoană, ci este Forţa activă a lui Dumnezeu. În orice caz, putem vedea şi din alte texte că Dumnezeu Duhul Sfânt are toate caracteristicile unei persoane: Duhul iubeşte (Romani 15:30)poţi avea părtăşie cu El (2Corinteni 13:14)El vorbeşte(Fapte 8:29); poate fi minţit (Fapte 5:3)poate fi întristat (Efeseni 4:30). Desigur, acestea nu sunt caracteristici ale unei forţe impersonale, ci ale unei persoane.

Remarcaţi, de asemenea, că în Zaharia 12:10, Dumnezeu spune: “îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns.” Dumnezeu spune că El este Cel ce va fi străpuns pe cruce; apoi, în următoarea parte a versetului vorbeşte despre Cel răstignit pe cruce ca fiind o persoană diferită de Sine: „şi-L vor plânge amarnic”. Ca şi în Ioan 1:1, observăm o diferenţă între Persoanele din Dumnezeirea unită.

Eroarea modalismului

O eroare frecventă şi o învăţătură greşită cu privire la Dumnezeire este modalismul. Cunoscut şi ca Penticostalism Unitarian, modalismul este o erezie care susţine învăţătura greşită conform căreia Dumnezeu este o singură Persoană, care se manifestă în trei moduri diferite, adică are trei roluri.

Aceia care aderă la această falsă doctrină cred că în Vechiul Testament, Dumnezeu apare ca Tată, apoi, în lucrarea Domnului Isus, apare ca Fiu, iar după înălţarea Domnului Isus, Dumnezeu lucrează ca Duh Sfânt. Aceasta este o negare a Trinităţii, deoarece contrazice învăţătura clară a Scripturii, conform căreia Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei persoane; spunând, în schimb, că Dumnezeu este o singură Persoană, cu trei roluri diferite. În orice caz, Scripturile învaţă clar că Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei moduri de manifestare; nu sunt trei măşti purtate de o persoană, ci sunt clar trei persoane distincte unite într-un singur Dumnezeu.

Un verset folositor este Matei 26:39.

 “Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Pentru a crede în concepţia greşită, conform căreia Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt aceeaşi persoană, trebuie să crezi că Domnul Isus se ruga Lui Însuşi în acel context şi trebuie să ignori complet ultima parte a versetului, care spune: nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Aceasta învaţă clar că Tatăl şi Fiul au două voinţe distincte. Sunt un Singur Dumnezeu  cum a spus şi Domnul Isus: “Eu şi Tatăl una suntem(Ioan 10:30)  dar sunt persoane diferite în Dumnezeire, fiecare cu propria voinţă.

Un alt text care infirmă modalismul este Matei 3:16-17, care istoriseşte botezul Domnului Isus.

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.  Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Aici putem observa cum cei trei membri ai Dumnezeirii acţionează ca Persoane distincte. Ar fi ridicol să credem că Domnul Isus acţiona cumva ca un ventriloc, făcând să pară că o voce vorbeşte din ceruri.

Textul care urmează celui ce descrie botezul Domnului Isus este de asemenea folositor:

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1)

Vom crede noi, la fel ca şi modaliştii, că Domnul Isus s-a călăuzit Singur în pustie? Sau este Duhul Sfânt o Persoană distinctă în Dumenzeire care L-a condus pe Domnul Isus în pustie?

Deci putem observa din versetul de mai sus (şi mai sunt multe asemenea lui) că modalismul, sau Teologia Unitariană, este în directă opoziţie cu ceea ce Scriptura ne învaţă. Această negare a Dumnezeului Triun, nu are ca rezultat doar închinarea înaintea unui Dumnezeu care este diferit de Dumnezeul Bibliei (adică idolatrie), ci conduce şi la conceptul de mântuire câştigată prin fapte. În cadrul diferitelor grupuri, faptele adăugate mântuirii pot fi diferite, dar ca exemple putem enumera: credinţa că botezul prin scufundare este necesar pentru mântuire; că botezul nu este valabil dacă nu este făcut doar în Numele Domnului Isusşi credinţa conform căreia vorbirea în limbi este singura dovadă a mântuirii.

Trebuie menţionat că, deşi botezul este important şi este ceea ce un creştin ascultător trebuie să facă, nu este o faptă care condiţionează mântuirea. Tâlharul de pe cruce nu a fost botezat niciodată. În al doilea rând, ipoteza conform căreia botezul nu este valabil dacă nu este făcut doar în Numele Domnului Isus contrazice chiar învăţătura Domnului Isus, din Matei 28:19, unde porunceşte ucenicilor să boteze uceniciîn Numele Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. În plus, ipoteza că vorbirea în limbi este singura dovadă clară a mântuirii, contrazice textul din Ioan 3:16:

 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Nu scrie acolo “oricine vorbeşte în limbi”, ci “oricine crede”, aceasta este asigurarea mântuirii. În plus, textul din 1 Ioan 5:13 ne transmite că 1 Ioan a fost scrisă ca acei care mărturisesc credinţa în Domnul Isus, să poată testa veridicitatea credinţei lor şi deci, să capete siguranţa mântuirii. Iar în 1 Ioan nu este menţionată vorbirea în limbi, ceea ce demonstrează că vorbirea în limbi nu este o dovadă biblică a mântuirii.

Concluzie
A nega Trinitatea înseamnă a nu te închina Dumnezeului Bibliei, aşa cum ni S-a descoperit El. Deşi conceptul că Dumnezeul Bibliei este un singur Dumnezeu în trei Persoane poate fi dificil de înţeles, este cu siguranţă ceea ce Scriptura ne învaţă clar. AL cunoaşte pe acest Dumnezeu înseamnă a avea viaţa veşnică (Ioan 17:3); a nega existenţa Sa înseamnă a rămâne mort în păcate (Ioan 8:24).

Articol scris de Kevin Williams şi Garrett Holthaus

The Father as Prophet, Priest, and King — R C Sproul

God is holy. People are unholy. Through God’s holy grace Christians are deemed holy because of the finished work of Christ. We are indwelt by the Holy Spirit, who labors daily to make us more holy. But until we are glorified, the presence of sin remains. Perhaps nothing highlights this more than the way we often respond to the holiness of God. His perfection can terrify we who have broken His law.

The Father as Prophet, Priest, and King

— 2001 National Conference

VIDEO by Ligonier Ministries

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN?

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN? from Larry Wessels on Vimeo.

John Piper – Six reasons the Son of God came into the world

christmas

I want to let six of the witnesses speak and testify to why the Son of God came into the world. The witnesses are Matthew, Mark, Luke, John, Paul, and the writer to the Hebrews. The answers they give are six reasons for Jesus’ coming:

  1. To ransom many – Mark 10:45, „The Son of Man came not to be served but to serve and to give his life as a ransom for many.”The reason we need a ransom to be paid for us is that we have sold ourselves into sin and have been alienated from a holy God. When Jesus gave his life as a ransom, our slavemasters, sin and death and the devil, had to give up their claim on us. And the result was that we could be adopted into the family of God.Paul put it like this in Galatians 4:4–5, „When the time had fully come, God sent forth his Son, born of woman, born under the law, to redeem those who were under the law so that we might receive adoption as sons.” In other words the redemption or the ransom frees us to be a part of God’s family. We had run away and sold ourselves into slavery. But God pays a ransom and redeems us out of slavery into the Father’s house.To do that, God’s Son had to become a human being so that he could suffer and die in our place to pay the ransom. That is the meaning of Christmas. Hebrews 2:14 puts it like this, „Since the children share in flesh and blood, he himself likewise partook of the same nature that through death he might destroy him who has the power of death.” In other words, the reason Christ took on human flesh was so that he could die and in dying pay a ransom and free us from the power of death.
  2. To call sinners to repentance –Luke 5:31–32, „Jesus said to them, ‘Those who are well have no need of a physician, but those who are sick; I have not come to call the righteous, but sinners to repentance.'”Jesus came to call sinners to repentance. First, there needed to be a ransom to be paid for sinners. Then, there could be a successful call to sinners. The call is based on the ransom. And Jesus says he came for both of these things.He does not leave the ransoming or the calling to others. He ransoms and he calls. Even today he is calling through the Bible and through the preaching of the Bible. He is calling this morning.That is the meaning of Christmas. He came to call sinners.
  3. To give sight to the morally blind – John 9:39, „Jesus said, ‘For judgment I came into this world, that those who do not see may see.'” And John 12:46, „I have come as light into the world, that whoever believes in me might not remain in darkness.”Jesus did not merely come to ransom and to call, he also came to open people’s eyes so that they can see the light and walk in it. Our problem is not just slavery needing a ransom, and lostness needing a call; our problem is also moral blindness, needing the gift of sight. We are simply blind to some spiritual realities that are utterly crucial to see and embrace.This is why Christ came: that those who do not see may see. This is the meaning of Christmas.
  4. To divide households – Matthew 10:34, „Do not think that I have come to bring peace on earth; I have not come to bring peace, but a sword. For I have come to set a man against his father, and a daughter against her mother, and a daughter-in-law against her mother-in-law, and a man’s foes will be those of his own household.”The point of this word is not that God loves division and strife. The point is that strife and division caused by true allegiance to Jesus are better than no strife and division with no allegiance to Jesus. The point is that when a person is ransomed and called and given sight, something really radical happens to them.They see everything differently with that new sight, and they have a new master because of that sovereign call, and they are wonderfully free from fear and guilt because of that sufficient ransom. And so they think differently and feel things differently and act differently. And for some in the family, that can be very threatening, and so tension develops. For this Jesus came into the world. That too is the meaning of Christmas.
  5. To save from divine condemnation – John 3:17–18, „For God sent not the Son into the world to condemn the world, but that the world through him might be saved. He who believes in him is not condemned, but he who does not believe is condemned already.”God sent his Son to save us from his own just condemnation and wrath. The need for salvation implies that there is a danger we need to be saved from. That danger is sin and death and the devil. But the most serious danger of all is the danger of the condemnation of God. If God is for us, then sin and death and the devil will fail to destroy us. But if God is against us, then nothing can save us.Christmas, the coming of Jesus, is God’s way of being for us — if we will believe. „He who believes is not condemned, but he who does not believe is condemned already.”
  6. To give eternal life – John 3:16, „For God so loved the world that he gave his only begotten Son, that whoever believes on him should not perish, but have everlasting life.”Christmas means that God sent his Son so that we could believe and have eternal life.This is what Patty was talking about when she said last night, with her dead child in her arms, „How do people bear it who have no hope?” The hope she meant was eternal life. And that life is the gift of God through Jesus Christ.

John Piper at Desiring God via http://www.sermoncentral.com/

 

12 Reasons for Christmas

Photo credit Crosscards.com via GodVine

by John Piper at www.DesiringGod.org website

1) “For this I was born and for this I have come into the world, to bear witness to the truth” (JOHN 18:37).

2) “The reason the Son of God appeared was to destroy the works of the devil” (1 JOHN 3:8; cf. HEBREWS 2:14-15).

3) “Those who are well have no need of a physician, but those who are sick; I came not to call the righteous, but sinners” (MARK 2:17).

4) “The Son of Man came to seek and to save the lost” (LUKE 19:10).

5) “The Son of Man came not to be served but to serve, and to give his life as a ransom for many” (MARK 10:45).

6) “God sent forth his Son, born of woman, born under the law, to redeem those who were under the law, so that we might receive adoption as sons” (GALATIANS 4:5).

7) “For God so loved the world that whoever believes on him shall not perish but have everlasting life. For God sent not his Son into the world to condemn the world but that the world through him might be saved” (JOHN 3:16).

8) “God sent his only Son into the world, so that we might live through him” (1 JOHN 4:9).

9) “I came that they may have life, and have it abundantly” (JOHN 10:10).

10) “Behold, this child is set for the fall and rising of many in Israel, and for a sign that is spoken against . . . that the thoughts of many may be revealed” (LUKE 2:34F).

11) “He has sent me to proclaim release to the captives and recovering of sight to the blind, to set at liberty those who are oppressed” (LUKE 4:18).

12) “Christ became a servant to the circumcised to show God’s truthfulness, in order to confirm the promises given to the patriarches, and in order that the Gentiles might glorify God for his mercy” (ROMANS 15:7-8; cf. JOHN 12:27F).

What Jesus Said About Who He Is?

The most offensive thing a Christian can say is that Jesus is the only way for salvation. This is characterized as intolerant, as arrogant, as narrow minded. But according to the Gospels, Jesus prompted belief in His exclusive relationship with God, the Father. He spoke of Himself as „the light”, „living waters”, „the way”, as „the good shepherd”, as „the vine”, „bread”, as „the door and gate to God”. When Jesus said „I and the Father are one” the religious leaders at the temple understood what He meant because they picked up stones and they wanted to stone Him for blasphemy. They understood that Jesus was making a claim far higher than the oneness of mission, He was claiming to be one of essence with the Father. Jesus knew who He was and was very clear in declaring who He was: that He was one with the Father. That he was God come to earth.
Uploaded by 

What Jesus Said About Who He Is?, posted with vodpod

Jesus by the Rules – Darrell Bock

Dr. Darrell Bock starts his talk at Texas A & M University by recounting how he came to faith in Jesus Christ. Originally wanting to be a sports broadcaster, God changed the course of his life through several people.

~~5:20 minute mark– You are a professor of New Testament studies, can you just tell us how you got into that  line of work?

Bock: People were sharing [the Gospel] with me throughout high school. But the first person who shared with me, I was in 8th grade and he had gone to a Young Life Camp. He came back and all he knew was: „You need Jesus.” And he could tell it to me 3 ways. ‘You’ need Jesus. You  ‘need’ Jesus. You need ‘Jesus’. And when I asked him why I needed Jesus, that was the extent of his knowledge. And I thought he kind of lost it. You know, 8th grade is kind of on an edge to omniscience, you know. So, I had a number of people share with me throughout high school and into college. And eventually… I’ll show you how theological I was.

The night before I went to university, and my freshman year was at Southern Methodist University in Dallas. And I got  a potluck roommate. So I’m pretty nervous the night before I’m going, because this is like getting married without having an engagement. So, I’m praying, and the prayer goes like this, „God, I don’t know if you exist, but if you do, please don’t give me a Bible carrying Southern Baptist for a college roommate, because I want to enjoy my college years. Amen. That was the whole prayer. I still remembered it word for word. And I arrived at the Dallas Campus of SMU, I’m in Bose Hall 335 East and I walk  up to the room. And the door has my name and the name Doug Mickey, from Atlanta, Georgia. I open the door. He’s not in the room, but his footlocker, in SMU colors- blue and red, and I walk in and on top of this footlocker was a Bible.

So, I knew God had answered my prayer as I was walking in the room. I didn’t have to ask his denomination. Of course, he was from First Baptist in Atlanta, Georgia. He knew I needed Jesus. He didn’t know quite how to talk about it either, but he lived a very consistent Christian life. And he brought friends around that would answer the questions that I would have . I was good as a nonChristian, I would get them to talking away in talking about Jesus and talk about something else. And so, I developed this compassion for Africans, and would say, „But, what about the lost in Africa?” So [this way] they wouldn’t talk about me. It was like throwing meat to a lion that hadn’t had a meal in two months. They would go after it, I was off the hook. I was happy.

Eventually, through the testimony of the quality of their life and their engagement with me, I came to the Lord between my freshman and sophomore year in college and received Christ sitting next to the guy who had originally shared with me, when he was in 8th grade.  So, that caused me to have a bible study in my apartment, in my sophomore year, when I went to the University of Texas, cause when I went to Texas, I decided: These people need the Lord. So, we went from 6 [in the Bible study] my sophomore year to about… – we had a 4 bedroom apartment my senior year at Texas, and we literally packed the place out every week to do Bible study. There were people sitting in bedrooms that couldn’t see the people speaking, but who came anyway, just to sing and have Bible study.

That was kind of a clue that I should go to seminary. I went to seminary, majored in Old Testament as a Masters, went to Aberdeen in Scotland to do doctoral work in New testament and then came right back to Dallas Theological Seminary to teach, where I have been teaching for 31 years. That’s the story. So, just watch your prayers. God hears them and He answers. It’s just not always Yes.

~~11:00 minute mark – What would you say to someone college aged who has doubts that there was even a historical person named Jesus?

Josephus told me so

Bock: Josephus is a jewish historian, writing at the end of the 1st century. He wrote a text in a book called the Antiquities, which is the study of the history of Israel, beginning from the very beginning – [as in] „In the beginning, God created the heavens and the earth..” It starts there, and as we move through the history, he goes all the way to his own time, which is in A.D. 90. He had been captures by Vespasian, the person who became the Roman emperor when he was general conquering Israel. His son finished it, Titus. But after Josephus was captured, he had a vision that Vespasian would become emperor. And when Vespasian became emperor, he said, „I wanna talk to that guy who knew I would be come emperor before I was emperor. Cause that was impressive. And he invited him into his house. Josephus wrote a book, defending judaism to Romans, and explaining judaism to Romans.

Well, in a section in the Antiquities, Book 18, unit 63 ND 64, he has this that he says about Jesus. This is a nonChristian talking. Although, we’re pretty confident that the manuscript has been tampered with by  some Christian copyist, because there are things that Josephus says that a jewsih person wouldn’t say about Jesus.But when we call that out, we have a remainder that most scholars think gets back to Josephus [actually writing it]. There is another section in the Antiquities that alludes back to the brother of the so called Christ, which means that he must have referred to the Christ before that, in order for that little phrase about James to make sense.

„Now there was about this time Jesus, a wise man.” Okay, that part is good, the idea that Jesus was a wise man and that He existed. But then „if it be lawful to call Him a man”. Okay, now that leads to suspicion. He thinks that He’s something more than a man. Probably not something a jewish person would write. We think that’s an addition. That’s why it’s in italics. We think the things in brackets don’t go back to Josephus. „For He was a doer of wonderful works. Greek word here means unusual works. And one of the interesting things about the miracles of Jesus is that His opponents don’t really raise the question whether they really happened or not.

Skeptics today will raise questions as to whether Jesus really performed miracles, but His opponents didn’t doubt that He performed miracles. They debated where the power came from for the miracles that He did. They claimed that it was from below, He claimed it was from above. But they didn’t debate whether they happened or not. That’s important.

So Josephus testifies to the fact that Jesus did unusual works, that He had a reputation for doing wonderful and unusual works. „For a teacher of such men who received the truth with pleasure, He drew over to Him both many of the jews and many of the gentiles. He was the Christ.”  Okay, that sounds like a confession the pope could make. Probably doesn’t go back to Josephus, probably not jewish, something a jewish person would say. But we think the original line that he wrote  and may have read something like ‘He was the so called Christ’. It goes on: „When Pilate, at the principal suggestion of some among us, had Him condemned to the cross, that’s a confirmation that Jesus was crucified and that He was crucified in a kind of combination pincer movement between the jewish leadership and the Romans, who reserved the right to the crucifixion for themselves. No one else could crucify, but the Romans, for those forces that were distractive in their societies. And so, Josephus confirms that Pilate and the jewish leadership  were involved in that.

„Those that loved Him at the first did not forsake Him. „He appeared again to them alive on the third day, as the divine prophets had foretold about these things concerning Him.” Probably didn’t write that. That sounds like something a Christian would write. „And the tribes of Christians, so named for Him, are not extinct to this day,” and it goes on to talk about 1000 other wonderful things that Jesus did.” Probably not written by Josephus.

Here’s the point that’s important: Josephus, a jewish writer, writing at the end of the first century says this,

  1. Jesus existed
  2. That He had an impact as a wise teacher
  3. He had an impact as a miracle worker
  4. That He was crucified by a combination of forces from the jewish leadership and PIlate.

And so, people who deny that Jesus ever existed, it isn’t that we believe that in part because ‘the Bible tells me so’. No, we believe it because Josephus told us so. That’s one of the reasons we think Jesus was historical.

Paul told me so

There’s another reason we think Jesus is historical and that has to do with Paul or Saul. The events about Jesus happened about A.D. 30The Gospels were written, depending on who you talk to, certainly by the end of the fist century- the Gospels are written. And the debate is John is usually put in the 90’s by everybody. And then, there’s debate about Matthew, Mark and Luke- the synoptics. Some people put them in the 80’s, some people put them in the 60’s. Well, if you mark that outNow, there’s a gap there, from the time of the events to the time the Books are written. And some people, skeptics, like to say that all kinds of things happened in the gap. In theology, you’ve got to mind this gap, here, between what is said and what is written.

Well, Paul or Saul, was a persecutor of the church  and we know he came to faith within a couple of years of these events. Not only that, he lived in Jerusalem, was one of the chief persecutors. He knew what was going on in Jerusalem. There is no one who doubts that Paul existed and Paul was impacted by the Christian movement. That’s one of the most certain things we know about the classical period. And so, the idea that Paul would be writing about a fabrication is crazy, because he was in the midst of those events. Now, Paul is a couple of years away from Jesus. So, that’s not a gap. That’s a hop. There’s not that much distance between Paul and his description and discussion about what the early church believed and what happened with Jesus. And he was acquainted with all that. So, that’s another reason why we think Jesus actually historically existed.

There are texts where Paul is talking about passing down the traditions which he received, which talks about what he believed when he came to faith.

  1. And 1 Corinthians 15:3-5, which talks about the death and resurrection of Jesus according to Scriptures. 1
  2. Corinthians 11 is another text that talks about what happened at the Last Supper when Jesus interprets His death before He dies. That’s another tradition that was passed on.
  3. He talks about a tradition in Romans 1:2-4 that talks about Jesus as the Son of God on the one hand, and yet marked out in the line of David on the other.

So there are lots of texts that go back to Paul. And we know that Paul was very, very early.

Jesus, and the title of Christ,
is attached to Him very early and thoroughly through the tradition

Here’s another element that’s important. The name ‘Jesus Christ’, think about it. This is not something that’s stamped on a passport, where Jesus is the first name and Christ is the last name. Jesus did not have  a dad whose name was Joseph Christ. So, Christ is a title. And it’s connected to Jesus at all layers of the tradition. It’s something that happens very, very early. So, the point is that Jesus, and the title of Christ,  is attached to Him very early and thoroughly through the tradition.

~~Transcript from 5:00  –  23:15  minute mark. VIDEO Length 64 minutes.

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1? And: Who was Melchizedek?

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1?

From the Series „16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1”. Please go to JAshow.org for more information.

VIDEO by John Ankerberg

Who was Melchizedek?

Who was Melchizedek? What can his story tell us about the Messiah?
From Our Series „16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1”. Please go to JAshow.org for more information

How can Jesus be David’s “son,” but also his “Lord”? Darrell Bock

From the Series „16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1”. Please go to JAshow.org for more information.
VIDEO by John Ankerberg

” Așa Vorbește DOMNUL”! – Ioan Burca

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,

Toata GLORIA inVECI!!!

” Asa Vorbeste DOMNUL”!

„DUMNEZEU vorbește, însă, când într-un fel când într-altul, dar Omul NU ia seama.” ( Iov 33:14 )

Noi oamenii putem comunica între noi în diferite feluri: prin viu grai, prin semne, prin scriere, prin imagini fotografice sau filmate, ș.a.m.d. Putem comunica la distanțe mai mici sau mai mari, în funcție de metoda pe care o folosim (prin telefon, internet, radio, televiziune, fax). Cu toată această înaltă tehnologie, uneori se poate întâmpla să nu putem comunica cu anumite persoane, fie că acele persoane au o funcție prea înaltă față de noi, fie că pur și simplu persoana respectivă nu vrea să ne asculte, nu vrea să ne bage în seamă.

Toate aceste posibilități fizice, intelectuale, tehnice, știinţifice, pe care le avem noi oamenii, nu ne pot ajuta, însă, în a comunica cu Dumnezeu, decât în măsura în care El dorește să ni se descopere, în masura în care El dorește să comunice cu noi.

Ce minunat este însă că El, Creatorul și Suveranul Universului, dorește să comunice cu noi, dorește să ne vorbeasca, să ne dea informații, să ne transmită voia Lui, nouă oamenilor muritori! Dumnezeu a folosit și folosește și astăzi diferite metode de comunicare cu noi, adică așa cum spune Biblia, “…vorbește când într-un fel când într-altul…”

I.  Să vedem câteva CĂI prin care Dumnezeu vorbește,

sau se descoperă, omului:

1 – Una dintre căile folosite este prin CREAŢIE, prin NATURA înconjurătoare:

„La început, Dumnezeu a făcut Cerurile şi Pământul… Dumnezeu a făcut pe om după Chipul Său; partea bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:1,27) Tot ce vedem în jurul nostru ne duce cu gândul la un Creator, la cineva care le-a făcut. Dacă vezi un lucru simplu, oricare ar fi el (un scaun de exemplu), ești sigur că l-a făcut cineva. Cu atât mai mult când e vorba de lucruri nespus mai complexe cum este OMUL, sau VIAŢA în general, NATURA înconjurătoare, Pământul și celelalte planete pe care le știm și multe altele pe care nu le știm. Sunt lucruri deosebit de complexe și care totuși funcționează într-un mod minunat, desăvârșit. Toate acestea te duc cu gândul că în spatele lor e Cineva (nu ceva) care le-a făcut și le susține. Teoria evoluției nu mai e de actualitate, lucru recunoscut chiar de foștii ei susținători.Varianta Creator-creație e mult mai ușor de crezut și acceptat atât pentru suflet cât și pentru minte.

2 – O altă cale prin care Dumnezeu vorbește omului, este prin CONSTIINTA;

Prin aceasta, omul îşi dă seama de ceea ce e bine și ce e rău. În traducerea românească a Bibliei este folosit cuvântul „CUGET”. Conștiința judecă dacă o acțiune sau o atâtudine este sau nu în armonie cu standardul moral din noi, și ne îndeamnă să facem ce este în armonie cu acesta, și să ne ferim de la ceea ce nu este. Conștiința nu e ceva autoimpus și nici nu e ceva de care te poți descotorosi. Acest simț al binelui și răului este reflectarea lui Dumnezeu în sufletul omului, la fel cum se reflectă soarele în apă; conștiința revelează existența Creatorului, și într-o oarecare măsura și natura Lui. Conștiința poate fi pângărită dar nu distrusă.

„Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte CUGETUL lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele”(Romani 2:14-15).

3 – Prin SCRIPTURI, prin BIBLIE.

Biblia este scrisoarea de dragoste a Lui Dumnezeu adresată omului. Ea este cea mai răspândită și cea mai citită carte din lume si conține lucrările lui Dumnezeu, legile, sfaturile și învățăturile Lui pentru om. În ea găsim situații asemănătoare cu ale noastre, și vedem voia lui Dumnezeu pentru situația respectivă. Tot în ea găsim originea omului, posibilitatea SALVARII lui cât și deStinul lui veșnic. Dacă în urmă cu câțiva ani era mai greu de procurat o Biblie, astăzi acest lucru nu mai e o problemă, și orice român care se pretinde a fi creștin sau care vrea să devină creștin o poate avea. Problema este dacă ne facem timp să o și citim; sau poate nici măcar n-o deschidem de teamă că viața noastră nu corespunde cu voia lui Dumnezeu scrisă în ea.

„Toată SCRIPTURA este insuflată de DUMNEZEU şi de folos să INVEŢE, să MUSTRE, să ÎNDREPTE, să dea ÎNŢELEPCIUNE în NEPRIHĂNIRE…” (2 Timotei 3:16)

Dumnezeu ne vorbește în Biblie și prinPROFETIILE scrise în ea. A „profeți” înseamnă a prevesti viitorul, dar şi lucrurile din prezent sau trecut. Vechimea scrierilor biblice este recunoscută azi chiar și de atei; descoperirea sulurilor de la Qumram, cât și alte descoperiri arheologice, îi obligă la aceasta. În Biblie sunt profeții atât cu privire la poporul Israel, cât și la lumea întreaga, profeții făcute cu sute sau chiar cu mii de ani în urmă; unele s-au împlinit deja, altele se împlinesc sub ochii noștri, iar altele se vor împlini curând. Istoria a confirmat deja, că ceea ce era scris în Biblie cu mult timp înainte, s-a întâmplat întocmai. Și prin aceasta Dumnezeu ne vorbește și ne arată că El există și că are puterea să împlinească ceea ce spune, și că El știe atât trecutul cât și prezentul și viitorul; toate sunt în mâna Sa.

4 – O altă cale folosită de Dumnezeu este prin VISE, VEDENII sau ÎNGERI.

Nu orice vis este o cale prin care ne vorbește Dumnezeu. În Eclesiastul 5:3 scrie: „Căci….visurile se nasc din mulțimea grijurilor…”. Deci sunt unele vise care sunt rezultatul grijurilor și frământărilor noastre zilnice. În cursul anilor însăDumnezeu a folosit de multe ori și această metodă de a comunica cu omul. Câteva exemple (voi cita doar începutul viselor pentru că sunt mai lungi): e vorba de vise cu impact asupra unei personae, familii, naţiuni sau chiar a lumii întregi. Iosif – ” Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi…” (Genesa 37:5); Faraonul Egiptului – „După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu[Nil].” (Geneza 41:1); Nebucadneţar – „În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul.” (Daniel 2:1); Daniel: „În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui pe când era în pat.” (Daniel 7:1); Pavel – „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte…” (Faptele Apostolilor 27:23,24); Maria, mama Domnului Isus –”In luna a sasea, ingerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. (Luca 1:26,27).; Iosif, bărbatul Mariei – „…i s-a arătat în vis un înger al Domnului,…” (Matei 1:20).

5 – Au fost vremuri când Dumnezeu a vorbit DIRECT patriarhilor din vechime, cât și proorocilor și poporului Israel.

Câteva exemple: Avraam – „Când a fost Avraam în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S’a arătat, şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi fii fără prihană.” (Geneza 17:1; „prihana” inseamna pata), Moise – „Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: ‘Moise! Moise!’ El a răspuns: ‘Iată-mă!’” (Exodul 3:4). „Aşa vorbeşte Domnul”,au transmis proorocii. Un exemplu este Ieremia: „Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe când era încă închis în curtea temniţei: „Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul” (Ieremia 33:1,2); Isaia 9, despre Nasterea Domnului ISUS: „Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” ; Isaia 53, despre suferintele si moartea Domnului ISUS: „Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am cezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.”etc.

6 – O altă cale folosită de Dumnezeu este prin FIUL SAU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS.

Dacă în vechime Dumnezeu a vorbit direct patriarhilor și proorocilor, unui număr așa de limitat de oameni, cu aproximativ 2000 de ani în urmă Dumnezeu ne-a vorbit prin însuși Fiul Său, prin Domnul Isus Hristos, a cărui naștere în trup o sărbătoresc creștinii în fiecare decembrie. El a lăsat slava cerească, a luat chip de om, născându-se ca un umil copilaș, a crescut și a trăit 33 de ani pe Pământ ca om, dar fără păcat, ca să poată comunica oamenilor voia lui Dumnezeu pentru ei și în același timp pregătind mântuirea și posibilitatea de salvare a omenirii prin însăși Jertfa Sa ispășitoare.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Său FIU, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

7 – Un alt fel prin care Dumnezeu ne vorbește foarte adesea nouă celor din ultimul veac, este prin DUHUL SFANT.

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei. Şi toţi s’au umplut de DUH SFANT, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (Faptele Apostolilor 2:1-4) Duhul Sfânt este a treia Persoană a Divinității, și a fost trimis la noi pe Pământ cu aproximativ 2000 de ani în urmă, în ziua de Rusalii, după înălțarea Domnului Isus la Cer. Duhul Sfânt este cel ce CONVINGE omul că e păcătos și că este necesar să lase păcatul și să se întoarcă la Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos- Salvatorul omenirii. Apoi Duhul Sfânt LOCUIESTE în acel om și STAPANESTE viața celui convertit la Dumnezeu, însuflându-i voia lui Dumnezeu și dându-i putere să o împlinească.

8 – Dumnezeu vorbește foarte adesea și prin OAMENII LUI.

Dacă oamenii mari ai vremurilor noastre își au oamenii lor prin care vorbesc, așa numiții „purtători de cuvânt”, cu atât mai mult Dumnezeu a avut și are oamenii Lui prin care vorbește poporului. Domnul Isus spune ucenicilor Săi: “Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”(Marcu 16:15-16). Iar în Faptele Apostolilor 1:8 le zice:”…voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori…….pâna la marginile pământului”.De asemenea în Efeseni 4:11 găsim: “Și El a dat pe unii APOSTOLI, pe alții PROOROCI, pe alții EVANGHELIŞTI, pe alții PĂSTORI și INVĂŢĂTORI…”

În cursul vremurilor oamenii adeseori au respins pe trimișii lui Dumnezeu, cum de altfel L-au respins și pe Domnul Isus. Astfel mulți trimiși ai lui Dumnezeu au fost batjocoriți, prigoniți, sau chiar omorâți împreună cu familiile lor. Același lucru se întâmplă adeseori și azi cu cei ce transmit voia lui Dumnezeu și îi îndeamnă pe oameni la pocăință, la împăcarea cu Dumnezeu, pentru a scăpa de pedeapsa veșnică, de iad. Ei însă sunt trimișii lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, şi aceasta este un fel de a vorbi al lui Dumnezeu, care în dragostea Lui, îndeamnă oamenii să se împace cu El și să fie salvaţi, mântuiţi. Rolul acestor trimiși ai lui Dumnezeu este stabilit clar de apostolul Pavel când scrie în 2 Corinteni 5:20:

„Noi dar, suntem TRIMISI IMPUTERNICITI ai lui HRISTOS; și ca și CA SI CUM DUMNEZEU AR INDEMNA PRIN NOI, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcați-vă cu Dumnezeu.”

9 – Dumnezeu vorbește adeseori oamenilor prinBUCURII, BINECUVANTARI, SUCCESE.

În Evanghelia după Luca, în cap. 12, de la versetul 16, Domnul Isus le-a spus oamenilor o pildă: “Țarina unui om bogat rodise mult…” Deci omul era bogat și peste toate acestea Dumnezeu i-a dat și o recolta deosebită în acel an. Din toate aceste binecuvântări el nu a înțeles însă nimic, și acest lucru îl vedem în versetul 19 unde omul bogat spune: „…și voi zice sufletului meu: ‘suflete ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!” În vorbele lui, Dumnezeu nu este pomenit de fel; nici un cuvânt de mulțumire! În versetul 20 avem răspunsul lui Dumnezeu la atitudinea lui: „Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! CHIAR IN NOAPTEA ACEASTA TI SE VA CERE INAPOI SUFLETUL, și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?’

În Evanghelia după Luca 16:19-31, Domnul Isus dă o altă pildă, numită „Pilda bogatului nemilostiv”, care spune așa: „Era un om bogat, care se îmbraca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu fărâmiturile cari cădeau de la masa bogatului, dar NU I LE DA NIMENI.”

Dumnezeu adeseori vorbește oamenilor prin binecuvântări, bogății, succese, dar omul din vârful piramidei, cu funcții înalte și onoruri, în mijlocul veseliei, mâncărurilor și băuturilor, nu ia seama la vorbirea lui Dumnezeu, îi este greu să-I audă glasul, să vadă darurile Lui și să-i mulțumească; NU aude glasul celor în necaz care sunt în jurul lui.

10 – Dumnezeu vorbește și prin INCERCARI, BOLI, NECAZURI, MOARTE.

În cartea lui Iov 33:19-22, găsim scris: „…și prin DURERE este MUSTRAT omul în culcușul lui, când o lupta necurmată îi frământă oasele. Atunci îi este greață de pâine, chiar și de bucatele cele mai alese; carnea i se prăpădește și piere, oasele cari nu i se vedeau rămân goale; sufletul i se apropie de groapă și viața de vestitorii morții”.

Dacă în mijlocul veseliei, în belșug și bunăstare, omul nu aude glasul lui Dumnezeu, El poate opri veselia, poate lua înapoi bogățiile pe care i le-a dat omului: sănătatea, viața celor dragi din familie, chiar și viața lui.
Dacă ești sănătos, ai o familie sănătoasă, dacă ai de toate, poate mai mult decât ai avea nevoie pentru a trăi, NU UITA DE CEI CARE DUC LIPSA, și mai ales, NU UITA DE DUMNEZEU care ți le-a dat! Ascultă-L acum pe Dumnezeu și fă ceea ce-ți spune. E mult mai bine să asculți ce-ți vorbește Dumnezeu în bucurii, decât în necazuri, boli, gemete, moarte!

Până aici am arătat doar câteva căi, câteva metode, prin care Dumnezeu vorbește omului, caută să comunice cu omul. El ne-a vorbit fiecăruia din noi cel puțin odata, și cel puțin prin una din aceste căi; a vorbit oamenilor, fiecăruia în parte, indiferent de comportarea lor, și continuă să le vorbească (chiar și prin aceste rânduri).

II. DE CE ne vorbește DUMNEZEU?

Știm din proprie experiență, ca și oameni, că atunci cand vorbim cuiva, avem motivele noastre bine determinate, pentru care o facem.
Dar care sunt oare motivele lui Dumnezeu? Ce Îl determină pe El să ne vorbească nouă, oamenilor?

1 – În cartea lui Iov în cap. 33, v.11 și v.18 ne sunt arătate două dintre motivele pentru care Dumnezeu ne vorbește nouă oamenilor: -„….ca să abată pe om de la rău…” „…ca să-i păzeasca sufletul de groapa”.

În Romani 6:23 găsim scris: „Plata păcatului este moartea”. Dumnezeu însă nu dorește moartea păcătosului, ci dorește ca omul să se întoarcă din greșelile și păcatele lui și să asculte de El, și astfel să aibă parte de binele și binecuvintarile pe care El le are pregatite pentru noi. El este Părintele nostru, și ne dorește binele, așa cum noi dorim binele pentru copiii nostri.

2 – Dumnezeu ne vorbește pentru că NE IUBESTE.

În Evanghelia după Ioan, cap. 3:16 scrie:“Fiindcă atât de mult A IUBIT DUMNEZEU LUMEA, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să NU PIARĂ, ci să aibă viață veșnică.

Dumnezeu ne iubește așa de mult pe noi oamenii păcătoși, încât a dat pe Unicul Său Fiu, pe Domnul Isus Hristos, să vină în lumea noastră, El, Sfântul lui Dumnezeu, El Cel fără de păcat, să primeasca pedeapsa (moartea), pentru păcatele noastre; astfel în loc să ajungem noi în iad, în pedeapsă veșnică, să putem fi salvați, și să putem ajunge pentru veșnicie în raiul lui Dumnezeu, în fericire și bucurie veșnică. Ce iubire mare!

Care dintre noi am face așa ceva? Să dai la moarte pe unicul tău fiu, nu pentru niște oameni deosebiți, sfinți, ci pentru oameni care au comis păcate, poate dintre cele mai grele și urâte, și care te înjura și pe tine, cel care-ți dai fiul pentru ei? Pentru orice părinte adevărat, copilul sau copiii lui valorează mult mai mult decât toate bogățiile pe care le-ar putea avea. Tot așa și Dumnezeu, are multe lucruri deosebite în acest Univers creat de El, are îngeri fără număr care-L servesc, dar pe cine are El cel mai de preț în Univers este Fiul Său, Domnul Isus Hristos, pe care”Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe Pămînt şi de sub Pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:9-11).

Iată pe Cine a dat Dumnezeu să moară în locul nostru, pentru a ne arăta cât de mult ne iubeşte!

3 – Un alt motiv pentru care Dumnezeu ne vorbește, este pentru că El dorește PARTASIE VESNICA cu omul.

Așa cum părinții doresc să fie cu copiii lor, și Dumnezeu ne dorește în rai cu El, pentru că suntem creaturile Lui, și El ne-a creat nu pentru pedeapsă veșnică, ci pentru rai, pentru fericire veșnică, pentru a avea părtășie cu noi și după ce trecem dincolo în veșnicie. „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.’” (Apocalipsa 21:3)

III. CE ne spune DUMNEZEU?

1 – Că SUNTEM PACATOSI. Nu numai unii oameni, ci TOTI!
La 1 Împărați 8:46 găsim scris: „NU ESTE OM care să nu păcătuiască”, iar la 1 Ioan 1:10 spune: „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos [pe Dumnezeu]”.

Știm fiecare că nu se poate să nu greșim, cu gândul, vorba sau fapta. Chiar dacă copiii nu se nasc cu păcate, ei moștenesc de la părinți o natura păcătoasă, având înclinația să facă răul, nu binele. De aceea părinții depun eforturi și îi și pedepsesc pe copii pentru a-i învăța să facă ce e bine, frumos și folositor pentru ei și pentru societate. Desigur că dacă un copil moare, el nu va da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru greșelile lui, pentru că nu are înca discernamint, dar după ce devine matur, când va înțelege lucrurile și va fi capabil să deosebeasca binele de rău, el va trebui să dea socoteală pentru ce face, înaintea lui Dumnezeu (și chiar în fața societății). Deci Dumnezeu ne spune că toți suntem păcătoși, lucru de care suntem conștienti. Dumnezeu ne mai spune că:

2 – Fiind păcătoși, SUNTEM PIERDUTI !

„…Plata păcatului este MOARTEA” (Romani 6:23). Moartea nu e nihilism, dispariţie, ci separarea sufletului de trup (corp), iar pentru cei PIERDUŢI, despărţirea sufletului de Dumnezeu, şi în chinuri pe veci! Dumnezeu este bun și iubitor, și a dovedit aceasta dând pe Unicul Său Fiu să moară pentru păcatele noastre, dar El e și sfânt, adică nu poate accepta păcatul, și e și drept, adică dacă nu ne corectăm ne pedepsește, chiar și cu iadul (dacă-i cazul); „…Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar PIERDE SUFLETUL.” (Matei 26:16)

Dumnezeu ne mai spune că:

3 – Există o JUDECATA!

Așa cum și pe Pământ există judecata pentru cei ce fac răul și nu se supun legilor acestei societăți, pentru a fi pedepsiți și pentru a se face dreptate, cu atât mai mult va fi o judecată pentru cei ce nu vor să se supună legii lui Dumnezeu, pentru cei ce nu vor să aleaga binele. Dacă însă, aici pe Pământ sunt unii care reușesc să scape nepedepsiți pentru răul pe care l-au săvârșit, de judecata lui Dumnezeu nu va scăpa nimeni, pentru că Judecătorul nu va fi un om, ci Dumnezeu însuși! Atunci se va împlini dreptatea lui Dumnezeu, așa cum găsim scris în Faptele Apostolilor 17:30-31:

„Dumnezeu…a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate…” si in Apocalipsa 20:11-15: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe CEL ce şedea pe el. Pământul şi Cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este CARTEA VIEŢII. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea… FIECARE a fost judecat după FAPTELE LUI. Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în CARTEA VIEŢII, a fost aruncat in IAZUL DE FOC.”

Deci judecata nu se va face la grămadă, nici măcar pe familii, ci “FIECARE” va fi judecat după „FAPTELE LUI”. Vei fi întrebat ce-ai făcut şi nu trebuia să faci, şi ce nu ai făcut şi trebuia SĂ FACI. Nu vei fi întrebat(ă) de faptele soţiei, soţului, copiilor, părinţilor, rudelor, vecinilor, prietenilor, preotului, păstorului, etc., ci de FAPTELE TALE! Oare cum vei sta atunci în fața Judecătorului Suprem din Univers, când știi că ești vinovat, plin de păcate? Nimeni nu va putea sta cu capul sus în fața dreptății Lui! Dumnezeu ,insa, ne mai spune și faptul că:

4 – Există SALVARE!

E adevărat că toți suntem păcătoși, e adevărat că va fi o judecată ținută după dreptatea lui Dumnezeu, o judecată unde nimeni nu va putea sta cu fruntea sus, dar Dumnezeu în bunătatea Lui și în dragostea Lui pentru omenire a pregătit și o cale de scăpare. În Biblie găsim numeroase texte prin care Dumnezeu ne spune cum putem scăpa de păcate, de judecată, de pedeapsă, de iad. În Ioan 3:16 găsim scris: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, SA NU PIARĂ, ci să aibă VIAŢĂ VEŞNICĂ”.

Iar în textul citat mai înainte din Faptele Apostolilor 17:30, unde ni se vorbește despre judecata și dreptatea lui Dumnezeu, chiar acolo, în prima parte a textului, Dumnezeu ne dezvăluie și metoda de a scăpa de judecată, și în dragostea Lui, poruncește acest lucru, așa cum spune versetul: „…Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se POCĂIASCĂ…”. Toți cei ce cred în Domnul Isus, că e Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lor, care se lasă conduși de El și se pocăiesc, adică își cer iertare pentru păcatele lor și se lasă de păcate, sunt salvați, adică sunt iertați de păcatele lor, nu li se mai ține seama de ele și nu vor mai merge la judecată ci vor merge în rai cu Dumnezeu și cu Domnul Isus, Salvatorul lor! Aceasta este singura Cale de a evita Judecata lui Dumnezeu. Isus Hristos este aceastĂ Cale! El însuși zice în Ioan 14:6: „Eu sunt CALEA, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin MINE”.

Dumnezeu ne vorbește, El ne spune lucruri deosebit de importante și folositoare.

„Dumnezeu vorbește când într-un fel, când în altul, dar omul nu ia seama”.

IV. DE CE nu ia omul seama

la ce spune Dumnezeu?

1 – Sunt unii oameni care au o părere mai bună despre ei înșisi decât are Dumnezeu, și care nu consideră grave sau serioase lucrurile pe care le fac. Am auzit pe mulți zicând că n-au spart casa nimănui, n-au dat în cap la nimeni, și neavând păcatele amintite ei se consideră oameni buni cărora li s-ar cuveni raiul. Ei nu știu, sau nu vor să știe, că înaintea lui Dumnezeu e păcat și beția, și ghicirea, și să minți, și să furi, și să înșeli pe cineva, și să urăști pe cineva (fiindcă Dumnezeu cunoaște și gândurile), după cum păcat este și să nu crezi în Domnul Isus că e Fiul lui Dumnezeu, sau să nu asculți de ce spune El. Înaintea lui Dumnezeu „ASCULTAREA prețuiește mai mult decât jertfele…”. „Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli…” (1 Samuel 15:23).

2 – Mulți cred că ei sunt pe o cale bună, că au o religie bună, și nu mai au nimic de făcut. În Proverbe 14:12 găsim scris: “Multe căi pot părea omului bune, dar la urmă se văd că duc la moarte”.Verifică cu Biblia calea pe care ești, să nu te trezești la sfârșitul vieții că ajungi unde n-ai fi vrut.

3 – Apoi sunt mulți care ascultă mai mult de alți oameni (poate chiar religioși), decât de Dumnezeu. Poate le e frica să nu-și piarda funcția, onorurile, aprecierea oamenilor, sau poate se rușinează de cei din jur să-și părăseasca viața, calea, sau religia pe care au avut-o până în acel moment. Domnul Isus ne atrage însă atenția în Evanghelia după Marcu 8:38, și ne spune: „Pentru că oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, se va rușina și Fiul Omului, când va veni în slava Tatălui Său împreuna cu sfinții îngeri”.
Da, El va veni în curând cu sfinții Săi îngeri! Nu mai este mult și va avea loc acea mare judecată! Acum însă, Dumnezeu, Stăpânul Universului încă ne mai vorbește, și ne vorbește când într-un fel, când în altul. El ne vorbește, pentru că ne iubește, pentru că vrea salvarea noastră. El ne spune că suntem păcătoși, pierduti, că va fi o judecată în curând, dar ne spune și că există salvare prin credința în Fiul Său, în Domnul Isus Hristos și prin pocăință. Sa ascultam de DUMNEZEU, NU de oameni! Apostolii, după înălțarea Domnului Isus la cer, au avut claritatea și curajul să spună: „Trebuie să ASCULTĂM mai mult de DUMNEZEU decât de oameni.”(Faptele Apostolilor 5:29). Să nu ne fie rușine să ascultăm de Dumnezeu.

Când un om cu funcție înaltă vorbește, toată lumea ascultă cu atenție să afle ce vrea să spună. Cu atât mai mult când vorbește Dumnezeu, Stăpânul Universului. Universul întreg, natura înconjurătoare ascultă de glasul Lui! Se cuvine să luăm și noi seama la ce spune Dumnezeu. Se cuvine să ascultăm de El, pentru că este spre fericirea noastră de pe Pământ şi din veşnicie.
Care e atitudinea ta, iubite cititor (cititoare), când îți VORBESTE DUMNEZEU (indiferent de metoda pe care o folosește)? Iei seama la ce-ti spune? Ii asculți pe TRIMISII Lui, sau îi respingi, îi batjocorești? CiteştiCuvântul Lui – BIBLIA, sau nici nu te interesează?

IA SEAMA când îţi vorbeşte, şi la ceea ce-ţi vorbeste DUMNEZEU pentru salvarea și fericirea TA VESNICA! Amin!

P.S.: Sublinierile din textele Biblice aparţin scriitorului articolului.

“Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adicăBIBLIC.

DATI acest articol la CAT MAI MULTI , pentru clarificare, intarire in credinta, sau intoarcere la DUMNEZEU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS, si convingerea DUHULUI SFANT, si va veti intalni cu rezultatele aici pe Pamant, sau in Cer!

„…cine seamana mult, mult va secera.”

Ioan Burca
Doctor in Teologie

Aici e audio:

http://www.perlesicomori.net/index.php?option=com_avreloaded&view=popup&Itemid=3&divid=338

Accesati aceste site-uri:

www.perlesicomori.net

www.crestinul.org

Previous Older Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 6,802 alți urmăritori