Richard Wurmbrand short stories – From Prison to Westminster Abbey

VIDEO by Audio Sermon Illustrations

Was Dietrich Bonhoeffer an orthodox evangelical Christian?

On Albert Mohler’s radio show, Ray S. Anderson (Ph.D., University of Edinburgh) and Richard Weikart (Ph.D., University of Iowa) debate whether Dietrich Bonhoeffer was an orthodox evangelical Christian.

VIDEO by Theology, Philosophy and Science

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 05

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Fr Traian – Poezii – Recital 03

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 3 (2 ore)

Vezi si

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 2 (2 ore)

Vezi si

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 1

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 01 (2 ore)

VIDEO by liviucanada

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 4

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 3

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Elisabeth Elliot – The Remade Mind

Elisabeth Elliot (née Howard; born December 21, 1926) is a Christian author and speaker. Her first husband, Jim Elliot, was killed in 1956 while attempting to make missionary contact with the Auca (now known as Huaorani) of eastern Ecuador. She later spent two years as a missionary to the tribe members who killed her husband. Returning to the United States after many years in South America, she became widely known as the author of over twenty books and as a speaker in constant demand. Elliot toured the country, sharing her knowledge and experience, well into her seventies.VIDEO by bibelchannel

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 2

Vezi aici-

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 1

VIDEO by liviucanada

Elisabeth Elliot – A Pattern for Good

Elisabeth Elliot (née Howard; born December 21, 1926) is a Christian author and speaker. Her first husband, Jim Elliot, was killed in 1956 while attempting to make missionary contact with the Auca (now known as Huaorani) of eastern Ecuador. She later spent two years as a missionary to the tribe members who killed her husband. Returning to the United States after many years in South America, she became widely known as the author of over twenty books and as a speaker in constant demand. Elliot toured the country, sharing her knowledge and experience, well into her seventies.VIDEO by bibelchannel

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 1

VIDEO by liviucanada

Poetul Traian Dorz – 100 de ani de la nastere

Poetul şi scriitorul creştin TRAIAN DORZ- scurtă biografie

2 Traian Dorz CredoTV

Traian Dorz (sursa captura youtube)

E o datorie de suflet şi de conştiinţă aceea de a promova valorile majore ale Neamului şi Bisericii noastre. Pentru a le promova, trebuie să le cunoaştem. Între marile personalităţi, prea puţin cunoscute, se află şi poetul şi scriitorul creştin Traian Dorz. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea acestui poet şi scriitor de excepţie, care ne-a lăsat o operă impresionantă. Într-o lume din ce în ce mai secularizată, în care trăim, mesajul profund creştin al operei sale, este tot mai necesar.

Traian Dorz s-a născut în 25 decembrie 1914, în satul Livada Beiuşului, com. Mizieş, jud.Bihor, ca singurul copil al soţilor Constantin şi Maria, creştini ortodocşi şi buni gospodari în satul lor. În mai multe rânduri, în anii copilăriei sale au intervenit întâmplări care i-au pus viaţa în pericol şi numai prin grija lui Dumnezeu a scăpat din toate acestea.

Mersul cu vitele la păscut, încă de la vârsta de 5-6 anişori, participarea la muncile câmpului alături de adulţi, viaţa creştină a satului transilvănean încărcat de istorie şi suferinţă, singurătatea şi lipsa iubirii celor din jur, peisajul natural generos înfrumuseţat cu cântecul păsărelelor,constituie universul în care s-a format ca „privighetoare” a poeziei creştine româneşti. Dragostea de carte şi respectul faţă de biserică i-au fost insuflate de învăţătorul său, Savu Halbac.

Fiind singurul copil la părinţi, aceştia vroiau să-l vadă ajungând un bun gospodar la casa lui şi un sprijin de nădejde la bătrâneţe. Copilul însă, se simţea născut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuţa biblioteca a şcolii primare şi în aceea a bunului său învăţător. La terminarea celor 7 clase primare, după examenul susţinut la Beiuş în 7 iunie 1930, copilul Traian Dorz a primit ca premiu cartea „Corabia lui Noe”, scrisă de preotul Iosif Trifa, întemeietorul şi conducătorul „Oastei Domnului” din Sibiu. Cartea l-a zguduit puternic, schimbându-i definitiv sensul vieţii. Iată cum descrie acel moment crucial: „Momentul acela a fost prima mea întâlnire cu numele acestui om trimis de Dumnezeu, părintele Iosif Trifa şi cu numele acestei Lucrari a lui Hristos, Oastea Domnului…A doua zi,ştiu că era Duminica Rusaliilor anului 1930, ziua de 8 iunie.Şi ştiu că,după slujba de la biserică, am stat numai acasă citind la cartea mea, de care nu mă mai puteam despărţi. Era cam pe la ceasul trei după- amiaza, în ziua aceea de Rusalii… Ceea ce m-a zguduit mai mult au fost ultimele cuvinte ale chemării: <Dacă tu nu cazi acum la picioarele Crucii Mântuitorului, să plângi cu lacrimi amare pentru păcatele tale şi nu-ţi predai viaţa ta Domnului Iisus,… tu vei rămâne tot în păcatele tale, până ce, pe neaşteptate va veni şi peste tine potopul pierzării… Sunt numai două stări: ori în corabie, ori afară. Dacă eşti afară, intră îndată în corabia mântuirii, ca nu cumva să vină pe neaşteptate potopul şi moartea şi să te afle nemântuit. Vino chiar acum, înainte de a închide cartea asta şi te predă Domnului,ca să fii pentru totdeauna cu El… > Soarele strălucea puternic pe tot cerul fără niciun nor… Simţeam că trebuie neapărat şi numaidecât să mă arunc undeva în genunchi şi să dau drumul şuvoiului de lacrimi pe care nu mi le puteam stăpâni…  că trebuie să-mi descarc suflatul strigând lui Dumnezeu pocăinţa mea, întoarcerea mea, predarea mea, legământul meu… M-am suit în podul şurii şi acolo, pe fânul uscat, m-am prăbuşit în genunchi, am izbucnit într-un plâns nestăpânit şi cu mâinile ridicate, înălţate, împreunate, am început să strig şi să şoptesc, rugându-mă şi pocăindu-mă… Mă topeam în faţa Domnului şi Dumnezeului meu, inaintea Căruia stăteam într-un fel în care cred că numai o singură dată dintr-o viaţă poate sta aşa un om… Din ochii mei şiroiau pe amândoi obrajii nu stropi de lacrimi, ci două râuri neîntrerupte…Nu ştiu câtă vreme m-am rugat… Când m-am trezit din starea aceasta, sub genunchii mei, fânul era ud de lacrimi…O pace luminoasă şi nemărginită îmi umpluse tot sufletul din mine cu tot seninul şi cu toată frumuseţea cerului şi a pâmântului…”

După acest moment, abia trecut de 15 ani, începe să scrie poezii creştine şi povestiri religioase, care i se publică în ziarele religioase săptămânale ale Oastei de la Sibiu. La vârsta de 18 ani, părinţii l-au silit să se căsătorească, crezând că în felul acesta îl vor lega mai strâns de gospodaria lor. După doi ani, însă este chemat de preotul Iosif Trifa la Sibiu, pentru a-l sprijini în munca de redactare a publicaţiilor de la Centrul Oastei. Scrie intens. Îi apar volume de poezii care se succed unele după altele.

Între anii 1935-1947 îi apar 12 volume de poezii. Contribuţia sa scriitoricească se extinde însă pe arii tot mai largi, fiind prezent, cu texte substanţiale în diverse publicaţii din ţară şi anume: Revista Funcţionarilor Publici (Bucureşti), Prietenul copiilor(Iaşi),Revista Satul (Bucureşti), Revista Penitenciarelor (Bucureşti), Farul Creştin (Arad), Vestitorul Evangheliei (Bucureşti), Beiusul(Beiuş), Glasul Bihorului (Beiuş), Ostaşul Domnului (Bucureşti), Noua Gazetă de Vest (Oradea).

Odată cu instaurarea regimului comunist ateu în 1948, începe şi persecuţia împotriva credinţei şi implicit a celor credincioşi. Traian Dorz este arestat şi închis în mai multe rânduri pentru activitatea sa creştin- misionară. Între anii 1948-1964 îndură teroarea specifică închisorilor comuniste în Penitenciarele din Gherla, Oradea, Ghencea (Bucureşti), Caransebeş, colonia de muncă Popeşti-Leordeni, colonia de muncă Periprava Grind.

După eliberarea din 1964 este ţinut cu „domiciliu forţat” în satul natal. Este obligat să muncească la C.A.P. şi i se fac mereu percheziţii şi este ţinut sub o strictă supraveghere de către Securitate. Cu toate acestea, scrie extrem de mult, mai ales noaptea.

În anii ’70 încearcă să tiparească unele din cărţile sale, trimitându-le unor reviste şi edituri din ţară, precum:

-Revista „Albina” din Bucureşti

-Revistele „Familia” şi „Crişana” din Oradea

-Editurile „Albatros” şi „Litera” din Bucureşti.

Deşi i s-a promis, demersul său a rămas fără rezultat.

În august 1977 trimite 10 volume din creaţia sa literară celor mai importante foruri ale ţării şi anume:

-Uniunii Scriitorilor – prin prof.Ioan Dumitriu-Snagov

-Academiei Române

-Departamentului Cultelor

-Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

În 1982, deşi bătrân, este arestat din nou şi închis cu deţinuţii de drept comun la Satu Mare. Acuzaţia care i s-a adus era de posesie şi distribuire de materiale relegioase neautorizate. Este condamnat la 2 ani din care execută 5 luni.  Opera sa literara depăşeşte 100 de volume.

A scris peste 4000 de poezii grupate în 29 de volume; 7000 de proverbe versificate şi comentate, grupate în 7 volume. A versificat cei 150 de psalmi biblici şi poemele lui Solomon.

În proză a scris: 1 volum autobiografic; 4 volume de istorie a Oastei Domnului; 4 volume în seria „Povestiri Nemuritoare”; 7 volume de meditaţii la Evanghelia Sf.Ioan; 28 de volume în seria „Cugetari Nemuritoare”; 6 volume în seria „Indrumări Nemuritoare”; 2 volume de meditaţii la apostolele de peste an; 8 volume de meditaţii zilnice la Psalmi; 1 volum de meditaţii la Poemele lui Solomon; 1 volum de meditaţii pentru toate zilele anului; 3 piese şi montaje religioase; 1 volum cu poezii închinate Maicii Domnului; 1 volum cu poezii şi eseuri închinat unor eroi ai neamului, unor mănăstiri, locuri sfinte memorabile, personalităţi,etc.

Poetul şi scriitorul Traian Dorz a fost înzestrat cu un excepţional talent, opera sa literară fiind o operă de mare inspiraţie. Scris de  Preot Viorel Chirca, Biserica „Sfinţii Ecaterina și Modest” Galaţi. Sursa

Poetul Traian Dorz — 100 ani de la naștere (Clip)

28 Iunie 2014 Galati

Galati: In memoriam Traian Dorz. O viaţă de suferinţă pentru convingeri religioase
Traian Dorz, personalitate literară şi creştină, a fost omagiat, la Galaţi, la împlinirea a o sută de ani de la naştere. A rămas în memoria tuturor pentru că a trăit ani grei de suferinţă şi prigonire pe vremea regimului comunist. Traian Dorz a fost evocat şi în ‘Memorialul Durerii’, realizat de Lucia Hossu Longin.

Traian Dorz a militat pentru convingerile creştine şi asta i-a adus 17 ani de suferinţă şi tortură în temniţele comuniste. În ciuda miilor de poezii, a fost o prezenţa discretă, cu o profundă înclinare duhovnicească, şi un misionar loial convingerilor sale creştine.

Traian Dorz s-a născut în 1914 într-un cătun din judeţul Bihor. La absolvirea primelor 7 clase primeşte ca premiu cartea “Corabia lui Noe”. Aceasta i-a marcat profund existenţa.

Activitatea sa literară este una vastă, cu puternice accente spirituale.

Condamnat la ani grei de muncă silnică, este graţiat după câţiva ani, însă este supravegheat pas cu pas şi împiedicat să-şi manifeste convingerile. A lăsat, totuşi, în urmă, mărturii despre un destin prigonit pentru îndrăzneala de a milita pentru o convingere.

– See more at: http://m.stiri.tvr.ro/article/46769#sthash.1br9lUGE.dpuf

Simpozionul de la Galati (4 ore) se poate urmari aici:

Fa click pe poza pt video (4 ore)

Fa click pe poza pt video (4 ore)

Simpozion la Iași 9 Mai 2014

„Traian Dorz a ştiut ca din suferinţă să scoată bucurie“

Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi a găzduit vineri, 9 mai 2014, simpozionul omagial „Traian Dorz – 100 – un poet necunoscut, victimă a represiunii comuniste“. Organizatorii manifestării au fost Parohia „Pogorârea Sfântului Duh“ – Curelari din Iaşi, Asociaţia Ortodoxă „Oastea Domnului“ din Iaşi şi Fundaţia „Anamnesis“ din Iaşi.

Poetul Traian Dorz a fost omagiat timp de câteva ore la Iaşi printr-un simpozion în aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“. La eveniment au participat profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, preoţi din mai multe protopopiate ale Arhiepiscopiei Iaşilor, membri ai Asociaţiei Ortodoxe „Oastea Domnului“ din Iaşi, precum şi numeroşi ieşeni. Evenimentul a fost organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi a debutat prin intonarea cântării „Hristos a înviat!“. Părintele Vasile Manole de la Biserica Curelari din Iaşi a amintit că Traian Dorz este unul dintre cei mai prolifici autori de poezie şi scriere religioasă din ţara noastră, însă necunoscut de mulţi români, „care a stat în închisorile comuniste 17 ani“.

Pr. Iulian Negru, consilier al Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, a transmis salutul părintesc şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, „care s-a bucurat de organizarea simpozionului omagial în cinstea lui Traian Dorz“. „Personal, mulţumesc pr. prof. dr. Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie «Andrei Şaguna» din Sibiu, pentru prezenţa la acest eveniment şi pentru că este o permanentă inspiraţie pentru noi, preoţii de mir şi pentru familiile de creştini. Îl felicit pe pr. Vasile Manole pentru organizarea deosebită a simpozionului. Nădăjduim că această manifestare va fi o readucere între noi a sentimentului prezenţei lui Hristos“, a transmis pr. Iulian Negru.

Pr. lect. dr. Ilie Melniciuc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a apreciat prezenţa pr. prof. dr. Vasile Mihoc la Iaşi, atât la simpozionul dedicat lui Traian Dorz, cât şi la alte evenimente, creând o „punte de legătură între credinţă, cultură şi învăţământ. În acelaşi timp, pr. lect. dr. Ilie Melniciuc a făcut referire la modelul de trăire al poetului omagiat anul acesta, la 100 de ani de când s-a născut. „Traian Dorz a ştiut ca din suferinţă să scoată bucurie. El a reuşit să înmugurească în inimile multora sentimentul că Hristos nu îi părăseşte“, a spus pr. lect. dr. Ilie Melniciuc. Programul a continuat cu prezentarea unui film documentar despre viaţa poetului Traian Dorz.

„Traian Dorz aparţine întregului neam românesc“

Lect. dr. Puiu Ioniţă, de la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a subliniat că prin simpozionul organizat la Iaşi s-a dorit ca oamenii să cunoască „opera şi statura poetului Traian Dorz, despre care sunt multe de discutat“. „Traian Dorz este un poet cu doar şase clase, autodidact, care şi-a făcut ucenicia la şcoala marilor poeţi români. Nu ştia limbi străine şi nu avea acces la marea cultură. Cultura lui poetică este destul de restrânsă. Este uimitor faptul că poezia lui seamănă în latura ei mistică cu cea a lui Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Ioan Alexandru, Daniel Turcea s.a. A fost un poet care a tăcut, care a suferit şi care ne-a arătat ce înseamnă credinţa“, a afirmat lect. dr. Puiu Ioniţă, care a schiţat apoi personalitatea poetului Traian Dorz.

Pr. prof. dr. Vasile Mihoc a remarcat că „personalitatea fratelui Traian Dorz este uimitoare şi cu adevărat dătătoare de direcţie pentru tinerele generaţii de ortodocşi din România“. „Suntem prea mici ca să putem cuprinde uriaşa personalitate, creaţie şi moştenire pe care ne-a lăsat-o Traian Dorz. Sunt mulţi români care îl ignoră total pe Eminescu, în afară de numele acestuia, mulţi nu ştiu nimic despre el. Asta nu înseamnă că Eminescu nu e mare. La fel şi în cazul de faţă. Ideea organizării unui simpozion la Iaşi, în memoria lui Traian Dorz, este una firească, deoarece acesta aparţine întregului neam românesc“, ne-a spus pr. prof. dr. Vasile Mihoc.

La finalul evenimentului a avut loc un recital de muzică pe versuri de Traian Dorz. Întrucât anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Traian Dorz, în mai multe oraşe din ţara noastră se organizează simpozioane omagiale pentru a putea marca personalitatea şi valoarea poetului creştin. „Traian Dorz, deşi a scris peste 4.000 de titluri de poezie şi de scrieri religioase, este necunoscut. Sfinţii se prăznuiesc la data trecerii lor la Domnul, poeţii la data naşterii lor, iar noi considerăm că poeţii care au avut o viaţă sfântă merită să fie omagiaţi atât la data naşterii, cât şi la data trecerii lor la cele veşnice. De aceea, ne-am gândit să punctăm cei 100 de ani de la naşterea poetului creştin Traian Dorz. Invitaţii care ne-au onorat cu prezenţa în această seară (n.r. vineri, 9 mai) au reliefat valoarea literară, religioasă, şi dogmatică a poetului creştin Traian Dorz“, a mărturisit pr. Vasile Manole.

Sursa http://ziarullumina.ro

Articole asemanatoare

Gabi Lunca – Povestea vietii noastre

Gabi Lunca

Part 1

Part 2

Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 12A – Biserica si Teologie, Ultimii Ani, Ultimul Mister

Citeste

,,Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig” (Filipeni 1:21)

Biserica de care era alipita inima lui Sadhu nu era deloc o institutie vizibila. ,,Eu apartin trupului lui Hristos, spunea el, care este o biserica veritabila, formata din toti crestinii mantuiti prin Isus Hristos, si anume acei ce traiesc aici jos si cei care intrati in lumea de lumina fac parte din biserica triumfatoare”.

Prin botez, Sundar era membru al Bisericii Anglicane a Indiei si intotdeauna si-a exprimat respectul pentru barbatii, care erau responsabili cu bunul mers al ei. El ii recunostea autoritatea, trimitand misionarilor sa boteze pe toti cei ce se converteau prin mijlocirea sa.

Cu toate ca el insusi a fost independent de orice autoritate din afara stabilita in biserica, ei ii recunostea valoarea pedagocica.

Supunandu-se poruncii lui Hristos, ori de cate ori avea ocazia, participa la actul de “frangere a painei (Sfanta Cina)” si aceasta in toate bisericile crestine cu exceptia bisericii catolice. El simtea din aceasta binecuvantare si putere, dar nu credea asemeni doctrinei catolice si luterane, in prezenta reala a lui Hristos in paine si vin.

– ,,Eu nu cred ca painea si vinul devin realmente trupul si sangele lui Hristos. Efectul lor insa asupra credinciosului este tot asa de puternic, ca si cum (painea si vinul) ar fi in realitate trupul si sangele lui Hristos. Nu exista nimic special in paine si vin. Eucharistul ca mijloc de gratie, depinde de credinta noastra.”

Sadhu traia cu gandul unitatii crestine, dar pentru o unitate esentiala launtric-sufleteasca si bazata pe Hristos. El nu credea intr-o federalizare exterioara a diferitelor biserici, nici in uniunea catolicilor cu protestantii.

– ,,Cand amestecati doua culori, obtineti una in plus, adica pe cea de a treia. Acelasi lucru se va intampla si aici, caci veti vedea formandu-se noi secte.  Numai cei ce sunt uniti in Hristos sunt una in cer.”

Daca el n-a putut sa prinda plinatatea semnificatiei Bisericii, greseala nu este a lui Sadhu, ci mai mult diversitatii cultelor crestine. Fara indoiala pozitia lui fata de biserica a fost voita de Dumnezeu. Asa cum scrie profesorul Heiler, faptul ca acest apostol umil, iubitor si cu inima larga Sundar Singh, n-a putut sa se ataseze fara rezerve la nici o biserica, arata fara tagaduire, cat de mari sunt lipsurile crestinismului actual.

Ceea ce este imbucurator, este ca un ucenic al lui Hristos, ca Sadhu, a putut sa vorbeasca liber in fiecare adunare, si ca predicarea sa a fost bine primita de toti. Pentru ca nu apartinea de nici o asociatie crestina, nu exista pentru el nici o biserica eclesiastica.

In toate comunitatile unde Hristos este iubit, eu ma simt in mijlocul fratilor mei. In Hristos toti crestinii sunt una si vorbesc aceiasi limba. Nu exista decat un singur Dumnezeu, atunci de ce sunt atatea biserici si atata impartire?

Sadhu niciodata n-a incercat sa formeze o miscare din acei care au fost adusi la credinta prin predicarea sa. Odata patru sute de tineri i-au cerut sa devina ucenicii lui si el nu a vrut: ,,Eu insumi sunt ucenic, cum as putea face pe altii ucenici ai mei?”

El spunea celor ce doreau sa-l urmeze: ,,inainte de a va darui acestei slujbe, ce seamana cu un ocean agitat de valuri, invatati sa plutiti in lacul vostru. In jurul vostru exista multe suflete care pier. Incepeti cu acestea prin a le salva.”

Daca nu iubesc organizatiunile bisericesti, in schimb iubesc ordinea. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinei. Exista o mare diferenta intre ordine si organizatiunea bisericeasca care adesea nu-i decat un mecanism rigid.”

,,Voi intocmiti programe cu scopul sa-i aratati lui Dumnezeu cum trebuie sa conduca treburile lumii si ale bisericii”. Eu nu apartin vreunei societati misionare si nu depind de nici un comitet. Poate ca oamenii ma socotesc putin practic. Pretutindeni insa pe unde am fost, Dumnezeu mi-a acordat binecuvantari si aceasta fara nici o organizatie. Am vazut rezultate marete, nenumarate convertiri, nu facute de mine, ci de Duhul Sfant. Dumnezeu singur este cel care intoarce sufletele. Cu miile se numara cei care ar fi dorit ca sa-i botez, dar eu n-am fost chemat la acest lucru si nici de a forma vreo grupare. Altora le este dat sa o faca, fiindca exista organizatiuni inspirate de Dumnezeu. . Intrucat ma priveste, lucrarea mea este sa predic Evanghelia si sa dau marturie.

Cu toate acestea el a format o mica adunare de tibetani crestini. Acestia erau pentru dansul subiectul unei mari recunostinte, fiindca desi se aflau izolati si fara ca cineva sa-i indrume, ei au ramas credinciosi. Sundar spera ca unul dintr-insii sa poata veni in India ca sa fie instruit, dupa care sa invete pe propriul sau popor.

– ,,Cu Sundar Singh incepe o noua scoala misionara in India, zice doctorul Five, un misionar prezbiterian. Sadhu a exercitat asupra crestinilor sau necrestinilor, asupra tinerilor si batranilor o influenta care nu a fost niciodata depasita. El ocupa un loc unic in nordul Indiei. Nu exista decat un singur Sundar Singh. In toata istoria misionara, putini barbati au avut o atat de mare sfera de activitate.  Predicile lui au atins atat pe crestinii occidentali cat si pe hindusi si pe budisti. Personalitatea si mesajul lui au descoperit greselile si superficialitatea atat de evidenta a asa zisei crestinatati. El a readus scopul central in crestinism; un apel la constiinta de a se intoarce la Hristos, unicul lucru necesar”.

Crestinismul din Occident s-a ratacit constant in lucruri exterioare, adica in formele dogmatice, in organizatiuni bisericesti, in importanta exagerata data culturii intelectuale. Exista teologi capabili si invatati, barbati bisericosi priceputi, reformatori sociali cati vrei, dar cat de putini oameni ai lui Dumnezeu exista, pentru care Hristos este totul si care pot sa arate oamenilor drumul comuniunei cu Dumnezeu?

– ,,Oamenii in Europa, spune Sadhu, sunt atat de savanti de stiinta si de filozofie, dar atat de ignoranti in realitatile divine, incat nu sufera sa cerceteze  toate regiunile cunoasterei, bineinteles afara de acelea ce privesc conditiunea lor intelectuala. Ei sunt lacomi sa stie cand va avea loc o eclipsa de soare sau de luna sau ce este cu petele din soare; dar de norii pacatului din viata lor nu se nelinistesc deloc!”

-,,Multi teologi au inlaturat viata de rugaciune si de meditatie, si incearca sa acopere goliciunea  crestinismului lor prin frunzele de smochin ale stiintei lor teologale.”

Daca Sadhu a fost atat de sever in ce priveste teologia, se datoreste faptului ca a venit in Europa in anii cand negatiunea divinatatii lui Isus Hristos si critica biblica erau foarte raspandite. De atunci noi asistam la o evolutie a invatamantului teologic, care devine mai pozitiv si mai biblic. De altfel insusi Sadhu a prezis declinul acestei grave erori. ,,Seamana cu o epidemie de gripa care va trece, a spus el, insa nu fara sa fi facut foarte multe victime”.

Pe profesorii de teologie i-a sfatuit sa suspende cincisprezece zile pe luna cursurile si impreuna cu studentii lor sa evanghelizeze regiunile apropiate.

– ,,Intr-o zi pe cand vorbeam in India cu un amic, chimist distins, el facea analiza unei eprubete cu lapte, indicand cantitatile de apa, de zahar si de alte materii continute in lichid. I-am spus: un copil este incapabil sa analizeze laptele, dar experienta il invata ca este bun si ca il hraneste. El nu va sti sa explice cum, insa de stiut o stie. Copilul este mult mai intelept decat chemistul. Tot la fel exista oameni care analizeaza fara incetare laptele lor, dar pe care nu-l beau niciodata. Numerosi sunt aceia in zilele noastre, care stiu cine este Isus Hristos, vorbesc despre El si poseda o cunoastere vasta intelectuala; dar putini din ei pot sa spuna: eu stiu in cine am crezut; Il cunosc, deoarece El locuieste in mine”.

Un candidat de teologie la Oxford, adanc impresionat de predicile lui Sadhu, a gasit ca este fara folos sa mai obtina cunostinte intelectuale. ,,De indata ce voi da primul examen, a spus el, voi pleca ca misionar, fara sa mai studiez teologia”. Sundar fiind pus la curent cu acest incident, a raspuns:

– ,,Nu, n-am voit sa spun aceasta; predicatorii trebuie sa studieze, dar sa o stie, ca fara viata in duh sunt intocmai ca un schelet uscat. In principiu eu nu ma opun stiintei, dar protestez cu toata puterea contra tendintei actuale, care ii exagereaza valoarea. Limbajul Bibliei este spiritual. Pentru a-l intelege, atat profesorul cat si studentul, trebuie sa-l fi fost invatat cu Duhul Sfant”.

,,Unii predicatori au fost stabiliti de biserica si nu prin Duhul Sfant. Numai acestia ultimii castiga suflete. Nu este suficient sa fi membru intr-o biserica, ci trebuie sa fi membru de-al lui Hristos. John Wesley si generalul Booth, in opozitie cu biserica, au urmat ordinele lui Dumnezeu si se intelege ca au avut dreptate”.

Un pastor elvetian a declarat: Sadhu a diagnosticat bine boala noastra. Voi va gasiti intr-o mare graba si n-aveti timp de rugaciune si viata spirituala. Unui alt pastor, care l-a intrebat, ce trebuie sa faca ca lucrarea sa fie mai eficace, Sundar  a raspuns simplu: ,,Mai multa rugaciune”. In acest domeniu, a spus episcopul Soederblom, Sadhu are pentru noi un mesaj, care vine nu din India, ci din Evanghelii. Activitatea profana din ce in ce mai mare a crestinilor din Europa, nu poate sa despagubeasca slabiciunea vietii lui launtrice.

– ,,Sadhu este mai demn decat noi toti, cei ce am studiat teologia, spune inca un pastor elvetian. Noi am pacatuit contra adevarului, daca refuzam sa admitem aceasta. Cnd un teolog incepe sa adanceasca o viata atat de bogat dotata de harul lui Dumnezeu, constiinta lui este rasturnata din strafunduri”.

Un alt preot elvetian vorbeste astfel despre intalnirea sa cu Sadhu: – ,,Cand l-am vazut inaintea mea si l-am auzit vorbind despre viata sa spirituala, in timp ce eram inconjurat de teologi savanti, o intrebare s-a ivit in spiritul meu: Ce scop tintim prin studiile noastre? Pentru ce trebuie sa invatam atatea lucruri de mica importanta, in timp ce lucrului esential nu-i acordam locul cuvenit? Barbati, ca de pilda acest hindus, pot sa clatine natiuni, dar noi ce-am facut pana acum?”

Este imposibil sa nu fi izbit de asemanarile dintre experientele crestine ale lui Sadhu si ale apostolului Pavel. Convertit printr-o viziune miraculos asemanatoare cu cea de pe drumul Damascului, Sadhu intocmai ca marele apostol dupa ce a urat pe Hristos si I-a persecutat ucenicii, a devenit cel mai fidel servitor. Si unul si altul au primit Evanghelia nu din gura oamenilor, ci printr-o revelatie directa a Mantuitorului, devenind puternicii Lui martori. Cuvintele lui Isus despre Pavel: ,,Acest barbat este o unealta pe care am ales-o sa duca Numele Meu la capatul pamantului si Eu ii voi arata cat trebuie sa sufere pentru Numele Meu”, pot foarte bine sa se potriveasca si lui Sadhu.

Sundar la randul sau a putut sa vorbeasca de suferintele sale in aceiasi termeni ca Pavel: ,, Adesea in pericol de moarte, de multe ori in calatorie am fost in primejdie pe ape, in primejdie din cauza talharilor, in primejdie din partea celor din neamul meu, in primejdie in orase, in primejdie in pustiuri. Eu am fost in lucru si-n osteneala, supus foamei si setei, si am rabdat posturi nenumarate”.

-Va urma-

 

 

 

 

 

Jonathan Edwards Sermon – Persons Ought Not to Rest Ignorant and Unresolved About Their Own State

Photo credit www.youtube.com

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

2 Corinthians 13:5; Jeremiah 6:30

Know ye not your own selves? Persons ought not to rest ignorant  and unresolved about their own state, whether they are real Christians or not.

Photo credit wikipedia

There were in the Church of Corinth some that were adversaries to Paul and his doctrine, certain false teachers that labored to seduce the Christian Corinthians, and to that end, industriously cast reproach and calumnies on the apostle Paul. They seem to have charged his with lateness and not coming to them according to his promise, with contemptibleness, in his person, that however his letters seemed weighty and powerful, yet his bodily presence was mean in his speech and contemptible. By these, and other such means, they endeavored to draw away the Corinthians from the doctrine that the apostle had taught them. And the Corinthians, so much gave ear to them, some of them at least, that things necessitated for the apostle to not only vindicate his own name and reputation, but to declare what God had done for him and by him, but also to threaten them with using that power that Christ had given him, against offenders, as in the forgoing verses of this chapter.

And because there were such evils amongst them, this occasioned the apostle, in the verse of the text, to be putting them upon examining themselves and trying their own state, whether they are real Christians or not. In the verse, may be observed:

  1. What is the thing to be judged of, namely, whether they were in the faith, or whether Christ was in them. Though all made a profession of Christ and of the faith, the words imply that a man may make a profession of the Christian faith and not be in the faith. And that a man may profess to be a follower of Christ and, yet, not have Christ dwelling in him.
  2. The means to be used in order to judge, namely, examining and proving themselves.
  3. The arguments or motives the apostle makes use of to stir them to it, which are two: Number 1 – The absurdity of being ignorant of themselves: “Know ye not your own selves?” If they did not know whether they were in the faith or not, whether Christ was in them, or not, it was their own salvation that they were ignorant of. For a man not to be acquainted with others that he seldom sees and has but little opportunity to converse with was no wonder. And if he did not know some of his neighbors and relatives, that was not so much to be wondered at. But for a man to be a stranger to his own self, there’s a great absurdity  in it. And no man ought to rest in such ignorance.  Number 2 – The second motive the apostle uses is the great importance of knowing, because if Christ was not in them, they were reprobates.By reprobates, here, is not intended the same sense in which it is commonly used by … for those that are in cause eternal decree, reprobated  to eternal damnation. We can’t suppose that the apostle means that any man that  has not Christ now dwelling in them is decreed to eternal punishment. Christ is not in him now, yet, He may be in him afterwards. He may be converted before he dies. But, by reprobates is intended here the same as false professors. The word in the original signifies disapproved or rejected by the all seeing God. He sees and approves all professors of Christianity and some He approves as sincere and real Christians, and others He rejects and disapproves of as not being of the right sort. Every professor either stands approved or disapproved in the sight of God. They that are disapproved, the apostle calls reprobates. God deals with professors as a husbandman deals with his wheat and chaff, or wheat and tares. Both grow together, but one is separated. One is approved and the other rejected. Or, as a goldsmith does for the silver and the dross. The dross may glisten and look like silver, but the goldsmith tries it and finds it not true silver, and so rejects it. And this is called reprobate silver in Jeremiah 6:30 “Reprobate silver shall men call them, because the Lord hath rejected them.

Doctrine: Persons ought not to rest ignorant  and unresolved about their own state, whether they are real Christians or not.

Reason #1 – It is not a thing impossible for a person to come to the knowledge of his own state.

Not only  conversion, as a thing attainable, but also the knowledge of it. The knowledge of one’s conversion, in some cases, may be obtained with difficulty. Many persons that are truly converted may be ignorant of their conversion. They may be in doubt about their condition and not be able for the present to resolve the case. No, not through the strictest examination that they’re capable of, by the rule of God’s word and by those signs  that are there given. But this is not because the knowledge of one’s conversion is in itself a thing unattainable, but because of weakness of grace or the prevalence of corruption, or the particular infirmity, or temptations, or error, or ignorance that attend that person. But the knowledge of our own state is a thing attainable. Wicked men may know that they have no grace and Godly men may come to know that they have grace. This is evident because we are directed in God’s word to use means to know as in the text. We’re directed to examine ourselves, whether  we be in the faith and approve ourselves. To this end, so that we may know our own selves.

But if the knowing of ourselves in this respect  were impossible, why does the apostle give us directions in order to it? And so, the apostle Peter directs people to endeavor for this: 2 Peter 1:10 – “Wherefore the rather, brethren, give diligence to make your calling and election sure: for if ye do these things, ye shall never fall:” If a man could not know that Christ is in him, well then, the man is not to be blamed that he doesn’t know. And, why then does the apostle Paul blame the Corinthians for it, as he evidently does in these words of the text: “Know ye not your own selves?” Where is the absurdity of not knowing oneself, or what wonder is it if we don’t know our own selves, if this be a thing impossible?

And again, it is evident that this thing may be known because Scripture tells us how we may know in

  • 1 John 2:3 – “And hereby we do know that we know him, if we keep his commandments.
  • 1 John 2:5 – “But whoso keepeth his word, in him verily is the love of God perfected: hereby know we that we are in him.
  • 1 John 3;19 – “And hereby we know that we are of the truth, and shall assure our hearts before him.
  • 1 John 3:24 – “And he that keepeth his commandments dwelleth in him, and he in him. And hereby we know that he abideth in us, by the Spirit which he hath given us.
  • 1 John 4:13 – “Hereby know we that we dwell in him, and he in us, because he hath given us of his Spirit.

Why does the apostle tell us so much, whereby we may know we are of the truth, if there be no such thing as knowing? Seems therefore, the knowledge of a person’s state is attainable. A person should not rest ignorant and unresolved  about their own state, whether they are real Christians or not.

Reason # 2 – Persons, as long as they remain unresolved about their condition, in many instances, can’t know what is proper for them to do or what work they have before them. (From the first 8 1/2 minutes of a 46 min sermon) 

VIDEO by Christian Praise and Worship in Songs, Sermons, and Audio Books

Jim Packer interview

In May 2009, Dr Jim Packer spoke at the annual School of Theology at Oak Hill College in London, and was interviewed by Mike Ovey, the College Principal. In this first part (of three), Jim Packer talks about “knowing your stuff” and discusses theological training in a climate of cultural scepticism.

Part 1

Jim Packer, part 1 from Oak Hill College on Vimeo.

In this second part (of three), Jim Packer talks about “the faith, taught not caught” and discusses the challenge of being a pastoral theologian.

Part 2

 

In this third part (of three), Jim Packer talks about “training the congregation” and discusses the greatest challenges facing Christian ministers.

Part 3

 

Previous Older Entries Next Newer Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 6,359 other followers