You Cannot Serve Both God and Theology

It’s possible to love what we’re learning about God more than we love God himself.

God,theology,Bible

Photo Churchleaders.com

Jesus himself says, “No one can serve two masters, for either he will hate the one and love the other, or he will be devoted to the one and despise the other. You cannot serve God and money” (Matthew 6:24; see also Hebrews 13:5). The God of Christianity and the god of money are irreconcilably opposed. They cannot room together in the human heart. If you find yourself serving money—consuming yourself with earning, gathering and spending—by definition you are not serving God.

But is money more spiritually dangerous than theology? The answer may be trickier than we think, especially within the numbing comfort of a proudly affluent and educated American Church. Money is a tangible, countable, often visible god. Theology, on the other hand—if it is cut off from truly knowing and enjoying God himself—can be a soothing, subtle, superficially spiritual god. Both are deadly, but one lulls us into a proud, intellectual, and purely cosmetic confidence and rest before God. Theology will kill you if it does not kindle a deep and abiding love for the God of the Bible and if it does not inspire a desire for his glory, and not ultimately our own.

Good Theology Is the Only Path to God

Now, I love theology, and you should, too. Paul’s one aim in life and ministry was to know Christ and him crucified (i.e., to know Christian theology), and he wanted to know God in Christ as truly and thoroughly as possible, with all of its implications for everything he thinks and says and does (1 Corinthians 2:2). You cannot read this man’s letters and not come to the conclusion that theology was his heartbeat. He lived to know as much about this unsearchable God as possible, and he was ready to die for those truths.

Psalm 119 is a passionate love letter written to the revelation of God in his word. What we know about God from the Bible is unbelievably, inexhaustibly profitable for teaching, reproof, correction, training in righteousness and life (2 Timothy 3:16; John 6:68).

Without theology, you will not know God—literally and spiritually. So, this article is not meant to be a prohibition against theology—God forbid—but a caution and a warning about theology. Knowledge about God can replace an authentic knowing of him to our destruction, especially for the theologically refined and convinced. We all should want our theology to be not only true, but Spirit-filled and fruitful.

The Best Readers Can Be the Worst Listeners

The Pharisees fought Jesus at every turn. They doubted and even hated much of what he said and did, and tried again and again to trap him in a lie or inconsistency. They had read God’s word over and over again. They knew this book really well—or so it seemed—and yet they did not know the Word living, breathing and speaking in front of them—the Word through whom all things were made and without whom nothing was made that was made (John 1:3), the Word who became flesh and walked the earth (John 1:14), the Word who is the perfect picture of God and who upholds the universe with the words of his mouth (Hebrews 1:3).

Mark recounts one of these confrontations between Jesus and the so-called spiritual experts of his day. “The Pharisees and the scribes asked [Jesus], ‘Why do your disciples not walk according to the tradition of the elders, but eat with defiled hands?’” (Mark 7:5). We know this was not Pharisaical humility and genuine curiosity (Matthew 12:14; 22:15). This was defiance—an attempt to undermine and shame the Son of God.

They were so confident in their theology that they confronted the Christ himself. They tried to pin him down under the feather-weight and wading-pool-depth of their theology—the One who was the fulfillment and pinnacle of all the pages they had read. They challenged God’s own understanding of God. Their education and pride—their knowledge and confidence in their own system—had blinded them to the very image and voice of God. They knew so much about God, and yet knew him so little.

By Marshall Segal – Read the entire post here – http://www.churchleaders.com/pastors/pastor-articles/247944-cannot-serve-god-theology.html/2

Lucruri care nici nu trebuie pomenite – James Montgomery Boice

Photo credit www.totheends.com

Tradus de Tiberiu Pop, Sursa http://www.rcrwebsite.com Un STUDIU asupra Efeseni 5:3-14 –

3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
4 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
7 Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.
8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.
14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”

În studiul nostru asupra acestei secţiuni am ajuns la versetul al treilea din capitolul cinci. Pavel a vorbit deja despre unele dintre aceste lucruri la sfârşitul capitolului patru. Acolo el a folosit o imagine foarte interesantă, aceea a îmbrăcării, spunând că odinioară am avut un anume tip de viaţă care era asemănător unei anumite îmbrăcăminte. Era o îmbrăcăminte care se potrivea acelui mod de viaţă, însă nu şi noii noastre vieţi de creştini. Acum, devenind creştini, trebuie să vă dezbrăcaţi de acel vechi tipar de comportament, ca şi cum ar fi o îmbrăcăminte nepotrivită şi, în schimb, să vă îmbrăcaţi cu un nou model de comportament. Pe măsură ce dezvoltă această idee observăm că el contrabalansează aceste lucruri – în locul unui anumit lucru trebuie să fie cutare lucru, trebuie să fie un cu totul alt lucru.

În capitolul cinci el intensifică această idee. Problema în discuţia despre îmbrăcare şi dezbrăcare este aceea că putem să admitem, şi în unele aspecte pe bună dreptate, că îmbrăcarea şi dezbrăcarea sunt un proces. Începem să dezbrăcăm comportamentul nepotrivit şi începem să îmbrăcăm un comportament din ce în ce mai potrivit. Acum, în capitolul cinci, Pavel vorbeşte despre aceste lucruri, fără a spune că suntem, în mod normal, într-un proces de dezbrăcare şi îmbrăcare, ci vorbind despre tipurile de vicii care erau predominante în lumea păgână de atunci şi care, spune el, nici măcar nu trebuie să fie pomenite între creştini. Aici nu este o problemă de reformare treptată sau despre o schimbare doar de nuanţă a valorilor şi a comportamentului, ci este vorba de lucruri care nici măcar nu trebuie pomenite în cercurile creştine. Apoi începe să le enumere. Sunt şase. Vorbeşte despre imoralitatea sexuală, despre necurăţie, lăcomie, obscenitate, vorbe nechibzuite şi glume proaste. Pavel spune că aceste lucruri sunt nepotrivite, nelalocul lor. De fapt, dacă sunt practicate, evidenţiază faptul că cel care le practică, departe de a fi un creştin doar nepăsător faţă de practicarea credinţei, el este, aşa cum spune Pavel, un idolatru. Cu alte cuvinte, o persoană care se închină unui al dumnezeu decât adevăratului Dumnezeu care este Tatăl Domnului Isus Hristos.

Trebuie să ne uităm la aceste lucruri, la fiecare în parte, nu pentru alt motiv decât acela că sunt atât de obişnuite în ziua de azi. Sunt o expresie a tipului de cultură în care trăim. Primul dintre ele este imoralitatea sexuală. În limba greacă, acest cuvânt este porneia, fiind cuvântul din care am obţinut termenul modern „pornografie”. Acesta nu se referă, însă, la poze sau filme obscene, ci la relaţia sexuală din afara căsătoriei. Lucrul pe care mai vechile traduceri ale Bibliei l-au tradus cu termenul „curvie”. Nu trebuie să facem aici greşeala de a susţine că păcatele sexuale sunt mai mari decât alte păcate. De fapt, dacă privim dintr-o perspectivă biblică, păcatele trupului sunt, în general, mai puţin semnificative decât cele ale spiritului. Păcate ca mândria şi aroganţa sunt de departe mai distructive decât aceste păcate ale trupului. Cu toate acestea, Pavel este întrutotul îndreptăţit să menţioneze mai întâi aceste păcate deoarece, chiar dacă nu sunt cele mai distructive, spiritual vorbind, sunt, totuşi, teribil de distructive şi teribil de evidente în societate. Imoralitatea sexuală este, deci, unul dintre lucrurile despre care Pavel spune că nici nu trebuie pomenite printre creştini.

În al doilea rând, el vorbeşte despre necurăţie. Acest termen, „necurăţie”, acoperă fără îndoială genul de păcate care sunt incluse în primul termen, însă se poate ca acest al doilea termen să ţintească puţin mai departe şi să vorbească despre anumite practici şi vicii degradante. Probabil ceea ce a avut Pavel în minte aici este acceptarea la scară largă în lumea greacă din vremea lui a prostituţiei, pe de-o parte, şi a homosexualităţii, pe de altă parte, precum şi a anumitor tipuri de comportament sexual degenerat. Acestea sunt lucrurile care pângăresc o persoană, ne spune Pavel şi, în consecinţă, nu trebuie practicate de către creştini. În schimb, în lumea greacă, erau înspăimântător de tolerate. În Atena, de exemplu, exista un mare templu zidit în cinstea Afroditei, zeiţa dragostei, templu care a fost zidit cu banii câştigaţi de bordelurile din oraş. Nu era deloc nepotrivit în mintea grecilor din vremea lui Pavel recunoaşterea formală a prostituţiei şi folosirea veniturilor câştigate de bordeluri la construirea unui templu în cinstea unuia dintre zei. Acest lucru era pur şi simplu normal în modul de gândire grecesc. În acelaşi fel exista o acceptare la scară largă a homosexualităţii. Această practică nu era considerată incompatibilă cu cele mai înalte standarde etice. Cu toate acestea, spune Pavel, departe ca aceste lucruri să fie ceva înalt şi care să înnobileze, sunt de fapt josnice şi degradante. Iar comunitatea creştină trebuie să fie diferită, în ceea ce priveşte aceste lucruri.

Al treilea lucru pe care îl menţionează este lăcomia. Dacă cele două mari defecte ale naturii umane sunt lăcomia şi pofta, ei bine, aici îl avem pe primul dintre ele – lăcomia. Următoarele două lucruri ţin de al doilea defect, acestea fiind dragostea de bani şi dragostea de lucrurile pe care ţi le oferă banii. Idee adesea redată prin „aviditate” – tot timpul dorind mai mult. Nu numai bani de dragul banilor, deşi uneori lăcomia implică dragostea de bani de dragul banilor ci, în primul rând, o dragoste de bani pentru genul de lucruri pe care banii ţi le aduc. Experienţele pe care le putem avea. Imaginea pe care o putem afişa înaintea lumii. Şi plăcerile pe care le putem gusta, de care altfel nu am avea parte. Pavel spune că nici acest lucru nu este ceva care să poată exista printre creştini. De aceea spune Isus, în Predica de pe Munte, că nu poţi sluji lui Dumnezeu şi banilor. Deoarece dacă banii sunt dumnezeul tău, atunci, aşa cum şi Pavel însuşi spune în acest paragraf, eşti un idolatru. Iar dacă eşti un idolatru, atunci nu-L slujeşti de loc pe adevăratul Dumnezeu, chiar dacă pretinzi că eşti creştin.

Al patrulea termen este obscenitatea. Un comportament deosebit de agresiv, în special în vorbe, deşi poate implica şi acţiuni.

Al cincilea termen este vorbirea nechibzuită. Este uşor de ţinut minte forma grecească a acestei expresii deoarece este compusă din două cuvinte. Primul cuvânt este acela care ni-l dă pe „moron” (idiot, n.t.). Al doilea cuvânt estelogos, termenul pentru „cuvânt”, „cuvinte”. Termenul grecesc este morologia. Este genul de vorbire de care este în stare un moron (idiot, n.t.). Desigur, aici unde Biblia foloseşte acest termen, moros, nu este vorba despre inteligenţă. Biblia nu vorbeşte aici despre intelect deficient, ci despre moravuri deficiente. Este tipul de vorbire pe care îl are cineva care nu are standarde morale. Tipul de vorbire care dărâmă, se distrează şi ridiculizează acele standarde de comportament care chiar şi în lumea seculară au scopul de a susţine o societate şi a-i reprima elementele cele mai abjecte. Dacă-mi daţi voie să spun, exact la aceasta este bună televiziunea – la morologie. Este foarte greu să auzi alt gen de cuvinte la televizor. Ele trec ca umor, desigur. Iar uneori sunt abordate forme mai agresive de astfel de umor care sunt, însă, imediat retrase pentru ca nu cumva să fie sesizată Comisia Federală de Comunicaţii (în România CNA – Comisia Naţională a Audio-Vizualului, n.t.). Televiziunea nu zideşte. Ceea ce vedeţi la televizor nu are drept scop menţinerea standardelor morale ale societăţii noastre. Dimpotrivă, le dărâmă. Acesta este lucrul pe care Pavel spune că nu trebuie să-l avem printre noi.

Ultimul dintre toţi termenii este glumele proaste. Cu alte cuvinte, a glumi cu privire la lucrurile serioase. Aceasta nu înseamnă că creştinii nu se pot distra; că creştinii nu ar trebui să fie caracterizaţi de un spirit vesel şi de un ascuţit simţ al umorului faţă de lucrurile care sunt cu adevărat distractive. Dumnezeul care a creat maimuţele nu este lipsit de umor. Însă Pavel se referă la a glumi vizavi de lucruri care trebuie luate în serios. A te distra de ceea ce are o semnificaţie eternă. Şi mai presus de toate, a folosi glumele pentru a evita poruncile şi avertismentele Dumnezeului atotputernic. John Stott adună laolaltă aceşti termeni spunând că obscenitatea, vorbirea nechibzuită şi glumele proaste se referă la o minte murdară care se exprimă într-o conversaţie murdară.

La acest punct ne întrebăm: dacă acestea sunt lucrurile negative, dacă acestea sunt lucrurile pe care creştinul trebuie să le evite cu orice preţ, dacă acestea sunt genul de lucruri nepotrivite, nelalocul lor şi dovedind idolatrie într-o comunitate creştină, atunci care sunt lucrurile pozitive pe care trebuie să le contrabalansăm? Cum trebuie să fie şi ce trebuie să facă, prin contrast, creştinii? Sunt mai multe moduri de a răspunde la această întrebare. Un mod de a răspunde la această întrebare este să ne deplasăm până la versetele opt şi nouă unde apostolul Pavel începe să ne sugereze termeni care sunt în mod evident paraleli celor despre care a vorbit mai devreme. În versetul nouă, care în New International Version (Noua Versiune Internaţională, una din traducerile Bibliei în limba engleză, n.t.) este între paranteze, apostolul Pavel spune: „Roada luminii stă în orice bunătate, dreptate şi adevăr.” Poţi face o foarte uşoară paralelă între aceşti termeni şi cei şase pe care i-am menţionat mai devreme. Bunătatea şi dreptatea sunt contrare unora dintre acele lucruri. Adevărul contrabalansează orice ţine de vorbirea nechibzuită, obscenă şi de glumele proaste. Pavel are dreptate menţionând aceşti termeni aici. Atunci când trăim în felul acesta, în bunătate, dreptate şi în adevăr, trăim după caracterul lui Isus Hristos care El Însuşi este dreptate, bunătate şi adevăr. Toţi aceşti termeni au fost folosiţi de El, şi pe bună dreptate.

Dar, ştiţi, uitându-mă la întregul pasaj şi analizându-l, mă întreb dacă nu cumva cel mai semnificativ contrast este nu acela pe care Pavel ni-l înfăţişează în versetul nouă, unde începe să folosească o altă imagine, vorbind despre lumină şi întuneric şi despre creştini ca fiind copii ai luminii, ci mai degrabă acea propoziţie care apare chiar la sfârşitul versetului patru, imediat după ce vorbeşte despre obscenitate, vorbire nechibzuită şi glume proaste, care nu sunt la locul lor. Aici contrastul este, spune el, mulţumirea. Te întrebi poate, mulţumire pentru ce? Răspunsul ar fi: mulţumire pentru toate lucrurile. Mulţumire pentru cine este Dumnezeu, pentru cine suntem noi, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru tot ceea ce ne-a dat El şi aşa mai departe.

Mă mai întreb dacă nu cumva John Stott are dreptate la acest punct când, în comentariul său, sugerează că ceea ce trebuie să fi avut Pavel în minte aici este mulţumirea chiar pentru darurile lui Dumnezeu, daruri de care se abuzează prin viciile pe care le-a menţionat mai devreme în text. Cu alte cuvinte, vorbind despre imoralitatea sexuală şi despre necurăţie, lucrul pentru care ar trebui să fim mulţumitori este sexul şi modul în care trebuie să ne folosim de el. Vorbind despre lăcomie, care este forma josnică, lucrurile pentru care ar trebui să fim mulţumitori sunt lucrurile materiale pe care le posedăm şi modul în care trebuie să le folosim. Iar vorbind despre obscenitate, vorbire nechibzuită şi glume proaste, lucrurile pentru care ar trebui să fim mulţumitori sunt adevărul şi capacitatea cuvintelor de a comunica adevărul spre binefacerea societăţii. Merită să ne gândim puţin la aceste lucruri, nu-i aşa?

Creştinii au o reputaţie destul de proastă atunci când vine vorba despre sex, deoarece se presupune că suntem împotriva lui. Există multe cărţi care afirmă acest lucru şi, fără îndoială, cu o oarecare dreptate. De fapt, chiar dintr-o perspectivă creştină, noi recunoaştem că există o oarecare îndreptăţire în acest gen de acuzaţie deoarece atunci când în societatea umană (atât în vremea lui Pavel, cât şi din nou, în vremea noastră) sexul era denaturat, creştinii s-au ridicat adesea, aşa cum era şi normal, împotriva acestei denaturări. Asta este aproape tot ce a auzit lumea despre opinia noastră. Cu toate acestea, perspectiva creştină nu este o negare a sexului, care este darul lui Dumnezeu pentru noi ci, mai degrabă, o celebrare a lui şi o folosire a lui în modul în care Dumnezeu l-a intenţionat să fie folosit. Adică în cadrul căsniciei, pentru a zidi familii şi a fi o binecuvântare pentru societate.

Mi-am dat seama, chiar citind cărţi despre acest subiect, că este dificil uneori să găseşti cărţi care tratează în mod corect acest subiect. Am dat însă recent de o carte care cred că este excepţională în tratarea acestui subiect. Este scrisă de un canadian. Numele lui este Mike Mason iar cartea este intitulată „Taina Căsătoriei: după cum fierul ascute fierul” (Logos, Cluj 1999, pentru traducerea în limba română, n.t.). Îmi place această carte nu numai pentru că spune ceea ce trebuie (sunt şi alte cărţi care spun ceea ce trebuie), ci pentru că este aproape poetică în a celebra în mod real ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit. Vreau să vă citesc numai un paragraf care surprinde ceva din această minunată atitudine de mulţumire vizavi de sex, din căsătoria creştină. Mason scrie:

„Oare ce poate egala surpriza descoperirii că lucrul pe care, mai presus de orice, omenirea l-a târât în noroi, cu exces de iscusinţă, este cel mai inocent din lume? Există oare vreo altă activitate (cu excepţia rugăciunii), în care bărbatul şi femeia să se poată angaja împreună şi care să fie mai plină de puritatea copilăriei, mai curată şi mai inocentă, mai naturală şi mai sănătoasă decât actul sexual? Căci dacă rugăciunea este cea mai profundă formă de comuniune cu Dumnezeu pe care o avem la dispoziţie (şi mai ales acel act special de adorare cunoscut sub numele de Cina Domnului), atunci cu siguranţă sexul este cea mai profundă formă de comuniune între fiinţele umane, şi în acest sens devine ceva absolut esenţial (nu numai din punct de vedere biologic) supravieţuirii noastre.

Cred că este un lucru cu adevărat remarcabil, precum şi o expresie potrivită a perspectivei creştine. Cred că asta are Pavel în minte atunci când pune în contrast denaturarea darului cu a fi mulţumitor. Acelaşi lucru este valabil atunci când vorbim despre lăcomie. Recunoaştem şi aici – Biblia recunoaşte cu siguranţă – că lăcomia este o folosire improprie a lucrurilor pe care le posedăm, precum şi o atitudine improprie cu privire la ele. Lăcomia este dorinţa de a avea întotdeauna mai mult. Odată, cineva l-a întrebat pe John D. Rockefeller, care la acea vreme era unul dintre cei mai bogaţi, dacă nu cel mai bogat om din zilele lui: „De câţi bani ai nevoie pentru a fi fericit?” Rockefeller a răspuns: „Încă de câţiva.” Aceasta este o caracteristică a spiritului uman iar acolo unde predomină ea este, desigur, extrem de distructivă. Devenim prizonierii acesteia. Nu-ţi poţi folosi banii în folosul societăţii dacă tot timpul încerci să faci cât mai mulţi.

Pe de altă parte, creştinii greşesc uneori, atunci când spun: „Dacă lăcomia înseamnă dragoste de bani, atunci banii trebuie să fie ceva rău. Prin urmare, perspectiva creştină corectă este aceea de a nu poseda nimic.” Astfel, aceşti creştini au susţinut o varietate de stiluri de viaţă ca alternativă, cum ar fi monasticismul, ordinele religioase, stilul de viaţă simplu, traiul în comun şi altele. Nu vreau să argumentez împotriva acestor lucruri, deoarece este o problemă personală. Uneori este chiar o chemare. Dacă lucrurile materiale te ţin în dependenţă de ele, în acelaşi fel în care o face alcoolul cu un alcoolic, atunci trebuie să te eliberezi de ele. Trebuie doar să-ţi tai legăturile care te ţin. Unii au făcut lucrul acesta şi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu.

Aceasta nu este însă singura perspectivă creştină. Punctul de vedere creştin nu este nici obţinerea a tot mai mult dar nici renunţarea la lucrurile materiale ca fiind, într-un anume fel, rele în sine. Atitudinea creştină este una de mulţumire pentru ceea ce Dumnezeu a dat. Iar dacă Dumnezeu dă puţin, suntem mulţumiţi cu puţin; dacă dă mai mult, suntem mulţumitori pentru aceasta. Deoarece dacă suntem mulţumitori pentru ceea ce El dă, mintea noastră nu este concentrată asupra lucrurilor materiale, ci asupra lui Dumnezeu care ni le-a dat, fiind astfel liberi să folosim acele lucruri aşa cum doreşte Dumnezeu, anume pentru a fi un ajutor şi o binecuvântare pentru alţii. Înainte de toate, pentru familiile noastre, faţă de care avem responsabilitatea de căpătâi. Apoi pentru biserică, pe care o sprijinim prin darurile noastre. Apoi pentru societate, prin sprijinirea programelor umanitare şi a altor asemenea lucruri.

De multe ori am simţit că motivul pentru care Dumnezeu nu a dat mai multor creştini mai mulţi bani este acela că nu ştim cum să-i folosim. Cu cât ai mai mult, cu atât mai mult trebuie să dăruieşti, în mod proporţional. Nu mă refer la zeciuială. Dacă ai un venit de 10.000 de dolari şi dai din ei zece la sută, asta înseamnă o mie. Iar dacă ai un venit de o sută de mii de dolari şi dai din ei zece la sută, asta înseamnă zece mii. Însă dacă ai un venit de o sută de mii de dolari ar trebui să dai mai mult de zece mii deoarece, în mod clar, ai posibilitatea de a da mai mult. Iar motivul pentru care Dumnezeu nu îi binecuvântează pe mai mulţi dintre noi cu mai mult sunt sigur că este acela că nu ştim cum să folosim banii. Iar în loc să fim liberi să folosim ceea ce avem, ne dăm seama că aceste lucruri devin o cursă pentru sufletul nostru. Atitudinea corectă este însă aceea de mulţumire.

Apoi, în cele din urmă, mai este şi adevărul pentru care ar trebui să fim mulţumitori. Denaturarea lui sunt obscenitatea, vorbirea nechibzuită şi glumele proaste. Darul pe care l-am primit este adevărul şi capacitatea cuvintelor de a-l exprima. Nu este oare abilitatea de a comunica prin cuvinte cu alţi semeni un dar minunat de la Dumnezeu? În lumea ştiinţifică, la ora actuală, sunt multe studii în stadiul de proiect, care se referă la modul de comunicare al animalelor. Balenele, de exemplu, se pare că prin acele minunate sunete pe care le scot străbătând mările ele comunică unele cu altele. Însă din câte se cunoaşte până acum, nimic din lumea animalelor nu se apropie măcar de tipul de comunicare profundă, inteligentă, plină de semnificaţie şi pasiune care este posibil între fiinţele umane. Iar dacă Dumnezeu ne-a dat un asemenea dar, ar trebui să fim mulţumitori pentru el. Eu unul sunt profund recunoscător că Dumnezeu ne-a dat darul comunicării prin cuvinte, prin care Evanghelia adevărului Său, care este mântuire pentru cei care o primesc, poate fi comunicată săptămână de săptămână şi în fiecare clipă, prin predicare şi prin alte forme de învăţătură biblică.

Ajungem la concluzia acestei discuţii etice, spunând că creştinii sunt copii ai luminii. Astfel, ei trebuie să înceapă să strălucească asemenea unor lumini, în mijlocul unei lumi întunecate. Adică trebuie să lumineze. Iar motivul pentru care trebuie să lumineze este acela că şi ei au fost, la rândul lor, luminaţi. Domnul Isus Hristos, cel care este El Însuşi Lumina, a pătruns în ei, i-a transformat, iar acum i-a pus să fie o putere luminantă în întunericul secular al vremii noastre.

Ceea ce explică mai bine lucrurile este modul în care Pavel vorbeşte despre creştini. Observaţi că el nu spune: „Odinioară eraţi în întuneric, dar acum aţi venit la lumină”, deşi acest lucru este adevărat. Am fost în întuneric şi am venit la lumină iar acum încercăm să trăim prin această lumină, care este Cuvântul lui Dumnezeu. El spune însă altceva: „Odinioară eraţi întuneric”; nu în întuneric, ci chiar întuneric. „Iar acum sunteţi lumină în Domnul”; nu în lumină, ci chiar lumină. În trecut, problema nu era pur şi simplu aceea că eram în întuneric; problema era că întunericul se afla în noi. Iar acum nu suntem doar în lumină ci, mai mult, suntem lumină prin lucrarea lui Isus Hristos. Această idee vorbeşte despre regenerare (naştere din nou, n.t.). Aici este diferenţa. Aparte de această transformare nu vorbim decât despre un alt gen de moralitate printre doctrinele morale ale altor religii, anume moralitatea creştină. Putem s-o predicăm şi s-o învăţăm pentru că oricum nu va aduce ceva nou. Putem să vedem standardul, însă nu-l putem atinge. Pavel spune însă că ceea ce aduce nou creştinismul este faptul că Isus Hristos Însuşi, Lumina lumii, Domnul istoriei, trăieşte în oameni şi prin ei – în măsura în care aceştia Îl urmează şi îşi multiplică credinţa împărtăşind ceea ce El a făcut pentru ei – începând să lumineze întunericul.

Închei cu următoarea întâmplare. Cu mulţi ani în urmă, în Washington, National Religious Broadcasters (Societatea Naţională a Crainicilor Creştini, n.t.) a ţinut o importantă conferinţă (lucru pe care îl fac în fiecare an). A fost invitat cu această ocazie şi preşedintele Statelor Unite pentru a ţine un discurs. A ţinut un discurs de politician care, în orice caz, a plăcut organizatorilor. A încheiat discursul citând Ioan 3:16, moment în care locul a fost cuprins de euforie. Toată lumea a sărit în picioare aplaudând mult timp după ce preşedintele a părăsit platforma. Cineva ar fi putut crede (lucru care, din fericire, a fost adevărat) că în Palatul Congresului (Capitoliul) s-a produs trezirea. Următorul vorbitor în program a fost Charles Colson, care a experimentat într-o mare măsură capcanele şi seducţia politicii, precum şi limitările ei. Când a ajuns pe platformă a spus ceva în felul următor. A spus că a apreciat discursul preşedintelui, fiind binecuvântat prin acesta. S-a bucurat în special să audă Ioan 3:16 citat în încheiere – un verset biblic foarte important. A mai spus însă: „Ţineţi minte lucrul acesta! Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni cu Air Force One (avionul cu care zboară preşedintele).” Lucrul acesta este foarte adevărat. Dacă credem că Împărăţia lui Dumnezeu va veni prin intermediul politicii, ne înşelăm profund şi amarnic. Împărăţia lui Dumnezeu va veni atunci când Împăratul, Isus Hristos, va veni. Între timp, această Împărăţie se lărgeşte pe măsură ce poporul lui Dumnezeu, slujitorii lui Isus Hristos, trăiesc ca Isus Hristos şi sunt lumini în întuneric.

Postat cu permisiune de la www.rcrwebsite.com/eph29.htm

Pocainta si credinta in Evanghelie – Jean Chiforeanu, Marcel Codreanu

VIDEO by Alfa Omega TV

The Father as Prophet, Priest, and King — R C Sproul

God is holy. People are unholy. Through God’s holy grace Christians are deemed holy because of the finished work of Christ. We are indwelt by the Holy Spirit, who labors daily to make us more holy. But until we are glorified, the presence of sin remains. Perhaps nothing highlights this more than the way we often respond to the holiness of God. His perfection can terrify we who have broken His law.

The Father as Prophet, Priest, and King

— 2001 National Conference

VIDEO by Ligonier Ministries

On what day was Jesus really born? A New Testament Manuscript Expert Responds

A 1466 copy of Jewish historianFlavius Josephus‘ first century workAntiquities of the Jews, widely used to establish the chronology of Jesus. Photo from Wikipedia.

This is a study by Daniel B. Wallace , which you can read it in its entirety here-  http://bible.org/article/birth-jesus-christ

Daniel B. Wallace has taught Greek and New Testament courses on a graduate school level since 1979. He has a Ph.D. from Dallas Theological Seminary, and is currently professor of New Testament Studies at his alma mater.

His Greek Grammar Beyond the Basics: An Exegetical Syntax of the New Testament (Zondervan, 1996) has become a standard textbook in colleges and seminaries. Dr. Wallace is also the Executive Director for the Center for the Study of New Testament Manuscripts.

Wallace – We must keep in mind that the Jesus we worship was truly born in time-space history. And that babe in the manger was truly crucified–and just as surely rose from the dead. The Bible is different from the sacred books of other religions because it invites historical investigation. And when it has met the test–as it surely always, inevitably does–it inculcates a greater devotion in the heart of the believer for the one we call the Son of God.

The Year Jesus Was Born

In the western hemisphere, we split time by the birth of Jesus Christ. But did he really even live? If so,when was he born?

Josephus records an eclipse of the moon just before Herod passed on. This occurred on March 12th or 13th in 4 B.C. Josephus also tells us that Herod expired just before Passover. This feast took place on April 11th, in the same year, 4 B.C. From other details supplied by Josephus, we can pinpoint Herod the Great’s demise as occurring between March 29th and April 4th in 4 B.C.

It might sound strange to suggest that Jesus Christ was born no later than 4 B.C. since B.C. means ‘before Christ.’ But our modern calendar which splits time between B.C. and A.D. was not invented until A.D. 525. At that time, Pope John the First asked a monk named Dionysius to prepare a standardized calendar for the western Church. Unfortunately, poor Dionysius missed the real B.C./A.D. division by at least four years!

Now Matthew tells us that Herod killed Bethlehem’s babies two years old and under. The earliest Jesus could have been born, therefore, is 6 B.C. Through a variety of other time indicators, we can be relatively confident that the one called Messiah was born in either late 5 or early 4 B.C.

My atheist friend scoffs at such flexibility. He says, „If you don’t know exactly when Jesus was born, how do you know that he really lived?” That is hardly a reasonable question! The other day I called my mother to wish her a happy birthday. „Mom, how many candles on this birthday cake?” I inquired. „I don’t know, son–I don’t keep track any more,” she sighed. After a few minutes of pleasant conversation, we hung up.

Now, of course, I can’t be certain, but I do believe that that was my mother on the other end of the phone. She can’t remember how old she is (and she’s neither senile nor very old), but that doesn’t make her a figment of my imagination, does it? Because if she’s just a phantom, then for the last three minutes, you’ve been reading absolutely nothing!

The Day Jesus Was Born

This coming December 25th most parents will be lying to their children about old St. Nick. Some of us will be celebrating the birth of our Savior. But was he really born on this day?

Was Jesus really born on December 25th? Virtually every month on the calendar has been proposed by biblical scholars. So why do we celebrate his birth in December?

The tradition for December 25th is actually quite ancient. Hippolytus, in the second century A.D., argued that this was Christ’s birthday. Meanwhile, in the eastern Church, January 6th was the date followed.

But in the fourth century, John Chrysostom argued that December 25th was the correct date and from that day till now, the Church in the East, as well as the West, has observed the 25th of December as the official date of Christ’s birth.

In modern times, the traditional date has been challenged. Modern scholars point out that when Jesus was born, shepherds were watching their sheep in the hills around Bethlehem. Luke tells us that an angel appeared to „some shepherds staying out in the fields [who were] keeping watch over their flock by night” (2:8).

Some scholars feel that the sheep were usually brought under cover from November to March; as well, they were not normally in the field at night. But there is no hard evidence for this. In fact, early Jewish sources suggest that the sheep around Bethlehem were outside year-round. So you can see, December 25th fits both tradition and the biblical narrative well. There is no sound objection to it.

Now admittedly, the sheep around Bethlehem were the exception, not the rule. But these were no ordinary sheep. They were sacrificial lambs. In the early spring they would be slaughtered at the Passover.

And God first revealed the Messiah’s birth to these shepherds–shepherds who protected harmless lambs which would soon die on behalf of sinful men. Whey they saw the baby, could they have known? Might they have whispered in their hearts what John the Baptist later thundered, „Behold, the Lamb of God who takes away the sin of the world!”

Now, of course, we can’t be absolutely certain of the day of Christ’s birth. At least, not this side of heaven. But an early winter date seems as reasonable a guess as any. And December 25th has been the frontrunner for eighteen centuries. Without more evidence, there seems no good reason to change the celebration date now.

We can blame the ancient church for a large part of our uncertainty. You see, they did not celebrate Christ’s birth. At all. To them, it was insignificant. They were far more concerned with his death . . . and resurrection.

But modern man has turned that around. A baby lying in a manger is harmless, non-threatening. But a man dying on a cross–a man who claims to be God–that man is a threat! He demands our allegiance! We cannot ignore him. We must either accept him or reject him. He leaves us no middle ground.

This Christmas season, take a close look at a nativity scene once again. Remove your rose-colored glasses–smell the foul air, see the cold, shivering animals. They represent the Old Testament sacrificial system. They are emblems of death. But they are mere shadows of the Babe in their midst. He was born to die . . . that all who believe in him might live.

The Visit of the Magi

When Jesus Christ was born, men–known as magi–came from the east to worship him. Were they wisemen . . . or astrologers?

Matthew begins his second chapter with these words: „Now after Jesus was born in Bethlehem of Judea in the days of Herod the king, behold, magi from the east arrived in Jerusalem, saying, ‘Where is he who has been born king of the Jews? For we saw his star in the east, and have come to worship him.'”

Who were these wise men from the east? Matthew tells us next to nothing about them–he doesn’t mention their names, nor how many there were–not even which country they came from. As mysteriously as they come on the scene, they disappear. . .

Though Matthew doesn’t tell us much, over-zealous Christians throughout church history have dogmatically filled in the blanks. By the 6th century A.D., these dark strangers were given thrones and names: Gaspar, Melchior, and Balthazar were the alleged names of these alleged kings. But this has nothing to do with the biblical story: we really have no idea what their names were–nor even their number. There could have been 3 or 300 as far as we know! But one thing we do know for sure: they were not royalty. The ancient magi were reilgious and political advisors to eastern kings–but there wasn’t a drop of blue blood among them.

But isn’t it true that the magi were astrologers? And didn’t God prescribe death to astrologers in the Old Testament? ‘Not always’ and ‘yes’ are the answers. In Deuteronomy 17, God commands his people to execute all astrologers by stoning. Jean Dixon wouldn’t stand a chance in such a theocracy! The fact that she–and others like her–are so comfortably tolerated–even well respected!–in modern America ought to show us that the U.S.A. is a post-Christian country–at best . . .

But what about these ancient magi? Were they astrologers? After all, they followed a star to Bethlehem.

We might answer this in three ways: First, not all magi were astrologers, for Daniel the prophet was the chief of the magi in Nebuchadnezzar’s court. Through his influence, undoubtedly many of the magi carried on their religious and political duties as worshippers of the One true God.

Second, there are some biblical scholars who believe that Isaiah predicted that a star would appear when the Messiah was born. If this interpretation is correct, then the magi who worshipped the newborn king were clearly following in Daniel’s train, for he almost surely taught them from Isaiah.

Third, although a few believe that the ‘star’ they saw was a natural phenomenon–such as a conjunction of Saturn and Jupiter–this cannot explain how the star stood right over Bethlehem. Clearly, the ‘star’ was completely of supernatural origin. If so, it probably had nothing to do with astrology.

Therefore, the magi most likely did not subscribe to such superstitious folly. If so, they were truly wisemen . . .

I saw a bumper sticker the other day, which read, „Wise men still seek him.” Actually, that’s not quite accurate. The Bible tells us that „no one seeks God, not even one.” But if he has led us to himself, then we have become wise. For it is true that „wise men still worship him.”

The Boys from Bethlehem

One of the most heinous atrocities in human history was the murder of Bethlehem’s babies by Herod the Great. But did it really happen?

In the second chapter of Matthew’s gospel, we read that when Herod the Great heard of the Messiah’s birth, „he was troubled–and all Jerusalem with him.” Later, when the wise men did not report back to him, he became furious and ordered all the baby boys up to two years old in and around Bethlehem to be slaughtered!

Three questions come to mind as we consider this cruel incident: First, how many babies did Herod actually kill? Second, how old was Jesus when this happened? And finally, why does no other ancient historian record this outrage? In other words, did it really happen?

How many babies did Herod murder? Some scholars have suggested as many as 200! But most reject such a figure. Bethlehem was a small community–almost a suburb of Jerusalem. The village itself–and the surrounding countryside–would hardly have more than 30 male infants under two. Most scholars today place the number between 20 and 30.

But that’s if only the boy babies were killed. Actually, the Greek text of Matthew 2:16 could mean ‘babies’–not just ‘boy babies.’ And psychologically, Herod’s henchmen might not have bothered to check the gender of their victims. The number might be as high as 50 or 60.

Second, how old was Jesus when this occurred? According to the best chronological evidence, he could not have been more than three or four months old. He was more than likely born in the winter of 5 or 4 B.C.–Herod died in the early spring of 4 B.C. So why did Herod slay all children up to two years old? The answer to the third question might help to answer this one. . .

Third, why is this event not recorded outside the Bible? Specifically, why did Josephus, the first-century Jewish historian, fail to mention it?

Josephus tells us much about Herod. The best word to describe his reign is ‘overkill.’ He murdered hisfavorite wife’s father, drowned her brother–and even killed her! He executed one of his most trusted friends, his barber, and 300 military leaders–all in a day’s work! Then he slew three of his sons, allegedly suspecting them of treason. Josephus tells us that „Herod inflicted such outrages upon (the Jews) as not even a beast could have done if it possessed the power to rule over men” (Antiquities of the Jews 17:310). Killing babies was not out of character for this cruel king. And killing them up to two years old–to make sure he got the baby Jesus lines up with his insane jealousy for power.

Josephus might have omitted the slaying of the babies for one of two reasons: first, he was no friend of Christianity and he left it out intentionally; or second, just before Herod died he locked up 3000 of the nation’s leading citizens and gave orders that they were to be executed at the hour of his death. He wanted to make sure that there would be mourning when he died. . . Israel was so preoccupied with this that the clandestine murder of a few babies might have gone unnoticed. . .

Herod thought that he had gained a victory over the king of the Jews. Yet this was a mere foreshadowing of the victory Satan thought he had when Jesus lay dead on a Roman cross. But the empty tomb proved that that dark Friday was Satan’s worst defeat!

Conclusion

We’ve been looking at several aspects of the birth of Jesus Christ in this short study. Now, we want to put it all together.

In the winter of 5 or 4 B.C., God invaded history by taking on the form of a man. He was born in a small town just south of Jerusalem. Bethlehem, which means ‘the house of bread,’ indeed became worthy of its name one lonely winter night. For there, in that town, was born the Bread of Life . . .

His mother placed the infant king in a manger–or feeding trough–because the guest room where they were to stay was occupied. The birth of this king was celebrated that night only by his mother, her husband, and a handful of shepherds. The shepherds had been in the fields around Bethlehem, guarding the lambs which would die at the next Passover. An angel appeared to them and gave them the birth announcement: „today in the city of David there has been born for you a Savior, who is Christ the Lord” (Luke 2:11). In their simple faith, they rushed to see their newborn king.

Shortly after the birth of the Messiah, magi from the east arrived in Jerusalem and inquired of king Herod where the real king of the Jews was to be born. The theologians of Herod’s court knew the Scriptures well–in ‘Bethlehem’ they recited. Ironically, though they knew the Scriptures, they did not believe them! They did not even bother to travel the five or six miles to Bethlehem to see their Messiah.

But Herod believed the Scriptures! That is why he sent a corps of butchers to Bethlehem to slaughter innocent children, in hopes of destroying this rival to his throne. But he was too late. The magi had come and gone and Jesus was by now safe in Egypt.

And the magi believed the Scriptures. They had traveled several hundred miles to worship this Babe. They were guided to Bethlehem by a supernatural celestial phenomenon–and by the Scriptures. Apparently, their ancestors had been instructed by Daniel the prophet about the coming Messiah. . . When they saw the child, they fell down and worshiped him. This was God in the flesh. They could do no other.

And they gave him gifts–gold, frankincense, and myrrh. This was an unusual present–by any standards. The gold, of course, we all can understand–but the frankincense and myrrh were odd. Perhaps they had read Isaiah’s prophecy that „nations will come to your light, and kings to your rising . . . They will bring gold and frankincense, and will bear good news. . . ” (Isa. 60:3, 6). This explains the frankincense, but not the myrrh.

Now myrrh, like frankincense, was a perfume. But unlike frankincense, myrrh smelled of death. In the ancient world, it was used to embalm a corpse. Jesus himself would be embalmed with this very perfume (cf.John 19:39).

If the magi were thinking of Jesus’ death when they brought the myrrh, they no doubt knew of it from Daniel’s prophecy (9:24-27). In the ninth chapter of Daniel we read that the ‘Messiah will be cut off’ and this ‘will make atonement for iniquity’ and ultimately ‘bring in everlasting righteousness’ (9:26, 24).

Even at the birth of our Savior, the shadow of the cross is already falling over his face. . .

The theologians of Herod’s court did not believe the Scriptures. They were fools. Herod believed, but disobeyed. He was a madman. The simple shepherds and the majestic magi believed in this infant Savior–and it was reckoned to them as righteousness. May we follow in their train.

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN?

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN? from Larry Wessels on Vimeo.

12 Reasons for Christmas

Photo credit Crosscards.com via GodVine

by John Piper at www.DesiringGod.org website

1) “For this I was born and for this I have come into the world, to bear witness to the truth” (JOHN 18:37).

2) “The reason the Son of God appeared was to destroy the works of the devil” (1 JOHN 3:8; cf. HEBREWS 2:14-15).

3) “Those who are well have no need of a physician, but those who are sick; I came not to call the righteous, but sinners” (MARK 2:17).

4) “The Son of Man came to seek and to save the lost” (LUKE 19:10).

5) “The Son of Man came not to be served but to serve, and to give his life as a ransom for many” (MARK 10:45).

6) “God sent forth his Son, born of woman, born under the law, to redeem those who were under the law, so that we might receive adoption as sons” (GALATIANS 4:5).

7) “For God so loved the world that whoever believes on him shall not perish but have everlasting life. For God sent not his Son into the world to condemn the world but that the world through him might be saved” (JOHN 3:16).

8) “God sent his only Son into the world, so that we might live through him” (1 JOHN 4:9).

9) “I came that they may have life, and have it abundantly” (JOHN 10:10).

10) “Behold, this child is set for the fall and rising of many in Israel, and for a sign that is spoken against . . . that the thoughts of many may be revealed” (LUKE 2:34F).

11) “He has sent me to proclaim release to the captives and recovering of sight to the blind, to set at liberty those who are oppressed” (LUKE 4:18).

12) “Christ became a servant to the circumcised to show God’s truthfulness, in order to confirm the promises given to the patriarches, and in order that the Gentiles might glorify God for his mercy” (ROMANS 15:7-8; cf. JOHN 12:27F).

Old Testament Prophecies Fulfilled by Christ

via Wilmington/Tyndale Guide to the Bible (P 350)

You can reverently see the mighty hand of God guiding men throughout thousands of years and inspiring them through His Holy Spirit as they lay ink to papyrus and lay down God’s Word in such a way as to see it come to pass in a (mind boggling) mathematically impossible improbability.

  1. Born of a virgin – Isaiah 7:14 Fulfilled in Matthew 1:22,23
  2. Given the throne of David – 2 Samuel 7:11-12; Psalm 132:11; Isaiah 9:6, 16:5,Jeremiah 23:5 Fulfilled in Luke 1:31-32
  3. This throne to be an eternal throne – Daniel 2:44, 7:14,27; Micah 4:7 Fulfilled in Luke 1:33
  4. To be called Emmanuel – Isaiah 7:14 Fulfilled in Matthew 1:23
  5. To have a forerunner – Isaiah 40:3-5; Maleachi 3:1 Fulfilled in Luke 1:76-78, 3:3-6; Matthew 3:1-3
  6. To be born in Bethlehem – Micah 5:2 Fulfilled in Matthew 2:5-6
  7. To be worshipped by wise men and be presented with Gifts – Psalm 72:10; Isaiah 60:3, 6, 9 Fulfilled in Matthew 2:11
  8. To be in Egypt for a season – Numbers 24:8, Hosea 11:1 Fulfilled in Matthew 2:15
  9. Birthplace to suffer a massacre of infants – Jeremiah 31:15 Fulfilled in Matthew 2:17-18
  10. To be called a Nazarene – Isaiah 11:1 Fulfilled in Matthew 2:23
  11. To be zealous for the Father – Psalm 69:9, 119:139 Fulfilled in John 2:16-17
  12. To be filled with God’s Spirit – Isaiah 11:2, 61:1-2; Psalm 45:7 Fulfilled in Luke 4:18-19
  13. To heal many – Isaiah 53:4 Fulfilled in Matthew 8:16-17
  14. To deal gently with the Gentiles – Isaiah 9:1-2, 42:1-3 Fulfilled in Matthew 12:17-21, 4:13-16
  15. To speak in parables – Isaiah 6:9-10 Fulfilled in Matthew 13:10-15
  16. To be rejected by His own – Isaiah 53:3, Psalm 69:8 Fulfilled in John 1:11, 7:5
  17. To make a triumphal entry into Jerusalem – Zechariah 9:9 Fulfilled in Matthew 21:4-5
  18. To be praised by little children – Zechariah 9:9 Fulfilled in Matthew 21:16
  19. To be the rejected cornerstone – Psalm 118:22-23 Fulfilled in Matthew 21:42
  20. That His miracles would not be believed – Isaiah 53:1 Fulfilled in John 12:37-38
  21. To be betrayed by His friend for 30 pieces of silver – Psalm 41:9, 55:12-14 Fulfilled in Matthew 26:14-16, 21-25
  22. To be a man of sorrows – Isaiah 53:3 Fulfilled in Matthew 26:37-38
  23. To be forsaken by His disciples – Zechariah 13:7 Fulfilled in Matthew 26:31, 56
  24. To be scourged and spat upon – Isaiah 50:6 Fulfilled in Matthew 26:67, 27:26
  25. His price money to be used to buy a potter’s field – Zechariah 11:12-13; Jeremiah 18:1-4, 19:1-4 Fulfilled in Matthew 27:9-10
  26. To be crucified between two thieves – Isaiah 53:12 Fulfilled in Matthew 27:38
  27. To be given vinegar to drink – Psalm 69:21 Fulfilled in Matthew 27:34, 48; John 19:36-40
  28. To suffer the piercing of hands and feet – Psalm 22:15; Zechariah 12:10 Fulfilled in Matthew 15:25; John 19:34,37, 20:25-27
  29. His garments to be parted and gambled for – Psalm 22:18 Fulfilled in Luke 23:34; John 19:23-24
  30. To be surrounded and ridiculed by His enemies – Psalm 22:7-8 Fulfilled in Matthew 27:39-44; Mark 15:29-32
  31. That He would thirst – Psalm 22:15 Fulfilled in John 19:28
  32. To commend His spirit to the Father – Psalm 31:5 Fulfilled in Luke 23:46
  33. No bones to be broken – Psalm 34:20; Exodus 12:46; Numbers 9:12 Fulfilled in John 19:33-36
  34. To be stared at in death – Zechariah 12:10 Fulfilled in John 19:37; Matthew 27:36
  35. To be buried with the rich – Isaiah 53:9 Fulfilled in Matthew 27:57-60
  36. To be raised from the dead – Psalm 16:10 Fulfilled in Matthew 28:2-8
  37. To ascend – Psalm 24:7-10; Isaiah 52:13 Fulfilled in Mark 16:19; Luke 24:51

What Jesus Said About Who He Is?

The most offensive thing a Christian can say is that Jesus is the only way for salvation. This is characterized as intolerant, as arrogant, as narrow minded. But according to the Gospels, Jesus prompted belief in His exclusive relationship with God, the Father. He spoke of Himself as „the light”, „living waters”, „the way”, as „the good shepherd”, as „the vine”, „bread”, as „the door and gate to God”. When Jesus said „I and the Father are one” the religious leaders at the temple understood what He meant because they picked up stones and they wanted to stone Him for blasphemy. They understood that Jesus was making a claim far higher than the oneness of mission, He was claiming to be one of essence with the Father. Jesus knew who He was and was very clear in declaring who He was: that He was one with the Father. That he was God come to earth.
Uploaded by 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

What Jesus Said About Who He Is?, posted with vodpod

Jesus: Who do you say that I am?

Once when Jesus was traveling with His disciples He asked them ‘Who do people say that I am?’ Wherever Jesus went, large crowds of people followed Him and they witnessed the miracles He performed and they observed the words He spoke in His sermons. Many of the people probably wondered who Jesus was.  But then in Luke 9:18-20 Jesus asks Peter, His disciple, ‘Who do you say that I am?’ and Peter answers ‘God’s Messiah’! Peter spoke with lots of conviction, yet his faith had a long way to go, there would even come a point in his life later where he would deny that he even knew Jesus. Peter and the disciples would become men of faith after they saw the resurrected Christ and it was then they could profess that Jesus was truly the Son of God.

In every age since the first followers of Jesus made their profession of faith in him, men and women of faith have had to come to terms with who Jesus is and what he means for them.As we go into the Christmas season, celebrating the birth of the Messiah, take a little time to reflect on these passages that the Scriptures heralds about the deity of the Messiah. Who is Jesus Christ to you?

(The following list is posted from Tyndale’s Wilmington guide to the Bible pp.346-348, 616-618)

The Deity of Jesus Christ the Savior of the world- 

  1. His deity was declared by angels

  • Gabriel to Mary (Luke 1:26-33)
  • by Gabriel to Joseph (Matthew 1:20-23)
  • by Gabriel (?) to some shepherds (Luke 2:8-11)
  • by Gabriel (?) to some women (Matthew 28:5-6)

2. His deity was declared by the Father

  • at his baptism (Matthew 3:16-17)
  • at his transfiguration (Matthew 17:5)
  • shortly before his passion (John 12:27-28)

3. His deity was declared by his mighty miracles (John 20:30,31: 21:25)

4. His deity was declared by his powerful sermons ((Luke 4:32; John 7:46)

5. His deity was declared by his accurate prophecies (Matthew 26:32)

6. His deity was declared by his sinless life

  • as attested by Pilate (John 19:4)
  • by Pilate’s wife (Matthew 27:19
  • by Judas (Matthew 27:4)
  • by the dying thief (Luke 23:41)
  • by the Roman centurion (Luke 23:47)

7. His deity was declared by demons

  • as he healed a maniac (Matthew 8:28-29)
  • as he healed a man in Capernaum (Luke 4:33-34)
  • as he healed many in Capernaum (Luke 4:41, Mark 3:11)

8. His deity was declared by those who worshipped him

  • the shepherds (Luke 2:15)
  • the wise men (Matthew 2:2,11)
  • a leper (Matthew 8:2)
  • a ruler (Matthew 9:18)
  • a Gentile mother (Matthew 15:25)
  • a Hebrew mother (Matthew 20:20)
  • a maniac (Mark 5:6)
  • a blind man (John 9:38)
  • an apostle (Thomas) (John 20:28)
  • all apostles (Matthew 14:38; 28:9)

9. His deity was declared by Satan (Matthew 4:3, 6)

10. His deity was declared by himself

  • He referred to himself as the Son of God (John 9:35; 10:36; 11:4)
  • He forgave sins (Mark 2:5, 10)
  • He is man’s judge (John 5:22, 27)
  • He is the author of life (John 5:24, 28, 29)
  • He is to be honored like the Father (John 5:23)
  • He alone can save (John 10:28; Luke 19:10; John 14:6

The Living Christ

A series of 12 videos (approx. 20-30 min. each= Total 5 hours)

  1. The Living Christ Series (1) Holy Night
  2. The Living Christ Series (2) Escape to Egypt
  3. The Living Christ Series (3) Boyhood and Baptism
  4. The Living Christ Series (4) Men of the Wilderness
  5. The Living Christ Series (5) Challenge of Faith
  6. The Living Christ Series (6) Discipleship
  7. The Living Christ Series (7) Return to Nazareth
  8. The Living Christ Series (8) Conflict
  9. The Living Christ Series (9) Fate of John the Baptist
  10. The Living Christ Series (10) Retreat and Decision
  11. The Living Christ Series (11) Triumph and Defeat
  12. The Living Christ Series (12) Crucifixion and Resurrection

R C Sproul – Worshipping a Holy God

Economics, politics, athletics, romance, careers, raising a family – holiness affects every aspect of our lives. And like Isaiah, we cannot remain unchanged. Our response is one of worship and adoration. Christianity is not merely an experience of a different dimension of reality, but an encounter with a holy God in whom we live and move and have our being.

Worshiping a Holy God

— 2001 National Conference

VIDEO by Ligonier Ministries

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1? And: Who was Melchizedek?

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1?

From the Series „16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1”. Please go to JAshow.org for more information.

VIDEO by John Ankerberg

Who was Melchizedek?

Who was Melchizedek? What can his story tell us about the Messiah?
From Our Series „16 Prophecies that Prove Jesus is the Messiah – Series 1”. Please go to JAshow.org for more information

The Spirit’s Work in Gospel Transformation by D. A. Carson

The Spirit’s Work in Gospel Transformation by D. A. Carson from Southern Seminary on Vimeo.

How the Protestant Reformation Influenced Western Civilization

This short video shows how Martin Luther and the Protestant Reformation influenced and revolutionized Western Civizilation.

Turkey’s Role in the End Times

Four of the nations listed in the future Ezekiel 38 war are found in modern-day Turkey. While often overlooked in today’s news, it is clear many who join the Islamic State from Western nations are traveling through Turkey. Further, Turkey’s location and natural resources make it a strategic location for both European and Middle Eastern nations. In this program, you’ll hear the reasons Turkey will serve as one of the most important nations in the end times,

Ioan Burca – O Națiune Condusă de DUMNEZEU

Sa ne rugam pentru fratele Ioan Burca, care a avut o operatie la inima. Domnul sa-i dea vindecare completa si sa-l binecuvanteze pe el si lucrarea lui! Va multumim in numele Domnului nostru Isus Hristos!

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,

Toata Gloria in Veci !!!

O Națiune Condusă de DUMNEZEU

2 chronicles 7 14

Photo credit www.flickr.com

  1. dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate dela căile lui rele,-îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara. (2 Cronici 7:14)

        Imediat după tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 petrecute în America, mulți americani au arborat steagul țării pe case și mașini, sau au lipit pe mașini tot felul de inscripții, cum ar fi: „Sunt mândru că sunt american”; „Stăm uniti”; „Dumnezeu să binecuvinteze America”; „O națiune condusă de Dumnezeu”; etc.

Circulând într-o coloană de mașini, am văzut că pe microbuzul din fața mea era scris: „O națiune condusă de Dumnezeu” și m-am bucurat zicând în sinea mea: „Uite că la nenorocire, oamenii, întreg poporul american și-a adus aminte de Dumnezeu!” Bucuria mea a durat însă foarte puțin, pentru că la scurt timp l-am văzut pe șoferul mașinii respective scoțând mâna afară cu o țigară între degete, dovedind în acest fel că era un fumator, un om stăpânit de această patimă rea si nu de Dumnezeu.

In alta zi, la locul meu de munca, am avut ocazia să cunosc o femeie de vârsta mijlocie, deosebit de amabilă cu toată lumea. Mi-a spus că e creștină și că se ocupa de educația creștină a copiilor din biserica din care face parte. Și-am zis din nou: „Asta da creștina, nu numai cu vorba, ci și cu fapta!” Nu mică mi-a fost mirarea însă, când la sarbatoarea numită în America „Halloween” o văd îmbrăcată într-un costum negru, mascată, și împărțind bomboane tuturor! (Aș vrea să precizez pentru cei care încă nu știu, că această sărbătoare nu este a lui Hristos, ci a vrajmasului Lui Hristos! E sărbătoarea închinată diavolului și spiritelor rele). Într-o altă discuție tot ea îmi spusese că ea nu e „doamnă” ci „domnișoară”. Am întrebat-o atunci de ce este vizitată la serviciu mereu de un bărbat și care este legătura ei cu acesta? Mi-a spus că nu e soțul ei pentru că nu sunt căsătoriți, ci locuiesc numai așa împreună de vreo … zece ani! Mi-am zis atunci: Uite cum sunt unii „creștini” ai zilelor noastre, chiar dintre cei care dau educație „creștină” tinerei generații! Cum? Simplu! Pun o pancartă pe care scrie „creștin” și cred că în spatele ei pot face tot ce vor: să se îmbete, să aibă patimi rele, să înjure, să comită adulter, să înșele, să mintă, să fie fățarnici, etc.

Același lucru se poate vedea nu numai aici, ci și în poporul român! Dacă am privi în sânul altor popoare numite creștine, am constata aceeași situație. Mi se pare că situația aceasta se aseamănă cu cea descrisă de proorocul Isaia în capitolul 29, versetul 13:

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine, nu este decât o învățătură de datină omenească „.

„O națiune condusa de Dumnezeu!” Frumos spus și scris. Faptele arată însă că o parte din inimile poporului sunt departe de a fi conduse și stăpânite de Dumnezeu. Căci aceștia trăiesc în păcat și chiar sunt stăpâniți și se lasă conduși de diavolul! S-ar putea să urmeze consecințele descrise de Isaia în versetul următor (14):

„De aceea voi lovi iarăși pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că înțelepciunea înțelepților lui va pieri, și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevazută „.

Photo credit happyreign.com

Aș vrea să recurgem la Cartea Sfânta să vedem ce ne spune ea despre cum arată și ce face o națiune condusă și stăpânită de Dumnezeu. În Biblie scrie că o națiune condusă de Dumnezeu,

  1. Este născuta din Dumnezeu și prin puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut urmatoarea promisiune lui Avraam, referitoare la nașterea poporului Israel: … „Uită-te spre cer și numără stelele dacă poți să le numeri” și i-a zis: „Așa va fi sămânța ta”, adica urmasii lui Avraam. (Geneza 15:5).
  1. Ascută glasul Domnului Său. După ce a scos poporul Său din Egipt, Dumnezeu i-a cerut acestuia să-L asculte necondiționat și i-a făgăduit că în acest fel va fi un popor aparte cum nu va mai fi un alt popor din lume. „Acum dacă veți asculta glasul Meu …. Îmi veți fi o împărație de preoți, un neam sfânt …Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul ” (Exod 19:5-8).
  1. Se apropie de Dumnezeu curățită și sfințită. „Și Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor. Sfințește-l azi și mâine și pune-i să-și spele hainele” (Exod 19:10).
  1. Se conduce numai după Legea lui Dumnezeu. Națiunea stăpânita de Dumnezeu NU are legi care sunt în discordanță cu Legea lui Dumnezeu. Astfel de legi nu pot fi acceptate pentru că în realitate ele nu sunt legi, ci sunt fărădelegi (Exod 20).
  1. Este ocrotită și binecuvântată de Dumnezeu. „Dar pe neamul căruia îi va fi roabă îl voi judeca Eu; și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății „ (Geneza 15:14).
  1. Este locul unde Dumnezeu face minuni nemaipomenite. „Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să porneasca înainte. Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat ” (Exod 14:15-16). Și au trecut-o!

Ceea ce urmeaza este doar o reclama facuta pe youtube DVD-ului prezentat ceva mai jos, dar totusi poate fi observata forma rotilor de la carele egiptenilor, care au fost acoperite de corali; la final poate fi vazuta chiar roata de la carul lui faraon, care a ramas datorita faptului ca a fost acoperita cu aur si argint! Aceasta-i dovada clara pentru cei ce nu au crezut sau au negat existenta acestei minuni a Lui DUMNEZEU! (Pesonal, am vazut integral acest DVD cu cercetarile facute de acei cercetatori extraordinari, care au descoperit si filmat ceea ce s-a intamplat in urma cu vreo … 3.500 de ani!

DVD-ul e disponibil aici:

http://michaelrood.tv/the-exodus-revealed-searching-for-the-red-sea-crossing.html

  1. Va fi mereu răsplătită de Dumnezeu. El a rasplătit poporul evreu dându-le Canaanul, țara făgăduinței unde curgea lapte și miere (Iosua 21:43).
  1. Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpînire şi s-au aşezat în ea. 

Am văzut pe scurt cum arată și ce trebuie să facă o națiune condusă de Dumnezeu. Am înțeles că un lucru foarte important pe care trebuie să-l facă națiunea este acela de a ASCULTA de DUMNEZEU, de a FACE ceea ce zice El, adică să se sfințeasca. Iată cum au înțeles unii să facă ce zice Dumnezeu, să se sfințeasca:

„Și unii din cei ce făcusera vrajitorii, și-au adus cărțile și le-au ars, înaintea tuturor: prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti „ (Faptele Apostolilor 19:19).

N-am auzit să se fi întâmplat ceva asemanator în America, în România, sau în altă parte. Adică „creștinii” să scoată cărțile, revistele și videocasetele mizerabile (sexy, horror, porno, etc.), să le ducă într-o piață mare și să le dea foc! Și pentru că noi cei de azi avem atâtea canale mari de televiziune, acest eveniment să fie transmis în direct pe toate aceste posturi! Nu știu să se fi reunit vreun congres, parlament ori guvern care să rediscute și să abroge legile care permit săvârșirea faptelor care sunt condamnate de Cartea Sfânta că fiind fărădelegi.

O natiune e formata din oameni, din indivizi. Daca oamenii, individual, se vor sfinti si vor duce o viata curata inaintea Lui DUMNEZEU, Natiunea va fi CURATA! Deci trebuie ca fiecare dintre noi sa ne facem partea si atunci si DUMNEZEU isi va face partea Lui.

Ma tem, insa, că nu vom putea arăta nici un popor de pe harta lumii noastre de astăzi care să îndeplinească cerințele cerute de Biblie unei națiuni condusa de Dumnezeu. Cu toate acestea, aceasta națiune există, și de ea ne vorbește amănunțit și în chip minunat tot Sfânta Scriptura. E vorba de BISERICA DOMNULUI ISUS HRISTOS, sau BISERICA LUI DUMNEZEU, cum o numeste BIBLIA, „slăvită, fără pată, fără zbârcitura sau altceva de felul acesta, ci sfânta și fără prihană” (Efeseni 5:27). Ea nu este mărginită de hotare omenești și nu poate fi identificată pe harta, dar ea trăiește prin oamenii sfințiți de DOMNUL ISUS prin jertfa Lui, „din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă” (Apocalipsa 7:9). Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său, Isus Hristos Domnul, a făcut să se nască un popor care să-I poarte Numele Lui (Faptele Apostolilor 15:14). Din acest popor poate face parte orișicine se sfințește, se curățește în sângele Domnului Isus, prin pocăință și credință. Dumnezeu va da acestui popor al Său care-L ascultă și se sfințește, Canaanul ceresc, unde să fie împreună cu Fiul Său Prea iubit și Salvatorul nostru, Isus Hristos!

  1. Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare,
    20. şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristo,…
    (Faptele apostolilor 3:19, 20).

O natiune e formata din oameni, din indivizi. Daca oamenii, individual, se vor sfinti si vor duce o viata curata inaintea Lui DUMNEZEU, Natiunea va fi CURATA! Deci trebuie ca fiecare dintre noi sa ne facem partea si atunci si DUMNEZEU isi va face partea Lui.

Întrebarea pe care trebuie mi-o pun si să ți-o pui este aceea dacă eu si tu fac si faci parte din aceasta națiune condusă și stăpânită de Dumnezeu. Dacă păcatele tale n-au fost curățite încă de sângele Domnului Isus Hristos prin credința și pocăința ta, atunci tu poți și trebuie s-o faci acum. Vei fi fericit de-a pururea, căci vei face parte din națiunea condusă și stăpânită de Dumnezeu! Cu siguranță că apoi vei proclama cu toată convingerea și dragostea că există „O NAȚIUNE CONDUSĂ DE DUMNEZEU” . EL sa ne ajute la toti sa facem parte din aceasta natiune binecuvantata! Amin!

Ioan Burca _ Atlanta

 Doctor in Teologie

P.S.: Sublinierile din textele Biblice aparţin scriitorului articolului.

  “Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.

Dati la cat mai multi acest articol, pentru clarificare, intarire in credinta, sau intoarcere la DUMNEZEU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS, si convingerea DUHULUI SFANT, si va veti intalni cu rezultatele aici pe Pamant, sau in Cer!

 „…cine seamana mult, mult va secera.”

Accesati aceste site-uri:

           www.perlesicomori.net 

           www.crestinul.org 

The Holiness of God – Lecture 1, The Importance of Holiness

According to the uploader: This Video was Permitted by Ligonier Ministries for Chinese translation. VIDEO by RTV Taiwan 基督教台灣歸正福音電視台 with Chinese translation. Speaker: R C Sproul @ ligonier.org

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari