Răspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel – Partea 2

iacob-berghianu

Cititi / vizionati prima emisiune-

  1. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 1

95 – Raspunsuri Pentru Viață –

Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel_2

”O analiză istorică şi exegetică” a uneia dintre dintre cele mai importante profeții din Vechiul Testament,
„Cele şaptezeci de săptămâni” din cartea profetului Daniel, capitolul 9:24-27

 

View this document on Scribd

VIDEO by Credo TV

Răspunsuri Pentru Viață 96 – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel – Partea 3

iacob-berghianu

Bine v-am găsit, dragi telespectatori! Continuăm, în acest episod RpV, așa cum am promis, prezentarea analizei cercetătorului teolog Fred G. Zaspel cu privire la profeția numită ”cele 70 de săptămâni” din cartea profetului Daniel cap. 9:24-27. (VEZI Prima parte aici – Răspunsuri Pentru Viață 95 – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel  Partea 2)

Avem dea face cu o preofeție extrem de complexă și controversată dar care pare a fi indicatorul divin pentru vremea sfârșitului. Așa cum am spus și în episdul precedent nu prezentăm acest material ca fiind unul perfect și imbatabil, ci îl prezentăm ca un punct de pornire pentru studiile personale ale acelor creștini care vor să fie avizați cu privire la această profeție, dând curs îndemnului, ca să nu spun poruncii Domnului Isus Hristos cu privire la chiar această profeție, din Matei 24,: ”Cine citește să înțeleagă”!  Să ne ajute Dumnezeu să fie așa cum ne-a cerut Mântuitorul!

”3) Cele şaizeci şi două de săptămâni. Cele şaizeci şi două de săptămâni (62 X 7) semnifică 434 de ani pe care, dacă îi socotim pornind de la anul 538 î.d.C. (punctul de terminare al primei săptămâni de ani, așa  cum am arătat anterior),  am ajunge în anul 104 î.d.C. Acest an este mult prea devreme faţă de timpul lui Isus Cristos şi fără nici o semnificaţie istorică cunoscută. Evident, dacă această dată ar fi adoptată ca timp de final pentru cele şapte săptămâni din profeția danielică, trebuie să explicăm cum ajungem cu cele şaizeci şi două de săptămâni restante în vremea lui Isus Cristos, presupunând că am fi solicitaţi s-o facem. Realitatea este că nu este specificat nici un punct terminal al celor şaizeci şi două de săptămâni, însă versetul 26, din Daniel 9, susţine că „după cele şaizeci şi două de săptămâni Mesia va fi răpus.” Considerând că aceasta ar fi o referinţă la crucificarea lui Isus Cristos, cele şaizeci şi două de săptămâni trebuie că s-au desfăşurat înainte de acel moment. Să notăm că „după” (‘achare, formă aramaică) cele şaizeci şi două de săptămâni va fi răpus Mesia. Nu se face nici o menţiune cu privire la cât de mult timp după această perioadă; profeţia predictivă ar permite o definiţie largă. Nici nu se spune că ar avea loc în decursul celor şaptezeci de săptămâni. Se întâmplă pur şi simplu „după” cele şaizeci şi două. Asta e tot ce putem extrage din text.

Însă având această distincţie stabilită clar între cele şapte săptămâni şi cele şaizeci şi două, întrebarea care trebuie pusă ar fi: Sunt aceste şaizeci şi două de săptămâni luate pur şi simplu şi însumate consecutiv fără întrerupere? Sau separarea celor două perioade oare n-ar putea să semnifice o „pauză temporală” între ele? Acesta nu ar fi un lucru neobişnuit în profeţia biblică (d.ex., Dan. 11:2-3; Mica 5:1-2), şi nu există nici un indiciu conform căruia o astfel de „pauză” între primele şapte şi următoarele şaizeci şi două de săptămâni ar constitui o violare a textului. De fapt, pauza dintre aceste două perioade este singura explicaţie validă pentru enunţarea lor separată.

Mai mult, dacă reconstruirea Ierusalimului ar fi luată drept termen de început pentru cele şaizeci şi două de săptămâni, atunci avem afirmarea clară a acestei pauze temporale. Structura complexului de 490 de ani pare să pledeze pentru trei perioade separate de timp, a căror însumare totalizează 490 de ani, dar care acoperă o întindere mult mai mare de timp. Cele şapte săptămâni îşi au specificate propriile termene de început și termene de sfârșit . Cele şaizeci şi două de săptămâni credem că încep la un moment diferit în timp de termenul de sfârșit al precedentelor şapte săptămâni. Iar ultima săptămână (cea finală) urmează după evenimentele enumerate de versetul 26, care ele însele se petrec „după” cele şaizeci şi două de săptămâni! Poziţionarea acestor pauze temporale nu constituie o simplă tehnică hermeneutică, ci o necesitate exegetică. Întrebarea care rămâne, deci, este: Ar fi utilă o pauză temporală între ultima săptămână şi cele şaizeci şi două de săptămâni pentru remanierea întregii structuri temporale? Există vreo dată istorică de importanţă care ar marca începutul şi sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni de ani? „Şi (timp de) şaizeci şi două de săptămâni strada şi şanţul de apă al cetăţii va fi zidit din nou, chiar în vreme de strâmtorare” descrie în mod clar evenimentele din timpul lui Neemia, foarte familiare celui care studiază Biblia. Aici ar părea că reconstruirea Ierusalimului (de această dată nu neapărat decretul) constituie termenul de început pentru cele şaizeci şi două de săptămâni. Teoriile conform cărora fie crucificarea, fie intrarea glorioasă în Ierusalim constituie termenul de sfârșit pentru cele şaizeci şi două de săptămâni (indiferent de anul preferat pentru crucificare) presupun o dată care este mult prea târzie şi fără semnificaţie istorică în relaţie cu reconstrucţia Ierusalimului. 33 d.c. – 434 (62×7) = 405 î.C. sau 33 d.c. – 434 ani (62×7) = 402 î.d.C.

Acelaşi lucru ar fi valabil în cazul folosirii ca dată de pornire a botezului lui Isus, aş cum au sugerat mulţi comentatori, ceea ce ar presupune unul dintre anii 408 sau 405 î.d.C. Din nou, acestea nu prezintă nici o importanţă istorică raportat la termenul de început al celor şaizeci şi două de săptămâni. Toate aceste teorii converg într-o dată aflată mult după sfârşitul reconstruirii Ierusalimului sub Neemia. Cum stau lucrurile în privinţa datei naşterii lui Cristos? Este bine cunoscut faptul că Irod a murit în anul 4 î.d.C. nu se ştie însă cât timp s-a scurs între momentul în care a dat notoriul său decret de măcelărire a copiilor şi până la decesul său. Iar decretul însuşi a fost dat după o perioadă considerabilă de la naşterea lui Isus, pentru că a inclus copiii din Betleem „de la doi ani în jos” (Mat. 2.16). Dată fiind această informaţie, anul 6 î.d.C. este o desemnare uzuală şi sigură pentru data naşterii lui Cristos. Acum, dacă aceasta marchează sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni, începutul lor s-ar situa în anul 440 î.d.C.

Există ceva semnificativ legat de acest an? Termenul de început al celor şaizeci şi două de săptămâni pare a fi reconstruirea Ierusalimului de către Neemia. Cererea acestuia către Artaxerxe de a se întoarce în cetate a fost înaintată în aprilie, anul 444 î.d.C. (Neemia 2.1). Potrivit istoricului Iosephus Flavius (Antichități, XI, V, 7), Neemia s-a dus mai întâi în Babilon pentru a găsi voluntari în rândurile evreilor care să îl însoţească. Ţinând cont de această informaţie, şi cu diferitele pregătiri implicate şi cu timpul necesar pentru obţinerea materialelor de construcţii (fapt probabil de vreme ce lucrările sale de reconstruire au demarat curând după sosirea sa la Ierusalim), rezultă faptul că sosirea sa în Ierusalim i-a luat probabil în realitate câţiva ani. Iosephus notează că ar fi avut loc în „cel de-al douăzeci şi cincilea” an al domniei lui Artaxerxe – anul 440 î.d.C.! Din nou, anul se potriveşte exact. 440 î.d.C. (începerea reconstruirii în vreme de strâmtorare) + 434 ani (62 X 7) = 6 i.d.C. (naşterea lui Cristos). Profeţia se suprapune perfect cu evenimentele istorice.

(Continuarea sub video)

96 – Raspunsuri Pentru Viață –

Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel_3

VIDEO by Credo TV

REZUMAT. Pe scurt, cele şapte săptămâni şi cele şaizeci şi două de săptămâni s-au desfăşurat conform cu profeţia după cum urmează: 587 î.d.C. („primirea unui cuvânt” de la Dumnezeu de a reconstrui Ierusalimul) – 49 ani („şapte săptămâni”) = 538 î.d.C. („un uns, un prinţ” Cir, pune capăt captivităţii evreilor); Apoi urmează o pauză cu durată nespecificată; În 440 î.d.C. („zidirea din nou a străzii şi a şanţului de apă în vreme de strâmtorare”) – 434 ani („şaizeci şi două de săptămâni”) = 6 i.d.C. (naşterea lui Isus Cristos). Datele sunt mult prea exacte pentru a putea fi respinse cu uşurinţă, şi rămân în picioare ca o apologetică fermă pentru caracterul supranatural al profeţiei. Este evident avantajul pe care-l are această interpretare. Nu numai că structura temporală se potriveşte mult mai exact, însă nu sunt necesare nici un fel de scheme cronologice elaborate pentru a o demonstra. Mai mult, [această variantă] acordă o atenţie deosebită tuturor detaliilor furnizate de textul lui Daniel, oferă o explicaţie clară a separării de către acesta a celor şapte săptămâni de cele şaizeci şi două, şi explică şi folosirea expresiei „după cele şaizeci şi două de săptămâni” de către Daniel (versetul 26), şi nu după cele şaizeci şi nouă de săptămâni. Acestea sunt ţeluri pe care alternativele sunt absolut incapabile să le atingă. De asemenea este oferit un termen de început şi un termen de sfîrșit atât pentru cele şapte săptămâni, cât şi pentru celelalte şaizeci şi două. În plus, se aliniază mult mai fidel punctuaţiei sugerate de masoreţi. Pe scurt, această interpretare nu lasă nimic la voia întâmplării; ea explică toate datele implicate şi se suprapune ideal cu consemnările istorice. Dar să mergem mai departe analizând versetul 26 din Daniel 9.

DUPĂ CELE 62 DE SĂPTĂMÂNI” ni se prezintă, în primul rând, Răpunerea” lui Mesia (în versetul 26/a). În acest versetul (26) ni se prezintă un alt „mesia” sau „uns” (mashiach) în al cărui caz cu toţii sunt de acord că este Isus Cristos. Este menţionat caracterul substitutiv al jertfei Sale („răpus [yicaret, niphal imperfect] însă nu pentru sine însuşi”) şi marchează manifestarea exterioară a motivului hexavalent al celor şaptezeci de săptămâni (v.24). Dat fiind largul consens asupra acestui punct, nu este necesară dezbaterea sa aici. Este notabil în orice caz, faptul că acesta nu poate fi acelaşi „uns” cu cel din versetul 25. Acest lucru este evident datorită faptului că mashiach nagid (v.25) apare la sfârşitul celor şapte săptămâni; în timp ce acest mashiach apare „după şaizeci şi două de săptămâni.”

Distrugerea cetăţii şi al locului prea sfânt (versetul 26b). Versetul 26 prezice de asemenea şi nimicirea „cetăţii şi a (locului) cel sfânt” de către poporul „unui prinţ ce va să vină” (nagid habo’). Faptul că distrugerea despre care se vorbeşte în acest loc se referă la anul 70 d.C. este un lucru atât de necontestat încât nu necesită nici un fel de apărare din partea noastră. Ceea ce este însă interesant este faptul că versetul specifică cu multă atenţie că este vorba de „poporul unui prinţ ce va să vină” şi nu de prinţul însuşi în cazul celui care avea să distrugă cetatea. Poporul care distruge Ierusalimul se spune că se află într-un fel de relaţie cu „prinţul ce va să vină.” Importanţa acestui fapt devine mai clară în versetul 27. Descrierea acestui prinţ este semnificativă. El este „cel ce vine” (habo’, participiu, stare determinată). O astfel de descriere indică: 1) importanţa lui, 2) menţionarea sa anterioară (cel puţin Daniel fusese pus în temă), şi poate 3) importanţa sa ulterioară. Importanţa acestuia este evidentă prin presupunerea faptului că sosirea lui va fi observată pe scară largă. Menţionarea sa precedentă (de către Daniel) şi importanţa sa ulterioară vor fi abordate în discutarea versetului 27.

Distrugerea prinţului (versetul 26/c). „Iar sfârşitul lui va fi într-un potop” semnifică distrugerea „prinţului ce va să vină.” Aşa cum subliniază Young, „potop” (shetep) este folosit în altă parte ca o descriere pentru revărsarea mâniei lui Dumnezeu. Mai potrivit este pronumele masculin „lui” decât forma sa neutră [„its” în engleză, n. tr.], fiind vorba despre nagid („prinţ”). Sfârşitul „lui” va fi sub judecată divină. Dumnezeu Însuşi va nimici „prinţul ce va să vină” cu o judecată copleşitoare.

Suferinţă prelungită (versetul 26/d). „Şi până la sfârşit va fi război, şi sunt hotărâte pustiiri.” Aceasta este fără îndoială o descriere a războiului. Însă care este semnificaţia acestui „până la sfârşit”? Al cui sfârşit? Afirmaţia pare să indice necazuri crescânde asupra cetăţii Ierusalimului până la escaton, sfârşit care este menţionat în versetul 27. Istoria a fost martora împlinirii exacte și a acestui lucru. După distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.C. (v.26b), oraşul a trecut prin nenumărate războaie (conf. Luca 21.24) (și starea de beligeranță din jurul Ierusalimului continuă până astăzi și se intensifică tot mai mult, adăugăm noi!) Să mergem la următorul verset.

Ultima săptămână (versetul 27). Evenimentele.

1) Identitatea lui „el”. Versetul 27 vorbeşte despre cineva care urmează să vină şi care „va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână,” iar la mijlocul acelei săptămâni, „va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare.” În discuţie este identitatea acestui „el.” Unii înţeleg prin acesta pe „Mesia” din versetul 26, Care a dat naştere la un legământ prin moartea Sa. Însă există câteva observaţii care militează împotriva acestei păreri. Mai întâi, se spune despre el că „va face un legământ trainic cu mulţi,”timp de o săptămână.” Isus a generat un legământ, însă este vorba de unul etern. Şi pentru a înţelege modul în care acest legământ pecetluit prin moartea Sa ar putea fi considerat a dăinui doar şapte ani, am avea nevoie de un argument serios. Este imposibil să ne referim la legătura noastră cu El prin legământ în astfel de termeni. În al doilea rând, nu există nici un motiv pentru care să ne aşteptăm la vreo menţionare a încetării jertfelor lui Isus în acest punct; ar constitui un salt îndrăzneţ şi lipsit de sens. În al treilea rând, cel mai apropiat antecedent pentru „el” este „prinţul ce va să vină” şi prin aceasta devine preferat din punct de vedere gramatical. În al patrulea rând, participiul „ce va să vină” împreună cu articolul hotărât (cum am menţionat mai sus) pare să facă referire la cineva menţionat anterior sau deja cunoscut. Mai mult, există ceva semnificativ în legătură cu cei trei ani şi jumătate din aceştia şapte. Toate aceste observaţii ne conduc la acţiunile cornului suplimentar din Daniel 7.25 care îşi pune în aplicare lucrarea blasfemiatoare timp de „ o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme” – o perioadă ce pare a fi identică cu cea a „lui” din timpul ultimei săptămâni. Nimeni nu este dispus să afirme că acest pasaj vorbeşte despre Cristos, deci putem noi crede oare că este vorba de o simplă coincidenţă fără nici o altă semnificaţie? În al cincilea rând, acţiunile acestui „el” sunt evident altele decât cele ale Domnului Isus. Poate că ar fi cumva posibil să spunem despre Cristos că ar putea face să înceteze „jertfele şi darurile de mâncare” într-un anume sens, dar este imposibil să-L asociem cu „urâciunea pustiirii”. În al şaselea rând, (ca o scurtă observaţie) acţiunile sale sunt citate de către apostolii Pavel şi Ioan făcând referire la un personaj al vremurilor din urmă. Aceste observaţii pur şi simplu nu permit vreo asociere a acestui personaj cu Domnul Isus Cristos.

2) Acţiunile sale

Acţiunile acestei persoane sunt descrise în continuare. „Şi el va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână. Însă (timp de) o jumătate de săptămână el va face să înceteze jertfele şi darurile de mâncare.” Considerată la durata ei menţionată aici de faţă şi dat fiind faptul că Biblia nu mai menţionează în nici un alt loc vreun legământ de şapte ani, afirmaţia indică faptul că această persoană, evident aflată într-o poziţie influentă, va face o înţelegere cu Israel („cei mulţi,” subiecţii celor şaptezeci de săptămâni) şi va încălca într-un anume fel înţelegerea făcută după trei ani şi jumătate. Detaliile legământului nu sunt formulate, însă ele vor implica evident libertatea de a se închina în templul lor. Încălcarea acestui legământ este marcat de venirea „pe aripă a unui idol pustiitor şi abominabil” care va rămâne „chiar până la sfârşit, şi până când ceea ce este hotărât va fi vărsat asupra pustiitorului.” Teoretic tot ce putem ştii despre acest eveniment, pornind de la acest pasaj din Scriptură, este faptul că este vorba de ceva abominabil şi care pare să implice idolatria. O comparaţie între acest pasaj şi 2 Tesaloniceni 2:3 şi următoarele şi cu Apocalipsa 13 arată fără putinţă de tăgadă identitatea acestuia (a se vedea diagrama prezentată și în episodul anterior!!!). Acest act de idolatrie este lucrul la care Isus S-a referit când vorbea despre „urâciunea pustiirii aşezată în locul Sfânt” (Matei 24.15).

Structura temporală. Prin urmare, acest „prinţ care va să vină,” este „omul fărădelegii” lui Pavel şi „fiara ridicată din mare” a lui Ioan ale cărui acţiuni sunt în „imediata” proximitate faţă de întoarcerea lui Isus Cristos (Matei 24.29; 2 Tesaloniceni 2:3, şi urm.; Apoc.19:11-20.3). Ar părea că este una şi aceeaşi persoană cu „anticristul” din 1 Ioan 4.3. Acţiunile sale vor continua să se desfăşoare „chiar până la sfârşit, şi până când ceea ce este hotărât va fi vărsat asupra pustiitorului.” Adică, la „sfârşitul” (ultimei săptămâni) el va fi nimicit. Aceasta va reprezenta „sfârşitul lui [care] va fi printr-un potop” (v.26c, vezi comentariile de mai sus). A fost deja arătat faptul că există o pauză temporală între cele şapte şi cele şaizeci şi două de săptămâni. După cum ne-am aştepta, deci, versetele 26-27 revelează aceeaşi relaţie cronologică între cele şaizeci şi două de săptămâni şi ultima săptămână. Daniel notează faptul că evenimentele din versetul 26 se petrec „după” (achare’) sfârşitul celor şaizeci şi două de săptămâni. Versetul 27 descrie, apoi, evenimentele din ultima săptămână. Consecutivul și de la începutul versetului 27 continuă cât se poate de natural naraţiunea în ordine cronologică şi succesivă. Simpla citire a versetelor, atât în engleză cât şi în ebraică, prezintă evenimentele din versetul 26 care se petrec „după cele şaizeci şi două de săptămâni” însă înainte de ultima săptămână. De fapt, greutatea dovezilor ar cântări greu în faţa oricărui punct diferit de vedere. Este de asemenea clar faptul că evenimentele din versetul 26, afirmate a se petrece „după cele şaizeci şi două de săptămâni,” implică o perioadă mult prea lungă pentru a putea fi incluse în ultima săptămână. Oricare dintre date le-am prefera pentru crucificare, ea precede distrugerea Ierusalimului (anul 70 d.C.) cu mai bine de treizeci de ani. Totuşi ambele trebuie să se încadreze în complexul celor 490 de ani! Singura modalitate care permite textului să rămână în picioare este să acceptăm o altă pauză temporală în structura timpului. Cei care doresc să considere ultima săptămână încheiată în secolul întâi odată cu distrugerea Ierusalimului au de-a face cu o problemă serioasă aici. Ei nu doresc să admită o pauză între cele şaizeci şi două de săptămâni şi ultima săptămână, deci sunt nevoiţi fie să considere ultima săptămână ca fiind simbolică pentru o perioadă mult mai mare de timp (mai mare de şapte ani) sau pur şi simplu să ridice din umeri neştiutori. Potrivit cu interpretarea lui Isus şi a lui Pavel din Matei 24 şi (respectiv) din 2 Tesaloniceni 2, „necazul cel mare” şi „ziua Domnului” vor fi marcate de acest act de idolatrie în templu. Acest eveniment, aflat în viitor pentru ei, nu a avut încă loc în istorie. Mai mult, după cum se menţiona mai sus, motivul hexavalent al celor şaptezeci de săptămâni trebuie încă să-şi vadă împlinirea deplină. Păcatele lui Israel nu au ajuns încă la sfârşit, profeţiile Vechiului Testament nu au fost încă împlinite, şi nici Sfânta Sfintelor nu a fost încă unsă. Toate acestea îşi aşteaptă încă împlinirea, şi prin urmare cea de-a şaptezecea săptămână trebuie că se află încă în viitor. Mai mult, Isus a specificat „urâciunea pustiirii” din ultima săptămână a se afla încă în viitor, „imediat” înainte de revenirea Sa (Mat.24:15, 29). Într-adevăr, acesta va fi semnul sfârşitului vremurilor. Totuşi, Însuşi Isus a transmis această săptămână finală a se găsi într-un cadru escatologic. În sfârşit, toate celelalte referinţe biblice la această perioadă de timp („la jumătatea săptămânii”; trei ani şi jumătate) se află într-un context escatologic (comp. Apocalipsa 11:2-3; 12:6, 14). Structura temporală a celor şaptezeci de săptămâni este evident de natură escatologică. Această structură nu este construită nici pe o bază hermeneutică şi nici pe una teologică, ci pe argumente exegetice. Cele şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel aşteaptă Ziua Domnului pentru a-şi găsi împlinirea (2 Tes.2:2-3). Un singur lucru mai rămâne de clarificat. Versetul 26 vorbeşte despre „poporul prinţului ce va să vină” care va distruge Ierusalimul (în anul 70 d.C.), în timp ce versetul 27 se referă la prinţ ca la un personaj escatologic. Aşa cum am menţionat anterior, acest tip de „salturi în timp” sunt obişnuite în profeţia biblică şi nu trebuie să pară ceva ieşit din comun. Mulţi identifică „poporul” cu romanii, iar „prinţul ce va să vină” ca ceva generat de Imperiul roman. Această concepţie prezintă câteva dificultăţi care pot fi evitate cu uşurinţă dacă înţelegem prin „popor” pur şi simplu oameni „răi” sau „necredincioşi” ai [adică ‚din care va ieşi’] prinţul ce va să vină.”

Rezumat şi implicaţii. Afirmaţiile făcute de text sunt foarte precise. Interpretarea lor nu implică nimic mai mult decât o privire aruncată în istorie pentru a vedea care date reprezintă punctul de început şi de sfârşit al celor şapte şi, apoi, al celor şaizeci şi două de săptămâni, şi o altă privire în Scriptură pentru a găsi corelaţiile cu evenimentele descrise în ultima săptămână (şi cea din urmă). Interpretarea prezentată aici a încercat să ia în calcul toate detaliile din text într-un mod consistent şi legat de alte afirmaţii scripturale relatate. Presupunerile hermeneutice controversate au fost evitate în mod deliberat pentru ca să i se permită textului să vorbească pentru sine. Profetul Daniel ne învaţă că ultimii şapte ani vor fi martorii unui lider mondial care se va ridica cu putere şi probabil va face lucruri mari şi blasfemiatoare în Templul din Ierusalim – eveniment care marchează „necazul cel mare” (Matei 24) şi „ziua Domnului” (2 Tesaloniceni 2). Aceasta presupune un viitor politic pentru poporul Israel precum şi reconstruirea templului lor, un eveniment deloc neobişnuit în profeţie (Ezechiel 40-43, 2 Tesaloniceni 2.4; Apoc.11:1-2, etc.). În punctul culminant al celei de-a şaptezecea săptămâni Isus Cristos va reveni pentru a aduce judecata asupra omului păcătos şi a urmaşilor săi (Dan.9:26-27; Mat.24:29, ş. urm.; 2 Tes.2:2-12; Apoc.19:11-20.3). Poporul Israel se va întoarce atunci cu credinţă la Mesia al lor (Zaharia 12.10) astfel încât fărădelegea şi păcatele lor vor fi „făcute să înceteze.” În cele din urmă, fiecare profeţie a Vechiului Testament va ajunge la împlinire, iar templul însuşi va fi consacrat. În concluzie, cele şaptezeci de săptămâni se desfăşoară după cum urmează: 587 î.d.C. („darea poruncii de restaurare & reconstruire a Ierusalimului”) – 49 ani („ şapte de câte şapte, şapte săptămâni”) = 538 î.d.C. („un uns, un prinţ”; Cir); (pauză cu durată nespecificată); 440 î.d.C. („strada şi şanţul cu apă va fi zidit din nou în vreme de strâmtorare”) – 434 ani („şaizeci şi două de săptămâni”) = 6 î.d.C. (naşterea lui „Mesia,” Isus Cristos) (pauză cu durată nespecificată); Evenimente specificate („după cele şaizeci şi două de săptămâni”): 1)-crucificarea lui Mesia; 2)-distrugerea Ierusalimului „până la sfârşit”?? d.C. („legământ făcut cu Israel) + 3½ ani („la jumătatea săptămânii”) = ?? d.C. („urâciunea pustiirii”) + 3½ ani = ?? d.C. („sfârşitul”; întoarcerea lui Cristos; judecata asupra „prinţului ce va să vină”)

Îcheiem aici prezentarea studiului nostru după cercetătorul teolog Fred G. Zaspel, fiind convinși că pentru cei avizați a adus informații folositoare. Cel puțin mie mi-a folosit acest studiu! Dumnezeu să ne ajute să citim, să cercetăm, să studiem și să înțelegem profețiile spre care Însuși Mântuitorul Isus Hristos ne-a îndreptat, în mod explicit, privirile și atenția! Așa să fie!

Cititi / vizionati primele doua emisiuni  –

  1. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 1
  2. Raspunsuri Pentru Viață – Profeția celor 70 de săptămâni din cartea Daniel Partea 2
  3. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 4
  4. Raspunsuri Pentru Viata – Profetia celor 70 de saptamani din cartea Daniel Partea 5

 

Prayer, the Peace of Christ, and the Glory of God – John Piper

VIDEO by FOCL Online

Worthy of the Gospel: The Roots of Fearless Unity in the Gospel – John Piper

VIDEO by FOCL Online

The Glory of Christ: Ultimate Goal, Alientating Problem, and All-Transforming Power – John Piper

VIDEO by FOCL Online

John Piper – Isus egal cu Dumnezeu – JESUS: Equal with God

John Piper

Mesaj din ciclul de predici „Evanghelia lui Ioan”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

It is Finished

It is finished John 19-30 Photo via www.sharefaith.com

It is Finished

John 19:30
What a glorious day to celebrate together the resurrection of our Lord Jesus Christ.

When Jesus hung on the cross, seven statements are recorded. This morning I want us to focus on the sixth statement. Each of them is of huge significance, each worthy of lengthy examination.

In Luke 23:34 … Father, forgive them: For they do not know what they are doing.

In Luke 23:43 … Today you will be with Me in paradise.
In John 19:26,27 …Woman, look! Your Son! Look! Your mother! In Matt. 27:46 … My God, my God, why hast Thou forsaken me? In John 19:28 … I am thirsty.
In John 19:30 … It is finished!
In Luke 23:46 … Father, into Thy hands I commend My spirit.

This morning we are going to look at just one … the second to last of the seven … IT IS FINISHED found in John 19:30. The Apostle John simply tells us that Jesus said: “It is finished.” But Matthew says he cried out with a loud voice … IT IS FINISHED! It was not merely a word spoken … it was a word shouted out! Jesus yelled out … it is finished! Shouting out something while hanging on a cross for six hours is just not done, unless you are the Son of God. It is a shout of victory. His shout was heard in heaven … it made heaven rejoice. It was heard in hell … but caused only greater agony to those who did not believe.

Some think Jesus is saying … My suffering is over. I’m finished. I am now going out of the reach of my enemies. Others have thought Jesus was saying … I’ve done everything I can … I’ve done my part in providing salvation. Now all of you … you do your part … you take it from here.

My friends, we don’t take it from here. Jesus is saying just the opposite. He’s saying His work is complete. Christ accomplished all that is necessary to provide salvation for all who believe.

The three English words … IT IS FINISHED … is one word in the Greek – tetelestai. This is a wonderful word. Charles Spurgeon said … one word … would need all the other words that ever were spoken … to explain this one word. It is altogether immeasurable. I am only going to be able to scratch the surface of what this means …

The Root Word Means: to finish, to perform, to accomplish, to pay a debt. The tense of the word in the Greek is the perfect tense, which indicates a finished action with continuing results in the future. Christ’s work on the cross provides salvation to those who believe … with the continuing result of keeping them saved.

I Corinthians 15:20

But now Christ has been raised from the dead, the first fruits of those who are asleep. 15:21 For since by a man came death, by a man also came the resurrection of the dead. 15:22 For as in Adam all die, so also in Christ all will be made alive.

Finished is the divine assignment given to Jesus by His Father. The word is used several times to convey God the Father’s assignment to His Son.

John 4:34

Jesus said to them, “My food is to do the will of Him who sent Me and to accomplish His work.”

John 5:36

“But the testimony which I have is greater than the testimony of John; for the works which the Father has given Me to accomplish—the very works that I do—testify about Me, that the Father has sent Me.

John 17:4

“I glorified You on the earth, having accomplished the work which You have given Me to do.”

John 19:28

After this, Jesus, knowing that all things had already been accomplished, to fulfill the Scripture, said, “I am thirsty.”

Though this one word … would need all the other words that ever were spoken … to explain it … we at least need to leave harbor and begin across this ocean of truth. We may only go a short distance in the voyage. But let’s set sail though we won’t get far from shore.

Our Lord wants us to know …
He has completely and totally taken care of what is necessary to pay for the sins of the world for all eternity!
The sins of man are paid in full … for those who will place their faith and trust in Jesus Christ! Every single thing that Jesus came to do in salvation was finished at that moment! Every jot and tittle of the law, every word and deed … was accomplished as Jesus and His Heavenly Father had determined from eternity past … the predetermined plan and foreknowledge of God (Acts 2:23).

So the big question is what was finished?
Finished are the Old Testament TYPES

The brazen serpent lifted up on a pole to heal those bitten finds completion in Christ … lifted up on a cross that all who look to Him and believe might be saved.

Every type, from the red heifer to the animals sacrificed on the altar, find their completion in Christ.

Jesus was the prophet like unto Moses
The champion like unto Joshua
He was pictured in Aaron and Melchizedek

Spurgeon

He must be both David and Solomon, Noah and Jonah, Judah and Joseph. He must not only be the lamb that was slain, and the scape-goat that was not slain, the turtle-dove that was dipped in blood, and the priest who slew the bird, but he must be the altar, the tabernacle, the mercy-seat, and the shewbread. “All kings shall fall down before him, and all nations shall serve him;” and yet, “He is despised and rejected of men.” He must be a man without spot or blemish, but yet one upon whom the Lord doth cause to meet the iniquities of us all.

My friends, no one could ever pretend to be this person. Jesus Christ is the finished picture of all these types.

Let’s move further from shore …

Finished Are the PROPHECIES Concerning Redemption From the prophecy in the Garden of Eden all the way to the Book of Malachi … every prophecy concerning redemption has been finished in Christ.

Jesus completed the prophecy of Genesis 3:15 … bruising the head of Satan … a fatal blow to the devil … while Satan bruised Jesus on the heel … the sufferings of Christ on the cross. Satan is a defeated foe.

Fulfilled are the prophecies of Isaiah …

Jesus finished redemption in Isaiah 53

  •   In Isaiah 53:3 … He was despised and forsaken of men … a man of sorrows
  •   In Isaiah 53:4 … our griefs He Himself bore, And our sorrows He carried;
  •   In Isaiah 53:5 … He was pierced through for our transgressions, He was crushed for our iniquities; The chastening for our well-being fell upon Him,
  •   In Isaiah 53:6 … the LORD has caused the iniquity of us all to fall on Him.
  •   In Isaiah 53:7 … He was oppressed and He was afflicted, Yet He did not open His mouth; Like a lamb that is led to slaughter, And like a sheep that is silent before its shearers, So He did not open His mouth.
  •   In Isaiah 53:9 … His grave was assigned with wicked men, Yet He was with a rich man in His death, Because He had done no violence, Nor was there any deceit in His mouth.
  •   In Isaiah 53:10 … the LORD was pleased to crush Him, putting Him to grief; If He would render Himself as a guilt offering …
  •   In Isaiah 53:11 … the Righteous One … will justify the many, as He will bear their iniquities.
  •   In Isaiah 53:12 … He poured out Himself to death, and was numbered with the transgressors; Yet He Himself bore the sin of many, and interceded for the transgressors.Don’t miss this!
    Old Testament sacrifices could only cover sin. They could not take it away. That’s why sacrifices had to be offered over and over again. But the Lamb of God … finished what the blood of lambs and goats could not finish. John the Baptist declared this when he saw Jesus.

John 1:29
…Behold, the Lamb of God who takes away the sin of the world!

The writer of Hebrews describes this in detail:

Hebrews 9:24-28

For Christ did not enter a holy place made with hands, a mere copy of the true one, but into heaven itself, now to appear in the presence of God for us;
9:25 nor was it that He would offer Himself often, as the high priest enters the holy place year by year with blood that is not his own.

9:28 so Christ also, having been offered once to bear the sins of many …

Did you catch that? Offered once to bear the sins of many. Christ’s work is complete. There is nothing else needed. It is a completed work.

Finished is the Satisfaction of God’s JUSTICE

When Christ shouted out IT IS FINISHED … The justice of God was satisfied. God could not acquit us of sin without His justice satisfied. Christ’s death was the only means to SATISFY God’s perfect righteousness!

“… as a propitiation …”

“There can be no justification, no reconciliation, no cleansing of our conscience, unless the holiness of God is honored and the defamation of His righteousness is repaired.”

God could not save us from the penalty of sin by His love;
God could only save us by satisfying His justice. Jesus satisfied the Father’s justice, died in our place, took the penalty of death we deserved, and satisfied perfect justice. His work once for all finished what was necessary to save all who believe.

Finished is the Perfect Keeping of the LAW

My friends, the perfect Law of God is our enemy if we do not have someone who can keep it perfectly for us. Jesus did that!

Romans 3:25-26

…whom God displayed publicly as a propitiation in His blood through faith. This was to demonstrate His righteousness, because in the forbearance of God He passed over the sins previously committed…
3:26 for the demonstration, I say, of His righteousness at the present time, so that He would be just and the justifier of the one who has faith in Jesus.

Matthew 5:17

Do not think that I came to abolish the Law or the Prophets; I did not come to abolish but to fulfill.

Galatians 3:10

For as many as are of the works of the Law are under a curse; for it is written, “CURSED IS EVERYONE WHO DOES NOT ABIDE BY ALL THINGS WRITTEN IN THE BOOK OF THE LAW, TO PERFORM THEM.”

That’s me! That’s you!

My friends, every one of us have broken the Law of God and thus are cursed. But praise be to God … God the Son did abide by all things written in the Law from His birth to His death. By the finished work of Christ, Paul tells us …

Notice too …

Finished Is the Work for Christ’s CHURCH

When Jesus said …

  •   Father, forgive them is for sinners, not for saints
  •   I thirst …He said for Himself … the same for My God, My God why have You forsaken Me.
  •   “Woman, behold thy son!” was for Mary.
  •   “Today you shall be with me in paradise” was for the penitent thief
  •   “Into thy hands I commend my spirit,” is for the Father. When Jesus said … it is finished … it is for those who believe … it is for Christ’s church. Watch this
  •   The work that SAVES is a finished work.There are some religious beliefs that say Jesus did most of the work … almost all the work. But we must complete it somehow. How sad it is to observe our Roman Catholic friends seek to add their own good works and rituals to gain favor with God. My friends, we do not participate in the work of salvation. It is the finished work and sole work of Christ. Not by works of righteousness which we have done but according to His mercy He saved us (Titus 3:5)
  •   The work that is finished needs nothing ADDED.Evangelist Alexander Wooten

    Read the story of an evangelist by the name of Alexander Wooten with a strange twist in his approach to evangelism. A flippant young man once asked Wooten … “What must I do to be saved?” Wooten said … “It’s too late!” And then went about his work. The young man became alarmed. “Do you mean that it’s too late for me to be saved?” he asked. “Is there nothing I can do?” “Too late!” said Wooten. “It’s already been done! The only thing you can do is believe.”

Romans 10:4

For Christ is the end of the law for righteousness to everyone who believes.

Charles Spurgeon

The redemption of Christ’s Church is perfected! There is not another penny to be paid for her full release. There is no mortgage upon Christ’s inheritance. Those whom he bought with blood are forever clear of all charges, paid for to the utmost. All those overwhelming debts, which would have sunk us to the lowest hell, have been discharged.

Just listen to what Scripture says.

Romans 6:10
For the death that He died, He died to sin once for all.

Hebrews 7:27

{Jesus} does not need daily, like those high priests, to offer up sacrifices, first for His own sins and then for the sins of the people, because this He did once for all when He offered up Himself.

Hebrews 9:12

…and not through the blood of goats and calves, but through His own blood, He entered the holy place once for all, having obtained eternal redemption.

Hebrews 10:10
By this will we have been sanctified through the offering of the body of Jesus Christ once for all.

I Peter 3:18
For Christ also died for sins once for all, the just for the unjust, so that He might bring us to God …

Jesus brings us to God by His work. The finished work of Christ has another benefit for us daily.

Finished that We Might Have CONFIDENCE In PRAYER

Hebrews 10:19-22

Therefore, brethren, since we have confidence to enter the holy place by the blood of Jesus, 10:20 by a new and living way which He inaugurated for us through the veil, that is, His flesh,
10:21 and since we have a great priest over the house of God,

10:22 let us draw near with a sincere heart in full assurance of faith, having our hearts sprinkled clean from an evil conscience and our bodies washed with pure water.

Finished that We Be Secure in His GRACE

Romans 5:2
…through whom also we have obtained our introduction by faith into this grace in which we stand …

This is good!
“Into this grace we stand” means into this grace we STAY.

The finished work of Christ means we stay under the constant BENEFITS of grace.

This is only possible because Christ finished the work of salvation … and nothing can be added to it.

Arthur Pink

“It is utterly and absolutely impossible that the sentence of the divine Judge should ever be revoked or reversed. Sooner shall the lightnings of omnipotence shiver the Rock of Ages than those sheltering in Him again be brought under condemnation.”

In saying it is finished … Jesus was declaring: MISSION accomplished.

These words speak hope to the hopeless and pardon to the guilty and acceptance to the lost. Jesus has opened the door for the sinner to return back to God. Jesus invites you to come without money and without price

Wrap Up

What an amazing thing … He who knew no sin became sin on our behalf … that we might become the righteousness of God in Him.

Christ’s work of salvation IS finished, it STANDS finished, and it always WILL BE finished!

And now the question for you individually; has the finished work of Christ been applied to you? I mean by that … are you trusting in what Christ alone has done on the cross for you? Have you abandoned attempts to earn God’s favor by your good deeds?

HT – Easter – April 5, 2015 – http://www.riverpark.org/wp-content/uploads/2015/04/Easter-April-5-2015-AM.pdf

= Nasterea Domnului ISUS HRISTOS =

                           Christmas 6
                         TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 
                                                   Toata Gloria in Veci !!!
                                    = Nasterea Domnului ISUS HRISTOS =
 
    6. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: 
„Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.  (Isaia 9:6).
 
   30. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31. şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da
scaunul de domnie al tatălui Său David. (Luca 1:30-32).

 Pentru ca suntem in pragul unei o mari sarbatoari a crestinatatii, ​sarbatoarea Nasterii DOMNULUI ISUS HRISTOS, doresc sa amintesc in randurile ce urmeaza cateva lucruri pe care le gasim in Sfanta Scriptura despre aceasta sarbatoare, cat si cateva constatari ale unor lucruri straine de Biblie care s-au adaugat acestei sarbatori in cursul vremurilor.Jesus birth

    Sarbatorirea nasterii Domnului Isus Hristos in trecerea anilor, a dus la stabilirea unor obiceiuri ori traditii, si la reguli dintre care unele sunt socotite obligatorii de catre unii din cei ce sarbatoresc. In decursul celor 2000 de ani, unii au inventat pentru aceasta sarbatoare si reguli diferite de cele scrise in Biblie; deci diferite de ceea ce a spus Capul sau Stapanul nostru, al crestinilor, Cel ce S-a intrupat ca un mic copil in urma cu 2000 de ani, Cel ce-a murit si-a inviat pentru noi si acum sta la dreapta Tatalui. 
    Trebuie sa se stie ca toate regulile in crestinism au fost stabilite de Cel care esteCapul, adica de DOMNUL ISUS HRISTOS, prin Cuvantul Sau, BIBLIA; orice regula care nu concorda cu Biblia nu este dupa voia Lui. De ce zic asta? In Evanghelia dupa Matei 23:8 Domnul Isus insusi spune:
    „Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul Singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati.” (Rabi inseamna Invatator) 
    Din acest verset reiese clar ca El este Invatatorul, SINGURUL Invatator, iar urmasii Lui adevarati sunt frati. Ei, adica noi crestinii, nu suntem facatori de reguli sau schimbatori de reguli, care mai apoi sa se transmita din generatie in generatie, cum au facut unii de 2000 de ani incoace. De ce face Domnul Isus regulile si e Singurul care le poate face? Ne spune chiar El in Matei 28:18 –
 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: „Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.” 
Iar in alt verset El zice:
 „Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu…” (Matei 11:27)
    De ce trebuie sa ascultam numai de cele scrise in Biblie? Pentru ca si asta este scris in Biblie, prin apostolul Pavel: 
„… Sa nu treceti peste „ce este scris.” (1Corinteni 4:6) 
    Domnul Isus a avut cuvinte taioase la adresa celor care tin traditii si nu respecta Cuvantul Sfant si astfel desfiinteaza Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei lor. El  le zice:
„…Fatarnicilor,bine a proorocit Isaia despre voi, cand a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, invatind ca invataturi niste porunci omenesti.”(Matei 15:7-9)  
    I.  Sa vedem deci ce ne spune Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu in legatura cu aceasta sarbatoare.
   1. Din Biblie aflam ca parintii pamantesti ai Domnului Isus au fost Iosif si Maria. Iosif, doar ca un tata adoptiv, pentru ca Maria a ramas insarcinata de la DUHUL SFANT, asa cum a vestit ingerul Gavril despre care gasim scris in Evanghelia dupa Matei si Luca, primul capitol (nu dau prea multe versete, dar cei ce vor sa stie mai clar, pot sa citeasca in Cartea Sfanta).
 2.Numele ISUS pe care L-a primit copilul la nastere, il gasim tot in textele aratate mai sus: ISUS inseamna Salvator. HRISTOS (CRISTOS) in limba greaca si MESIA in limba ebraica inseamna Unsul, Trimisul. 
    Deci Isus Hristos inseamna Salvatorul Uns, sau Trimis de Dumnezeu pe Pamant, avand misiunea sa salveze oamenii de la iad.
   3. Locul nasterii Domnului Isus Hristos este Betleemul, asa cum a mentionat evanghelistul Matei in evanghelia sa, capitolul 2, versetul 5, si asa cum a fost proorocit cu sute de ani inainte de proorocul Mica (vezi Mica 5:2).
4. Data de 25 decembrie la care se sarbatoreste nasterea Domnului Isus Hristos, este o data conventionala pe care nu o gasim mentionata in Biblie. Este esential insa ca spiritul acestei sarbatori sa fie respectat, asa cum cere Dumnezeu in intreaga Biblie.
   Nu e important CAND sarbatorim, ci CUM sarbatorim. Toate zilele sunt de la DUMNEZEU; El le-a facut (vezi Genesa capitolul 1). Unii „crestini” sarbatoresc in chefuri, betii, injuraturi, etc., paganii sarbatoresc si ei idolii lor, cand vor ei. Crestinii ADEVARATI, adica urmasii Lui CRISTOS, trebuie sa multumeasca in fiecare zi Lui DUMNEZEU ca atrimis pe FIUL SAU pe Pamant, ca sa salveze oamenii de la iad, sa-I multumeasca DOMNULUI ISUS HRISTOS ca a acceptat sa faca voia TATALUI, venind aici sa moara pentru pacatele noastre, in locul nostru si sa ne duca in RAI!
5. Sarbatoarea nasterii Domnului Isus Hristos este o sarbatoare care se manifesta prin multa cantare si bucurie. E normal si e bine sa fie asa, caci venirea pe lume a Fiului lui Dumnezeu a fost facuta cunoscuta printr-un mesaj insotit de cantarea ingerilor. Ingerii au mentionat in mesajul lor ca vestea adusa de ei e un prilej de mare bucurie pentru tot norodul, fiindca S-a nascut un Mantuitor care este HristosDomnul. Cantarile de lauda aduse Dumnezeului Prea Inalt, care a conceput tot planul de salvare al omenirii, trimitand pe Unicul Sau Fiu pe pamant, sigur ca sunt justificate si necesare. Auzim insa in vremea noastra si unele cantari sau colinde care au continutul denaturat. Atentie la continut! 
  II. Cateva lucruri gresite pe care le fac unii, care spun ca sarbatoresc…craciunul!
   1. Cantarile ori colindele nu au voie sa preamareasca oameni. Multe colinde il canta pe Mos Craciun sau Mos Gerila (ateul), care se zice ca ar aduce „daruri multe la fetite si baieti”, lucru neadevarat. Adevarul e ca tot ce primim bun e de la Dumnezeu si Darul cel mai mare e Fiul Sau, Domnul Isus. Acest lucru trebuie sa-l spunem, sa-l cantam si sa-i invatam pe copiii nostri. Nu sa-i hranim cu lucruri neadevarate.
    Sarbatorirea propriu-zisa a nasterii Domnului Isus Hristos este o problema foarte serioasa. Multi „crestini” nu sarbatoresc asa cum ne descrie doctorul Luca in capitol 2 al evangheliei sale, ca o faceau ingerii si pastorii. Ei se bucurau si laudau pe Dumnezeu. 
  2. Astazi multi isi risipesc timpul care ar trebui dedicat sarbatoririi, doar stand in fata televizorului, ori imbuibandu-se cu mancare si bautura, sau se aduna in sali de petrecere, unde numai pe Dumnezeu nu-L lauda, ci cu vorbe si injuraturi urate determinate de bautura pe care n-o pot stapani, fac un serviciu Celui rau. Acestia nici macar nu-si dau seama de starea lor, caci dupa „Craciun”, se lauda ei insisi cat de mult au putut bea si cum s-au imbatat, de a trebuit sa-i poarte altii. Nu cred ca trebuie sa aduc argumente in privinta celor de mai sus, pentru ca sunt lucruri bine cunoscute de noi toti.
   3. De asemenea, si pomul de „Craciun” este un obicei luat din afara Bibliei. Vedeti ca nu i se spune „pomul Domnului Isus”, ci al „Craciunului”. Deci pomul NU e facut de craciun, ci de DUMNEZEU, si nu poate fi numit, atribuit sau daruit unei persoane inexistente!  Exista pericolul ca cei care practica obiceiuri neconforme cu ceea ce spune si cere Biblia, sa greseasca, sau chiar sa pacatuiasca. Amestecarea aspectelor sarbatoririi nasterii Domnului cu lucruri care duc la fapte gresite, este o cale care poate duce la greseli mari, care poate duce chiar la pacatul blasfemiei. Se impune o mare atentie la felul in care putem, si in care trebuie sa sarbatorim nasterea Domnului Isus Hristos.
    Nu vreau sa jignesc pe cineva, ci doar vreau sa spun lucrurilor pe nume, adica adevarul, si sa trag un semnal de alarma ca sarbatoarea nasterii Domnului Isus Hristos se poate sarbatori in chip minunat dar se poate sarbatori si in chip gresit sau chiar intr-un mod pacatos.
           Concluzii: 

Ce-i de facut? Inapoi la Biblie sa vedem ce ne spune Dumnezeu, Domnul Isus, in legatura cu aceasta sarbatoare si cu alte sarbatori care sunt legate de DUMNEZEU, DOMNUL ISUS HRISTOS, DUHUL SFANT, personajele cele mai importante din Biblie si din Univers. Sunt multe alte sarbatori in care oamenii ii slavesc pe oameni, nu pe DUMNEZEUSINGURUL care merita TOATA Slava (nu numai o parte). Numai citind Biblia putem vedea diferenta dintre voia Domnului si voia omului.

    Sa vedem care-i voia Domnului. Se gaseste in multe locuri in Biblie, si stiu ca sunt multi crestini care se silesc s-o implineasca cu bucurie. In primul rand ce ar trebui si ce n-ar trebui sa facem, nu  numai in anumite zile dedicate special unor sarbatori, ci in fiecare zi a vietii noastre? In epistola catre romani, apostolul Pavel scrie:
 Sa traim frumos ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma.”(Romani 13:13)
     Deci trebuie sa traim frumos si sa eliminam din zilele de sarbatoare si din toate zilele vietii noastre  ceea ce nu-I place Lui DUMNEZEU! Ce ar trebui sa facem? Sa ascultam indemnul Biblie care spune: 
„Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul, si El ii va rasplati binefacerea.” (Proverbe 19:17). 
 Si cand va veni vremea rasplatirii…,
 „Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.” Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete, si Ti-am dat de ai baut? Cand Te-am vazut noi strain, si Te-am primit? Sau gol, si Te-am imbracat? Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita, si am venit pe la Tine?” Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.”(Matei 25:34-40) 
Asta-i promisiunea Domnului ISUS HRISTOSFiul lui DUMNEZEU, Cel sarbatorit, pentru toti cei care implinesc voia Lui!
    Curand vom sarbatori din nou venirea in lumea noastra a Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Daca unii L-ati sarbatorit pana acum intr-un mod care Lui nu I-a placut, haideti ca incepand cu anul acesta sa-L sarbatoriti altfel. 
   Daca Dumnezeu ne-a dat Darul acesta atat de mare, pe Singurul Sau Fiu, sa-I dam si noi viata noastra Lui, adica sa traim in voia Sa. A da daruri celor nevoiasi este un lucru apreciat in mod deosebit de Domnul Isus, care pur si simplu se identifica cu ei, ca si cand noi I-am darui Lui Insusi, iar rasplatire mai mare decat sa ajungi la dreapta Lui, nu exista! Si sa nu uitam ca El va reveni in curand sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui. Cand daruim ceva cuiva, sa nu uitam sa mentionam ca facem aceasta „In Numele Domnului ISUS HRISTOS!
      Trebuie sa fim documentati si sa intelegem ca existent DOMNULUI ISUS HRISTOS nu a inceput in urma cu 2.000 de ani, ci EL este din vesnicie. Iata ce scrie in Coloseni 1:15-19:
15. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea.
16. Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
18. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea.
19. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, …
​      ​
Asta ca sa stim cu CINE avem de-a face si pe cine sarbatorim!
     Sa nu uitam ca sarbatorim Nasterea DOMNULUI ISUS HRISTOS, adica venirea Lui pe Pamant, care s-a facut asemanator cu venirea fiecarui om. Glorie LUI in Veci !  Amin!
                               Ioan Burca – robul DOMNULUI
                                       Doctor in Teologie
        Într-un sondaj de opinie, copiilor între șase și doisprezece ani li s-a pus întrebarea: “Știi de ce sărbătorim Crăciunul?”. Fiecare al treilea copil nu cunoștea scopul adevărat, și anume nașterea Mântuitorului Isus Hristos în Betleem, ceea ce au și recunoscut sincer. Aproximativ 15 procente au fost de părere că “trebuie să fie în legătură cu Isus”. Afirmațiile celorlalți erau departe de adevăr. Ei spuneau că sărbătoarea de Crăciun are legătură cu iarna, că vine Moș Crăciun, sau pur și simplu se sărbătorește. Mulți au inversat cauza cu efectul și au afirmat că se sărbătorește Crăciunul pentru că” este vacanță şi vine bunica…”,” pentru că primesc copiii cadouri”, “este mâncare multă și bună” sau” că magazinele să vândă mult”.
        Dar culmea acestor răspunsuri a fost:” La Crăciun ne gândim că Moș Crăciun a murit!”.
       Oare să râdem sau să plângem auzind astfel de răspunsuri? Această neştiinţă este moştenirea unei societăţi care se afla departe de Dumnezeu, care a făcut din Isus-Mos Crăciun. Dar nu Moş Crăciun s-a născut într-o iesle, nu el a mers pentru noi la cruce, ci însuşi Isus Cristos ne-a adus mântuirea, ca să putem ajunge în cer.
 
      Acesta este rezultatul învăţăturii primite de copii de la părinţi şi de la învăţătorii spirituali, care învăţători ne atrag mereu atenţia că poporul român e creştin de 2000 de ani, nu de ieri sau de alaltăieri! Părinţii şi învăţătorii spirituali n-au habar de ceea ce scrie în BIBLIE, şi propaga cu putere traditiite strămoşeşti, care-L scot pe DUMNEZEU şi pe DOMNUL ISUS din viaţa lor. DOAMNE ai milă de poporul român! AMIN!
Betleeme – Canta: Cristian si Cristiana Vaduva
 
In Betleem e-o mare minune! – Canta: Adriana Stoica
 
” ALELUIA ” de Handel – Canta: Cvartet (engleza)
 
Pe bolta Cerului senin – Canta: „Speranta”
 
Osana, in Cer si pe Pamant! _ Canta: Adriana Stoica
 
ISUS in lumea noastra a venit – Canta: „Speranta”

John Piper – El trebuie sa creasca iar eu sa ma micsorez

John Piper

Mesaj din ciclul de predici „Evanghelia lui Ioan”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
Sursa: http://www.resursecrestine.ro

Ioan 3:30 – Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

VIDEO by Fiti Oameni TV

What are the Different Views of when Jesus will Return?

VIDEO by John Ankerberg

“…ci izbaveste- ne de cel rau…” Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu

“…ci izbaveste- ne de cel rau…”

Matei 6: 13

            Cu totii avem parte in lumea aceata si de ceea ce este rau. Oameni rai, planuri rele, vremuri rele, vorbe rele, etc. Dincolo de toate acestea, cel mai mare rau este Diavolul. El este cel rau ! Se investeste pe sine sa faca numai si numai rau. Are experienta de veacuri in arta raului, nimeni nu il intrece.

Domnul Isus, in rugaciunea domneasca, ne invata sa cerem sa fim izbaviti de el. In mod desavarsit, El ne poate ajuta datorita faptului ca e mai tare decat Diavolul. A inceput campania de infrangere la crucea Golgotei si o va ispravi in ziua aceea mare si glorioasa cand cel rau va fi aruncat in adanc. In virtutea acestei calitati de mare biruitor, numai Domnul nostru poate sa ne vina in ajutor in lupta aceasta inegala si nedereapta. Ca sa fim izbaviti, trebuie sa stim cateva lucruri.

In primul rand, izbavirea noastra trebuie ceruta.

Lucrul acesta implica faptul ca noi deja stim Cine poate sa ne ajute. Apeland la Domnul pentru izbavire, noi recunoastem potentialul pe care El il are in lupta cu cel rau. Ii cerem sa ne ajute, Ii cerem sa limiteze interventia Diavolului in viata noastra, Ii cerem sa fim scapati din cursele perfide in care putem fi prinsi. Important este sa nu uitam aceasta nevoie mare pe care o avem de a striga dupa sprijin. Atunci cand o astfel de cerere este uitata, noi subestimam pericolul in care ne gasim si in acelasi timp, ne tratam pe noi insine cu o indiferenta periculoasa.

In al doilea rand, izbavirea noastra trebuie evaluata.

Fratii mei, stiti din ce suntem scapati ? Stiti cine cauta sa puna stapanire pe noi ? Cu siguranta stiti ! E vorba de cel mai de temut dusman, e vorba de sufletele noastre, e vorba de viata eterna care poate fi in rai sau in iad. Aici nu este in discutie un lucru oarecare, o mica problema care sa nu ma intereseze prea mult, ci este inaintea fiecaruia acea mare izbavire pe care eu trebuie sa o cantaresc corect. Da, ma izbaveste Domnul si eu trebuie sa pricep din ce sunt izbavit.

In al treilea rand, izbavirea trebuie marturisita.

Domnul Isus ii provoca pe cei carora le facea mult bine sa le spuna si altora ce le- a facut Domnul lor. Ca marturie, ca sarbatoare, ca pricina de incurajare pentru altii, ca motiv de multumire pentru toata Biserica lui Hristos. Avem ce spune. Ganditi- va numai la situatiile din care suntem izbaviti…cate sunt, cum sunt, unde sunt. Marturia de felul acesta se constituie in predici foarte puternice.

Sa traim in biruinta lui Hristos !

Pastor Ioan Cocirteu

CITESTE  –

  1. “Tatal nostru…” – Pastor Ioan Cocirteu
  2. …care esti in ceruri – Pastor Ioan Cocirteu
  3. “…Sfinteasca- se Numele Tau; “ Pastor Ioan Cocirteu
  4.  “…vie imparatia Ta…” Pastor Ioan Cocirteu
  5. “…faca- se voia Ta, precum in cer si pe pamant.” – Pastor Ioan Cocirteu
  6. “…si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; …“ – Pastor Ioan Cocirteu
  7. „…si nu ne duce in ispita…” – Pastor Ioan Cocirteu

 

 

 

What Does Matthew 24 tell us about the Return of Jesus?

Matthew 24-29-30 Jesus return after the tribulation

Many Christians expect Jesus to return in their lifetime. Why? Because Jesus promised, “I will come again and receive you unto Myself.” At the rapture, the apostle Paul writes Christians will be caught up from the earth, or raptured, to meet Christ in the air, and to travel with Him to His father’s house in heaven. But at Christ’s second coming, different events happen. The Bible says Jesus will come all the way down to planet earth, where His feet will stand on the Mount of Olives. He will rescue believers and usher them into His millennial kingdom on earth. What are the eight differences the Bible teaches will occur at the rapture that will not happen at the second coming? And what are the eight different things that will happen at the second coming that will not occur at the rapture?

My guests today are: Dr. Renald Showers, widely recognized as one of the most distinguished theologians in America, and author of numerous books. My second guest is international journalist and prophecy scholar Dr. Jimmy DeYoung, who has lived and worked in the Middle East for over 20 years. He will report on how events in our world today are rapidly leading toward the events the ancient Jewish prophets predicted will come about in the last day.

VIDEO by John Ankerberg

R.C. Sproul: Can We Enjoy Heaven Knowing of Loved Ones in Hell?

Many of the toughest questions Christians face from skeptics involve the doctrine of eternal punishment and hell. But it is not only unbelievers who ask questions about hell. Many Christians have unbelieving loved ones who have died, and they wonder how they can enjoy heaven knowing that their loved ones are in hell. In this lecture, Dr. R.C. Sproul helps Christians understand what the Bible has to say about this deeply troubling question.

VIDEO by Ligonier Ministries

Ready or Not, Here I Come! Greg Laurie

VIDEO by Harvest: Greg Laurie

= ISUS HRISTOS: „Eu Vin Curand ” !!! =

Iata, Eu vin in curand. Isus

Fii gata, El vine! Vino, Doamne Isuse Apocalipsa 22:20

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,
Toata Gloria in Veci !!!

=ISUS HRISTOS:„Eu Vin Curand”!!! =

​ ​Pe oamenii de pe strada, cu mai multa sau mai putina carte, familiarizati sau nu cu Cuv​a​ntul lui Dumnezeu, ii auzi spun​a​nd: „Vine sfa​rsitul lumii”, „Urmeaza sa se int​a​mple ceva”,​ „vine al III – lea Razboi Mondial, care va fi nuclear”​ … Expresii ca acestea au suportul in ceea ce ei vad ca se int​a​mpla in societate, in lume (ma refer la relele pe care le fac oamenii, la culmea la care a ajuns raul in lume, la degradarea la care au ajuns relatiile dintre oameni, la amenintarile tot mai mari de razboi, la catastrofele tot mai ​mari​ si mai numeroase care se abat asupra ​P​am​a​ntului: seceta, uragane, inundatii, cutremure, foamete, boli etc). Oamenii simt si afirma ideia ca Dumnezeu n-o sa mai rabde mult timp si o sa intervina ferm in istoria ​P​am​a​ntului. Unii cu mai multe, altii cu mai putine cunostinte biblice, ​au ​lega​t​ anul 2​.​000​ ​ de evenimentele iesite din comu​n care ar fi urmat​ sa se int​a​mple pe ​P​am​a​nt, crez​a​nd ca acest an va fi ultimul din istoria omenirii.

Cuvintele din titlu​,​ „Eu vin curand”, sunt un citat din cartea Apocalipsa lui Ioan. Ele au fost spuse de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, si confirma ceea ce oamenii simt  ca pluteste in aer. Revenirea Domnului Isus pe Pamant este descrisa in Biblie ca un eveniment de o amploare deosebita si avand implicatii mari asupra omenirii. Va fi cu totul altfel decat prima Lui venire, ca​nd s-a nascut ca un copilas in Betleem.

„Eu vin curand” ​ este deci un Cuvant al Fiului lui Dumnezeu, si de aceea trebuie sa luam seama la el. 
​Ganditi-va ​ ca daca un cuvant al unui presedinte de stat (sau chiar al altora mai mici) are greutate, cu cat mai mult are putere ceea ce este rostit de Printul Universului!​

„Eu vin curand”​ este o promisiune facuta celor apropiati Lui, celor ce I-au urmat invatatura, este o aducere aminte pentru cei ce poate au uitat promisiunea facuta de Domnul lor.

„Eu vin curand”​este si o amenintare la adresa celor ce L-au nesocotit, L-au batjocorit pe El si pe urmasii Lui. 
Acest lucru e spus mult mai raspicat in Apocalipsa 1:7:

„Iata ca El vine pe nori, si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamintului se vor boci din pricina Lui!”

El va veni FOARTE​ ​curand chiar daca unii nu cred asta. Necredinta lor nu poate influenta cu nimic acest eveniment. Dimpotriva, necredinta, cresterea cunostintei dar si a pacatului, sunt cateva din teva din lucrurile profetite (prezise) in Biblie, care preced venirea Domnului Isus. Deci chiar si prin necredinta lor ei confirma faptul ca Domnul Isus va reveni curand. In poporul român cei ce nu cred in Dumnezeu si in Biblie sunt putini. Majoritatea covarsitoare s-au declarat a fi crestini, deci cred ca ceea ce spune Biblia e adevarat. Exista insa o problema esentiala, si anume faptul ca multi dintre cei care poarta numele de crestin n-ar dori ca Domnul Isus Hristos sa vina atat de curand! De ce oare? Raspunsul e foarte simplu. Ei stiu ca starea in care se afla, cu vorbele pe care le folosesc si faptele pe care le fac, nu este cea potrivita pentru a da ochii cu Cel pe care ei Il numesc Domnul lor. 

Photo credit www.pinterest.com

Scopul revenirii Domnului Isus e scris foarte clar in acelasi verset 12 din Apocalipsa 22: 

„Iata, Eu vin curind; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui”.

El va rasplati pe fiecare dupa felul in care a urmat sau nu, invatatura Sa.

Rasplatirea e simpla si ea imparte oamenii in doua parti: prima este cea in care intra cei ce L-au urmat pe Domnul Isus si au cautat sa duca o viata sfanta, iar a doua categorie cuprinde pe cei ce nu L-au ascultat si au trait in poftele lor, au dus o viata de pacat. 

 Cind te uiti cum vor fi rasplatiti cei ce au trait in pacate, iti ajunge un singur verset din Biblie ca sa te ingrozesti. Iata-l: 

„Dar cit despre fricosi, necredinciosi, sci​​rbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor e in iazul care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua (Apocalipsa 21:8).

​ ​E mult mai frumos, si totodata e greu sa te opresti la un singur verset cind e vorba sa citesti cum vor fi rasplatiti cei ce L-au ascultat pe Dumnezeu: 

„Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate!” (Apocalipsa 22:14).  

Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu” (Apocalipsa 8:7).  

E mare lucru sa te infieze un imparat, sau sef de stat, dar Seful Universului?

ISUS HRISTOS FOARTE  va reveni FOARTE curand asa cum a promis! 

 Felul in care va veni,  sau timpul, nu e atat de important pentru noi oamenii. Ceea ce e important, esential, e felul in care ne va gasi, si daca suntem pregatiti sa-L intalnim sau nu. Daca suntem pregatiti, sa ne pregatim ACUMA pentru ca nu se stie momentul cand apare!

    ​
Sa ne ajute Dumnezeu sa ducem o viata sfanta, pentru ca la acest anunt „Eu vin curand”sa putem raspunde ca in Apocalipsa 22:20: 
„VINO, DOAMNE ISUSE!”
Amin!​
Ioan Burca – robul DOMNULUI​
​                                                                Doctor in Teologie​
​ ​

O Zi MARE Vine! Canta: fr. Bucurici
Poporule, esti tu oare pregatit?! –
Canta: Daniel Popa
E Timpul sa ne Pregatim! – Canta: „Speranta”
Trezeste, DOAMNE, Romania!
Canta: Fratii Sfara
Cand se vor citi numele, acolo-i fi! –
Canta: Lidia Farcas
TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 
                                            Toata Gloria in Veci !!!
                                              Stimati Vizitatori

                  Va prezentam 2 link-uri, care contin 
          Cuvantul si Minunile Lui DUMNEZEU in viata unor oameni. 

               Va dorim vizionare si auditie Placuta si Benefica!
      Pe link-ul nr. 1, dati click pe camera de filmat, aceea mica
  din dreapta,  sau pe difuzorul mic din dreapta, pentru cele audio.
     1.  http://perlesicomori.net/  (audio si video)
     Pe link-ul nr2,  ” Esenta BIBLIEI ” , gasiti Lucrurile ESENTIALE 
 pe care un om trebuie sa le STIE si sa le FACA, si altele sa stie
sa NU le faca, pentru a fi salvat de la iad si a-i arata SINGURA CALE spre RAI,
care este DOMNUL ISUS HRISTOS FIUL Lui DUMNEZEU !!!
DUMNEZEU sa va Binecuvanteze!
                                            Cu tot respectul,
                                  Ioan Burca – robul DOMNULUI,
                                          Doctor in Teologie
 “Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.

„Sin is Cosmic Treason” (VIDEO)

RC Sproul offers profound insight into the issue of holiness. Watch the video to understand more! http://vision4living.org/p4c/

P4C15 : "Sin is Cosmic Treason" from Vision4Living Ministries on Vimeo.

„Cei 12” – Linia a treia (Iacov, Tadeu, Simon, Iuda) (6) Catalin Cristian

Cei 12 Isus Cina cea de Taina captura Credo TV Da Vinci

Din aceeasi serie –

Aercurat – Catalin Cristian – „Cei 12” – Linia a treia (Iacov, Tadeu, Simon, Iuda) (6)

VIDEO by Credo TV

Rei Abrudan – „Cei 12” – Codul lui DaVinci

Crestinismul nu a inceput intr-o maniera obisnuita, a inceput cu oameni alergand. De ce alergau? Pentru ca odata cu invierea, cei 12 au crezut ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu… si crezand n-au mai putut sa stea locului. Toti au murit de morti violente…. Oameni acestia au pornit cea mai mare ofensiva din istoria omenirii, ofensiva care nu a incetat nici pana acum.

… oamenii acestia care au rascolit lumea au venit si aici… Faptele Apostolilor 17:6

Aceasta lucrare DaVinci, pictura ‘Cina cea de Taina’ a fost subiectul multor teorii al conspiratiei si a tot soiul de teorii oculte. Aceste raman sa le descoperim in saptamanile (emisiunile) viitoare:

Aercurat – Rei Abrudan & Voicu Brajean

 „Cei 12” – Codul lui DaVinci (1) Cina cea de taina

Asta seara va fi seara a doua picturi ce au o radacina comuna. Doua picturi, daca vreti, care vorbesc despre 12 oameni: „Cei 12”. 12 oameni, plus alti cativa, au inceput sa alerge nebuneste. In momentul in care au priceput ca Isus Hristos a inviat, acesti 12 oameni si-au inceput alergarea. Nimic nu i-a putut opri din alergarea lor si toti au murit de morti violente. Cei 12 sunt oamenii care au rascolit lumea, dupa cum ii caracterizeaza oficialitatile din Tesalonic, care-l prin de Pavel si pe Sila si-l aduc in piata cetatii.  spre judecata. Si acolo, prezentandu-i multimii, se uita la ei si striga oamenii acestia, ii anunta in felul urmator: „Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici..”

In seara aceasta, as vrea sa vi-i prezint pe cei 12 prin intermediul primei picturi. In orasul Milano, in Biserica Santa Maria De Le Grazie, se poate vedea aceasta capodoperaa picturii, e drept, putin cam mancata de vreme. Dar ea reprezinta sau infatiseaza grupul celor 12 care au schimbat fata lumii pentru totdeauna. Tabloul moral ilustreaza scena din Ioan 13:21-22. Leonardo DaVinci, cand a inceput sa o picteze, a avut in minte aceasta scena din viata lui Isus.  Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte. – Ioan 13:21-22 

Acest lucru il vedeti in tabloul lui DaVinci – Cina cea de Taina. Ceea ce vedem acolo sunt reactiile celor 12 la primirea acestei vesti. Foarte pe scurt, sa ne uitam la acest prim tablou. Apostolii- identitatea fiecarui apostol din pictura este confirmata chiar de catre DaVinci, descoperinduse, gasinduse notitele si schitele lucrarii. Ii vedeti numiti acolo. De la stanga la dreapta, cei 12 ucenici sunt infatisati in 4 grupuri de cate 3, fiecare reactionand in felul lui propriu la vestea primita.

  1. Grupul 1 – Bartolomeu, , Iacov si Andrei. Uitati-va la ei, sunt surprinsi inspaimantati. Andrei este pe punctul de a-si ridica mainile, sugerand o miscar genul: Nu se poate, stop!
  2. Grupul al doilea – Iuda Iscarioteanul. Uitati-va la el. Este lasat putin pe spate. o postura defensiva. Langa el, Petru, tine in mana un cutit si pare infuriat; in timp ce, tanarul Ioan, cel mai tanar dintre ucenici, pare a ceda, pare ca lesina. Se inmoaie tot pe umarul lui Petru.
  3. Grupul al treilea – Toma este suparat. Iacov este socat. Filip vrea o explicatie.
  4. Grupul al patrulea – Iuda, zis Tadeu, si Matei, se intorc spre Simon zelotul pentru a cere raspunsuri.

12 oameni, 12 indivizi cuprinsi de framantare, gesticuland si exprimand diferite nuante de oroare, manie, neincredere. Mesajul celor 12 este viu, este uman si in total contrast cu mima senina a Domnului Isus. Uitati-va putin la Iuda Iscarioteanul. In cele mai multe picturi cu titlul ‘Cina cea de Taina’, Iuda este singurul care fie nu are o aureola de sfant deasupra capului, fie este asezat separat la masa de ceilalti. Leonardo DaVinci ii aseaza pe toti la aceeasi masa si de aceeasi parte a mesei, astfel incat sa fie cu fata la noi, la privitori. Dar, chiar si asa, Iuda este semnalizat aparte. In primul rand, are un saculet in mana, simboliznad cei 30 de arginti. De asemenea, daca va uitai cu atentie,  vedeti solnita varsata cu sare, pe masa, un simbol al tradarii. „Cand sarea isi pierde puterea de-a mai sara, nu mai este buna de nimic altceva, decat de a fi aruncata.” Si apoi, daca va uitati si mai atent la Iuda, veti vedea ca nivelul capului lui este mai jos decat tuturor celorlalti. Este pozitionat mai jos si este singurul aflat intr-un soi de umbra.

Alte cateva observatii? Modelele folosite de DaVinci sunt oameni reali gasiti pe strazile lui Milano, sa-i foloseasca in locul acelor fete a celor 12.Tabloul are si un simbolism matematic. Pictura contine o serie de aluzii la numarul 2- posibil simbolizand trinitatea. Stilul de pictura se numeste ‘still life’.

Notite din primele 8:20 minute din video.

by Credo TV

Aercurat – Rei Abrudan – „Cei 12”

– Codul lui DaVinci (2)

12 oameni, impresionanti prin banalitatea lor, prin nedesavarsirea lor, prin transformarea de care au avut parte, prin puterea de care au fost alimentati. La acesti 12 o sa ne uitam la intalnirile care urmeaza. Stau si ma gandesc inca de la inceput. Ce au avut ei atata de special, incat sa revolutioneze lumea cum n-a facut-o nimeniin istoria umanitatii. Ce au avut oamenii astia in ei? Oare am putea invata ceva de la ei?

[….] as vrea sa ne uitam mai aproape la pictura in seara aceasta. Sigur, acest grup de oameni a mai fost infatisati si de alti pictori de-a lungul istoriei. Dar nici una dintre aceste lucrari nu a starnit mai multe controverse , teorii conspirative si teorii oculte, decat pictura lui DaVinci. Cea mai recenta si masiva resuscitare  a acestor conspiratii a fost best sellerul lui Dan Brown ‘Codul lui DaVinci’. Si in aceasta carte, Brown,  se refera la cateva presupuse mesaje criptice inserate de DaVinci in lucrarea de arta numita ‘Cina cea de Taina’. Potrivit romanului, Leonardo era membrul unei societati secrete secrete numita Staretia Sionului. O societate secreta, care era dedicata sa pastreze cateva „adevaruri”, anume, urmatoarele:

  • Isus o desemnase de fapt pe Maria Magdalena sa-i fie succesor, lucru care Petru nu l-a acceptat nicicum. Asa, ca a conspirat din rasputeri  in directia inlaturarii a Maria Magdalena.
  • Un alt secret pe care Dan Brown incearca sa ni-l bage pe gat, este faptul ca Isus si Maria au fost casatoriti si au avut copii. Brown sustine ca Maria Magdalena era de sange regal, din tribul lui Beniamin. La crucificare, spune el, Maria era insarcinata cu copilul lui Isus si apoi s-a mutat in Franta, unde a devenit radacina dinastiei regale Merovingiene.
  • In aceeasi carte, Dan Brown, mai incearca sa mai introduca un asa zis adevar si anume „Legenda Sfantului Gral” , potirul din care a baut Isus, este de fapt Maria Magdalena, sacrul feminin, spune el. Vasul, potirul care a purtat copilul Isus

Haideti sa ne uitam putin la acest cod a lui DaVinci urmarind pictura sau asa zis cod a lui DaVinci. (Notite din primele 4:30 minute)

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari