George Galis despre Biserica Philadelphia la inceput si cum a fost ales ca Pastor

M a fost plina de surprize pentru grupul nostru de romani emigranti. Fiecare familie aveam rentata o locuinta comfortabila, aveam un loc de munca , copiii nostri frecventau scolile publice, frecventam cu regularitate Biserica.
Prima clasa de scoala duminicala a copiilor. Invatatoare: Magdalena Isfan (Ciobanasiu) Photo credit Facebook
In aceasta toamna (’73) am facut o calatorie pana la Springfield Missouri la  Scoala de Teologie – Assembly of God, unde s-au inscris Magdalena Isfan si Ioan Buia, cari au ramas sa frecventeze anul I .

Magdalena si Teofil Ciobanasiu. Maggie a fost prima studenta la seminar si invatatoarea copiilor la Biserica Philadelphia. George Galis, Aurel Leahu, Petru Tivadar, fratele Iorgovan, Ion Pinzaru.

Intorcandu-ne in Chicago,  ne-am hotarit ca din 20 Septembrie 1973 sa  fie ziua infiintarii Bisericii Penticostale din Nord Chicago. Am transmis aceasta hotarire si fratilor de la Biserica din South Chicago. A urmat zile si saptamini de organizare. Pentru ca hotarirea generala a fost ca eu sa preiau conducerea Bisericii si a comitetului care a fost ales, am luat legatura cu Pastorul Bisericii Baptiste de atunci: Fr. Alexa Popovici, cu care m-am sfatuit si care mi-a dat tot concursul ca eu sa fac fata problemelor spirituale, urmand saptaminal un curs pastoral organizat de fratele Alexa Popovici, care m-a ajutat foarte mult imbogatindu-mi cunostiintele, strict necesare. Doi ani de zile a durat formarea mea ca slujitor.
Corul Bisericii Philadelphia – Lawrence Ave.  Dirijor George Muntean
In 1975 am reusit sa cumparam Prima Casa de Rugaciune la adresa 3140 W. Lawrence Ave din Chicago. Biserica la avut ca Prezbiter pe Fr. Iorgovan Stefan si casier pe Fr. Samuil Isfan. Formatiile muzicale conduse de Ghita Munteanu, Dorel Micula si Teofil Ciobanasu, formau programele Bisericii. Desi am fost ales Pastor al  Bisericii eu inca nu aveam nici o ordinare.
.
Fr. Iorgovan, Prezbiterul Bisericii  m-a pus la un test ciudat de care eu nu stiam deloc. Iata cum s-a petrecut: „Intr-o zi vine la mine un frate si imi spune: „M-ai jignit si trebuie sa-ti ceri iertare.” Il intreb cum si cand l-am jignit? Eu nu stiu cum te-am jignit. Dar eu totusi vroiam sa-i cer iertare. Iar el atunci imi spune: Tu trebuie sa-mi ceri iertare in fata prezbiterului si in fata comitetului.
.
Eu ii spun atunci caci asta nu este biblic, dar el insista cu tarie si iata-ne pe toti impreuna. Incerc sa-i cer iertare, dar el  imi spune sa mergem cu totii in strada si acolo sa  imi ceri iertare. Nedumerit m-am dus cu ei in strada ca sa-mi cer iertare de la el, acolo in fata lor. Si iata-ne in strada. Fratele acela imi spune  atunci: Asteapta sa mai treaca si alti oameni pe strada ca sa vada si ei.
.
Intre timp trec mai multe persoane pe linga noi iar pirisul meu i-mi spune atunci:   Pune-te in  ghenunchi si asa sa-mi ceri iertare, lucru la care eu m-am opus, dar Prezbiterul imi, spune: Tu esti pastor si trebuie sa asculti. Eu atunci m-am asezat pe genunchi si in timp ce eu ii cerem iertare, ei toti au inceput sa rida de mine. In timp ce eu ma ridicam de pe genunchi  le-am spus atunci: Vad ca voi ma batjocoriti, pentru ce face-ti lucrul acesta?
.
Dar Prezbiterul imi spune atunci sa ma scol si sa fiu linistit caci totul este in regula. Au trecut cateva luni dupa aceasta intimplare si a venit ziua cand trebuia sa fiu ordinat diacon. Prezbiterul vine la mine si imi spune: Sa stii ca ai reusit la examen. L-am intrebat ce examen? „Intimplarea cu Iertarea. Nu ti-am spus  pina acum nimic ca sa vad daca nu te vei razbuna intr-un fel pe careva dintre noi. Eu atunci am inteles caci ei toti s-au vorbit  impreuna  sa insceneze aceasta intimplare ca sa-mi puna la incercare rabdarea.
Ion Strizu, Samuil Isfan, George Galis, Aurel Damian
In acel timp lagarele din Italia si Austria au inceput sa se inmulteasca cu romani scapati de jugul comunist. Biserica a inceput sa fie solicitata de organizatiile de Emigrare din Europa. Si zeci de emigranti ne-au solicitat Afidavide de suport, pentru a intra in USA. Primele familii cari ne-au solicitat si pe care i-am sponsorat au fost: Familia Brici, familia Covaci, familia Ciobanasu si multi altii. La sfirsitul anului 1978, Biserica numara 300 de membrii majori si numarul tot crestea. In perioada acestor ani a sosit in Biserica si fratele Petre Gaode, tatal fratelui John Gaode, care venea din Biserica din Zarand, Judetul Arad unde a fost Pastorul Bisericii locale.
.
Fratele Petre Gaode a fost un ajutor pretios in organizarea si conducerea Bisericii. In Chicago a mai sosit si fratele Nelu Lazar cu sotia sa Elena, si dansul era ordinat Prezbiter, ne-a fost deasemenea de folos in lucrarea din Biserica. Un tinar pe nume Nicu Garneata a avut un impact in lucrarea din  Biserica. Dorel Micula membru in comitet, fratele Berbec membru in comitet , si Petrica Reman.
Aproape saptaminal asteptam sa vina familii la aeroport, emigranti, sponsorati de Biserica noastra prin organizatiile Americane A.B.C. Baptist Church, Catholic Charities, Tolstoi si Lutheran Organization. Orisicine care ne-a solicitat ajutorul, l-a primit din partea Bisericii noastre, fara deosebire de crez. Personal am complectat peste 2500 de afidavide de emigrare, pe familii si individual. Aceste afidavide au fost aprobate de organizatiile oficiale  sponsorate de Guvernul American.
.
Pentru fiecare familie se pregatea un apartament, mobilat modest, mincare , transportul de la aeroport la locuinta. Inscrierea fiecarui emigrant la Social Security pentru dreptul de munca, inscrierea la curent si gas la companiile respective pentru apartamentele lor, inscrierea copiilor la scoala publica cautarea locurilor de munca pentru adulti. Inscrierea familiilor cu copii la Public AID, pentru ajutor de stat.Era o munca enorma, dar o faceam cu placere pentru toti aceia care veneau sponsorati de Biserica.Copiii mei mergeau adesea cu cei noi veniti la Agentia de Emigrare si daca trebuia ca ei sa lipseasca de la scoala.
Asteptarea familiilor la Aeroportul O’Hare Chicago. De obicei ii asteptam cintind cintare ‘ Glorie, glorie, Aleluia’ (Isus viata noastra noi pe Tine Te marim, citeodata veneau si fanfaristii. Am facut-o multi ani la rindul, pina cind autoritatile aeroportului au inceput sa interzica cintatul nostru.
Ordinare Ionica Buia, la Chicago oficiata la Biserica de pe Lawrence Avenue, Chicago de Superintendent Billy Rayburn (COG), Trandafir Sandru, Ionica Buia, Petru Gaode si Petru Tivadar.
.

George Galis Interviu

Pentru familie si prieteni care ii poarta dorul: George Galis un interviu cu vreo 3 ani in urma.

Pagina George Galis aici.

George W. Galis (1936-2011) de la a 43-a Conventie si Omagiu

Mi-e Dor de George, Florin Cimpean

De Pastorul Florin Cimpean-

A venit toamna aceasta cu suflul ei melancolic. Imi place toamna deoarece este o lectie despre viata. Observi cum se dezbraca natura de hainele pompoase, de culorile vii, adoptind straiele unei smerenii primare. E o golire de sine, de fastul si exuberanta verii. S-au ofilit florile, s-au desprins frunzele, s-a racit soarele, s-a imputinat lumina, s-au cules roadele, s-au pornit ploile. A venit toamna.

Dumnezeu a venit la cules si a adunat de pe ogorul harului sau roada cea mai pregatita, cea mai frumoasa, cea mai coapta, pe Tata George. In toamna asta, George n-a fost secerat de moarte, ci a fost cules de mana Stapanului sau, atat de tare ca tine universul, si atat de moale ca s-a lasat strapunsa la cruce. N-au venit solii mortii sa-l duca intr-un necunoscut abismal, ci au venit ingerii lui Dumnezeu sa-l promoveze in glorie.

George nu s-a ofilit ca o floare in gradina Domnului, n-a fost un copac desfrunzit inainte de vreme, lumina si cadura lui nu s-au imputinat, ci parca cu cat suferea mai mult cu atat stralucea mai mult. George a fost pomul de langa gard in care poame scumpe ard. N-a fost cel mai falnic, ci cel mai roditor. Batut mereu de furtuni si de trecatori, a produs mereu mai multe roade. N-a tinut doar umbra pamantului, n-a umbrit pe altii, ci a rodit mereu mai gustoase si dulci roade.

A venit vremea secerisului si Stapinul a venit l-a cules. A adunat roada cea mai coapta iar pe noi ne-a lasat sa ne coacem. Plecand de la noi, George ne-a lasat mai saraci, mai singuri, mai tristi, mai melancolici, dar a imbogatit si imbucurat cerul. Acum in hambarul paradisului divin roada lui straluceste.

click aici sa cititi mai departe pe situl Bisericii Philadelphia…

Vizitati pagina Bisericii Philadelphia aici si daca lasati comentarii, multe vor fi puse pe ecranul Bisericii la serviciile de priveghi.

Un mare om s-a inaltat la cer azi…

de Pastorul Constantin Aninoiu, Pitesti

“Un mare om a căzut azi dintre noi spune cândva David despre viteazul său.
Dar noi putem spune astăzi că un mare om s-a înălțat la cer din mijlocul nostru.
L-am cunoscut pe fratele Galeș în anul 1998 când am venit pentru prima dată în America, și sunt unul din cei 4000 de invitați ai săi, dar lacrimile nu pot manifesta suficienta recunoștă pe care i-o datorez declarându-mă fericit că am avut privilegiul să cunosc un asemenea pastor unic în toate privințele.
Unic în sfințeni, în modestie, în sfătuire, în relația cu frații, în ecumenie, în cultura Biblică pastorul cu cea ma vastă bibliotecă de peste 8000 de volume , având toată casa plină numai de cărți creștine, de o valoare inestimabilă.
Deșii nu ne-a unit decât frăția de Cruce, din momentul în care ne-am cunoscut am rămas atașați reciproc în dragostea Domnului.
După Congres am stabilit o întâlnire acasă la dânsul, dar suferința sa mare nu ne-a mai permis acest lucru, rămânând cu amintirea celor mai dulci cuvinte de rămas bun, cu bucurie și speranță, până la reîntâlnirea noastră în slavă.
Pe lângă toate aceste amintiri de 13 ani, de care nu eram vrednic, mai am 3 motive speciale.:
1 Mi-a dăruit o mapă hartă cu istoria lumii unică din Israel.
2 Mi-a tipărit primele 13 cărți în volumul „TREPTELE VIEȚII„
3 La plecarea mea în Israel mi-a dat adresa și telefonul pastorului din Ierusalim.
Ca și lumina Luceafărului, aceste astre nu apun niciodată, continuând să strălucească pentru toți cei care știu să prețuiască asemenea valori care ne sunt împrumutate temporar, chiar dacă aceștia sunt din ce în ce mai puțini.”

Constantin Aninoiu
Pitesti

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

George W. Galis (1936-2011) de la 43-a Conventie, posted with vodpod

Despartirea – Fratele George Galis a plecat la Domnul – Ultimele Informatii si link „In direct”

For my English readers and friends, I will be taking a break from blogging due to the death of my beloved father Pastor George W. Galis.

Cu adinca durere va anuntam ca Luni, Noiembrie 14, la orele 23:00 Fratele Galis, tatal nostru iubit a plecat la Domnul. Un adevarat slujitor, credincios cu o dragoste fara masura pentru Dumnezeu si pentru semenii lui a fost chemat acasa de Domnul. Multumim tuturor fratilor si surorilor pentru rugaciunile voastre rostite pentru sanatatea tatalui nostru, in mod special multumim bisericii noastre Philadelphia, impreuna cu Pastorul Florin Cimpean si comitetul bisericii. Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea voastra pentru taticul nostru si pentru familiile noastre. Va rugam sa ne purtati in rugaciunile voastre acum, pe noi cei ramasi in urma.

Serviciul de Priveghi/Serviciu Divin va fi astfel:

Link pentru programe LIVE (In Direct)

Biserica Philadelphia Church of God

1713 West  Sunnyside, in Chicago click here for Google maps

Duminica Noiembrie 20 – 5:00pm-10:00pm

Luni Noiembrie 21 – 7:00pm-10:00pm

Serviciul de Inmormintare

Marti Noiembrie 22 – 10 am12:30

George Galis – Ultimul indemn

Un scurt mesaj de la o persoana care l-a cunoscut pe Tatal nostru in care il caracterizeaza destul de bine:

Aici in tara”tutror posibilitatilor” ,bune ,cat si rele ,intre malurile abrupte ale neincredeii si confuziei, pastorul Galis a reusit sa suspende o punte intinsa si bine ancorata, o punte a increderii in lucrurile care nu se vad,o punte a simplitatii si credintei neclintite in Dumnezeu !. Pe aceasta punte a indrumat, canalizat si trecut , luandu-i de mana, (literalmente !) pe o multime de emigranti ,fara sa faca vre-o deosebire partinca, de crez, de orientare religioasa si. . .cel mai impresiv,chiar de cea politica !.Pastorul Galis – un Badea Cartan al penticostalilor, un reliefat exemplu de modestie – total imuna la mandrie si aroganta ,imuna la tentantele capcane ale caspitalismului american de lux si culoare !. Un slujitor real al Mantuitorului, un autentic vestitor la Crucii Lui ! . Acestui om al lui Dumnezeu ,George West Galis, niciodata cravata nu i-a intergit personalitatea ,nu l-a arnajat,nu l-a imputernicit chair si atunci cand “the costum” i-a cerut-o !. Personalitatea lui a sclipit si sclipeste in continuare exemplar, tocmai datorita acestei modestii !. Intreaga lui viata si-a consacrat-o prin a servi ,a ajuta, a sfatui , a consola, a ridica spiritul celor cu moral scazut, celor bolnavi trupeste ori sufleteste, folosind inelepciunea !. O intelepciune venita din Slavile Cersti , dobandita cu Biblia deschisa in ceasuri tarzii, in zeci si zeci de ceasuri pe genunchi,o intelepciune izvorata din adancul cugetului . o intelepciune insotita de un zabet cald, tamaduitor !.Un autentic crestin care cunostea atat cantitatea cat si timpul de adminstrare al “alifei” vobelor lui ! .
A plecat, dar parfumul ce ne-a ramas in urma pasilor lui opriti ,ne aminteste de Dealul Golgotei , de Via Dolorosa , de o Cruce Mare ,Grea si Noduroasa, pe care a dus-o cu drag ,zambind spre cei din jur,apoi privind in slavi ,spre fata zabitoare a Mantuitorului !. Frate Galis, te-ai dus sa-ti primesti rasplata alergarii tale ,sa -ti intlanesti iubita ta sotie, sa prinzi , sa strangi si sa saruti cu bucurie mana intinsa spre tine !.Mana Celui pe care l-ai slujit cu toata puterea ta, cu tot cugetul tau ,apostolic si exemplar !. Dumnezeu sa-ti mangaie familia ce-ti spune acum “La revedere ! “, cu ochi inlacrimati !

si o poezie –

A FOST ODATA ,un alt bland pastor ,sosit din East ! .

Fugar si el din East-ul Lumii Oropsite si apasate necrutator de Jugul Comuinist !.

Si a ajuns pastor la multe oi ratacitoare si fugare,

ce nu aveau nici vatra, nici pasune ,nici izvor !.

Bunul pastor ,cu grija le-a luat la pieptul lui,

le-a ocrotit si oblojit ,le-a indrumat spre pajisti verzi ,

spre UN CURAT ,ETERN IZVOR., blandul pastor, blandul pastor . . . . Numele lui era West !

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Pastorul care a Iubit Biserica

Pastorii Florin Cimpean, George Galis si Pavel Bochian Jr
de Pastor Assistent Pavel Bochian Jr.
 
            L-am cunoscut inainte de a-l fi vazut. In fiecare an de sarbatori tatal meu primea cate o felicitare de la fratele Galis.  Cand se intorcea din America, tati ne povestea de fratele George Galis care era pastor dar in acelasi timp lucra la un mare spital din Chicago unde era apreciat si respectat.
            De peste douazeci si unu de ani am avut ocazia sa-l cunosc indeaprope pe acest slujitor al lui Dumnezeu care a influentat viata mea si a multora din America. In anii mei de inceput in Chicago a fost alaturi de mine. Cand credeam ca nimeni nu ma observa venea la sfarsitul programului si-mi dadea cate o carte.  Numarul lui de telefon 773-202-8080 a fost printre numerele memorate de mine. Era oricand gata sa discute si sa te asculte in orice problema.
            M-a iubit si m-a ajutat. Cand am vrut sa plec in alta biserca el a fost cel care m-a sunat si mi-a spus: “nu pleca, avem planuri cu tine, biserica are nevoie de tine”.  Si s-a tinut de cuvant. Impreuna cu Patorul Petru Lascau m-a ordinat intai ca diacon iar apoi ca presbiter.  Mai tarziu, cand mergeam la amvon cu Pastorul Florin Cimpean mi-a spus “treci tu pe locul din dreapta”. Tot el a fost cel care a spus: “ pastorii trebuie sa aiba un loc rezervat de parking, eu cedez lucul meu de parking lui Lutu”.
            Ce m-a uimit la Pastorul Galis a fost credinciosia lui pentru Biserica. Venea la adunare tot timpul chiar si atunci cand nu era la program. Daca nu predica voia sa fie un suport pentru cel care slujeste. Mesajul lui era mesajul prezentei.  Stand pe prima banca alaturi de el in serile de Joi il studiam sa vad ce face. La colecta punea bacnote mari iar rugaciunile le termiana cu lacrimi in ochi de foarte multe ori.      
            Cunoscandu-i istoria, poti sa spui despre fratele Galis ca a iubit biserica mai mult decat propria pozitie si propriile interese. In anii emigratiei a sponsorat, a gazduit, a ajutat, a mers la Immigration si s-a straduit s-a gaseaca job-uri pentru sute de oameni.  Cand a iesit la pensie din serviciul de la spital  a dat sculele lui perosnale unui tanar orfan din biseica.  Se spune in gneral  “ sa nu lovesti in nici un pastor din biserica pentru ca fiecare are zona lui de influenta”.  Pot sa afirm cu certitudine ca pastorul Galis are o mare zona de influenta in biserica Philadelphia, in biseicile din Chicago is in bisericile din diaspora. Fratii il iubesc, il apreciaza si il respecta pentru ceea ce a facut, ceea ce este si ceea ce reprezinta pentru biserica.
            Unul din lucrurile cele mai remarcabile ale Pastorului Asociat Geroge Galis a fost ca a sustinut si a intarit slujba si pozitia Pastorulu Senior in biserica (fie ca a fost fratele Petrica Lascau sau fratele Florin Cimpean).  Desi era un om simplu si “lay man pastor” considera ca slujitorii Domnului trebuie respectati si ajutati de biserica.  El insusi avea demnitatea si curajul  potrivit slujbei incredintate de Dumnezeu si cerea bisericii sa-si respecte pastorii si lucratorii.
            Pasiunea majora a fratelui Galis a fost Cuvantul lui Dumenzeu si cartile.  A citit, a adunat si a raspandit cuvantul lui Dumnezeu prin literatura.  Numai in cer vom putea sa vedem influenta pe care a avut-o fratele Galis prin cartile pe care le-a dat si le-a raspandit. In mod concret a pus cartea in miinile a mii de oameni si i-a indemnat sa citesca. Casa lui, prin carti, fotografii si postere este locul de “intalnire” al marilor oameni ai credintei din toate timpurile.

            In ultimul an, in drumul meu spre servici, il sunam si vorbeam aproape zilnic.  Daca nu-l sunam intr-o zi, ma apostrofa cu o mustrare care mai degraba era o apreciere: “nu m-ai sunat ieri, am asteptat telefonul tau!”   Intr-o zi l-am intrebat direct, “Frate Galis, ai ceva sa-mi reprosezi, daca te-am suparat, te rog sa ma ierti”.  Mi-a raspuns fara ezitare, “nu am nimic, fii linisti”. La fel i-am spus si eu omului si lucratorului cu care puteai sa te idenfici din multe puncte de vedere.  Este un om real cu probleme reale.  A dus greutatile slujbei de pastor, a fost lovit si a suferit in trup, a avut necazuri si pierderi in familie,  a suferit din partea celor din afara si din partea celor dinauntru.  Dar in toate acestea nu si-a piedut nadejdea si dragostea pentru Dumnezeu. Este omul care a avut pasiune pentru Dumnezeu si dragoste pentru  Biserical Lui.

George  West  Galis

De Pavel Bochian Jr.  Noiembrie 16, 2011
A plecat in vesnicie,
Pastorul Asociat.
Ca la multi, mi-a fost si mie
Prieten, mentor devotat.
 
Urmarind a lui viata,
Cu necazuri si cu boale
Am primit curaj, speranta,
Ca sa pot sa merg pe cale.
 
A trait cu lepadare
Pentru cei din diaspora.
S-a jertfit pentru-adunare
Facand bine tutorora.
 
A facut chemari la oameni
Si chiar i-a primit in casa.
A fos iubitor de semeni
Si le-a dat un pat si-o masa.
 
El a vrut sa investeasca
Intr-un fel al lui, aparte…
Ii placea ca sa citeasca,
Si sa dea in dar o carte. 
 
A plecat lasand in urma,
O biserica iubita.
A sosit primind cununa
Pentru viata cea traita.
 
S-a luptat lupta ce buna
Si-a sfarsit pazind credinta.
Cei de-aproape pot sa spuna
C-a stiut ce-i suferinta.
 
Salutam a  ta slujire
Scumpe Frate George  Galis
Ti-ai trait a ta menire,

De la start pana la finis.

La revedere, frate George Galiș!

Vasilică Croitor pe blogul Rascumpararea Memoriei

Am primit astăzi vestea că pastorul George Galiș din Chicago a plecat ieri seară la Domnul. S-a mai adăugat un nume în galeria eroilor credinței, a acelora care nu s-au închinat în fața ideologiei ateismului, nu s-au compromis în credința lor și nu s-au temut să spună lucrurilor pe nume. O vreme a fost foarte prezent pe internet, discutând cu cei mai tineri, exprimându-și opiniile cumpătate. L-am vizitat în luna februarie și am petrecut câteva ore memorabile împreună, ocazie cu care am filmat și o oră despre biserica prigonită din România.

Puteți citi aici un mic articol pe care l-am publicat cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. Cred că fiica dumnealui, Rodica, va mai posta informații despre serviciile memoriale pe blogul ei.

Doamne, îți mulțumim pentru norul de martori care declară credincioșia Ta!

La revedere, scump frate!

George W. Galiș – In memoriam

George W. Galiș

Pe fratele Galiș l-am întâlnit pentru prima dată în primăvara anului 1985 imediat după sosirea noastră în America. A fost suficient să vorbim câteva minute să legăm o prietenie de o viață. Nu mult după această primă întâlnire am sosit la Chicago, la invitația domniei sale ca să slujim împreună la Biserica Philadelphia. Din august 1985 și până în august 2001, când am plecat spre Arizona am lucrat împreună ca pastori ai acestei biserici.

Biserica Philadelphia își ținea slujbele în clădirea din strada Waveland și anul 1985 era deosebit de greu pentru frații din biserică. Mulți nu aveau slujbe și biserica era rănită în urma unei ruperi majore. Urma să slujesc ca evanghelist pentru bisericile române din America și eram mereu plecat la invitațiile acestor biserici. Fratele Galiș, cum îi spuneam, a avut multă compasiune pentru mine și familia mea în această perioadă. De altfel, spiritul lui de sacrificiu și dragostea creștină autentică pe care o exprima acest om au făcut ca sute de familii de români să fie ajutați la început de drum în America. De la primirea la aeroport, pregătirea unui apartament și mobilarea lui, umplerea unui frigider cu mâncare erau doar începutul unui lung șir de nevoi pentru o familie de noi emigranți. Fratele Galiș era mereu gata să meargă cu oamenii la serviciile de imigrare, la birourile de securitate socială, la examenele de conducere auto. Translator și om gata de sacrificiu și ajutor, fratele Galiș era nelipsit din viața de început a acestor familii de emigranți.

Pe lângă iubirea de oameni la pastorul George Galiș vei găsi întotdeauna dragostea de carte. Mii de titluri de cărți creștine și nu numai compun biblioteca personală a acestui om deosebit. Dacă avea de ales între a-și cumpăra o cămașă sau o carte, pastorul Galiș alegea întotdeauna o carte. Cumpăra cărți nu numai pentru sine ci și pentru cunoscuții și prietenii săi. Nu cred să fi fost mulți vizitatori ai Bisericii Philadelphia, mai ales cei care veneau din România, să nu fi plecat cu o carte sau cu un braț de cărți de la pastorul Galiș.

Dincolo de imaginea publică la care nu ținea neparat și nici nu se străduia să creeze percepții altele decât realitatea vieții sale, omul George Galiș este o fire meditativă, liniștită, pașnică. Nu am reușit să ne certăm nici măcar odată în cei aproape 17 ani de lucru împreună. Nici nu aveai cu cine să te cerți, chiar dacă uneori natura mea mai năvalnică ar fi dorit o confruntare. Te dezarma cu zâmbetul și fața lui liniștită. Nu puteau ofensa politețea și dragostea cu care te privea.

Eram mai tânăr decât el și ar fi fost cazul să mă trateze ca pe unul din băieții lui. N-a făcut-o niciodată. Îmi spunea de fiecare dată: “Frate Petrică”. Niciodată altfel. Uneori mi-aș fi dorit să fiu un simplu Petrică, dar pentru alții și respectul pe care-l purta slujbei pastorale, am rămas mereu “fratele Petrică”, cum și el a rămas mereu pentru mine: “Fratele Galiș”. Respectul față de ființa umană și față de slujba încredințată de Dumnezeu a rămas nealterat de greutățile și tensiunile la care ne supunea viața de biserică.

Adina Sas-Simionak – OrizontCrestin.org

e sărace îmi sunt cuvintele, când este vorba să exprime ceea ce simt, la plecarea unui om şi slujitor pe care l-am iubit şi apreciat!…

Îmi amintesc cu inima lăcrimând timpul petrecut cu fratele Galiş în sufrageria noastră, înconjuraţi de cărţi pe care le aducea ca să dezbatem diferite subiecte biblice. Eram avizi de cunoaştere, de a învăţa din tot ce dânsul a învăţat, de a ştii cât mai multe din experienţa cu Dumnezeu a acestui om deosebit cu care puteai discuta tot ce te frământa, cu care aveai libertatea să  plângi dar şi să râzi cu poftă. Sorbeam fiecare cuvânt pe care îl spunea despre Domnul, cu reverenţa şi modestia ce-i erau specifice.
Era interesant faptul că, deşi îl respectam ca pe un lider creştin cu autoritate spirituală, îl simţeam şi aproape de noi ca pe un prieten.
Am colaborat minunat cu acest om al lui Dumnezeu la revista “Orizont creştin” pe care, timp de câţiva ani, am pus-o în mâna publicului cititor de diferite confesiuni creştine. Ne împărtăşea punctul de vedere din care s-a născut această publicaţie, dorinţa de a fi într-o strânsă relaţie ca creştini ce se închină aceluiaşi Dumnezeu. Pastorul George Galiş a fost un “strigăt” pentru unitate, pentru o trăire frumoasă şi colaborare între bisericile române din Chicago. Cred că de aceea a şi fost foarte iubit: fiindcă nu îi discredita pe oameni, nu a aruncat cu piatra în cel care nu avea principiile sale de trăire creştină.

Scria adesea la revista “Orizont creştin” şi era punctual atunci când promitea că ne trimite materialul. Inevitabil, erau şi multe obstacole sau greutăţi în slujire, ca în orice lucrare, şi faptul că îl aveam alături şi ne încuraja duios atunci când îi plângeam pe umăr, a însemnat mult pentru noi. Felul dânsului de a fi, de a-şi manifesta dragostea frăţească ne-a ridicat de multe ori. Cunoscându-l pe fr. Galiş am fost mai bogaţi “interior”. Dumnezeu l-a trimis, ca pe un înger, în viaţa noastră, un înger de care acum trebuie să ne despărţim. Cu inima sa mare din care se revărsau mereu credinţa şi iubirea, fr. George Galiş “s-a ridicat” spre Cel care îl aştepta să îi pună cununa răsplătirii pe frunte, Domnul Isus Hristos. Nouă, celor care l-am cunoscut, ne rămân doar amintirile pe care le vom depăna copiilor noştri: “A fost odată un om al lui Dumnezeu care a marcat în mod benefic viaţa noastră, pastorul George Galiş…”

click aici sa cititi mai departe

Marius Livanu – Despartire

Iosif Ton: George Galis, Un Om Care a Imbogatit

Din Tribuna Romaneasca –

http://www.romaniantribune.net publisher Steven Bonica

Ginduri de apreciere la adresa Pastorului George Galis, fondator al Bisericii Penticostale Romane „Philadelphia”, cu ocazia aniversarii a 38 de ani de la infintarea bisericii.

Recunostinta in Ceas Aniversar. Cititi primele postari aici –

  1. mai jos de Dr. Iosif Ton. Cu ocazia aniversarii Bisericii Philadelphia Dr. Iosif Ton a scris despre Pastorul George W. Galis, fondatorul bisericii si garantorul a peste 5,000 de emigranti:

Dr. Prof. Iosif Ton:

Uneori, cind Dumnezeu vrea sa ne dea o binecuvintare speciala, viata ni se intersecteaza cu oameni de calitate superioara, neobisnuita. Acesti oameni ne imbogatesc, ne inspira, si uneori ne redirectioneaza viata. Un asemenea om este George Galis.

Noua ni s-au intersectat vietile la scurta vreme dupa ce, in Noiembrie 1981, am devenit Director (apoi Presedinte) la Societatea Misionara din Wheaton, Illinois. Fratele Galis  m-a vizitat la Wheaton si imediat am simtit ca este un om special al lui Dumnezeu. Am perceput imediat in duhul meu ca este un om bun, cu o inima mare, cu multa blindete si modestie.

A fost bucuria mea sa colaboram de atunci incoace. Intilnirile mele cu el au fost totdeauna un prilej de mare bucurie. Dar lucrul cel mai de seama pe care trebuie sa-l trimbitam despre George Galis, este dorinta lui de a nu se opri niciodata din studiu si, astfel, din crestere. Povestea modului in care a inceput de la 12 ani sa isi faca o biblioteca este demna de pus in analele romanilor! Si biblioteca care si-a alcatuit-o dupa venirea in America trebuie vazuta, macar in video si poze puse pe internet, de toti romanii care vin in America si mai ales de cei tineri. Cei mai multi romani, nou veniti in America, sunt imediat cuceriti de multimea canalelor de televiziune si, mai nou, de internet. In lupta aceasta pentru timpul si pentru mintile oamenilor, cea care pierde este cartea. Si cartea este tocmai care imbogateste cel mai mult si mai durabil gindirea si spiritul oamenilor.

George Galis, a fost omul cartii. Un autodidact, pe romaneste. A self made man pe englezeste. Un om care a stiut prin ce mijloace poate creste si care nu s-a oprit niciodata din crestere.

Celor tineri le spun: Intilnindu-l pe George Galis, vi s-a intersectat viata cu un om mare. Invatati de la el sa indragiti cartea si sa cresteti intelectual si spiritual. Omagiul pe care i-l poti aduce unui om mare este sa ti-l faci model. George Galis merita sa fie modelul tau.

Primind o functie extra ca „bibliotecarul” Aeropportului International Arad in anii ’60 de unde imprumutau pilotii carti, George Galis si-a facut o colectie imensa de carti deja din Romania (de aprox 3000 mii de carti).

GEORGE GALIS la TVR International (Bucuresti) si faze din biblioteca

Vizionati interviul Pastorului George Galis, realizat de Stela Nacu, realizator emisiunii „Lumea si Noi” la TVRi (Televiziunea Romana Internationala) in vizita ei la Chicago in anul 2009. Interviul a fost transmis in Romania, Europa, Australia, si Nord America.

George Galis este Pastor fondator al Bisericii Philadelphia Romanian Church of God din Chicago Illinois. Actualmente, Pastorul Senior al Bisericii Philadelphia este Bishop Florin Cimpean. In anul 1971, George Galis a sosit in Statele Unite ca emigrant, s-a stabilit in orasul Chicago, de unde a facut chemari si garantii prin Ambasadele guvernelor Americane, Romane, si straine (cu lagare in Germania, Austria, si Italia) la peste 5,000 de persoane. Prin aportul si munca lui neobosita, dinsul a primit si a ajutat familii si indivizi din diferite denominatiuni (Penticostali, Baptisti, Crestini dupa Evanghelie, Adventisti, Ortodocsi,etc) pentru a se stabili in Statele Unite ale Americii..

In acest video puteti viziona interviul doamnei Stela Nacu si secvente filmate din biblioteca Tatalui meu.

 preluat de la Romanian Television Network.(Petru Amarei)

Florin Cimpean: George Galis – Recunostinta in ceas aniversar

Din Tribuna Romaneasca –

http://www.romaniantribune.net publisher Steven Bonica

Ginduri de apreciere la adresa Pastorului George Galis, fondator al Bisericii Penticostale Romane „Philadelphia”, cu ocazia aniversarii a 38 de ani de la infintarea bisericii.

Florin & Michelle Cimpean

Florin Cimpean, Pastor Senior Biserica  Philadelphia Church, Chicago.

Un Om cu Cinci Iubiri

 In anul 1995 la o conferinta pastorala in Chicago, s-a apropiat de mine un pastor cu o voce si o figura blajine si mi-a zis: „Vreau sa-ti dau o carte”. Am primit cartea cu bucurie, intrebindu-ma totodata: „Cum m-a gasit acest frate tocmai pe mine sa imi dea cartea, un necunoscut printre atitia pastori prezenti la conferinta?” Sase ani mai tirziu, cind am devenit pastorul Bisericii Philadelphia, acel om a avut un rol instrumental in implinirea voii lui Dumnezeu in viata mea. Era episcopul George W. Galis, pastor fondator al Bisericii Philadel[hia. Dupa zece ani de slujire comuna, as putea sa spun multe despre acest pioner al credintei si al bisericilor penticostale din diaspora, dar aleg sa exprim cinci ginduri din imaginea mea despre dinsul.

Daca as putea sa pictez un portret al acestui titan al credintei, l-as intitula: „Omul cu Cinci Iubiri”.

Evident, prima lui iubire este Dumnezeu. Indragostit de Dumnezeu, a pus totul in slujba Lui si a facut din cunoasterea lui Dumnezeu tinta cautarilor lui. Episcopul George W. Galis a fost si este un rob loial si umil al Marelui Stapan.

 

Biserica Penticostala din Curtici anii ’60

Pastorul Galis si-a iubit familia cu o dragoste agape. Destinul lui s-a intersectat mereu cu suferinta, iar in mijlocul suferintei a stralucit aurul curat al iubirii sale pentru familia lui, sotie si copii.

A treia iubire este iubirea pentru biserica. Dupa plecarea sotiei sale in prezenta Domnului, Pastorul Galis a ramas cununat cu Biserica Philadelphia printr-un legamint nescris al devotamentului si al sacrificiului. Toate bucuriile si durerile bisericii rezoneaza profund in inima lui, fiind bucuriile si durerile lui. Sentimentele lui pentru biserica sunt similare cu cele ale lui Pavel, „caci, chiar daca a-ti avea zece mii de invatatori in Hristos, totusi, n-aveti mai multi parinti (tati); pentru ca eu v-am nascut in Hristos Isus prin Evanghelie” (1 Cor. 4:15).

A patra iubire este iubirea de carte. Fara o educatie formala, pastorul Galis s-a indragostit de carte inca de tinar. A investit imens in literatura crestina si teologica, astfel ca a acumulat un volum impresionant de carti, biblioteca dinsului fiind, probabil, mai numeroasa decit a oricarui alt pastor roman. Una din placerile vietii lui este sa binecuvinteze cu carti pastori si laici deopotriva. Cititul a devenit un modus vivendi in universul lui.

In final, a cincea iubire a acestui om al lui Dumnezeu este cea pentru liderii tineri. A devenit un tata spiritual pentru asa de multi; un deschizator de usi, un titan al incurajarii, un tata devotat fiilor lui spirituali si un pastor pentru pastori. Probabil ca atunci cind am devenit pastorul Bisericii Philadelphia la 31 de ani, n-as fi facut fata daca nu era acest barbat exxtraordinar linga mine.

Repet, daca as putea sa pictez un portret al acestui titan al credintei, l-as intitula: „Omul cu Cinci Iubiri”.

George W. Galis – Recunostinta in ceas aniversar in Tribuna Romaneasca

Familia Galis si Familia Cuc multumeste tuturor pentru dragostea si rugaciunile rostite de dumneavoastra catre Dumnezeu pentru insanatosirea tatalui nostru si va rugam sa ne sprijiniti mai departe in rugaciune; avem mare nevoie de ea in aceste clipe!

http://www.romaniantribune.net publisher Steven Bonica

 Ginduri de apreciere la adresa Pastorului George Galis, fondator al Bisericii Penticostale Romane „Philadelphia”, cu ocazia aniversarii a 38 de ani de la infintarea bisericii.

Urmeaza apreciere si istoric din partea Rev. Ilie U Tomuta, Director Genesis Mission. Va urma si aprecieri de la

  • Florin T. Cimpean – Pastor Senior Philadelphia Church, Chicago
  • Pavel Bochian Jr. – Pastor Asistent Phildaelphia Church, Chicago
  • Petrica Lascau – Pastor Senior Agape christian Church, Phoenix, Arizona si (fost) Pastor Senior Philadelphia
  • Conf. Univ. Dr. John F. Tipei
  • Dr. Iosif Ton
  • Pastor Valentin Popovici, Biserica Baptista Romana din Metropola Chicago
  • Pastor Crinisor Stefan, PhD Agape Christian church Orange County, Laguna Woods, California
  • Pastor Alexandru Trombitas – Pastor Biserica Golgota, Metropola Chicago
  • Pastor Luigi Mitoi – Pastor Senior Bis. Penticostaka Betania, Chicago
  • Pastor Teodor Luca – Pastor Bis. Penticostala „Philadelphia”, Atlanta, Georgia
  • Pastor Ionel Pintilei – Pastor Biserica Penticostala Emanuel, Chicago

Rev. Ilie Tomuta, Director Genesis Ministry:

„Multumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta intotdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos, si care raspindeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.” 2 Corinteni 2:14

Gindindu-ma la biserica Philadelphia imi iau responsabilitatea sa scriu nu ca si despre o institutie, ci mai degraba despre o biserica crestina formata dintr-un grup de oameni asociati in mod voluntar, marturisind fiecare credinta in Isus Christos, imitindu-i exemplul, si care se silesc sa vesteasca si altora evanghelia. Asta inseamna pentru mine biserica Philadelphia care in acest an a implinit 38 de ani de existenta.

Ma gindesc cu drag, dar in acelasi timp si cu nostalgie la cei 27 de ani petrecuti in aceasta biserica. Eram inca departe cind ea a luat fiinta (in anul 1973), ba mai mult, nu m-as fi gindit niciodata ca voi fi unul din membrii ei. Acum insa am toate motivele sa spun tare pentru ca sa auda toti cei ce isi au obirsia aici: „La multi ani Phildaelphia!”.

Nu pot sa scriu despre acest evenimenet din viata bisericii, ignorind exodul nostru ca romani in aceasta tara si mai cu seama neamintind contributia mare a pastorului fondator al acestei biserici George W. Galis. Mii de romani resimt datoria de a-I multumi lui Dumnezeu pentru Pastorul Galis si pentru tot ceea ce el a insemnat in vietile lor.

Am realizat aceste pagini (In revista Genesis Mission) cu atit mai mult  cu cit starea sanatatii Pastorului George Galis, un adevarat patriarh al bisericii Philadelphia, se schimba de la zi la zi, dorind ca acest omagiu bine meritat sa-i fie o mingaiere si incurajare, aratindu-i aprecierea ce si-a cistigat-o in rindul liderilor bisericilor romanesti din Chicago, si pretutindeni.

George Galis este un slujitor de care Dumnezeu s-a folosit intr-un mod special atit pentru formarea bisericii Philadelphia cit si pentru alte biserici din America. Odata ajuns pe aceste meleaguri, el a fost o mina de ajutor pentru toti cei care doreau sa emigreze in SUA.

Imi aduc aminte de primavara anului 1971 cind tatal meu ne-a socat cu vestea despre prietenul lui George Galis care a plecat din tara. Expresia era de fapt „a fugit”. George Galis era un om pe care cei mai multi il cunosteau frept ginditorul, pentru ca tacea mai mult. Un om cu mare respect pentru cei din jurul lui, om pe care si copii il iubeau foarte mult. Stia sa aibe acelasi respect si pentru ei ca si pentru cei virstnici.

Au trecut anii si numele lui incepea sa fie tot mai cunoscut in Romania. A devenit omul care s-a facut cind luntre, cind punte, pentru cei ce vroiau sa emigreze. Virusul emigrarii incepuse sa cuprinda aproape toate colturile Romaniei. In doar citiva ani, orasele americii incepeau sa fie populate de romani care au lasat totul in urma venind aici sa-si refaca viata. Ca sa ajungi in aceasta tara a tuturor posibilitatilor trebuia sa ai un sponsor si sa aterizezi aici, in marea metropola Chicago, unde erai asteptat de sute de frati, cu fanfare, iar in fruntea lor era acest om cu o inima deschisa pentru orice emigrant.

Ajunsi pe aceste meleaguri, fratii romani au descoperit intr-un fel raiul pamintesc, insa din care lipsea partasia crestina, lipsea biserica, locul unde sa se adune pentru inchinare. Dorul de a avea o casa de rugaciune ii framinta tot mai mult pe cei veniti din diferite parti ale tarii ca sa caute un loc printre straini, aici unde urmau sa traiasca clipe in care credinta sa le fie incercata mai mult decit si-ar fi inchipuit vreodata. Aici urmau sa-si aduca copii la binecuvintare. crescindu-i apoi in a-L cunoaste pe Domnul Isus ca si Mintuitor personal. Multi si-au intilnit aici partenerul de viata. Da, aici urmau sa se lege relatii noi de prietnie cu oameni pe care nu i-au cunoscut niciodata. Aici urmau sa plinga si sa se bucure impreuna.

Astfel la 21 Octombrie 1973, un grup de familii credincioase, in total de 35 de suflete, au inchiriat un local pe strada Damen, unde s-au organizat functionind ca Biserica Penticostala Romana din Nord Chicago, nume sub care au fost recunoscuti de Comitetul Conventiei Romane.

Timp de doi ani, fratii au avut timp sa se cunoasca si sa depuna eforturi semnificative impreuna pentru un tel comun- cumpararea unui locas de inchinare.

In toamna anului 1975 Dumnezeu a adus vremea sa se poata cumpara prima biserica la adresa 3140 West Lawrence Avenue, un loc in care biserica a crescut tot mai mult atit din punct de vedere spiritual cit si ca numar de membrii.

In anul 1978 biserica numara deja 278 de membrii, si dupa alti doi ani biserica s-a afiliat cu denominatia Church of God, cu sediul la Cleveland, Tennessee, iar in anul 1983 biserica s-a mutat intr-o cladire mai mare la adresa 1416 West Waveland Avenue.

In perioada 1974-1990 Pastorul Galis impreuna cu Biserica Philadelphia au ajutat peste 4,500 de persoane sa emigreze in America. Au fost ani in care biserica a trecut atit prin zile furtunoase cit si zile de glorie. In toate acestea fratele george Galis a ramas omul cu integritate de neclintit.

In anul 1985, biserica a avut harul sa primeasca printre noii membrii si familia Petru si Rodica Lascau. Astfel fratele Petru Lascau a inceput sa lucreze „cot la cot” cu pastorul George W. Galis. In anul 1987 fratele Petrica lascau a fost ales ca si pastor al bisericii si fratele Galis a devenit pastor asociat. In anul 1988 Biserica s-a mutat intr-un locas si mai mare pe strada Kedvale.

In urmatorii sase ani biserica a devenit din nou neincapatoare, vazindu-ne din nou siliti iar sa pornim in cautarea unui alt locas de inchinare. In iarna anului 1993 Dumnezeu ne-a deschis o noua usa pentru cumpararea unui loc de inchinare, cel in care ne aflam si in ziua de azi, 1713 Weste Sunnyside Avenue.

In anul 1998 la biserica Philadelphia, Pastorul Petrica Lascau a predat biserica pastorului Florin Cimpean. Au trecut 10 ani in care biserica continua sa se bucure de pace. crescind atit din punct de vedere spiritual ci si numeric.

Biserica Philadelphia isi are un scop bine definit. Ea exista penntru gloria lui Dumnezeu. Fiecare membru fiind o adevarata forta spirituala  in locul in care l-a asezat Dumnezeu. Suntem o biserica a carei viziune este sa fim gata de a sa transmite mesajul Evangheliei pe toate caile posibile. Aici este locul unde copii invata Cuvintul lui Dumnezeu prin intermediul scolii duminicale. Prin harul lui Dumnezeu, biserica Philadelphia gazduieste Misiunea „Genesis” in cadrul creia este si Magazinul de Carte Crestina. Un magazin care dispune de Biblii,  carti crestine si muzica crestina.

Privind peste anii care au trecut suntem tot mai constienti ca a fost un imperativ a vremii noastre sa implicam biserica tot mai mult intr-un sistem de evanghelizare, prin care sa putem ajunge cu vestea buna la citi mai multi oameni pierduti in intuneric.

Pastorul Galis a slujit fara salar; a lucrat ca instalator la spitalul Columbus.

Personal slujesc in biserica Philadelphia din 1983. In tot acest timp am descoperit in pastorul George Galis un slujitor cu un adevarat devotament pentru mintuirea celor din jurul sau. L-am cunoscut de cind eram copil. Era membrul bisericii pe care o frecventa familia noastra. L-am stiut ca pe un om pe care il puteai descifra foarte greu datorita faptului ca vorbea extrem de putin. Cind nu stia sa raspunda la unele intrebari pe care i le punea-i, venea cu o carte in care gasea exact ceea ce erai interesat sa sti.

Acum cred ca este timpul potrivit ca si altii sa marturiseasca citeva cuvinte despre acest om al lui Dumnezeu.

Brother GEORGE Galis – Tireless, Hard at Work and … No Interest in Who Gets the Credit by Jacob-Dwight Cotan

I had just finished my first two years at the European Theological Seminary
and had came back to the States for my summer internship. I was received
at Philadelphia Church in Chicago with lots of love and brotherly affection by
the senior pastor, Brother George Galis.

Brother George was a pastor with a thousand things to do, on his daily list,
with very little outside help. During this period when Romanian immigrants
were coming over like a flood, pastor George felt compelled to help and
assist each one with their settlement in the new world (immigration papers,
food, lodging, jobs, and school for the children…).

Early on in my internship, along with preaching, I was given the
responsibility of social work and was able to relieve George, the plumber-
pastor, of some of his duties. I soon learned how to assist in filling out all
kinds of immigration papers and quickly learned how to get to the social
security and immigration offices by heart.

Interestingly enough, there were no guidelines or any courses on the subject
to catch up with. We had to learn how to cope with overwhelming situations
as the Lord was leading.

The spiritual state of the church was solid and the relationships that were
formed among the brethren then, were of incredible closeness and they
remain strong today.

Dallas Fort Worth Convention of the Church of God in 1984. Trandafir Sandru, Georgeta Sandru, Jacob Cotan, Pavel Bochean. Samuel Isfan,George Galis,Nelu Bochean

I was blessed when Brother George called me to go along and participate
with him at the Church of God Convention in Fort Worth – Dallas. What I
didn’t know was that the hospital, where he was working, was re-piping all
the sewer pipes and that brother George was instrumental in this enormous
retrofit project.

I went to his house and we were ready to leave. He was just taking a few
bites of the delicious food set before him when I saw he was interrupted
a few times by some church members that wanted to have their problem
taken care of. A few minutes of silence followed and he set again at the
table, just a few more bites when a young brass orchestra conductor spoke
up about his displeasure and demanded an explanation as to why they had
only been given two songs for the Sunday night program instead of the
requested three songs…

We prayed and headed from Chicago to Dallas non-stop! I was surprised

at Brother George’s curious and inquiring mind. He was interested in the
curriculum and other details of our Theological Seminary. I loved to see that
this self educated man of God shared the same passions I had, to read and
to see what the Lord is telling the leadership of his church in that period
of phenomenal social and cultural changes. We would take turns driving
and stop at gas stations just for gas and a soup. We would sometimes find
we were talking to ourselves while the other was falling asleep on the rear
bench. Our finances were meager and we found a motel about 38 miles
away from the Convention Center that fit our budget.

We were happy to see the leadership of the Romanian Pentecostal
movement, Brother Bochian, Trandafir Sandru and others, at the convention.
The ten thousand pastors, ministers and deacons were gathered to discuss
the serious problems facing the Body of Christ in the beginning of the `80’s;
women emancipation and the ordination of women in the church. In very
scholarly and orderly fashion arguments were brought to the floor on both
sides of the issue. At the end of the discussion the entire conference knelt
down before the Lord. It was a solemn atmosphere. The Lord showed up in
silence! A prophetic voice rose and spoke clearly and with high authority: “I
am the Lord that changes not…” the prophetic word so soothing and like a
balm of Gilead that healed and ironed out differences among the Leadership.
The general consensus was that only men would be ordained as pastors,
at the same time emphasizing the important role of women in the body of
Christ.

Though exhaustively tired I was blessed seeing the body of Christ in unity
and love confronting the spirit of feminism and “progressive” ideas creeping
into the Church. The fellowship with the rest of the delegation was just as
interesting. I got to know the Romanian delegation members and the leaders
of the movement that were involved but also very observant in the matters
of convention.

On the way back to Chicago I was listening a lot to Brother George about the
beginning of the work in Chicago and as an aspiring young pastor I knew it
was not going to be easy but in Brother George’s words and attitude: “Jesus
is worth it, any sacrifice, no matter who gets the credit!” Brother Galis
did all that for free because the Savior ordained it to be so, “Freely you
have received, freely give. (Matt 10:8)”… and I am sure that he will get his
reward alongside with all the answers to all his difficult theological questions
and an explanation for the verses with difficult interpretation.

My spirit mourns seeing some of the ministers in our community today

that have never worked a day in this country, they have lavish salaries and
benefits (in thousands of dollars), live in luxury, and travel often, but they
are dry as the flint stone and the only thing they have to give is a three
point canned sermon they took the night before from the internet… The Lord
is no longer moving them and they forget the need to come in repentance
and fasting before the Lord. In their congregation the Spirit cries and rarely
you hear “Thus says the Lord”.

May the Lord shine his face upon Brother George and his family, I am a
different person, and I’ve been able to overcome the greatest trials of my
life, in part also, because I’ve known you and worked alongside you in his
vineyard.

In His love

Jacob-Dwight Cotan

Jacob Cotan, Nelu Bochean, Georgeta Sandru, George Galis

George Galis – Biserica Philadelphia Chicago – La inceput

Ordinarea Fratelui Ionica Buia, la Chicago oficiata la Biserica de pe Lawrence Avenue, Chicago de Superintendent Billy Rayburn (COG), Trandafir Sandru, (urmatorul este fratele Ionica Buia), Petru Gaode si Petru Tivadar.
.
Toamna anului 1973 a fost plina de surprize pentru grupul nostru de romani emigranti. Fiecare familie aveam rentata o locuinta comfortabila, aveam un loc de munca , copiii nostri frecventau scolile publice, frecventam cu regularitate Biserica.
In aceasta toamna am facut o calatorie pana la Springfield Missouri la  Scoala de Teologie – Assembly of God, unde s-au inscris Magdalena Isfan si Ioan Buia, cari au ramas sa frecventeze anul I .

Magdalena si Teofil Ciobanasiu. Maggie a fost prima studenta la seminar si invatatoarea copiilor la Biserica Philadelphia. George Galis, Aurel Leahu, Petru Tivadar, fratele Iorgovan, Ion Pinzaru.

Intorcandu-ne in Chicago,  ne-am hotarit ca din 20 Septembrie 1973 sa  fie ziua infiintarii Bisericii Penticostale din Nord Chicago. Am transmis aceasta hotarire si fratilor de la Biserica din South Chicago. A urmat zile si saptamini de organizare. Pentru ca hotarirea generala a fost ca eu sa preiau conducerea Bisericii si a comitetului care a fost ales, am luat legatura cu Pastorul Bisericii Baptiste de atunci:Fr. Alexa Popovici, cu care m-am sfatuit si care mi-a dat tot concursul ca eu sa fac fata problemelor spirituale, urmand saptaminal un curs pastoral organizat de fratele Alexa Popovici, care m-a ajutat foarte
mult imbogatindu-mi cunostiintele, strict necesare . Doi ani de zile a durat formarea mea ca slujitor.
Corul Bisericii Philadelphia – Lawrence Ave.  Dirijor George Muntean
In 1975 am reusit sa cumparam Prima Casa de Rugaciune la adresa 3140 W. Lawrence Ave din Chicago. Biserica la avut ca Prezbiter pe Fr. Iorgovan Stefan si casier pe Fr. Samuil Isfan . Formatiile muzicale conduse de Ghita Munteanu, Dorel Micula si Teofil Ciobanasu, formau programele Bisericii. Desi am fost ales Pastor al  Bisericii eu inca nu aveam nici o ordinare.
.
Fr.Iorgovan, Prezbiterul Bisericii  ma pus la un test ciudat de care eu nu stiam deloc. Iata cum s-a petrecut: „Intr-o zi vine la mine un frate si imi spune: „M-ai jignit si trebuie sa-ti ceri iertare.” Il intreb cum si cand l-am jignit? Eu nu stiu cum te-am jignit. Dar eu totusi vroiam sa-i cer iertare. Iar el atunci imi spune: Tu trebuie sa-mi ceri iertare in fata prezbiterului si in fata comitetului.
.
Eu ii spun atunci caci asta nu este biblic, dar el insista cu tarie si iata-ne pe toti impreuna. Incerc sa-i cer iertare, dar el  imi spune sa mergem cu totii in strada si acolo sa  imi ceri iertare. Nedumerit m-am dus cu ei in strada ca sa-mi cer iertare de la el, acolo in fata lor.Si iata-ne in strada. Fratele acela imi spune  atunci: Asteapta sa mai treaca si alti oameni pe strada ca sa vada si ei.
.
Intre timp trec mai multe persoane pe linga noi iar pirisul meu i-mi spune atunci:   Pune-te in  ghenunchi si asa sa-mi ceri iertare, lucru la care eu m-am opus, dar Prezbiterul imi, spune: Tu esti pastor si trebuie sa asculti. Eu atunci m-am asezat pe genunchi si in timp ce eu ii cerem iertare, ei toti au inceput sa rida de mine. In timp ce eu ma ridicam de pe genunchi  le-am spus atunci:Vad ca voi ma batjocoriti, pentru ce face-ti lucrul acesta?
.
Dar Prezbiterul imi spune atunci sa ma scol si sa fiu linistit caci totul este in regula.Au trecut cateva luni dupa aceasta intimplare si a venit ziua cand trebuia sa fiu ordinat diacon. Prezbiterul vine la mine si imi spune: Sa stii ca ai reusit la examen. L-am intrebat ce examen? „Intimplarea cu Iertarea. Nu ti-am spus  pina acum nimic ca sa vad daca nu te vei razbuna intr-un fel pe careva dintre noi. Eu atunci am inteles caci ei toti s-au vorbit  impreuna  sa insceneze aceasta intimplare ca sa-mi puna la incercare rabdarea.
Ion Strizu, Samuil Isfan, George Galis, Aurel Damian
In acel timp lagarele din Italia si Austria au inceput sa se inmulteasca cu romani scapati de jugul comunist. Biserica a inceput sa fie solicitata de organizatiile de Emigrare din Europa. Si zeci de emigranti ne-au solicitat Afidavide de suport, pentru a intra in USA. Primele familii cari ne-au solicitat si pe care i-am sponsorat au fost: Familia Brici, familia Covaci, familia Ciobanasu si multi altii. La sfirsitul anului 1978, Biserica numara 300 de membrii majori si numarul tot crestea. In perioada acestor ani a sosit in Biserica si fratele Petre Gaode, tatal fratelui John Gaode, care venea din Biserica din Zarand, Judetul Arad unde a fost Pastorul Bisericii locale.
.
Fratele Petre Gaode a fost un ajutor pretios in organizarea si conducerea Bisericii. In Chicago a mai sosit si fratele Nelu Lazar cu sotia sa Elena, si dansul era ordinat Prezbiter, ne-a fost deasemenea de folos in lucrarea din Biserica. Un tinar pe nume Nicu Garneata a avut un impact in lucrarea din  Biserica. Dorel Micula membru in comitet, fratele Berbec membru in comitet , si Petrica Reman.
Aproape saptaminal asteptam sa vina familii la aeroport, emigranti, sponsorati de Biserica noastra prin organizatiile American A.B.C. Baptist Church, Catholic Charities, Tolstoi si Lutheran Organization. Orisicine care ne-a solicitat ajutorul, l-a primit din partea Bisericii noastre, fara deosebire de crez. Personal am complectat peste 2500 de afidavide de emigrare, pe familii si individual. Aceste afidavide au fost aprobate de organizatiile oficiale  sponsorate de Guvernul American.
.
Pentru fiecare familie se pregatea un apartament, mobilat modest, mincare , transportul de la aeroport la locuinta. Inscrierea fiecarui emigrant la Social Security pentru dreptul de munca, inscrierea la curent si gas la companiile respective pentru apartamentele lor, inscrierea copiilor la scoala publica cautarea locurilor de munca pentru adulti. Inscrierea familiilor cu copii la Public AID, pentru ajutor de stat.Era o munca enorma, dar o faceam cu placere pentru toti aceia care veneau sponsorati de Biserica.Copiii mei mergeau adesea cu cei noi veniti la Agentia de Emigrare si daca trebuia ca ei sa lipseasca de la scoala.
Asteptarea familiilor la Aeroportul O’Hare Chicago. De obicei ii asteptam cintind cintare ‘ Glorie, glorie, Aleluia’ (Isus viata noastra noi pe Tine Te marim, citeodata veneau si fanfaristii. Am facut-o multi ani la rindul, pina cind autoritatile aeroportului au inceput sa interzica cintatul nostru.
Solocitam poze (prin email e preferabil la rodiagnusdei@gmail.com) cu faze din Biserica, botezuri, sosiri la aeroport, etc pentru viitor sa facem un slideshow cu ele.

Interviu la TVR International realizat de Stela Nacu din Bucuresti 2009  (cu faze din Biblioteca)

George Galis – Proorocia care mi-a citit gindurile la Biserica Penticostala din comuna Vladimirescu

Biserica Penticostala din Micalaca, Arad 2008 (sursa Aradon)

In vara anului 2008, am primit invitatia fratilor de la Biserica din Micalaca,  Arad, de a participa la sarbatoarea  de deschidere a Noului Locas de Inchinare.

Calatoria mea la Arad la aceasta sarbatoare din Micalaca unde cu aceasta ocazie  pastorul Cornel Borlovan a predat stafeta pastorului David Margaianu, avea o semnificatie dubla pentru mine. In primul rand Biserica din Micalaca era prima Biserica pe care am frecventat-o cind eram copil, intre anii 1945-1950. In al doilea rand in calatoria aceasta am venit ca sa ma interesez personal de o problema de care era afectata Biserica noastra din Chicago. Nu am spus nimanui de intentia mea cu privire la aceasta problema.

Am ajuns la ultima mea saptamina a sederii mele acolo, iar in ziua de Vineri, inainte de ultima Duminica  care urma sa o mai petrec in Arad, am fost invitat de pastorul Danut Crisan de la Biserica Penticostala din comuna Vladimirescu de linga Arad, unde s-a tinut o saptamana de Evanghelizare  si urma ca Vineri sa se incheie cu un serviciu care a durat de la ora 7 seara pana la 11 seara. Evanghelistul serii a fost advocatul Cultului Penticostal, fratele Iovanovici.

Biserica Penticostala din Micalaca, Arad 2008 (sursa Aradon)

Pe la 0ra 10:30 seara, cand vorbitorul a luat o pauza, Danut m-a pus pe mine sa aduc un scurt mesaj. M-am ridicat la amvon sa vorbesc si dupa numai cinci minute dupa ce eu am inceput sa vorbesc, un frate care statea pe al treilea rind din fata a sarit in sus si a inceput sa-mi vorbeasca astfel in fata a peste 500 de suflete care ma priveau foarte atenti ascultind totodata si ei la proorocia acelui frate : „Barbatule, toata ziua te -au framantat gindurile pentru problema care te preocupa si pentru care ai venit sa afli tu personal adevarul” si mi-a spus apoi toate gindurile,  ginduri care m-au framintat in ziua aceia de vineri pina si fraze intregi care eu le-am spus numai eu de mine, in propriul meu cuget, mi-au fost destainuite prin acel frate.

Aflasem unele lucruri si ma gandeam sa nu le spun si Pastorului de la Biserica unde eram membru ci sa le tin numai pentru mine. Proorocul mi-a spus : sa nu ascunzi nimic de Robul Meu Pastorul, sfatuiti-va impreuna si sa-i spui tot ce ti-am descoperit si pana acuma, dar in urmatoarele zile va veni o persoana la tine pe care tu nu o cunosti si ea iti  va spune totul. Apoi fratele prooroc mi se adreseaza mie personal in continuare, zicind in felul urmator: „Satana este foarte furios pe tine si se va atinge de persoana ta, si de trupul tau,  iti va face mult rau, dar oridecite ori te loveste cu vreun necaz sau o boala, tu sa spui: Domnul si de aici ma va izbavi, si vei fi izbavit. Si copiii tai si nepotii tai vor fi loviti intr-o masura mai mica si ei sa spuna ca tine si vor fi izbaviti”.

Biserica Penticostala din Micalaca, Arad 2008 (sursa Aradon)

Dupa aceasta fratele s-a oprit in timp ce toata multimea de peste 500 de frati si surori priveau la mine asteptind sa auda ce voi raspunde eu.Eu am luat cuvintul si am spus caci daca vor sa afle daca aceasta proorocie vine de la Dumnezeu, sa stie cu totii ca aceasta lucrare este de la Dumnezeu, si ca pina atunci niciodata in viata mea nimeni nu mi-a citit vreodata gindul si sa-mi spuna si ceea ce gindesc. Asta nu mi s-antimplat niciodata.

Dumineca intre servicii, stateam si ma odihneam intru-un apartament pe Calea Aurel Vlaicu pus la dispozitia mea de un frate din Arad. Pe la ora doua dupa amiaza ma suna cineva la telefon si cind ridic, era o femeie, care i-mi spune cine este, zice stiu ca nu ma cunosti nici eu nu te cunosc, dar Domnul m-a instiintat sa te caut si  vreau sa stau de vorba cu dumneata impreuna cu sotul meu. Au sosit imediat si am stat de vorba cu ei cam vreo o ora si jumatate  timp in care mi-au destainuit taina si care este situatia acelui caz de care am vrut sa aflu.   Familia aceasta mi-a spus: am auzit vorbindu-se de dumneata si Dumnezeu mi-a vorbit ca sa vin la dumneata si sa i-ti spun totul.

Ne-am rugat impreuna si seara am fost impreuna in biserica din Micalaca unde eu am avut si un mesaj. Dupa ce am ajuns inapoi in Chicago,  personal eu trec de atunci mereu  prin tot felul de probleme si tot felul de boli, si chiar un nepot de-al meu a suferit un accident groaznic, incit a fost nevoie de pompieri ca sa vina si sa taie usa de la masina in care era el ca sa poata sa-l scoata afara din masina lui care a fost complect distrusa,  dar el a avut doar citeva zgirieturi minore. Slavit sa fie Dumnezeu! Si Dumnezeu sa binecuvinteze pe fratele Laita..

George Galis, interviu la Statia Radio CNM, Arad; Emisiunea Eben Ezer cu Toni Farcas (Host) Ghita Dragan (Manager) 2008

Alte articole scrise de

Pastorul George W. Galis

George Galis…o privire in trecut…sosirea in Statele Unite

Iata-ma in sfirsit in ultimul zbor spre tara mult dorita. Ma framantau gandurile daca Pavel Balos o sa ma astepte, daca nu el  cine, unde voi locui, ce fel de frati sunt in Chicago? Dar am contat pe Pavel stiindu-l ca fiind un frate bun si descurcaret. Prima impresie despre America m-a socat cind din avion la aterizarea spre New York, am privit zgariie norii  si orasul in toata splendoarea lui cu lumini feerice, ca intr-o lume de basm. Dupa ce am fost imbarcati pe un alt avion spre Chicago, emotiile mele cresteau, tot mai mult dar am reusit sa le stapinesc.

Biserica din Chicago Sud 1975

Odata sosit la Chicago, dezorientat am iesit si eu cu multimea de pasageri,si deodata din acea multime de oameni am auzit o voce care a zis cu glas  tare: Iata-l pe fratele Galis! Si dintr-odata vreo zece frati adunati in jurul meu au spus cu toti in cor: Bine ai venit frate Galis, apoi imediat dupa aceia un frate mai mic de statura si slabut pe care nu-l stiam, s-a apropiat de mine si mi-a spus: tu frate Galis vi sa locuiesti la mine  pana iti vine familia. Am aflat ca era Fr. Sima Onciu, care mi-a devenit cel mai bun prieten aici in USA.

Familiile Sima Onciu, Isfan,Strizu,Ramiant,Trifu

In seara aceia aveam o casa asigurata pana cind  imi va veni familia. Ce minunat este Dumnezeu, care implineste tot ce a promis. Aveam pregatit un pat in camera pentru mine, locuind in aceiasi camera cu Moise, care era fiul cel mai mare al fratelui Sima. Acolo am locuit timp de un an si mai bine, pana a venit si familia mea. Doua luni de zile au durat pana mi-am gasit un loc de munca, pe care Dumnezeu mi la dat, ca ajutor de intretinere la un bloc cu
apartamente de pe Strada Pine Grove cu Diversey. Acolo am lucrat timp de un an de zile, dupa care in  anul 1972 am fost angajat la Columbus Hospital de pe Lake View, de unde m-am si pensionat in anul 2002. Slava Sa-i fie adusa lui Dumnezeu si pentru aceasta mare binecuvantare pe care El mi-a dat-o pe tot timpul slujirii mele ca Pastor la Biserica Filadelfia, din data de 20 Septembrie 1973 pana in Octombrie 1984, cand am  predat biserica Pastorului Petru Lascau,dar la care am continuat sa slujesc in continuare ca Pastor Associat.De la familia Onciu am aflat caci noi

Aurel Damian, Ion Pinzaru, George Galis

ne aflam in partea de Sud a orasului Chicago, caci aici cartierele sunt asezate pe nationalitati astfel : In Sud se afla cartierul  de polonezi, iugoslavi, slovaci, afro-americani,   mexicani, iar in partea de Nord erau scotieni, germani, francezi, romani, unguri, italieni si o parte din spanioli. Fratii care au avut un impact puternic in viata mea aici in Chicago la inceput au fost frati romani din Banatul Iugoslav. Familiile: Onciu Sima, Trifu Valer, Ionel Ramaiantu si altii.

Cand eu am ajuns in Chicago, Biserica inca nu avea un locas propriu de inchinare , ci s-au rentat case de rugaciune unde noi ne adunam in timpul disponibil al acelor biserici. Biserica din South, cum se numea atunci, era plina de dragoste frateasca. Fratii erau primitori de oaspeti. La venirea mea s-a facut o masa de dragoste.

In Ianuarie 1972 am fost ales in comitetul bisericii. Am sa redau pentru invatatura celor ce vor citi aceste rinduri urmatoarea intamplare, acesta a fost primul meu test ca membru in comitetul bisericii. Pastorul ma imprumutase cu suma de 3000 de dolari ca sa-i pun in contul Ambasadei Romane de atunci la Contul Inundatiilor ce au avut loc in Romania in anul 1970. Consulul ne-a spus ca daca si voi simtiti cu tara si noi va vom ajuta sa va aduceti familiile cat mai repede. Adevarul este ca banii donati pentru acest cont au avut efect, caci familia mea a venit la un an dupa ce am complectat actele. Fratele Pastor cand mi-a dat banii mi-a spus: Ti-i las pana cand tu poti sa mi-i dai inapoi. Intre timp s-a ivit o discutie contradictorie intre Pastor si un frate din Biserica. Pentru caci ceialalti din comitet nu spuneau nimic, Pastorul m-a intrebat pe mine: D-ta ce zici am dreptate sau nu? Eu analizind problema am spus: Frate Pastor nu aveti dreptate. La care pastorul mi-a spus suparat : Sa-mi dai banii inapoi chiar acum. Dar bine fr. Pastor nu-i am acuma acesti bani. Nu ma intereseaza mi-a spus el.In momentul acela fratele caruia pe buna dreptate i-am aparat cauza dreapta, a scos un check  cu suma pe care o datoram fratelui Pastor. Pastorul a luat check-ul, si lucrurile s-au linistit. Nu la mult timp dupa acest incident fratele care mi-a imprumutat suma platindu-i Pastorului, are din nou un conflict cu un alt frate, si acuma el imi cere parerea daca are dreptate, dar de data aceasta era vinovat si ii spun: Ioane nu ai dreptate!  Suparat atunci el mi-a spus: Sa-mi dai banii inapoi chiar acum! Uimit de ce se intimpla, nu mai aveam cuvint, nu-mi venea sa cred ce auzeam. In acele momente de tacere si tensiune, fratele Pastor fiind acolo a inceput sa vorbeasca, zicind: Frate Galis acum vad ca esti un om al dreptatii, uite aici un check de 3000 de dolari ce-i datorezi. Imi pare rau de felul cum am procedat ultima oara si-ti cer iertarea, iar bani poti sa mi-i dai inapoi cind vei putea.

Totusi Biserica crestea numeric si se intarea in Domnul. In Biserica a mai venit dupa aceia si fratele Ioan Panzarul, un bun evanghelist si invatator care a stabilizat Biserica. In Biserica din South eram cateva familii cari aveam viziunea ca sa cumparam Locas de Inchinare in partea de Nord in mijlocul comunitati Romanesti, dar fratii din Banatul Iugoslav, aveau case si propietati in partea de sud, si ei au cautat si au cumparat o Biserica in sud pe 59 Streets, colt cu California. Noi le-am spus cand voi cumparati Biserica aici in South noi vom pleca pasnic si vom deschide o Biserica in Nord. Acest lucru s-a intimplat in mod pasnic: urmatoarele familii ne-am deslipit de fratii din South:Familia Ion Strizu, Samuila Isfan, George Galis, Petre Reman, Ghita Munteanu, Dorel Micula, Willy Reman, Nicolae Garneata, aceste familii si copiii totalizand 35 de suflete. Acest lucru s-a intamplat in luna Septembrie 1973. Urmeaza Bazele Bisericii din nord.

Familia Valer Trifu si Sima Onciu

Familia Valer Trifu

Sima si Lidia Onciu, Samuil Isfan, George Galis, Familia Negrau

Click pentru alte articole de George Galis:

George Galis Post – O privire in trecut… Romania

George Galis – o privire in trecut… Lagarul din Austria

George Galis…o privire in trecut…cum mi-am facut o biblioteca la virsta de 12 ani

George Galis interviu la Televiziunea Romana Internationala

George Galis…o privire in trecut…cum mi-am facut o biblioteca la virsta de 12 ani

Prin vara anului 1942, la virsta de 6 ani, cel de-al doilea razboi mondial incepuse. La noi, in timpul vacantei de vara, venise un verisor din Caransebes, numit Ilie. Il stimam si il iubeam foarte mult pe acest verisor pentru ca era un povestitor neintrecut.  Stia multe, caci citise mult. Avea o facultate terminata. Venirea lui a fost un prilej deosebit si un inceput nou pentru mine.

Unul din planurile lui Ilie a fost ca sa ma invete sa citesc, vazind dorinta mea de a cunoaste multe lucruri.  Acesta a fost inceputul meu de a indragi cartile. Acum, mie mi-a ramas sa-mi formez o biblioteca asa cum am vazut si la preotul si la pastorul din comuna si cum vazusem si la verisorul meu Ilie.

Umblind prin casele multor oameni din sat vazusem carti care erau puse sub oale ca ele sa nu se murdareasca masa sau alte carti care erau puse peste oale ca sa nu intre mustele in ele. Vazind aceasta, mi-a venit in gind o idee geniala. Am luat firezul si am inceput sa tai bucati de scinduri de marimea cartilor. Am pus aceste scinduri intr-o traista si am pornit la drum prin casele oamenilor din comuna. Le-am cerut permisiunea de-a schimba cartile de sub oale si de pe oale cu aceste scindurele.

Ideia mi-a lucrat. Facind asa mi-am adunat multe carti. Am vizitat dupa aceia pe preot si pe pastor si le-am aratat dorinta mea de a-mi forma o biblioteca. S-au aratat binevoitori, ba chiar mi-au donat si carti de-ale lor. Apoi, am inceput sa vizitez casele unde am stiut ca erau copii la facultate. Si de la aceste familii am primit multe carti.

Astfel la virsta de 12 ani, aveam o biblioteca frumoasa. In biblioteca mea aveam romane istorice, carti de calatorii, carti de aventuri, istorie etica si de religie.

In Curtici eram un grup de prieteni care studiam filozofia si teologia. Avind ca lideri pe tinarul Niculita, care era student la facultatea de filozofie si teologie, si pe Petrica care era student la facultatea de istorie. Toti frecventam o biserica evanghelica. Aveam cu noi in grup si un tinar adventist si doi ortodocsi.  In acest grup am invatat multe lucruri.

Relatia mea cu satenii in comuna a fost una din cele mai bune. Parintii mei m-au invatat ca sa respect oamenii fara deosebire. Colaboram si cu Biserica Baptista unde am avut si eu un rol. Fratii Baptisti, la cererea noastra, ne-au format formatii muzicale (cor, fanfara si orchestra) si au format totodata si dirijori pentru aceste formatii. Si cu fratii ortodocsi eram in relatii de ajutor reciproc la nevoie. In general, cu toti oamenii practicam ‘iubirea de oameni’ si ‘dragostea de frati’.

Tata si mama au fost primii pedagogi in viata mea si-n al doilea rind biserica, iar in al treilea rind, cartile pe care le studiam. Printre aceste carti pun pe locul intii Biblia, apoi  ‘Fi om de caracter’ , ‘Educatia vointei’ si altele. Taica meu era disperat ca eu iubesc asa de mult cartile, caci el vroia ca sa ma invete o meserie caci noi aveam acasa un atelier mecanic de masini unelte, dar eu uram sculele pe care cind eram copil mic, le luam si le aruncam in fintina  din gradina noastra. Eu iubeam mult cartile…

Acum, in anul 1971, cu mintea formata, eram pregatit pentru viata, si cu o vointa dirza am planuit si am pus in aplicare un plan masiv al vietii mele.

Biblioteca de azi (de la Romanian Television Network):

VA URMA…

George Galis la TVRi (Bucuresti 2009)…si faze din Biblioteca

Vizionati interviul Pastorului George Galis, realizat de Stela Nacu, realizator emisiunii „Lumea si Noi” la TVRi (Televiziunea Romana Internationala) in vizita ei la Chicago in anul 2009. Interviul a fost transmis in Romania, Europa, Australia, si Nord America.

George Galis este Pastor fondator al Bisericii Philadelphia Romanian Church of God din Chicago Illinois.  Actualmente, Pastorul Senior al Bisericii Philadelphia este Bishop Florin Cimpean. In anul 1971, George Galis a sosit in Statele Unite ca emigrant, s-a stabilit in orasul Chicago, de unde a facut chemari si garantii prin Ambasadele guvernelor Americane, Romane, si straine (cu lagare in Germania, Austria, si Italia) la peste 5,000 de persoane. Prin aportul si munca lui neobosita, dinsul a primit si a ajutat familii si indivizi din diferite denominatiuni (Penticostali, Baptisti, Crestini dupa Evanghelie, Adventisti, Ortodocsi,etc) pentru a se stabili in Statele Unite ale Americii..

In acest video puteti viziona interviul doamnei Stela Nacu si  secvente filmate din biblioteca Tatalui meu.
http://blip.tv/file/4614881/

 preluat de la Romanian Television Network.(Mii de multumiri Presedintelui RTN Petru Amarei)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari