Influenta pelerinilor si a Reformei in formarea Americii

Pelerinii ajunsi pe pamantul American Photo credit biblescripture.net

Ce convingeri ar putea determina familiile de pelerini să înfrunte moartea și incertitudinea într-o lume nouă și ciudată, astfel încât să-și poată exprima credința? Va trebui să călătorești cu 500 de ani în urmă într-o Europă pregătită pentru o revoluție sau pentru ceea ce urma să fie o reformă de proporții mari.
Povestea Americii este povestea Reformei.

”Revolta protestantă” este o serie de emisiuni care prezintă toate locurile nașterii Reformei și urmărește creșterea ei atât în Lumea Nouă, cât și în Lumea Veche. A început în Germania, unde Martin Luther spunea că mântuirea vine numai prin credință și că oamenii nu aveau nevoie de preoți sau de episcopi pentru a primi mântuirea. Mântuirea vine direct de la Dumnezeu.

”Dorința tuturor participanților la Reformă era să facă Scriptura accesibilă pentru toată lumea”, a afirmat dr. Carl R. Trueman, profesor.

Pelerinii din Plymouth, Massachusetts oferă o imagine clară cu privire la noul mod de a gândi al Reformei.

”Nu avem nevoie de un rege sau de un preot care să vorbească cu Dumnezeu în locul nostru. Ne descurcăm singuri”, a afirmat Leo Martin, actor.

Martin Luther a tradus Biblia într-un limbaj obișnuit. Datorită presei tipografice a lui Gutenberg, oamenii puteau să descopere singuri adevărurile Bibliei.

”Bineînțeles că a fost adevărat că din momentul în care o persoană începe să citească Biblia, vor apărea interpretări diferite. Aceste interpretări diferite dau naștere unor mișcări diferite”, a afirmat dr. Peter A. Lillback, Seminarul Teologic Westminster.

O biblie adusa pe corabia Mayfloer din Anglia in America de Pelerini Photo credit www.manifoldgreatness.org

Odată cu răspândirea acestor noi doctrine și biserici a avut loc și răspândirea războaielor religioase din Europa. După multă vărsare de sânge, regii și liderii au venit cu o soluție.

”’Cuius regio, eius religio” înseamnă ”Cine conduce această regiune, religia acestuia va determina religia”’, a explicat dr. Carl R. Trueman, profesor.

În Anglia, lucrul acesta înseamna că cei care se aflau în afara Bisericii Anglicane erau priviți ca disidenți periculoși. Aici erau incluși și pelerinii a căror credință puternică în libertatea dată de Dumnezeu i-a determinat să plece din Anglia și să formeze o nouă societate în Lumea Nouă. Pastorul Eddie Hyatt scrie despre lucrul acesta în ”America’s Revival Heritage”.

”Aceștia au fugit de persecuția din Lumea Veche, dar au venit în America cu viziunea de a vedea o reformă a creștinismului care să poată fi implementată în Lumea Nouă”, a afirmat Eddie Hyatt, pastor.
Paul Jehle interpretează rolul unui pelerin:

”În istoria omenirii nimeni nu a avut libertatea să formeze o societate în pustie. Nici măcar nu au avut un rege care să-i supravegheze și să le spună ce și cum să facă.”

După ce au suferit sub conducerea regelui englez, pelerinii au crezut că este necesar să formeze o societate liberă.

”Se temeau, erau dezgustați de oricine deținea o anumită putere neverificată, nepotrivită asupra cetățenilor”, a afirmat David Hall, pastor Biserica Prezbiteriană Midway.

Pentru o alternativă, ei s-au întors la Biblie. Au descoperit că Dumnezeu nu a oferit întotdeauna puterea unui singur individ sub forma unei ierarhii, ci le-a oferit-o unor reprezentanți care erau aleși.

Acest lucru a devenit piesa de rezistență a Convenției Mayflower și le-a permis să formeze o societate construită în jurul pieței libere și a unui individualism solid.

”Toți suntem egali în ochii lui Dumnezeu. Suntem creați după chipul Său. Dacă acest lucru este adevărat, atunci nimeni nu are dreptul să fie deasupra altcuiva”, a afirmat Leo Martin, actor.

Aceștia au schimbat ordinea guvernării. Aceștia se așteptau ca liderii lor să nu mai fie stăpâni peste oameni, ci să fie slujitorii lor.

”Pelerinii se gândeau că dacă Dumnezeu consideră că toți suntem valoroși și noi ar trebui să credem același lucru. De aici a luat naștere autoconducerea. Nu regele, ci oamenii ar trebui să conducă”, a afirmat Leo Martin, actor.

”De aici a luat naștere impulsul, principiile după care s-a desfășurat Revoluția Americană”, a afirmat dr. Paul Jehle.

”Părinții fondatori au luat aceste principii și au scris Declarația și Constituția bazându-se pe aceste principii creștine”, a afirmat Leo Martin, actor.

Această poveste este o poveste pe care trebuie să o prețuim și să continuăm să o sărbătorim. Libertatea încă este importantă.

Un grup de creștini au pregătit scena pentru nașterea celei mai libere, prospere și mai spirituale națiuni de pe pământ. Totul se baza pe principii biblice.

Libertatea este povestea Evangheliei: ”Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. Rămâneţi tari în libertatea pe care Hristos ne-a oferit-o.”

Stire difuzata in Mapamond crestin 543 – decembrie 2014 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/

Persoana misterioasa care a pus capat apartheidului din Africa de Sud

Photo credit www.independent.co.uk

Imaginile prezintă cel mai bine povestea lui Jean-Eve-Ollivier.

”Planul meu nu a fost niciodată să scriu, să vorbesc. Nu am realizat nicio fotografie, nicio documentație. Am vrut să-mi păstrez povestea pentru mine însumi”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier, om de afaceri francez.

Misteriosul om de afaceri este o persoană cheie în căderea apartheid-ului din Africa de Sud. A fost o misiune colosală care a început în momentul în care a vizitat pentru prima dată țara, în 1981.
”Am găsit o țară care se îndrepta spre nicăieri în perioada Războiului Civil”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

Comerciantul francez și-a folosit relațiile în domeniul afacerilor ca să construiască o punte de legătură între contacte ultra secrete și să faciliteze acorduri. De multe ori, în corespondențele secrete, i se spunea ”domnul Jack”. Cei care îl cunoșteau spuneau despre comerțul său că era sigur. El spune că avea o altă armă secretă.

”Cred din toată inima mea în Dumnezeu. De multe ori am simțit că Dumnezeu era cu mine, că mă salva. Acest lucru mi-a dat o încredere extraordinară că toate lucrurile sunt posibile, atâta timp cât Îl ai alături pe Dumnezeu”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

Povestea sa este acum subiectul unui documentar, a unui thriller politic care se numește ”Plot for Peace”.

”A fost unul dintre primii care au descoperit marele secret al Africii”, a afirmat Michael Ledeen.
Producătorii au trebuit să-l convingă pe acest om obișnuit să-și împărtășească povestea după mulți ani.
”Este o poveste care merită să fie cunoscută, nu pentru că este o poveste, ci pentru că este o poveste cu mesaj. Cum poți ca individ să faci ca lucrurile să meargă?”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

Relele apartheid-ului s-au încheiat în Africa de Sud, dar Ollivier spune că mai sunt și alte lupte peste tot în lume, altele mult mai greu de câștigat…

”Conflictele de acum au izbucnit din cauza credinței. Dacă ai o credință diferită, ceilalți nu încearcă să te înțeleagă, nu încearcă să te convingă cu o atitudine plină de pace, ci se luptă cu tine și vor să te distrugă. Din păcate, în prezent, trăim în această lume a războiului religios”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

A History of American Puritan Settlers: Sarah Vowell on The Wordy Shipmates (2008)

Photo credit www.fridayfunfacts.com

Sarah Vowell, author of The Wordy Shipmates, lectures on the Puritans’ migration from England. For history enthusiasts this is a good lecture to peruse:

Published on Jan 14, 2014

The Puritan migration to New England was marked in its effects in the two decades from 1620 to 1640, after which it declined sharply for a while. The term Great Migration usually refers to the migration in this period of English settlers, primarily Puritans to Massachusetts and the warm islands of the West Indies, especially the sugar rich island of Barbados, 1630-40. They came in family groups, rather than as isolated individuals, and were motivated chiefly by a quest for freedom to practice their Puritan religion.

King James I of England made some efforts to reconcile the Puritan clergy in England, who had been alienated by the conservatism blocking reform in the Church of England. Puritans adopted Calvinism (Reformed theology) with its opposition to ritual and an emphasis on preaching, a growing sabbatarianism, and preference for a presbyterian system of church polity. They opposed religious practices in the Church that at any point came close to Roman Catholic ritual.

After Charles I of England became king in 1625, this religious conflict worsened. Parliament increasingly opposed the King’s authority. In 1629, Charles dissolved Parliament with no intention of summoning a new one, in an ill-fated attempt to neutralize his enemies there, who included numerous lay Puritans. With the religious and political climate so hostile and threatening, many Puritans decided to leave the country. Some of the migration was from the expatriate English communities in the Netherlands of nonconformists and Separatists who had set up churches there since the 1590s.

The Winthrop Fleet of 1630 of eleven ships, led by the flagship Arbella, delivered 800[citation needed] passengers to the Massachusetts Bay Colony. Migration continued until Parliament was reconvened in 1640, at which point the scale dropped off sharply. In 1641, when the English Civil War began, some colonists returned to England to fight on the Puritan side, and many stayed, since Oliver Cromwell, himself an Independent, backed Parliament.[2]

From 1630 through 1640 approximately 20,000 colonists came to New England.[3] The ‘Great Migration’ 1629-40 saw 80,000 people leave England, roughly 20,000 migrating to each of four destinations, Ireland, New England, the West Indies and the Netherlands. The immigrants to New England came from every English county except Westmoreland, nearly half from Norfolk, Suffolk and Essex.[4] The distinction drawn is that the movement of colonists to New England was not predominantly male, but of families with some education, leading relatively prosperous lives.[1] Winthrop’s noted words, a City upon a Hill, refer to a vision of a new society, not just economic opportunity.

Moore (2007) estimates that 7 to 11 percent of colonists returned to England after 1640, including about a third of the clergymen.

The Puritans created a deeply religious, socially tight-knit, and politically innovative culture that is still present within the modern United States. They hoped this new land would serve as a „redeemer nation.” They fled England and in America attempted to create a „nation of saints”: an intensely religious, thoroughly righteous, community designed to be an example for all of Europe. Roger Williams, who preached religious toleration, separation of Church and State, and a complete break with the Church of England, was banished and founded Rhode Island Colony, which became a haven for other refugees from the Puritan community, such as Anne Hutchinson.[6] Quakers were brutally expelled from Massachusetts, but they were welcomed in Rhode Island.[7] Four Quakers, known as the Boston martyrs, who remained in Massachusetts and refused to stop practicing their religion were executed by public hanging.

http://en.wikipedia.org/wiki/Puritan_…)

The Wordy Shipmates is the fifth book by the American social commentator Sarah Vowell, published in October 2008. The book chronicles the 17th and 18th century history of Puritan colonists in Massachusetts, United States. The book delineates a dichotomy between the puritans of the Massachusetts Bay Colony and those who settled in Plymouth, Massachusetts, by analysing several key historical events, like the Pequot War and the banishment of Roger Williams and Anne Hutchinson.

http://en.wikipedia.org/wiki/Wordy_Sh…

VIDEO by The Film Archives

Someone you should know: Professor Dr. Dan Wallace, founder of The Center for the Study of New Testament Manuscripts, who established to take digital photographs of all known Greek Testament manuscripts for historical preservation

00

Photo credit dallasseminary

Advancement Profile: Dr. Daniel Wallace
Digitizes Ancient Manuscripts

 I am so pleased to feature one of our New Testament professors at DTS, Dr. Dan Wallace. Dr. Wallace has shared his love and knowledge of New Testament Greek as he has taught our DTS students for 28 years. Moreover, he is the founder of The Center for the Study of New Testament Manuscripts, established to take digital photographs of all known Greek Testament manuscripts for historical preservation. There is no doubt that Dr. Wallace cherishes the Word of God as evident through his work in the classroom and in safeguarding the images of sacred scriptures. I know you’ll find his work and ministry as fascinating as I do.
Grateful for your prayers and support,
Mark Bailey
President
Dallas Theological Seminary

http://www.dts.edu/media/profiles

VIDEO by dallasseminary

Advancement Profile: Dr. Dan Wallace

May you be blessed this season of Thanksgiving. I am so pleased to feature one of our New Testament professors at DTS, Dr. Dan Wallace. Dr. Wallace has shared his love and knowledge of New Testament Greek as he has taught our DTS students for 28 years. Moreover, he is the founder of The Center for the Study of New Testament Manuscripts, established to take digital photographs of all known Greek Testament manuscripts for historical preservation. There is no doubt that Dr. Wallace cherishes the Word of God as evident through his work in the classroom and in safeguarding the images of sacred scriptures. I know you’ll find his work and ministry as fascinating as I do.

Grateful for your prayers and support,

Mark Bailey
President
Dallas Theological Seminary

http://www.dts.edu/media/profiles

VIDEO by dallasseminary

Related posts –

Performance at Soccer World Cup 2006 – a Highlight of a Young German Singer’s Career

Interview with German Christian Singer, Florence Joy Enns

Florence Joy Enns (Büttner) is a famous young German singer, writer and actress. She likes to travel and has visited several countries from Europe, Israel and the United States. Florence plays guitar and the piano, and she speaks her native German and very good English. Most of her songs from the album “Hope” are in English.

In 2006, Florence Joy was invited to perform in the (dome) church of Munich for the inauguration of the Soccer World Championship. One year after this astonishing performance, she started acting in the role of a sweet girl called “Jasmin” in a German daily soap “Ahornallee”. Also, Florence wrote a book called I want to live truthfully and real, which tells about her journey through the German casting show “Star Search 2” and mostly how she lives her life with Jesus Christ.

Florence was born in a city called Zeven, in the north of Germany close to Hamburg; she has an older sister and a younger brother. Her family has lived in Zeven, Tostedt, Dresden, Munich and Cologne. Sometimes she moved with her family because of work, but the last move was because of marriage. Florence has two children; her son Lennox was born in 2009, and her baby girl Kiana was born in 2012.

***

Octavian D. CURPAS: Can you tell me something about your husband? When and where did you meet? How would you describe your husband?

Florence JOY: My husband is German. His name is Thomas Enns. We met in a concert in 2006; I was singing and he was playing with his string ensemble, supporting my song. Yes he is an artist, musician and singer. He is the leader of a bimonthly youth event called “base”, and he studied business administration at the University of Cologne. He is a fully devoted Christian, totally excited about God. He is a very loving and sensitive person, the most wonderful husband and a great father.

Octavian D. CURPAS: You are a very busy woman. What is it like to be a mom of two children?

Florence JOY: It was always my dream to be a mom and it is a big blessing to me. Of course it has challenges but all in all, it is a wonderful blessing from God to me.

Octavian D. CURPAS: At what age did you become a Christian? What made you decide to give your life to the Lord? Which Christian denomination do you belong to?

Florence JOY: I was raised in a Christian family. When I was 13, God revealed his love to me and that he is my heavenly and true father. I wanted to get water baptized; this was the start, when I wanted to live for Jesus. I am in a church that belongs to the German branch of the Assemblies of God. To me the denomination is not so important. The most important thing is my personal relationship to Christ.

Octavian D. CURPAS: I just listened to one of your songs in German and I really enjoyed it even though I didn’t understand much. The title is „Mein Ziel” and I found it on youtube: (http://www.youtube.com/watch?v=6AOYTqDyMFA )

What’s the message of this song? When and where have you been singing?

Florence JOY: The song says: “You are my goal, you are my passion, you are my way, you are my strength. I look for you and I run to you and leave the past behind. You are always there – You are my reason, my goal.” The “You” in this song is Jesus Christ. I performed this song in the dome (church) of Munich. It was a church service live on the national TV station in Germany for the inauguration of the Soccer World Championship 2006. It was a big privilege to sing at the inauguration of the soccer World Cup. I had the opportunity to share my testimony for Christ live on the national TV station.

Octavian D. CURPAS: You collaborated with Hillsong for some songs in German. What songs and when and how did it happen?

Florence JOY: It started in 2005, when we recorded the first German Hillsong album and I was the lead singer on that CD. Since then, I was invited to some Hillsong conferences and to record another of their CDs.

Octavian D. CURPAS: How many albums do you have? Is „Hope” your first album?

Florence JOY: Yes it was the first and the only one. There are 13 songs on there. Most of the songs are in English and one is in German.

Octavian D. CURPAS: What’s your favorite song and why? Which of your songs best defines you?

Florence JOY: It still is “Only hope”, which is the main song of my album, and that’s why the album is called hope. This song tells about the hope we have in Jesus and that He has a plan for our lives.

Octavian D. CURPAS: Tell me a few words about your book: „Ich möchte wahr und echt leben“.

Florence JOY: The title means “I want to live truthfully and real” and that is the theme of the book. The book tells about my journey through the German casting show “Star search 2” and mostly how I live my life with Jesus Christ. It also tells a bit about my family and my surroundings at that time after winning star search.

Octavian D. CURPAS: How many times have you visited the U.S. and what states? What comes into your mind when you think of Arizona?

Florence JOY: I’ve been to the U.S. five times, three times in Florida and two in California. If I think of Arizona, it means hot weather, horses, and cowboys. I like the friendly people in the U.S. a lot and the huge churches, for example Calvary Chapel.

Octavian D. CURPAS: Why is Israel an important country for you and for your husband?

Florence JOY: It’s the Holy Land, the land of God’s people. We support a mission’s project, called AEBM (American European Bethel Mission). We have been in Israel several times with this mission organization and helped poor people.

Octavian D. CURPAS: What countries do you want to visit in the future?

Florence JOY: I would love to fly to Australia.

Octavian D. CURPAS: What do you know about Romania?

Florence JOY: The only connection I had with Romania was a friend in my former church who was Romanian.

Octavian D. CURPAS: Which holiday do you like the most and why?

Florence JOY: I like Christmas, because of the message that Jesus came into our world as a human being. I also like the setting with snow and lights and the smell of cake in my kitchen …

Octavian D. CURPAS: Are there any steps one should take to remain on track spiritually?

Florence JOY: For me it is important to read the Bible regularly, to not neglect the church, to attend church services even if you are on the road many times. For me it is important to pray with my friends together. Prayer is a fellowship with my God. I can lay down all my burdens and it reminds me that God is in control.

Octavian D. CURPAS: What is the greatest prayer God has ever answered for you?

Florence JOY: He answered my prayer when I was still very young (5 years old). It was my first “big” prayer. I prayed to God to have a little brother, though my parents did not want to have another child. Through some circumstances, which were a miracle, the mind of my mom was changed and I got a little baby brother.

Octavian D. CURPAS: What is coming up new for you?

Florence JOY: Right now we are concentrating on “Base,” the big youth events we have. We are writing songs for “Base” and hopefully for a “Base” CD. Of course, right now I am a fulltime Mother of two wonderful children.

Octavian D. CURPAS: If you would have to deliver a message for this generation, what would you say?

Florence JOY: I would say, you are loved unconditionally and totally by Jesus Christ. You are created for a purpose. The love of Jesus can and will set you free from everything. Try Jesus; do not write him out of your life. Be open and search out if there really is a God.

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona

Chișinău – Conferința 130 de ani de la renașterea mișcării mesianice

Evreii mesianici din câteva țări ale lumii s-au întrunit, în acest week-end, la Chișinău, pentru a aniversa jubilelul de 130 de ani de la fondarea, de către Iosif Rabinovici, a primei comunități mesianice din Basarabia, care a contribuit la renașterea mișcării mesianice în lumea întreagă.

Date Biografice de la Wikipedia:

Iosif Rabinovici Photo credit wikipedia

Iosif Rabinovici, de asemenea cunoscut în germană ca, Joseph Rabinowitsch (în ebraică : יוסף רבינוביץ ן), (n. 23 septembrie 1837, în Rezina la Nistru, Basarabia, Imperiul Rus; m. pe 17 mai 1899 în Odessa), avocat ruso- evreu, cel mai faimos evreu mesianic al secolului XIX și fondator al mișcării creștine rusești din sud.

Iosif Rabinovici a trăit în Chișinău, oraș din sud-vestul vechiului Imperiu Rusesc (Basarabia), în prezent capitala Republicii Moldova. Iosif și-a pierdut mama sa la o vârstă fragedă și a fost luat în casa bunicului său matern până va vârsta de unsprezece ani.

În timpul tinereții sale, care a fost instruit într-o comunitate chasidică, el a arătat, de asemenea mare promisiune în capacitatea lui literară. După ce a fost căsătorit la vârsta de 19 ani, fratele său vitreg, Jehiel Hershensohn, l-a introdus pentru prima dată la Noul Legământ, când ia împrumutat o copie în ebraică și a sugerat că Ieșua (în ebraică – יהושע) a fost, probabil, Mesia.

Rabinovici, la început surprins, a părăsit Chasidismul și-a continuat studiu biblic pe cont propriu. Rabinovici s-a întors cu bunicul său și a urmat drept profesie ca avocat el a vrut să devină un legiuitor printre propriu său popor evreu.

Trăind la Chisinau, el a luat un mare interes în afacerile comunității sale și în mod frecvent predat și a scris pentru ziarele evreiești, devenind cunoscut pentru ideile reformatoare și progresiste. După un val de persecuții, Rabinovici pornește cu Noul Testament la mână călătorind în 1882 la Ierusalim, pentru a întemeia o colonie evreiască. Convertirea sa a avut loc la Muntele Măslinilor, privind la Moscheea lui Omar unde stătuse ultimul Templu, umplut cu gloria acestei mari viziuni, care ia venit în minte ca un fulger: – cheia în „Țara Sfântă” a fost în mâinile fratelui său Ieșua.

A fondat în 1884, la Chișinău, sub influența pogromului local o comunitate numită „Israeliții Noului Legământ”, dar a refuzat să adere la o anumită biserică creștină, și a subliniat independența evreilor creștini față de Biserica Creștină. Cu toate acestea, el recunoaște pe Iisus, ca a promisul Mesia a poporului lui Israel. Rabinovici stabilește credința lui nou-găsită într-o serie de treisprezece articole, pe care le-a modelat pe munca lui Maimonide.

A fost botezat în 1885 la Berlin și a fost invitat să se alăture Bisericii Luterane și Biserici Ruse. Se spune că nu a slujit în cadrul unei biserici creștine din cauza unei juruințe personale prin care s-a angajat să nu intre într-o biserică care are cruce deasupra.

Prin influența lui Iosif Rabinovici, atitudinea generală a poporului evreu față de Ieșua s-a îmbunătățit considerabil, și chiar dacă mulți creștini au privit ciudată această alianță de creștinism și iudaism, în Marea Britanie a fost înființată o comisie pentru a sprijini „Lucrarea lui Rabinovici”. Iosif Rabinovici a murit în 1899, dar activitatea sa a continuat în secolul al XX-lea să elimine decalajul dintre Biserică și Sinagogă, prin persoana lui Ieșua.

Vasilica Croitor – Rascumpararea Memoriei Partea a 2-a

Vezi Partea I-a aici –

VIDEO NOU !!!! Vasilica Croitoru – RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI la Alfa Omega TV – Informatii care nu le-ati mai auzit pana acum – Ma aflam in Kenya si fratii de acolo, cand am ajuns la o conferinta a unei biserici mari din Nairobi, au fost foarte incantati ca vad un roman. Mi s-a parut atata de ciudat. Initial, ma-s fi intrebat daca ar fi auzit cineva de Romania, unde ar veni asta pe harta. Nu . Toti stiau de Romania si erau foarte informati. Si asta m-a facut desigur sa-i intreb ce se intampla, de unde au informatiile astea, ca sa aflu ca toti citisera cartea fratelui Richard Wurmbrand “Torturat Pentru Credinta”………

Vasilica Croitoru Photo Agnus Dei

Vasilica Croitoru Photo Agnus Dei

Emisiunea Calea Adevarul si Viata cu Tudor Petan. Calea, Adevărul și Viata cu Vasilică Croitor cu tema RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI (partea 2/2) – despre supraviețuirea bisericii penticostale în vremea comunistă. Informații interesante pe care nu le-ați mai auzit până acum!

– ce l-a determinat pe Vasilica Croitor sa faca cercetari si sa scrie aceasta carte ?
– despre istoria miscarii penticostale in perioada comunismului
– instrumente ale persecutiei religioase: Departamentul pentru culte si Securitatea
– tehnici de control, persecutie, marginalizare, eliminare si compromitere lideri in perioada comunista
– forme ale rezistentei crestine, lideri care nu au facut compromisuri si au rezistat presiunilor si ofertelor de „colaborare”
– momente ratate de lideri religiosi, dupa revolutia din 89, pentru pocainta si restaurare relatii
– comentarii la „Raportul Tismaneanu” si semnificatia spirituala a declararii comunismului ca regim ilegal in Romania de catre presedintele Basescu
– lucruri care trebuiesc schimbate sau revizuite in biserica penticostala din Romania dupa iesirea din comunism
– nevoia de trecere de la program de biserica la relevanta in societate
– nevoia de reforma in 3 domenii in biserica penticostala: reforma morala, institutionala, spirituala
mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/

VIDEO by Alfa Omega TV

Interviu cu fiica lui David Wilkerson – Debbie Wilkerson la Credo TV

David Ray Wilkerson 19 mai 1931 – 27 aprilie 2011

Photo credit

Photo credit www.youtube.com

Trad. Blogul Agnus Dei – BIOGRAFIA lui DAVID WILKERSON:

David Ray Wilkerson 19 mai 1931 – 27 aprilie 2011
In tineretea sa, David Wilkerson a hotarat sa-si inchida televizorul (in mod permanent) si sa isi dedice viata in totalitate lui Dumnezeu. Nascut 19 mai, 1931 in orasul Hammond din statul Indiana, David Ray Wilkerson a fost al doilea copil a lui Ann si Kenneth Wilkerson. David a avut 2 frati si doua surori. Venind dintr-o lunga linie de evanghelisti, David Wilkerson isi va gasi propria chemare lca predicator in biserica, mai tarziu in viata. Dar chemarea nu s-a sfarsit acolo. La sfaturile tatalui sau si a bunicului, David Wilkerson isi gaseste o chemare aditionala pe strazile orasului New York, a Statelor Unite.

In 14 Iunie 1952 David Wilkerson se casatoreste cu Gwen Carosso. :a scurt timp, David Wilkerson accepta o pozitie ca pastor intr-o biserica micuta in orasul Philipsburg, Pennsylvania. In mijlocul unei vietii confortabile de predicator la tara, el a simtit o dorinta arzatoare pe care nu a putut-o linisti.

In 1958, dupa ce a citit un articol provocator in revista cea mai populara a vremii – Life magazine, provocarea Duhului Sfant a schimbat cursul vietii lui. El a decis sa mearga dupa cei care sunt atat de pierduti, ca le-ar trebui o interventie direct de la Dumnezeu ca sa le strapunga inima: gangurile orasului New York. Povara care a simtit-o pentru acei tineri pierduti s-a intensificat si din ea s-a nascut ‘Teen Challenge’, o slujire lla nivel national care sa ajute tineri cu adictii si dependente grele de care nu ar mai scapa. Programul implementat de David Wilkerson la Teen Challenge este recunoscut ca unul dintre cele mai efective programe de recuperare a dependentilor de droguri. Teen Challenge are 173 de programe rezidentiale si 241 centre de reabilitare in 77 natiuni. Rata de succes a recuperarii dependentilor de droguri este 86% si este recunoscuta de guvernul american. Astazi, multi dintre cei ce au graduat din aceste centre de reabilitare servesc la randul lor in aceste misiuni   ca lideri si  misionari.

Poveste primilor 5 ani ai lui David Wilkerson sunt povestiti in cartea ‘Crucea si Pumnalul’ carte scrisa in anul 1963. S-au vandut 15 milioane de carti in 30 de limbi diferite, iar filmul a fost distribuit in 1969. Filmul a fost vizionat de 50 de milioane de persoane, in 30 de diferite limbi, din 150 de tari:

Cartea in Limba Romana,

de David Wilkerson, 1963

 

View this document on Scribd

View this document on Scribd
In anul 1967, David Wilkerson a inceput cruciadele evanghelistice „David Wilkerson Youth Crusades”, o slujire  evanghelistica care viza tineretul. El a chemat tineri plictisiti, in pericol de a fi sedusi intr-un stil de viata care duce la robia drogurilor, alcoolului si a violentei.

.
La scurt timp, in 1971, David Wilkerson s-a mutat in statul Texas, unde a fondat organizatia „World Challenge Inc.”, care este sediul principal a tuturor organizatiilor care s-au nascut din chemarea care a avut-o David Wilkerson cu tineretul. World Challenge serveste cei mai saraci oameni ai lumii si comunica Evanghelia in mod efectiv, dar si in mod practic, prin cruciade unde vesteste Evanghelia si prin ajutorarea vaduvelor si a orfanilor.

In 1986, David Wilkerson se reintoarce in New York cu sotia sa Gwen pentru o evanghelizare. Mergand pe jos, pe strada 42nd Street, el a vazut depravarea orasului.  S-a intristat mult si a  inceput sa planga si sa se roage fierbinte. Din aceasta rugaciune mahnita s-a nascut o biserica in orasul New York- Biserica din Times Square. Biserica din Times Square sta la rascrucea lumii mondiale, ca o biserica care merge si cauta pe cei pierduti, pe cei dependenti de droguri, alcool, sex si pe cei care cauta adevarata fericire si implinire care sa gaseste doar in Isus Hristos cel inviat. Dupa multi ani ca si pastor la Biserica Times Square, el a simtit o noua povara dn partea lui Dumnezeu pentru pastori si sotiile lor.

David Wilkerson si fiul sau au  slujit si au predicat evanghelia in peste 40 de tari, chemand oamenii la redediare si o noua pasiune pentru Isus Hristos. La aniversarea a 50 de ani de slujire, David Wilkerson spune cu lacrimi in ochi: „La urma urmei, eu vreau sa fiu ca Isus. Vreau sa vad fata Lui. Si vreau sa se reflecteze El in viata mea. ‘Inima îmi zice din partea Ta: „Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut! ‘ (Psalmi 27:8) Acesta este raspunsul.”

Dupa 55 de ani de slujire in peste 50 de natiuni, acestea au fost cuvintele umile a lui David Wilkerson si l-a intrebat pe Domnul o intrebare simpla: „Doamne, ce vrei sa fac pentru Tine, in aceste clipe ale vietii mele? Cum sa ma folosesc cel mai bine de darul care Tu mi l-ai dat?” Si raspunsul lui Dumnezeu e atat de simplu si de tandru   , ca multele raspunsuri pe care David Wilkerson le-a primit de la Dumnezeu inainte, in cei 78 de ani ai vietii lui: „David, da-le sa manance saracilor.” Cu aceasta simpla prescriptie organizatia „Please share the bread” s-a infiintat (Va rugam, impartasiti painea). Pe langa faptul ca organizatia distribuie mancare, ea aduce si speranta prin evanghelizarea celor mai saraci oameni din lume.

David Wilkerson a plecat la Domnul in 27 Aprilie 2011. Charisma magazine, o revista crestina a raportat trecerea lui David Wilkerson astfel:

wilkerson_davidDavid Wilkerson, founder of World Challenge Ministries, was killed April 27 in a car accident in east Texas. Wilkerson was well-known for his best-selling book,The Cross and the Switchblade, in which he told how he pioneered a minstry to gang members and drug addicts in New York City in 1958. Soon after, he founded Teen Challenge, today a worldwide ministry reaching people with life-controlling habits. Wilkerson, who was 79, was buried during a private ceremony in Tyler, Texas, on May 2. For an online tribute to Wilkerson that includes photos, videos and memories of his 50-plus years of ministry, visit wilkerson.charismamag.com.

Scrie Vasilica Croitor intr-un articol: Vestea morții lui David Wilkerson a făcut înconjurul lumii cu o viteză uimitoare. În câteva ore de la publicarea știrii pe situl Charisma, serverele au căzut din pricina unui trafic record în istoria sitului. Ceva m-a mișcat în mod special în relatarea inițială pe care a făcut-o Steve Strang. Iată cum explica editorul atenția acordată de lumea întreagă:

Aceasta s-a întâmplat fiindcă David Wilkerson […] a fost un model de integritate și și-a încheiat lucrarea bine, într-o vreme în care unii teleevangheliști sunt surprinși de fotografi în țări străine cu alte femei, alții sunt dați în vileag pentru activități homosexuale secrete, în timp ce critică public obiectivele homosexualilor. Wilkerson a fost o întruchipare a virtuții, iar influența sa a fost imensă.

Vezi pagina de predici

DAVID WILKERSON AICI

Fa click pe poza

Photo credit Agnus Dei. Fa click pentru PAGINA de PREDICI David Wilkerson

Andrew Fuller 8th Annual Conference 2014 „Whitefield and the Great Awakening” at Southern Baptist Seminary

PHOTO Credit www.sbts.edu

„George Whitefield and the Wesleys” by Stephen Nichols

Andrew Fuller Conference 2014: Session 3 – „George Whitefield and the Wesleys” by Stephen Nichols from Southern Seminary on Vimeo.

„The Spirituality of George Whitefield” by Bruce Hindmarsh

„George Whitefield: The Accidental Revolutionary” by Bruce Hindmarsh

Andrew Fuller Conference 2014: Session 6 – „George Whitefield: The Accidental Revolutionary” by Bruce Hindmarsh from Southern Seminary on Vimeo.

Here are all of the VIDEO links from this conference:

„The Hymnody of the Great Awakening”

by Esther Crookshank

Andrew Fuller Conference 2014: Session 8 – „The Hymnody of the Great Awakening” by Esther Crookshank from Southern Seminary on Vimeo.

Simpozion ITP: 90 de ani de la apariția Bibliei în traducerea D. Cornilescu 12 Noiembrie 2014

Evenimente dedicate Bibliei în traducerea Cornilescu

În luna noiembrie vor avea loc două evenimente dedicate Bibliei Cornilescu. Primul va avea loc pe 12 nov. la Institutul Teologic Penticostal.

Al doilea eveniment se va desfășura în 18 nov., la Sala Dalles (pentru detalii vezi aici).

Ambele manifestări științifice vor cuprinde prezentarea volumului Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri românești a Sfintei Scripturi, de Lector univ. dr. Emanuel Conțac.

12 noiembrie 2014

Institutul Teologic Penticostal din București organizează în data de 12 noiembrie 2014, începând cu ora 18,00, simpozionul: 90 de ani de la publicarea Bibliei în traducerea D. Cornilescu.

Photo Wikipedia

Simpozionul va fi urmat și de lansarea volumului Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri românești a Sfintei Scripturi, publicat de Lector univ. dr. Emanuel Conțac, care cuprinde un studiu istoric amplu despre realizarea traducerii Cornilescu a Bibliei și corespondența prilejuită de apariția acestei traduceri evanghelice a Bibliei

Evenimentul se va desfășura în Amfiteatrul ITPB și va avea următorul program:

18,00-20,00 Simpozion
20,00-20,30 Lansare de carte
Vă așteptă cu drag!

Articole de interes:

  1. Dumitru Cornilescu predica audio din Monte Carlo, 1970-75 (si o scurta biografie)

  2. Simpozionul video– Dumitru Cornilescu cu Iosif Ton, Petru Hututui, Timotei Mitrofan si Daniel Cuculea
  3. Cum M-am Intors la Dumnezeu, marturie scrisa de Dumitru Cornilescu – traducatorul Bibliei in Limba Romana
  4. Viata si Lucrarea lui Dumitru Cornilescu (carte online) via Cristianet
  5. Din viata si lucrarea lui Teodor Popescu (Crestin dupa Evanghelie si prietenul lui Dumitru Cornilescu)

Cine a fost Dumitru Cornilescu

Dumitru Cornilescu (n. 4 aprilie 1891, comuna Slașoma, județul Mehedinți – d. 1975, Elveția) a fost ierodiacon și autor al unei traduceri în limba română a Bibliei, publicată în 1921, traducere care este în prezent cea mai răspândită traducere în rândul confesiunilor protestante (inclusiv cele neoprotestante). Această traducere nu este însă aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, deoarece Cornilescu a părăsit Biserica Ortodoxă, fiind unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice Române. Notorietatea acestei versiuni, foarte apreciată, se explică prin numărul mare de reeditări (în 1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005).

În urma unor puternice divergențe doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfătuit de însuși Patriarhul Miron Cristea să plece pentru o vreme din România, motiv pentru care s-a mutat în Elveția, unde a și decedat în anul 1975.

Studii – Dumitru Cornilescu a fost admis la Seminarul Central în 1904. A fost coleg, între alții, cu Ion Dobre, care ulterior avea să-și ia numele Nichifor Crainic. După absolvirea seminarului a devenit student al Facultății de Teologie din București. În toată această perioadă s-a remarcat deja ca traducător, fiind considerat de arhimandritul Iuliu Scriban (redactorul-șef al revistei Biserica Ortodoxă Română), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect” („Cărți și reviste” în BOR, dec. 1921, p. 239), sau „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.” („Studiul pastoralei în biserica românească” în Revista teologică, anul XII, ian.-martie 1922, nr. 1-3, p. 15).

Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Wikipedia

Traducător al Bibliei – Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani, a fost începută de Cornilescu în înțelegere cu principesa Ralu Callimachi, cea care a finanțat tipărirea Noului Testament în 1920 și a Bibliei în 1921. Principesa, născută la Nisa pe 22 septembrie 1867, era fiica cea mai mare a lui Teodor și Zenaida Callimachi.

În perioada când și-a început Cornilescu activitatea, Biblia fusese tradusă și tipărită în numeroase rânduri de Societatea Biblică Britanică (prima ediție integrală 1871, revizuită și republicată în 1873 și 1874, 1905, 1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod a fost tipărită în 1914. Textul acesteia reprezenta revizuirea Bibliei de la Buzău (1854-1856) tipărit de episcopul Filotei.

Activitatea de traducător a lui Cornilescu a început de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum” (după o scriere a pastorului elvețian Frank Thomas, 1862-1928), în Păstorul ortodox, IX (1910), 12.

Cornilescu obișnuia să traducă broșuri de teologie evanghelică încă din anii de seminar. Catalogul Bibiliotecii Academiei Române conține circa 40 de broșuri traduse de el în perioada 1922-1925.

Imboldul traducerii este sintetizat în întrebarea pe care și-a pus-o: „Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei, iar eu nu pot înțelege ce este scris acolo, cum va înțelege oare poporul?”.

Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani, a fost începută de Cornilescu din cauza dificultății limbajului utilizat de traducerile Bibliei existente în acea vreme.

SURSA – Wikipedia.ro

Dumitru Cornilescu (English)

Dumitru Cornilescu (4 April 1891 – 1975) was a Romanian archdeacon who wrote a popular translation of the Bible into Romanian, published in 1921. He became a Romanian Orthodox, then a Protestant priest. Cornilescu’s translation is the most popular version of the Bible among Romanian Protestants.

Cornilescu was born in Slașoma, Mehedinți County, the son of a teacher. Both his grandfathers were Orthodox priests. He studied at the Central Seminary from 1904, quickly becoming noted for his scholarly diligence.[1] He felt that existing Romanian versions of the Bible, notably the Bucharest Bible of 1688, were written in an archaic form of the language and that a modern version was badly needed. He began working on a new translation in 1916. His version of the Psalms appeared in 1920, followed by the New Testament in 1921, and, later in the same year, the full Bible. A revised edition was published in 1924.

Controversies

Initially the Bible was widely circulated, but by 1924 a number of objections had been raised by Orthodox priests and theologians. For example the Greek word „presbyteroi” was translated literally as „prezbiteri” („elders”) and not „preoți” („priests”), a decision that was seen as a threat to the Orthodox belief in apostolic succession. Cornilescu’s translation was not approved by the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church. By the early 30s, its huge success led the religious authorities to try to stop its dissemination in rural areas. To this end, they appealed to Gheorghe Mironescu, the Minister of the Interior, who in 1933 prohibited the Bible’s distribution in Romanian villages.

The controversy prompted the creation of an approved Orthodox version, translated by Vasile Radu and Grigorie Pișculescu, published in 1938 (revised 1968 and 1975). Because of the opposition, Cornilescu left the Orthodox Church. Along with Tudor Popescu (a former priest at the Cuibul cu barză Church), he founded the Evangelical Church of Romania.[5] His translation became the standard Protestant version in Romania. The popularity of this version is evidenced by the large number of reprints: 1931, 1942, 1946 etc., with a revised version in 1989, followed by many new editions (in 1990, 1996, 2000, 2002, 2005 etc).

Later life

Following the strong doctrinal differences between Cornilescu and other theologians of the time, and the emergence of the ultra-orthodox and fascist Iron Guard, Cornilescu was advised by Patriarch Miron Cristea to leave Romania for a period, which he did. He moved to Switzerland, settling in Montreux. The war and the post-war Communist take over of Romania gave him no incentive to return. He died in Switzerland in 1975.

Cine este rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea?

Inainte de-a prezenta cateva date biografice despre Corneliu C. Simut, rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea, va invitam sa ascultati o predica tinuta de acesta la biserica baptista „Betel” din Medias:

VIDEO by fericitzi

Iată cum era prezentat Corneliu Simuţ, în 2010, în revista Oglindanet:

“Corneliu Simuţ este conferenţiar în teologie dogmatică şi istorică la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Emanuel, Oradea. După finalizarea studiilor de teologie la Universitatea Emanuel, în 1998, a continuat cercetarea teologică în străinătate obţinând două doctorate de specialitate. Astfel, în 2003 obţine titlul de doctor în teologie la Facultatea de Istorie, Teologie şi Filozofie a Universităţii din Aberdeen, Scoţia, UK, iar în 2005 primeşte doctoratul în teologie la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tilburg, Olanda. Autor a nouă cărţi, dintre care cinci publicate la edituri internaţionale prestigioase, Corneliu Simuţ este unul dintre cei mai profilaţi teologi evanghelici din România.” Sursa – http://oglindanet.ro/nimeni-pe-lumea-asta-nu-se-naste-crestin-cu-totii-ne-nastem-oameni-pacatosi/

Corneliu C. Simut s-a nascut in Oradea, la data de 29 octombrie, 1975.

http://corneliusimut.wordpress.com/

Fr. Simut este casatorit cu Conf. Univ. Dr. Ramona Simut, sefa departamentului de presa din cadrul aceleiasi institutii.

http://ramonasimut.wordpress.com/

Cu toate ca nu este omul caruia ii place sa iasa in evidenta si nu este un colectionar de titluri universitare, valoarea profesionala si academica a fratelui Corneliu Simut transpare atat din cartile de specialitate pe care le-a scris (si pe care va lasam pe dvs sa le descoperiti pe blogul sau personal) cat si din CV-ul sau, din care redam o parte aici, in limba engleza:

Corneliu SimutACADEMIC TRAINING
1. Bachelor of Theology, BTh in Pastoral Theology (University of Bucharest, Romania, 1998, a graduate of the Faculty of Theology within Emanuel University of Oradea, formerly Emanuel Bible Institute of Oradea, 1998).
2. Doctor of Philosophy, PhD in Church History (School of Arts and Theology, Faculty of History, Theology, and Philosophy, Department of Divinity with Religious Studies, King’s College, University of Aberdeen, Scotland, United Kingdom, 2003), under the supervision of Dr. Carl R. Trueman and Dr. Nicholas J. Thompson.
3. Doctor of Theology, ThD in Dogmatic Theology (Department of Religious Studies, Tilburg School of Humanities, University of Tilburg, formerly the Roman-Catholic Faculty of Theology in Tilburg, Netherlands, 2005), under the supervision of Prof. Dr. Nico F. M. Schreurs.
4. Habilitated Doctor of Theology (Habilitation), Dr. Habil. in Dogmatic Theology (Reformed Theological University of Debrecen, Hungary, 2012), under the supervision of Prof. Dr. Habil. Botond Gaál, PhD, DSc.
5. Doctor of Divinity, DD (by publications) in Systematic Theology (Faculty of Theology, Department of Dogmatic Theology and Christian Ethics, University of Pretoria, South Africa, 2014), under the supervision of Prof. Dr. Johan Buitendag.

http://www.orizontului.info/ (O)

În data de 24 ianuarie 2012, prof.univ.dr. Corneliu Simuţ a fost ales rector al Universităţii „Emanuel” din Oradea. Potrivit reprezentanţilor instituţiei de învăţământ superior, Simuţ a fost validat rector de către Senat şi se aşteaptă confirmarea lui în funcţie de către ministrul Educaţiei şi Cercetării. Potrivit propriului C.V., Simuţ este profesor de Teologie dogmatică şi Istoria bisericii, editor al revistei „Perichoresis” şi Director al Centrului de Cercetare al Universităţii Emanuel.

Corneliu Simuţ şi-a obţinut licenţa în teologie la Universitatea din Bucureşti şi are două titluri de doctor: primul în istoria bisericii la Universitatea din Aberdeen, Scoţia (PhD, 2003), iar cel de-al doilea în teologie dogmatică la Universitatea din Tilburg, Olanda (ThD, 2005).
Este autor a opt cărţi de specialitate, dintre care patru publicate în limba engleză la prestigioase edituri internaţionale (Ashgate, Walter de Gruyter, Peter Lang şi Palgrave Macmillan).
Pe lângă activitatea editorială, profesorală şi de cercetare, a tradus numeroase cărţi, a publicat peste treizeci de articole în reviste de specialitate şi participă frecvent la conferinţe academice în Uniunea Europeană. (Sursa – http://www.pasi.ro/)

Photo credit Andrei Jitareanu via danutm.wordpress.com

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (English)

Emanuel University is a private university based in Oradea, Romania.

Institution web page – http://www.emanuel.ro
Address: Bulevardul Dacia, Oradea, Romania
Founded: 1989   

The roots of Emanuel University were planted in 1986, when Emanuel Baptist Church of Oradea, formerly known as the Second Baptist Church of Oradea, initiated an underground Bible institute to train the upcoming pastors and missionaries of the Communist Romania.

Today, Emanuel University of Oradea is the only government accredited evangelical Christian university in Europe. It is functioning under the spiritual authority of the Emanuel Baptist Church of Oradea, and under the academic authority of the Romanian Department of Education by the accreditation it was granted.

Emanuel Baptist Church of Oradea is a Baptist church located in Oradea, Romania. Completed in 1993, it is the largest Baptist church in Romania and the second-largest in Europe.

Sursa – Wikipedia

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (Romana)

Rădăcinile Universității „Emanuel” au fost sădite în 1986, când Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, fosta Biserică Baptistă Numărul 2, a început un institut biblic în secret cu scopul de a pregăti viitorii pastori și misionari din România comunistă. În 1989, după căderea regimului comunist, școala, numită pe atunci Școala Prorocilor, a devenit seminar teologic evanghelic. Viziunea universității a fost încă de la începutul anilor 90 o slujire creștină integrată la orice nivel al societății.

Capela Universităţii Emanuel (Wikipedia)

Din punct de vedere academic Universitatea „Emanuel” din Oradea este integrată în sistemul național de învățământ sub autoritatea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului din România, prin acreditarea acordată.

Facultăți

  • Teologie Pastorială
  • Management
  • Pedagogie Muzicală
  • Asistență Socială
  • Limbă și Literatură

Sursa – Wikipedia

Azi e Ziua Reformei 31 Octombrie 1517 – Filme si Biografia lui Martin Luter

O scurta biografie de la ViataVesnica.ro (Photos de la wikipedia)

Preot şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.
Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică, dar din cauza rezistenţei de care a dat dovadă, Biserica a fost împărţită în structura actuală.
Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după naşterea lui Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl, Hans, a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther şi-a luat doctoratul în teologie în 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la prestigioasa Universitate Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.
Martin Luther

Credinţa a lui Martin Luther l-a facut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, a vândut credincioşilor indulgenţe. Prin vânzaresa de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti, anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greşeşte.

În 1521, papa, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorinţa papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel aflat în apropiere de Eisenach. Lui Luther i-a pus pseudonimul cavalerul George. Pe durata şederii sale în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.

Preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franţa, aşa că în cele din urmă Luther şi-a putut permite să revină la catedra din Wittenberg. Încercările sale de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 numeroşi ţărani din Germania s-au folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanşarea unei revolte ţărăneşti.

În 1525, Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriţă Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al impunerii celibatului preoţesc. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând Reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546 în Eisleben, oraşul în care se născuse.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenţia lui însă nu a fost crearea unei Biserici noi, alternative, ci înnoirea întregii Biserici Universale.

(Filmul vechi, subtitrat in L. Romana nu se mai gaseste pe youtube)

 

Martin Luther

VIDEO by Jake Bishop

PBS Reluctant Revolutionary

Part 2

Black and White documentary

(Nota ed. missing filmul subtitrat, si VIDEO by deekay120278)

How the Protestant Reformation Influenced Western Civilization

This short video shows how Martin Luther and the Protestant Reformation influenced and revolutionized Western Civizilation.

2. Cum s-a nascut cantarea „Multa binecuvantare” de Ioan Chismorie

Photo credit coryparris.com

St. Claire Chismorie: Multe dintre cantarile care s-au cantat in seara aceasta sunt postate pe Youtube, le gasiti pe internet. Acolo, mai gasiti tot felul de comentarii. De ex. „Oile Mele”, cantarea tatalui meu este cantata si de fratii nostri ortodocsi. Daca intrati acolo, veti vedea ca „Oile Mele” a avut peste 105.000 de hituri in doi ani de zile, cantata de un preot. „Multe daruri minunate”, care au cantat-o fratii de aici e cantata de multi ortodocsi si postate pe Youtube. Inainte de-a trece sa citesc istoria unei cantari care a fost compusa si care as fi dorit mult sa o aud in seara asta, vreau sa spun ca la comentariile pe youtube scrie un frate: „Foarte frumoase cantari. Cred ca Chismorie, cand a compus aceste cantari, a vazut corurile de ingeri  si a fost inspirat numai de Duhul lui Dumnezeu.” Scrie: „Verdi nostru, al Romanilor!”

Cantarea despre care v-am spus ca as fii vrut s-o ascult in seara aceasta este „Multa binecuvantare”. S-a cantat mult, cred, si in biserica dvs. si  si am auzit-o postata pe youtube si de fratii din Australia, din Perth. Vreau sa citesc ce am scris pentru noua carte de cantari care cu ajutorul Domnului o sa o publicam.

In toamna anului 1956, dupa culesul porumbului, a viei, dupa batutul nucilor, aratul ogorului si punerea la adapost pentru iarna a celorlalte alimente, familia noastra se pregatea pentru venirea pe lume unui nou nascut, al treilea, in urma celor doi baieti. In clipele de ragaz, seara, la lumina lampei cu petrol, Onica citea sotiei sale Maria din cartea Coliba Unchiului Tom. Fascinat de personajul St. Claire, viitorii parinti decid ca noul venit in lume sa poarte acest prenume in lume. Am avut harul sa ma nasc intr-o familie bineucvantata. Eram al treilea baiat, ca in urma mea mai venise o sora. La binecuvantarea mea a fost mare sarbatoare  la biserica baptista din sat.

Photo credit www.flickr.com

Atunci, de bucurie, tatal meu a compus cantarea „Multa binecuvantare peste acest copil sa dai”. Cantare, care pentru mine a fost calauza, imbarbatare, putere si izbanda in viata. Chiar si atunci cand am ajuns la malul disperarii, ramas singur si fara adapost imi reaminteam cu drag de refrenul cantarii care spune:

O Doamne Sfant, ce esti in ceruri
Tu, mana sfanta sa-Ti intinzi
Si cand vin ispite grele
Tu, in brate sa-l cuprinzi.

A fost si este un mottou pentru mine dintotdeauna. A fost si ramane pentru mine, cantarea care nu m-a lasat sa cad si mi-a indreptat intotdeauna privirile si gandurile spre Dumnezeu, ajutorul si rascumparatorul nostru. Asa a fost compusa cantarea frumoasa „Multa binecuvantare”, mult cantata de-alungul anilor in bisericile baptiste si penticostale, la binecuvantari si la nunti, cu mici modificari.

As vrea sa va povestesc o istorie a vietii mele, care m-a imbarbatat cel mai mult. Si, cand m-a imbarbatat cel mai mult aceasta cantare? In anii ’80 lucram la uzina de vagoane la sectorul 2 cu fratele Ghita Rivis, tot de la biserica de la dvs. Eram colegi. Visul meu era sa merg in America, cum mai multi bujacani de aici au fost si au plecat. Am visat nopti la rand ca reusesc sa fug. Niciodata n-am visat ca am fost prins. Si am avut harul sa lucrez la uzina de vagoane si am tot visat cum pot sa ma ascund intr-un vagon, sa pot sa plec din tara, din regimul comunist. Faceam niste vagoane de Egipt si am gasit un loc ascuns acolo in pereti.

Si pe 4 iulie 1981, eu cu un prieten care e in Germania, am hotarat sa plecam. Am plecat la Constanta. Norocul a fost ca vaporul a venit chiar atunci. Am incercat sa ne inchidem- 30 de vagoane pe un vapor si in ultimele 4 vagoane, noi ne-am strecurat sa intram. AM deschis tabla usilor frontale din capat si era un perete foarte ingust. Am stat de duminica de la 5 pana Luni seara la 7, am iesit de-acolo. Am iesit din perete si am intrat in vagon (dupa ce pusese vagoanele pe vapor), cu gandul sa ajungem in Egipt. N-am avut apa, n-am avut mancare; atata am avut, pentru o mancare. Am intrat foarte greu in port. Era pazit. Granicerii erau cu cainii acolo. Dumnezeu a facut asa, ca a fosts alaturi de noi, ca ne-a pazit.

Cand am iesit din ascunzatoarea noastra din vagon erau puse 10 vagoane alaturi, pe vapor. Noi eram chiar la mijloc. Cand am iesit de-acolo, ca am iesit primul, ca sa deschid usa, sa intru in vagon, pe tamponul vagonului nostru era o franghie care era facuta sul si era pusa pe tampon. O franghie pe care am legat-o si ne-am dat jos pana la apa. Vaporul e asa de inalt, era cat un bloc cu 3 etaje. Eu n-am stiut sa inot si nu stiu nici acuma, fratilor. Am zis: „Sarim in mare.” Planul a fost sa sarim in mare, in Istanbul. Am ajuns noaptea la 3 acolo, colegul meu nu avea curaj sa sara. Eu eram agatat in franghie, cu picioarele pe tampon. Stateam acolo, iar el facea cu lanterna la salupa care patrola vaporul. Nu ne-a bagat nimeni in seama. A trebuit sa ma traga sus. M-a tras sus.

Eram foarte dezamagit, de ce n-a vrut sa sara, ca el vroia sa-si vada copilul.. M-am culcat pe portbagaj lunea la amiaz. Eu am dormit, el citea pe Biblie, ca aveam Biblia la mine. Pe la 10 m-am trezit. Zice: „Bai, citesc despre David. Cate batalii a avut si cate a castigat.”

Zic: „Da, ca a avut curaj. A fost curajos, nu ca tine.” Eu am fost un om de actiune, acuma nu mai sunt ca am imbatranit si eu si mi-a placut intotdeauna. Americanul are o vorba, zice: „High risk, high glory. No risk, no glory.” „Mare risc, mare glorie. Nu risti, nu glorie.” Eu am fost un mare aventurier, fratilor, dar alaturi de Domnul. Ap. Pavel spune: Pot totul in Hristos, care ma intareste.” Si vreau sa spun tinerilor aici ca am fost si eu tanar, dar El m-a izbavit si m-a ajutat. Psalmistul David spune: „De n-ar fi fost Domnul de partea noastra, sa spuna Israel acum, ne-ar fi inghitit valurile. Asa pot sa spun si eu, ca Domnul a fost de partea mea.

Eram pe portbagaj si dormeam. Pe la doua m-am trezit foarte dezamagit. El citea pe Biblie. Mancare nu mai aveam, apa n-am mai avut. A trebuit ca noaptea sa iesim de sub vagoane, sa mergem pe sub vagoane, sa intram pe puntea vaporului si sa furam apa, ca n-am mai avut apa. Am umplut sticla de apa si am venit inapoi. Si asa am stat. „Pana joi rezistam,” asa spunea el, „pana ajungem in Alexandria.” Cand auzeam.. M-am culcat inapoi. La ora 2 am visat cum cu franghia aia am facut un salt pana pe uscat. El trebuia sa-mi duca mie un colac de salvare, mi-a dus un cauciuc de bicicleta si un colac de copil mic. I-am zis: „Tu crezi ca asta ma tine pe mine sa sar in apa?

M-am trezit la ora 2, dupa portbagaj. M-am dus la celalalt capat al vagonului, am deschis usa si am vazut tarmul. Mi s-a parut aproape, dar era la 2 km. tarmul de mine. Am luat franghia, am legat-o si mi-am dat drumul jos spre apa. Franghia nu ajunsese pana la apa, dar am scos ce era in vagon, niste cauciucuri legate impreuna. Cand trageam de la jumatatea in jos, tot se lungea cu mine in jos. Cand am ajuns la apa, am dat din maini si am vazut ca vaporul era plecat deja. Tot echipajul se uita la noi, eu eram jos, el isis dadea drumul pe sfoara. Venise 3 vapoare spre noi. Ii strig eu la colegul meu: „Tony, nu mergem catre ei, mergem la tarm.” Era un vapor mic, vaporul turcesc si vaporul din Danemarca cu care am plecat noi.

Dupa jumate de ora, tot: „Help, help,” strigam eu, cu camera pe mine, cu cauciucu, colacul. Au venit niste pescari si ne-au cules din apa. Am ajuns in Cenaca, in Turcia, numai cu slipul pe mine si eu si colegul meu. N-am avut o haina, absolut nimic, nici un ban, nici un ID (buletin). Am fost gol si sarac, cum spune psalmistul David. Am ajuns in Istanbul, vorbesc cu fratele Andra si-mi spune: „Vino aici.” Imi facusera dosar pentru Australia, am vrut sa schimb. Nu se poate. Tot fugisera din Istanbul in Atena multi colegi de-acolo, tot cate 3, 4. Si ne trimitea scrisoare: „Veniti aici ca se poate lucra, sunteti liberi.”

Vazand presiunea care se punea pe mine de acolo- Fratele Galis, Fratele Alexa Popovici, Andra: „Vino, vino aici,” m-am tot rugat Domnului: „Doamne, ajuta-ma sa plec. Vreau sa plec.M-ai adus pana aici, ajuta-ma sa plec mai departe.” Am iesit din parcul in fata campului. Dupa ce m-am rugat dimineata, am dat cu banul si de 3 ori banul a cazut ca reusesc la drum. „Dar, Doamne, 200 km trebuie sa ma duc pana la granita intre Grecia si Turcia, sa trec un riu care era ca Muresul.” Problema era: cum sa inot? Nu stiam sa inot, mi-era frica. M-am dus intr-un magazin de sport si mi-am cumparat din nou un colac care era c ao rata, avea in spate cap de rata. S-a uitat ala la mine, dupa 4 luni e stat in Istanbul am hotarat sa plec in Grecia fiindca imi schimba dosarul pentru America.

Am luat autobuzul frumos. M-am urcat in autobuz, aveam o legitimatie numai pentru Istanbul. Unde si unde, militarii opreau pe toate persoanele si intrebau de legitimatie. Ma tot rugam in autobus: „Doamne, sa nu vina militarii sa ma intrebe.” Se vedea ca nu-s turc, eram mai alb ca ei la fata. Si tot ma rugam, ma rugam, 250km de la ora 12, am ajuns la frontiera cu Grecia pe la ora 5 seara. Nu gaseam riul; stiam ca trebuie sa merg vreo 7 kn sa dau de riu. Ma tot uitam. Umblam prin mlastini, prin porumb, nu gaseam unde-i frontiera. Nu stiam. Cand ridic odata ochii, vad ca trec soldatii turci. Am intrat sub un ascunzis si i-am lasat sa treaca. Am luat-o invers si m-am tot rugat Domnului. Aveam o plasa la mine si rata la mine, care era impachetata.

1 St Claire Chismorie bis Gloria Bujac 2014

Photo credit Biserica Gloria video – Saint Claire Chismorie, fiul pentru care a fost compusa cantarea „Multa Binecuvantare” de Ioan Chismorie.

Ma tot rugam: „Doamne, ajuta-ma. Doamne, nu ma lasa. M-ai ajutat pana aici. Doamne, nu ma lasa, nu ma lasa.” Cand ridic ochii si vad la un moment dat riul. Cand am vazut cat e riul, m-a lasat genunchii. Am ezitat, dupa care am luat rata, am umflat-o, am tras-o pe mine si am sarit in apa. Inotand, asa cum nu stiu nici acuma, la un moment dat, cand am ajuns la jumatatea riului, am auzit turcii ca au strigat dupa mine. M-am intors spre ei si am zis: „Nu sunt turc, nu vorbesc turceste.”

Atunci mi-am adus aminte de cantarea „O Doamne sfant ce esti in ceruri, Tu mana sfanta sa-ti intinzi. Si cand vin ispite grele…” Am simti, fratilor, cum de la jumatatea riului Domnul m-a impins pe partea grecilor. M-am pus in genunchi cand am ajuns dincolo si m-am rugat si i-am multumit lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care mi l-a dat. Cum am spus, aceasta cantare a fost pentru mine imbarbatare si tarie in viata.

MULTA BINECUVANTARE – IOAN CHISMORIE

– Corul Bis. Bapt. Cleveland – dir.Titus Chira

VIDEO by Nicu Neamt

Ati stiut ça tôt Ioan Chismorie a scris: TINERETE, FLORI ALBASTRE

VIDEO by Maslinu -Cluj

VEZI si

Cum s-a nascut cantarea „Aud un cor de mii de pasarele” de Ioan Chismorie

 

Photo credit

Cum s-a nascut cantarea „Aud un cor de mii de pasarele”

St. Claire Chismorie: In cartea care o sa apara cat de curand, am  scris in ce imprejurari au fost compuse cateva din cantarile tatalui meu, printre care am pus si istoria cantarii „Aud un cor de mii de pasarele”, cum a fost compusa. Psalmistul are in Psalmul 19 cuvintele „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” In aceasta lucrare a psaltirii, creatia intreaga este o simfonie grandioasa, care are o cantare de slava a Creatorului. Astrele cerului are o melodie, natura are un glas cu care slaveste pe Dumnezeu. In Psalmul 66:4 spune: „ Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău.”  Savantii, astronomii zic ca exista o cantare a astrelor, a planetelor, o vibratie sonora a galaxiilor. Si daca am fi in stare sa le auzim sunetele, ar fi ca si cum ar fi in jurul nostru in permanenta un concert magnific fara seama.

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

Intr-o seara de primavara, Ioan Chismorie se afla pe dealul Magura, de langa Costeiul de Sus, un sat de langa Faget. Venise la Costei sa pregateasca un cor al bisericii. Asa obisnuia Ioan Chismorie sa mearga din sat in sat si sa formeze coruri in bisericile noastre. In acea seara de primavara, pe dealul din magura, impreuna cu  fratele Tutac si fratii Ardelean, ca la un semnal facut de o bagheta magica, deodata toate pasarile din padure au inceput ciripitul lor de seara.

Au ciripit grabit, cu triluri, de intonatii de o coloratura ca intr-o filarmonica grandioasa. Inima lui Ioan Chismorie a inceput sa tremure de emotii. S-a apucat imediat sa scrie. Atunci a scris Ioan Chismorie cantarea „Aud un cor de mii de pasarele, ce canta slava celui preainalt.”

A doua zi, cantarea aceasta a fost cantata de corul din Costei. In anul 1945 s-a tinut o intalnire la Faget cu frati si surori veniti din vreo 50 de sate. A fost un fel de concurs muzical cresti ca niciodata. Pe atunci, filarmonica din Cluj era in refugiu la in Timisoara si au dat un concert religios la Faget, avandu-l ca dirijor pe fratele Titus Adorian, apoi fanfara din Sintesti si Bata. La urma a venit corul de tarani din Costeni, care a cantat cantarea „Aud un cor de mii de pasarele”.

Acest ultim cor a castigat premiul intai si inima poporului. Ioan Covaci, din Sintesti, spunea: „Cei dintre paduri au cantat mai bine decat cei scolati.” Multi aud pasarile din padure, dar nu multi aud corul pasarilor, armoniile de slava si trilurile de  lauda Domnului cu tresaltarea Osanelor, care sa ridice din mijlocul naturii lauda si marirea Creatorului. Domnul sa fie laudat!(114:00)

Moise Ardelean: Am vazut ca majoritatea cantarilor compuse de Ioan Chismorie il au in centru, cum e normal, pe Domnul Isus  Hristos, rastignit pe cruce. Noi, totdeauna Il slavim si-L proslavim pe Isus Hristos cel rastignit. Marele apostol Pavel scrie in 1 Corinteni 1: 23-24 ”  dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.”  E exponentul harului divin. A impartit istoria in doua. El este totul pentru noi(131:00)

AUD UN COR – IOAN CHISMORIE

– Corul Bisericii Penticostale Anaheim – dir. Ghe. Popa

VIDEO by Nicu Neamt

SION Speranta Arad – Auzi un cor de mii de pasarele

Fanfara Bisericii Speranta Arad

VIDEO by Daniel Oros

VEZI si

VIDEO – Cea de-a 3-a Ediţie – Festivalul de muzică religioasă corală Ioan Chișmorie la Biserica Penticostală ”Gloria” Bujac, Arad 11 octombrie 2014

VEZI BIOGRAFIA lui Ioan Chișmorie, scrisa de fiul sau St. Clair, aici

Cantari de Ioan Chismorie (originar din Maderat, jud. Arad). Prezinta fiul lui Ioan Chismorie – Saint Claire Chismorie si Moise Ardelean, Pastor Biserica Gloria Bujac, Arad.

Ioan Chismorie, nascut 29 ianuarie 1904 – d. 25 aprilie 1973

Programul din 11 octombrie 2014 la Biserica Gloria Arad-Bujac:

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

  1. Introducere de Program – Moise Ardelean, Pastorul Bisericii Penticostale Gloria (Bujac) Arad face introducerea evenimentului
  2. min. 35 – Corul Bisericii Călacea, Bihor
  3. min. 49 – Corul Bisericii Baptiste Maranata Arad
  4. min. 69 – Corul Bisericii Baptiste din Pâncota
  5. min. 83 – Mesaj fiul fratelui Ioan Chișmorie – Saint Claire Chișmorie
  6. min. 95 – Corul Bisericii Baptiste Renașterea Arad
  7. min. 104:30  – Cuvant Nelu Redis – recunoscut dirijor de cor din Arad a venit in locul Corului Bisericii Baptiste Speranta Arad, care va repeta acest program Duminica la Biserica Speranta. Urmareste aici, LIVE – http://www.speranta.net/multimedia/live
  8. min. 118:00 – Corul Bisericii Penticostale Gloria-Bujac Arad – Cate Daruri Minunate si Aud un cor de mii de pasarele
  9. min  130:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Isus iubit, venim cu dor”(Slavit sa fii o Doamne),
  10. min 148:00 Corurile  reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Tristul Pastor.”
  11. min 170:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Cobori la noi, o Duhule Sfinte”

Fa click aici pe poza pentru program, durata = 3 ore –

Ioan Chismorie muzica corala Biserica Gloria Bujac 2014

Saint Claire Chișmorie :

Pace si bucurie, fratilor din Arad, Aradenilor si tuturor celorlalti care ati venit in seara asta sa va bucurati  cu noi la aceasta festivitate. In primul rand, as vrea sa felicit biserica gazda pentru frumosul locas de rugaciune care l-ati realizat si care l-ati facut. Multi dintre cei din Statele Unite ar dori sa  aiba asa o biserica cum aveti voi. Legaturile cu biserica din Bujac dureaza de multi ani inainte. Cand eram in anii ’70, il aveam ca coleg de liceu aici pe fratele Andra Aurel, pe fratele Ardelean, fratele lui fratele Moise Ardelean, fugeam seara de la serat si veneam la biserica. Anii au trecut, am plecat in State. Toti suntem acolo. Dar pentru mine, cat si pentru familia Chismorie si pentru Maderatanii mei de-aicea este o cinste si-o onoare ca-n seara aceasta sa putem sa luam parte la o asa festivitate.

Cand am intrat in biserica m-am pus in genunchi si am multumit Domnului pentru voi toti care in seara aceasta sunteti  prezenti aicea si care din dragoste pentru lucrarea Domnului si pentru compozitiile lui Chismorie ati venit sa ne bucuram in seara asta impreuna. As vrea sa aduc un cuvant de multumire, in primul rand, orchestrantilor, celor care au organizat si initiat acest festival sau sa spunem asa: concert muzical. Dupa cate am notat, acesta este al treilea eveniment ca acesta. Primul a avut loc in 2004 cand s-a implinit 100 de ani de la nastere, in Chicago, la Biserica Baptista pastorita de fratele Valentin Popovici. Si orchestrantii au fost fratele Laurean Popovici si fratele Florea Burca care a venit din Florida la noi in Chicago si a fost o seara de neuitat, un festival frumos. Al doilea a avut loc, asa cum a spus fratele Moise, in parcul din Maderat si acesta este al treilea concert muzical de genul acesta. Nu as vrea ca in seara aceasta sa creada cineva ca am facut, s-a initiat aceasta seara de concert muzical pentru a lauda numele nimanui. Numele Domnului sa fie laudat in totul. Amin.

Nu sunt nici predicator, nu sunt nici muzicant. Am fost al treilea baiat in familia Chismorie, cel mai mic dintre copii. In urma noastra a venit o sora. Si poate cand traia tatal meu, nu s-a gandit vreodata ca eu o sa fiu cel care o sa pot sa duc la capat lucrarea care a inceput-o el. Prin harul, ajutorul si mila Domnului am aici cartea Cantarile Armoniei, 99.9% e terminata. Chiar cand am plecat inainte, Marti am plecat din Chicago, m-am intalnit cu d-na de la tipografie de-acolo si a venit si ultimele retusari mai trebuiau si sper ca in doua, trei luni sa poata sa iasa de sub tipar mult dorita carte de cantari a lui taica-meu.

Prima editie a aparut in 1933 cand tatal meu avea 29 de ani. A venit vremea comunista, a tot incercat sa tipareasca cartea. N-a mai putut. Intre timp a tot compus, a tot compus, a inceput razboiul. Anii de razboi  a fost o periaoda grea pentru el, fiind ajuns pana in Crimea, la Odessa. Si si razboiul a fost un cadru in care el nu a incercat sa compuna. Acolo a compus cantarile, pe front. A compus cantarile: „Spre Tine, Doamne, prin nori de fum, prin guri de foc..” asta a fost compusa la Sevastopol. Sau: „Mare-i Domnul”… toate cantarile compuse in clipele de durere si de incercare a vietii lui.

Mi-aduc aminte ca eram mic, 16 ani am avut cand tatal meu a fost chemat acasa de Domnul. Si in lucrarea aceasta pe care am facut-o cu cantarile, adunand toate cantarile, am incercat sa le adun si multe le-am pierdut. Multe, n-am mai avut acces la ele. Visez de-atatea ori noaptea si zic: „Tati, ce bine ca te intalnesc. Cand ai facut cantarea asta? Cum ai facut-o?”
Si cand ma trezesc si vad ca-i numai un vis, asa dezamagit sunt.
Maica-mea ducea tot greul familiei in casa la noi. El tot timpul scria.
„Da, mai Ionica,” zicea, „vino afara, uita cata treaba avem.”
„Draga, lasa sa scriu. Nu vezi cum schimba astia cantarile? Cine stie cum s-or canta cantarile peste 30-40 de ani,” zicea el.
„Cobori, cobori” a fost scrisa in 1933. Pe atunci, tatal meu avea 27 de ani si a compus o cantare, care imnul, cununa compozitiilor lui, cantare care se canta si dupa 80 de ani. Si poate o sa se mai cante 20 de ani. Cine stie, Domnul stie cat o sa se mai cante, daca nu se schimba muzica mai tare de cum e acuma.

Mi-aduc aminte din povestirile pe care imi spunea mama si cum zic, am avut 16 ani cand taica-meu a fost chemat acasa. In anul 1951, tata a luat-o pe mama si a dus-o la Sinaia, sa-i arate Castelul Peles. Si plimbanduse prin parcul din fata castelului, vede o fanfara militara cantand acolo. Si taica-meu, cu haina lui taraneasca, care o are si in poza, s-a apropiat de fanfara. Vazand ca fanfara, fiind fanfara militara, canta bine si lumea-i aplauda pe fanfaristi.
Se duce la dirijor si zice: „Imi dati si mie voie sa bat bateria cu voi?”
Se uita la el, asa, zice: „Dar tu stii s-o bati bateria?”
Si-a luat taica-meu toba si toti au ramas uimiti, pana si fanfaristii. La un moment dat, el tragea fanfara dupa el prin toba.
La urma, vine dirijorul la el si zice: „Cine esti? Cum te cheama?”
Ii spune: „Sunt Ioan Chismorie, Maderateanul,” ca el atat de mult si-a iubit satenii si locurile unde s-a nascut, ca pe compozitiile lui nu ezita sa scrie ‘Maderateanul’.
Si zice taica-meu, la dirijor: „Pana dimineata o sa va fac un mars militar.”
S-a uitat dirijorul la el, asa. Dimineata, a venit tatal meu la cu marsul militar, le-a dat fanfaristilor si a inceput si a si dirijat. Vine dirijorul la el si-i zice: „N-ai vrea sa fii secundul meu, sa dirijezi pentru…”
Zice: „Eu am un alt Stapan pentru care lucrez,” si a gesticulat catre cer.

Tatal meu n-a incercat sa laude numele nimanui, nici in vremea comunista. A fost omul care (poate) a fost, din cultul baptist, cel mai persecutat si cel mai marginalizat. Nu cred ca a fost biserica baptista sau penticostala in Ardeal sau unde a auzit el si prin Suceava si prin Braila, si prin Constanta, in care sa nu fi fost el. Cand intra, primul lucru care intreba intr-un sat era: „Unde sta un pocait?”
„De care?”
„Baptist sau Penticostal,” ii spunea persoana respectiva.
„Nu te-am intrebat de care. Pocait, am zis.”
El a avut aceeasi placere sa cante, atat in bisericile penticostale, cat si in cele baptiste. Pentru el n-a fost, ca- asta-i baptist sau penticostal. La el, toti au fost una.

Cand fratele Galis a venit la festivalul care a fost in Chicago, a venit si a spus: „Am fost fratilor la Ierusalim,” a spus cum la cunoscut pe Chismorie si cand a fost la Ierusalim si acolo se canta cantarile lui Chismorie prin bisericile romane din Ierusalim. Primesc emailuri de la frati din Italia, din Spania, din Australia [spunand]: Ne-ar interesa cantarile lui Chismorie.
Le spun: „Mai asteptati putin si in curand va fi cartea finisata.”

Mai in vara trecuta, am primit un email de la Presedintele Confederatiei Baptiste din Moscova- Presedinte a Federatiei Ruse. Si-mi spune: „Nu stiu daca am contactat persoana potrivita, dar ne-ar interesa cantarile fratelui Chismorie, vrem sa le traducem in limba rusa.” M-am bucurat cand am vazut lucrurile [astea]. Le-am spus sa mai astepte o luna, doua si am placerea sa le-o trimit si lor in Rusia. Mai in vara, m-am pus pe internet si am cautat si am gasit „Doamne bun, asculta”, cantarea lui taica meu, tradusa si cantata in limba rusa. Tatal meu avea asa o oroare pentru rusi pentru ca a fost in razboi, a luptat impotriva lor si a vazut toate suferintele care le-a indurat acolo. Nu ne puteam noi gandi bine despre rusi. Cand fratele meu Felix, cand a fost chemat acasa la Domnul, s-a inscris la limba rusa si a facut tata un scandal: „Du-te, mai, si inscrie-te la limba engleza. Toata lumea gandeste spre Americani, tu gandesti spre Rusi.” A trebuit ca fratele meu sa mearga si sa se schimbe la engleza. Ce s-ar bucura el, acuma, ca sa stie ca cei la care s-a uitat atat de urat la ei ii canta cantarea lui in limba rusa acuma. Si cum zicea si fratele Galis si zic si eu acuma: „Vladivostoc, de la celalalt capat al Rusiei- psalmistul David spune: De la rasaritul soarelui si pana la apusul lui, numele Tatalui sa fie slavit, numele Domnului sa fie salvit!” Asa ma gandesc, ca si princ antarile lui, de la Vladivostoc pana la Perth, in Australia, pana la Portland american, in Arizona, cantarile lui Chismorie, oriunde in comunitatea americana, cantarile lui Chismorie se canta. Nu se canta cum se cantau mai de mult, dar se mai canta.

Copiii mei imi povestesc, cand merg prin Texas, prin Florida, cu corurile bisericilor: „Nu mi-am putut niciodata imagina ca asa faimos a fost bunicul nica.”  Toata lumea si cei mai in varsta vin si zic: „O, l-am cunoscut pe bunicul tau, l-am cunoscut asa si asa.” Pentru mine, seara aceasta e o cinste si o onoare, cum am mai spus. Alaturi de mine e nepotul lui Chismorie, Cristi si Amadeus. Ei sunt baietii fratelui meu, cel pe care Domnul l-a chemat acasa acum 10 ani. Cumnata mea e acolo si cei din fata sunt neamuri de-ale noastre, toti din prima banca de-acolo. Doresc ca Domnul sa va binecuvanteze si Domnul sa ne binecuvanteze pe noi si numele Domnului sa fie laudat. Amin.

IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

VEZI si

Nota ed.: Măderat (în maghiară Magyarád) este o localitate în județul AradTransilvaniaRomânia, componentă a orașului Pâncota.  Satul Maderat este așezat în partea de vest a României, în vestul Munților Zarandului, pe periglacisul ce îi unește cu Câmpia de Vest, acolo unde “drumul de țară de pe valea Crișului Alb, ajungând în apropierea șesului, la Maghiarat, se despică în două și o parte o ia prin Pâncota spre mijlocul șesului, iar alta apucă spre Șiria ca să înainteze la Arad… ” (Ioan Slavici).

Altitudinea la care se află situată localitatea este de 144-146 m de la nivelul mării. Satul este așezat pe patru coline care se întâlnesc în centrul localității, colinele fiind terasele celor două văi care străbat satul și care, după ce se unesc, pornesc spre Pâncota sub numele de Valea Sodom.

Spre est, Măderat se învecinează cu hotarul comunei Târnova (satele Târnova, 7 km, Agrijul Mare, 5 km), spre vest cu satul Mâsca (3 km), iar spre nord-vest cu orașul Pâncota (2 km). Spre nord, aproape de localitate este culmea Târsala, din lanțul vestic al Munților Zarandului iar spre nord-est, Cioaca, numit în vechime Vârvuțul. Până la Arad sunt 32 km, accesul făcându-se pe DJ 792.

Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Până în 1953, Măderatul a fost comună. În 1954, localitatea a intrat în administrarea comunei Mâsca, iar din 1968 este sat ce aparține orașului Pâncota.

 IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

Satul romanesc a dat in cursul secolelor valori culturale inmagazinate in folclorul care a scos la iveala geniul si imaginatia unui popor care n-a avut decat arareori ocazia de a se exprima in forme de cult.

In Transilvania, printre oamenii valorosi, putem aminti pe Ioan Chismorie Maderatanul, a carui opera muzicala este foarte bine cunoscuta in bisericile neoprotestante (baptiste, penticostale, crestini dupa evanghelie, adventiste).  El a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul de a compune cantari spre slava Lui, dar pe care “Onica” l-a folosit la maxim, astfel cantarile lui au fost si sunt o capodopera a muzicii religioase romane.

In dimineata zilei de 29 ianuarie 1904, pe cand sufla vantul in feresti acoperindu-le cu zapada, in rasaritul zorilor se duse vestea in sat ca in familia Chismorie, la George si Ana, se nascuse cel mult asteptat. Era “ Onica”, in urma celor 4 surori.  S-au bucurat mult parintii ca s-a nascut cel ce avea sa le fie nadejdea lor la batranete.

Cu parul ondulat si ochii albastri “Onica “ isi petrece copilaria in satul sau natal alaturi de familie si de oamenii simpli din podgoria muntilor Zarandului, invatand sa lucreze la vie, camp si padure. Asa o cerea timpul pentru un baiat nascut la tara.  Indrageste atat de mult satul si locurile incat ani mai tarziu, atunci cand isi semna compozitiile, nu ezita pe langa numele lui sa mai adauge si pseudonimul ‘Maderatanul’.

Nu se da inapoi de la muncile agricole. Conducand carul cu boi lucreaza vita de vie din dealu mare, ajuta la stransul fanului, la taiatul lemnelor din padurea de pe dealul Cioca, in fata peisajelor infasurate ziua in razele de soare iar noaptea in cele ale lunii, in mijlocul padurilor, a luncilor, a izvoarelor line in cintecul privighetorilor cu ciripitul lor ceresc, a cerului albastru, toate au fost cadrul care mai tarziu au inspirat pe compozitor in cele aprox. 300 de cantari (text si muzica).

A terminat sase clase primare la scoala din Maderat, pe vremea ocupatiei Austro-Ungariei. Harul artistic s-a manifestat de timpuriu, la varsta de 13 ani a devenit membrul Bisericii Baptiste din Maderat, fiind botezat la Araneag. Participa la toate evenimentele ce aveau loc in acea vreme, se implica in tot ce tinea de activitatea de biserica, citind versete, recitand poezii, canta in corul bisericii.  La 14 ani participa in comuna Siria la un curs de invatare a notelor muzicale.

Acolo il intalneste pe Ioan Slavici cu care intemeiaza o asa zisa prietenie, desi diferenta de varste era mare.  Dupa terminarea cursului de muzica, de la o zi la alta se afirma tot mai mult ca un bun pianist, trompetist si un excelent baterist.

Adunarile si botezurile in aer liber, insotite de partea muzicala, l-au consacrat ca cel mai bun organizator din acea vreme.  Desi pregatirea muzicala a fost limitata, ea a fost suplinita de talentul de exceptie pe care l-a perceput ca fiind Harul lui D-zeu, revarsat asupra sa.

Participa la toate serbarile si congresele acelor timpuri. La Congresul Tineretului Baptist de la Buteni in 1925 se intalneste cu Gill Everett, cel ce din anul 1933 pana in 1938 avea sa fie directorul Seminarului Baptist din Bucuresti.  “Un American curajos care a luptat mult pentru drepturile religioase la noi din tara” povestea tatal meu.  In 1928, la congresul de la Curtici, leaga relatii de prietenie cu Dr. Rushbrooke, care mai tarziu a ajuns presedintele Aliantei Mondiale Baptiste, care a intervenit nu o data pe langa autoritatile din Romania pentru drepturile religioase.

A fost mult implicat in viata cotidiana, cunoscand tot ce se intampla in lumea intreaga. A fost foarte pasionat pentru tehnica si mecanica, apreciind mult inestimabilile descoperiri ale vremii.  A avut o mare admiratie pentru Thomas Edison, de aceea, la moartea lui la 18 oct. 1931, Ioan Chismorie trimite o scrisoare de condoleanta d-nei Edison, la West Orange in New Jersey, iar doamna Edison ii raspunde printr-o alta scrisoare de multumire si apreciere ca este alaturi de ei la marea lor pierdere.  In 1932 dedica un mars D-lui Loyd George (fost prim ministru al Angliei), de la care a primit cuvinte de apreciere.  Printre scrisorile primite mai aveam una de la Nicolaie Iorga, cat si cartea lui de vizita. Pe Nicolaie Iorga a avut placerea de a-l cunoaste la Arad. Cunoscandu-l pe Octavian Goga, compune o melodie pe versurile poeziei “Rugaciune”, care se afla inramata la castelul de la Ciucea. Veturia Goga, sotia poetului si ministrului, purtand corespondenta cu compozitorul, pastreaza scrisoarea prin care multumeste si il asigura ca acea donatie a compozitorului va ramane in muzeu in salonul de donatii.

La insistentele celor din conducerea cultului Baptist din acea vreme se inscrie la un conservator de muzica, pe care dupa un an de zile il abandoneaza din cauza neintelegerilor avute cu profesorii. El dorea sa faca cei 3 ani ramasi si sa-i comaseze intr-unul singur…asa ca abandoneaza scoala.

La 33de ani, in 1937, publica prima carte de cantari “Cantarile Armoniei” cu 64 de cantari. Continua sa compuna cantari tot mai complexe, in ideea de a publica volumul II al “Cantarilor Armoniei”, dar evenimentele politice ce au avut loc in acea vreme s-au dovedit a fi mai puternice decat dorinta autorului.

A doua conflagratie mondiala l-a aruncat in valtoarea sa si pe Ioan Chismorie, care fiind comandant de grupa, a participat cu unitatea sa la bataliile de pe frontul de est, la asaltarea Odesei si Sevastopolului. Fiind pe front la 12 octombrie 1941 trimite o scrisoare familiei. Fiind cenzurata, a fost reprodusa si publicata in gazeta “Timpul Transilvaniei”, atat pentru calitatile literare, cat si pentru patriotismul care reiesea din ea. A fost ranit in timpul razboiului iar Statul roman l-a onorat cu decoratia “Barbatie si Credinta.”  Suferintele si viata grea de pe front il inspira pe Ioan Chismorie la noi compozitii.

Odata cu capitularea Germaniei este lasat la vatra in 1944.

In 1950 se casatoreste cu Maria Chirla din Tulca si impreuna au avut 4 copii:     Stelian,   Felix,   Saint-Claire,  Eleonora

Continua si dupa aceea sa calatoreasca prin toata tara, vizitand aproape toate bisericile neoprotestante organizeaza cursuri de 20-25 de zile de cor de fanfare, facea cursuri de dirijori, invatand pe toti cei ce doreau sa exceleze in organizarea de coruri. In afara de compozitii mai scrie piese de teatru religioase, poezii, nuvele, epigrame, rugaciuni si un oratorio Iosif in Egipt. La Sinaia, la castelul Peles, ii ofera regelui Mihai valsul “Flori de la Sinaia” iar “Imnul Regal”, desi compus in anul 1930, este inmanat personal regelui de catre unul din fiii lui, Stelian , abia in anul 1996 la palatul Elisabeta, dupa aproape 70 de ani.

Romania, desi condusa de autoritatile comuniste din acea perioada, mentine o vie prietenie prin corespondenta cu toti colaboratorii lui care mai devreme sau mai tirziu au parasit tara. In Franta il avea pe Ieremia Hodoroaba, pe Lado Joseph in Suedia, in SUA ii avea pe A Lucaciu, T. Talpes, P. Truta, A. Popovici, P. Popovici, in  Australia pe Wostok.

Batea drumuri de noapte, de viscol si ploi, in sate pe care nici astazi nu le gasim pe harta tarii, ca sa poposeasca dupa nopti nedormite si drumuri de noroaie la cate o biserica si sa aibe puterea sa aduca un mesaj sau o cantare si sa faca din acea clipa cu cei ce-l ascultau un moment de sarbatoare.  Apoi urma drumul de revenire spre casa, poate tot asa de anevoios, la fel de lung si obositor.  Va imaginati ce greu era drumul de intoarcere, de cele mai multe ori pe jos, cum arata el dupa atatea drumuri {si n-au fost numai cu sutele}, cum aparea un om in pragul casei, plin de noroi, plouat uneori, infrigurat, flamand sau insetat, si care spunea plin de voiosie: ‘Slava Domnului! Am bucuria sa traiesc inca o clipa de fericire pentru ceea ce am facut si de data aceasta spre slava Domnului!’

Majoritatea melodiilor compuse nu au fost compuse in stari de bucurie.  Totusi avea puterea sa cante de fiecare data cand il vizita cineva.  Canta cu atata zel, cu atata bucurie si dragoste: “Eu niciodata nu am plans.”  Privea clapele pianului iar la cuvintele …….Spune-I Lui durerea ce o ai….. privea o clipa departe, apoi inchidea ochii.… Asemeni la “Oile mele” sau la… “In fiecare seara” {cantare ce a fost compusa in carul cu boi, seara cind se intorcea de la adunatul fanului} si la “Ai fost tu sa-L vezi…” Se transpunea in cel vinovat de ceea ce s-a intamplat cu Domnul Isus, in implorarea suprema din “Cobori, cobori la noi…”, in groaza apocaliptica a caderii in pacat cu pedeapsa din “Va fi o zi cand arde cerul…”, in mijlocul bucuriei renasterii primaverii intru slava Creatorului in “Aud un cor de mii de pasarele”,(cantare ce-a fost compusa  intr-o seara pe dealul Magura de la marginea Costeiului de Sus, fiind impreuna cu prietenul lui fr. Laurentiu Tutac) sau in singuratatea si blandetea din “Am intalnit un trist Pastor” sau in speranta nemuririi si in triumful vietii vesnice in “O tara mea”.  In cantarile sale compozitorul se face partas la suferintele Mantuitorului insotindu-L la Golgota, la Cana Galileii, in Ghetimani, la fantana din Samaria, la botez, la pogorarea Duhului Sfant, la intrarea in Ierusalim….  In majoritatea cantarilor descriea cerul cu splendoarea sa, cu ingerii si cu marea sarbatoare care ne este pregatita.

Era primavara……., perii din curtea parinteasca inflorisera din nou, parca mai frumosi ca niciodata, in ei se auzea un cor de mii de pasarele…….. Perii plantati si altoiti de Ioan Chismorie infloreau pentru ultima data pentru el…… Era dimineata zilei de 25 aprilie 1973 cand Dumnezeu a hotarat sa isi cheme acasa robul care i-a fost bun si credincios pana la capat.

Astazi, in urma celor 4 copii, Ioan Chismorie este reprezentat de 11 nepoti. In Romania de 6 {Cristian, Simona, Amadeus Chismorie), (Lawrence, David, Matei Chismorie} iar in Chicago de 5 {Raluca si Raul Caraba }, {Anna, John si Sarah Chismorie}.

La Maderat, Maria Chismorie, cea care a fost alaturi de compozitor un sprijin si ajutor nelipsit, asteapta ziua cand Tatal Ceresc o v-a chema si pe ea acasa.

Ioan Chismorie a fost si v-a ramane un exemplu de slujitor al Domnului, un om cu o credinta profunda in Domnul, care a lasat Crestinismului evanghelic o bogata zestre, inestimabile lucrari care trebuie sa le predam mai departe celor care vor veni dupa noi si care vor continua sa-L preamareasca pe Dumnezeu.

Sursa:  St. Claire CHISMORIE  –  Chicago

Noua cladire a bisericii Sfanta Treime din Vicovu de Sus: o punte intre istorie si prezent

Vicovu de Sus este o localitate in jud. Suceava, la granita cu Ucraina. Aici, crestinii exista din vremuri in care dragostea fata de Dumnezeu era crunt pedepsita…

Gheorghe Iliut (un veteran al credintei): Pot sa spun despre credinta, cand a venit, era si pe vremea lui Antonescu, cand pocainta era persecutata. Si la noi in Vicovu de Sus, cand ii prindea pe frati si surori la rugaciuni unde erau, ii prindeau acolo, ii lua cu scaunele in spate, ii ducea la curtea martiala la Cernauti; 25 de ani de puscarie le da. Acolo, erau chiar si executati au fost, la Cernauti, la inchisoare. Astea nu-s povesti, e o realitate ce-am petrecut-o noi in Vicovul de Sus.

Photo credit wikipedia

Photo credit wikipedia

Crestinii din Vicovul de Sus nu si-au lasat credinta. Iar sacrificiul si statornicia acestora a adus roade bogate pentru Imparatia lui Dumnezeu in anii care au urmat.

Gheorghe Iliut: De prima data, cand a pasit piciorul meu in Casa Domnului, erau sub 50 de persoane in total. Si-acuma sunt aproape la 7.000. Ca asa a dat Dumnezeu. Si-acuma, in centru se construieste o biserica mare.

Crestinii penticostali din Biserica Sfanta Treime au perceput nevoia de-a construi o noua biserica in Vicovu de Sus. Astfel, in luna mai a acestui an au decis sa se lase condusi de mana lui Dumnezeu in procesul de constructie a acestei noi cladiri.

Mihai Bujdei (Prezbiter Biserica Penticostala Sfanta Treime Vicovu de Sus) A fost pentru noi o provocare, intrucat ne gandim ca inaintasii nostri au fost aceia care au construit biserica acum aprox. 30 de ani in urma. Iar noi, la randul nostru, trebuie sa facem ceva pentru generatia care urmeaza, gandindu-ne ca acum este o posibilitate cand se poate face. Lucrarea aceasta a inceput ca o provocare a unui grup de tineri, care au cumparat practic suprafata de teren, de 33 de ari.

George Ursuleanu (Prezbiter Biserica Penticostala Sfanta Treime Vicovu de Sus): Dumnezeu a pregatit si banii necesari  pentru ca sa se cumpere terenul. Apoi, Dumnezeu a dirijat toate lucrurile si a lucrat la inima acelor oameni  care au trebuit sa aprobe toate autorizatiile si tot ce este necesar pentru constructie si pentru ca constructia sa avanseze.

Mihai Bujdei: Chiar a fost o binecuvantare pentru noi sa demarcam aceasta lucrare din data de 19 mai. Iar acum, in data de 27 Septembrie, a ajuns la un stadiu care efectiv pe noi ne-a uimit.

Photo credit Biserica Vicovu de Sus

Ciprian Zup (Inginer Constructor): Cladirea este o structura din beton armat, un regim cu inaltime 23+ m, cu un demisol foarte larg, o zona de parter, sala bisericii, anexa in fata, cu 3 etaje realizate in structura mixta si o mansarda care va fi foarte inalta cu o flacara in varf.

Lucrarile au avansat cu repeziciune. Iar comunitatea a dat dovada de multa disponibilitate si interes, fata de construirea acestei biserici.

Ciprian Zup: Un grup foarte unit, o forta, sa spunem atunci cand sunt impreuna si se poate vedea in nivelul la care am ajuns.

Daniel Ionesi (Diriginte de Santier) Mana lui Dumnezeu am simtit-o in fiecare zi. Eram putini- 3, 4, si in fiecare zi, Dumnezeu trimitea oameni cati era nevoie. Cand s-a pus prima placa pentru demisol aici, a trimis oameni meseriasi care nu erau chemati, m-au sunat: „Putem veni si noi cateva ore?”

Persoanele implicate constant in lucrarile de constructie ale acestei biserici, spun ca au vazut multe minuni in ultimele luni si au experimentat protectia si interventia lui Dumnezeu pe tot parcursul lucrarii lor.

Photo credit Biserica Vicovu de Sus

Daniel Ionesi: Primarul a zis ca el nu ne inchiriaza excavator. Ci, o sa ne dea excavator si masina de carat tot pamantul, pe gratis. Am trasat, am inceput. Toata lumea a lucrat ca pentru Dumnezeu si lucreaza ca pentru Dumnezeu in continuare, intr-un timp record.

Ioan Plamada (Prezbiter, Biserica Penticostala Vicovu de Sus): Nu am ramas niciodata fara bani la o lucrare de dimensiunea asta si va dati seama ca este nevoie de bani foarte multi. Dar Dumnezeu a pregatit banii in fiecare zi. Au fost frati care au venit si au dat foarte multi bani. Nu ne asteptam efectiv, minunea lui Dumnezeu, care se poate intampla in momentul asta, eu le-am vazut cu ochii mei.

Mihai Bujdei: Nu s-au intrerupt lucrarile, nici macar atunci cand a fost ploaie. Dupa fiecare placa de beton pe care am turnat-o aici, cand trebuia noi practic sa udam acest beton, Dumnezeu dadea ploaie. Efectiv, la fiecare placa s-a repetat aceiasi situatie. Si nu am stat datorita ca nu avem fonduri, nu avem bani sa continuam lucrarea. Cand am avut nevoie, Dumnezeu ne-a pregatit si lucrarea a mers inainte. A fost, consider eu, mana lui Dumnezeu, care s-a implicat in mod direct.

Asadar, credinciosii din Vicovu de Sus  lucreaza cu spor la pregatirea burdufului nou pentru vinul cel nou, pregatind astfel cadrul pentru ca tot mai multi oameni sa poata sa ajunga sa-L cunoasca pe Hristos.

Ioan Plamada: Cei care au contribuit au fost si entuziasmati de locul in care se face biserica asta. Este un loc central langa Liceul din Vicovu de Sus, Ioan Nistor, unde invata foarte multi copii. Si trebuie sa le aratam la copii si partea cealalta a lucrurilor. Vrem sa fim un punct de reper in orasul nostru. Langa liceu este o biserica si vrem sa dam dovada ca suntem o biserica a lui Dumnezeu si ceea ce spunem si facem. Prin rugaciunile noastre, vom incerca sa-i atragem si prin activitatile care le vom face, vom vrea sa fim o carte de vizita a lui Dumnezeu

Biserica Apostolica Sfanta Treime Vicovu de Sus

http://www.sfantatreimevicov.ro

Previous Older Entries Next Newer Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 6,715 alți urmăritori