Andrew Fuller 8th Annual Conference 2014 „Whitefield and the Great Awakening” at Southern Baptist Seminary

PHOTO Credit www.sbts.edu

„George Whitefield and the Wesleys” by Stephen Nichols

Andrew Fuller Conference 2014: Session 3 – „George Whitefield and the Wesleys” by Stephen Nichols from Southern Seminary on Vimeo.

„The Spirituality of George Whitefield” by Bruce Hindmarsh

„George Whitefield: The Accidental Revolutionary” by Bruce Hindmarsh

Andrew Fuller Conference 2014: Session 6 – „George Whitefield: The Accidental Revolutionary” by Bruce Hindmarsh from Southern Seminary on Vimeo.

Here are all of the VIDEO links from this conference:

„The Hymnody of the Great Awakening”

by Esther Crookshank

Andrew Fuller Conference 2014: Session 8 – „The Hymnody of the Great Awakening” by Esther Crookshank from Southern Seminary on Vimeo.

Simpozion ITP: 90 de ani de la apariția Bibliei în traducerea D. Cornilescu 12 Noiembrie 2014

Evenimente dedicate Bibliei în traducerea Cornilescu

În luna noiembrie vor avea loc două evenimente dedicate Bibliei Cornilescu. Primul va avea loc pe 12 nov. la Institutul Teologic Penticostal.

Al doilea eveniment se va desfășura în 18 nov., la Sala Dalles (pentru detalii vezi aici).

Ambele manifestări științifice vor cuprinde prezentarea volumului Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri românești a Sfintei Scripturi, de Lector univ. dr. Emanuel Conțac.

12 noiembrie 2014

Institutul Teologic Penticostal din București organizează în data de 12 noiembrie 2014, începând cu ora 18,00, simpozionul: 90 de ani de la publicarea Bibliei în traducerea D. Cornilescu.

Photo Wikipedia

Simpozionul va fi urmat și de lansarea volumului Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri românești a Sfintei Scripturi, publicat de Lector univ. dr. Emanuel Conțac, care cuprinde un studiu istoric amplu despre realizarea traducerii Cornilescu a Bibliei și corespondența prilejuită de apariția acestei traduceri evanghelice a Bibliei

Evenimentul se va desfășura în Amfiteatrul ITPB și va avea următorul program:

18,00-20,00 Simpozion
20,00-20,30 Lansare de carte
Vă așteptă cu drag!

Articole de interes:

  1. Dumitru Cornilescu predica audio din Monte Carlo, 1970-75 (si o scurta biografie)

  2. Simpozionul video– Dumitru Cornilescu cu Iosif Ton, Petru Hututui, Timotei Mitrofan si Daniel Cuculea
  3. Cum M-am Intors la Dumnezeu, marturie scrisa de Dumitru Cornilescu – traducatorul Bibliei in Limba Romana
  4. Viata si Lucrarea lui Dumitru Cornilescu (carte online) via Cristianet
  5. Din viata si lucrarea lui Teodor Popescu (Crestin dupa Evanghelie si prietenul lui Dumitru Cornilescu)

Cine a fost Dumitru Cornilescu

Dumitru Cornilescu (n. 4 aprilie 1891, comuna Slașoma, județul Mehedinți – d. 1975, Elveția) a fost ierodiacon și autor al unei traduceri în limba română a Bibliei, publicată în 1921, traducere care este în prezent cea mai răspândită traducere în rândul confesiunilor protestante (inclusiv cele neoprotestante). Această traducere nu este însă aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, deoarece Cornilescu a părăsit Biserica Ortodoxă, fiind unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice Române. Notorietatea acestei versiuni, foarte apreciată, se explică prin numărul mare de reeditări (în 1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005).

În urma unor puternice divergențe doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfătuit de însuși Patriarhul Miron Cristea să plece pentru o vreme din România, motiv pentru care s-a mutat în Elveția, unde a și decedat în anul 1975.

Studii – Dumitru Cornilescu a fost admis la Seminarul Central în 1904. A fost coleg, între alții, cu Ion Dobre, care ulterior avea să-și ia numele Nichifor Crainic. După absolvirea seminarului a devenit student al Facultății de Teologie din București. În toată această perioadă s-a remarcat deja ca traducător, fiind considerat de arhimandritul Iuliu Scriban (redactorul-șef al revistei Biserica Ortodoxă Română), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect” („Cărți și reviste” în BOR, dec. 1921, p. 239), sau „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.” („Studiul pastoralei în biserica românească” în Revista teologică, anul XII, ian.-martie 1922, nr. 1-3, p. 15).

Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Wikipedia

Traducător al Bibliei – Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani, a fost începută de Cornilescu în înțelegere cu principesa Ralu Callimachi, cea care a finanțat tipărirea Noului Testament în 1920 și a Bibliei în 1921. Principesa, născută la Nisa pe 22 septembrie 1867, era fiica cea mai mare a lui Teodor și Zenaida Callimachi.

În perioada când și-a început Cornilescu activitatea, Biblia fusese tradusă și tipărită în numeroase rânduri de Societatea Biblică Britanică (prima ediție integrală 1871, revizuită și republicată în 1873 și 1874, 1905, 1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod a fost tipărită în 1914. Textul acesteia reprezenta revizuirea Bibliei de la Buzău (1854-1856) tipărit de episcopul Filotei.

Activitatea de traducător a lui Cornilescu a început de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum” (după o scriere a pastorului elvețian Frank Thomas, 1862-1928), în Păstorul ortodox, IX (1910), 12.

Cornilescu obișnuia să traducă broșuri de teologie evanghelică încă din anii de seminar. Catalogul Bibiliotecii Academiei Române conține circa 40 de broșuri traduse de el în perioada 1922-1925.

Imboldul traducerii este sintetizat în întrebarea pe care și-a pus-o: „Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei, iar eu nu pot înțelege ce este scris acolo, cum va înțelege oare poporul?”.

Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani, a fost începută de Cornilescu din cauza dificultății limbajului utilizat de traducerile Bibliei existente în acea vreme.

SURSA – Wikipedia.ro

Dumitru Cornilescu (English)

Dumitru Cornilescu (4 April 1891 – 1975) was a Romanian archdeacon who wrote a popular translation of the Bible into Romanian, published in 1921. He became a Romanian Orthodox, then a Protestant priest. Cornilescu’s translation is the most popular version of the Bible among Romanian Protestants.

Cornilescu was born in Slașoma, Mehedinți County, the son of a teacher. Both his grandfathers were Orthodox priests. He studied at the Central Seminary from 1904, quickly becoming noted for his scholarly diligence.[1] He felt that existing Romanian versions of the Bible, notably the Bucharest Bible of 1688, were written in an archaic form of the language and that a modern version was badly needed. He began working on a new translation in 1916. His version of the Psalms appeared in 1920, followed by the New Testament in 1921, and, later in the same year, the full Bible. A revised edition was published in 1924.

Controversies

Initially the Bible was widely circulated, but by 1924 a number of objections had been raised by Orthodox priests and theologians. For example the Greek word „presbyteroi” was translated literally as „prezbiteri” („elders”) and not „preoți” („priests”), a decision that was seen as a threat to the Orthodox belief in apostolic succession. Cornilescu’s translation was not approved by the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church. By the early 30s, its huge success led the religious authorities to try to stop its dissemination in rural areas. To this end, they appealed to Gheorghe Mironescu, the Minister of the Interior, who in 1933 prohibited the Bible’s distribution in Romanian villages.

The controversy prompted the creation of an approved Orthodox version, translated by Vasile Radu and Grigorie Pișculescu, published in 1938 (revised 1968 and 1975). Because of the opposition, Cornilescu left the Orthodox Church. Along with Tudor Popescu (a former priest at the Cuibul cu barză Church), he founded the Evangelical Church of Romania.[5] His translation became the standard Protestant version in Romania. The popularity of this version is evidenced by the large number of reprints: 1931, 1942, 1946 etc., with a revised version in 1989, followed by many new editions (in 1990, 1996, 2000, 2002, 2005 etc).

Later life

Following the strong doctrinal differences between Cornilescu and other theologians of the time, and the emergence of the ultra-orthodox and fascist Iron Guard, Cornilescu was advised by Patriarch Miron Cristea to leave Romania for a period, which he did. He moved to Switzerland, settling in Montreux. The war and the post-war Communist take over of Romania gave him no incentive to return. He died in Switzerland in 1975.

Cine este rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea?

Inainte de-a prezenta cateva date biografice despre Corneliu C. Simut, rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea, va invitam sa ascultati o predica tinuta de acesta la biserica baptista „Betel” din Medias:

VIDEO by fericitzi

Iată cum era prezentat Corneliu Simuţ, în 2010, în revista Oglindanet:

“Corneliu Simuţ este conferenţiar în teologie dogmatică şi istorică la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Emanuel, Oradea. După finalizarea studiilor de teologie la Universitatea Emanuel, în 1998, a continuat cercetarea teologică în străinătate obţinând două doctorate de specialitate. Astfel, în 2003 obţine titlul de doctor în teologie la Facultatea de Istorie, Teologie şi Filozofie a Universităţii din Aberdeen, Scoţia, UK, iar în 2005 primeşte doctoratul în teologie la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tilburg, Olanda. Autor a nouă cărţi, dintre care cinci publicate la edituri internaţionale prestigioase, Corneliu Simuţ este unul dintre cei mai profilaţi teologi evanghelici din România.” Sursa – http://oglindanet.ro/nimeni-pe-lumea-asta-nu-se-naste-crestin-cu-totii-ne-nastem-oameni-pacatosi/

Corneliu C. Simut s-a nascut in Oradea, la data de 29 octombrie, 1975.

http://corneliusimut.wordpress.com/

Fr. Simut este casatorit cu Conf. Univ. Dr. Ramona Simut, sefa departamentului de presa din cadrul aceleiasi institutii.

http://ramonasimut.wordpress.com/

Cu toate ca nu este omul caruia ii place sa iasa in evidenta si nu este un colectionar de titluri universitare, valoarea profesionala si academica a fratelui Corneliu Simut transpare atat din cartile de specialitate pe care le-a scris (si pe care va lasam pe dvs sa le descoperiti pe blogul sau personal) cat si din CV-ul sau, din care redam o parte aici, in limba engleza:

Corneliu SimutACADEMIC TRAINING
1. Bachelor of Theology, BTh in Pastoral Theology (University of Bucharest, Romania, 1998, a graduate of the Faculty of Theology within Emanuel University of Oradea, formerly Emanuel Bible Institute of Oradea, 1998).
2. Doctor of Philosophy, PhD in Church History (School of Arts and Theology, Faculty of History, Theology, and Philosophy, Department of Divinity with Religious Studies, King’s College, University of Aberdeen, Scotland, United Kingdom, 2003), under the supervision of Dr. Carl R. Trueman and Dr. Nicholas J. Thompson.
3. Doctor of Theology, ThD in Dogmatic Theology (Department of Religious Studies, Tilburg School of Humanities, University of Tilburg, formerly the Roman-Catholic Faculty of Theology in Tilburg, Netherlands, 2005), under the supervision of Prof. Dr. Nico F. M. Schreurs.
4. Habilitated Doctor of Theology (Habilitation), Dr. Habil. in Dogmatic Theology (Reformed Theological University of Debrecen, Hungary, 2012), under the supervision of Prof. Dr. Habil. Botond Gaál, PhD, DSc.
5. Doctor of Divinity, DD (by publications) in Systematic Theology (Faculty of Theology, Department of Dogmatic Theology and Christian Ethics, University of Pretoria, South Africa, 2014), under the supervision of Prof. Dr. Johan Buitendag.

http://www.orizontului.info/ (O)

În data de 24 ianuarie 2012, prof.univ.dr. Corneliu Simuţ a fost ales rector al Universităţii „Emanuel” din Oradea. Potrivit reprezentanţilor instituţiei de învăţământ superior, Simuţ a fost validat rector de către Senat şi se aşteaptă confirmarea lui în funcţie de către ministrul Educaţiei şi Cercetării. Potrivit propriului C.V., Simuţ este profesor de Teologie dogmatică şi Istoria bisericii, editor al revistei „Perichoresis” şi Director al Centrului de Cercetare al Universităţii Emanuel.

Corneliu Simuţ şi-a obţinut licenţa în teologie la Universitatea din Bucureşti şi are două titluri de doctor: primul în istoria bisericii la Universitatea din Aberdeen, Scoţia (PhD, 2003), iar cel de-al doilea în teologie dogmatică la Universitatea din Tilburg, Olanda (ThD, 2005).
Este autor a opt cărţi de specialitate, dintre care patru publicate în limba engleză la prestigioase edituri internaţionale (Ashgate, Walter de Gruyter, Peter Lang şi Palgrave Macmillan).
Pe lângă activitatea editorială, profesorală şi de cercetare, a tradus numeroase cărţi, a publicat peste treizeci de articole în reviste de specialitate şi participă frecvent la conferinţe academice în Uniunea Europeană. (Sursa – http://www.pasi.ro/)

Photo credit Andrei Jitareanu via danutm.wordpress.com

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (English)

Emanuel University is a private university based in Oradea, Romania.

Institution web page – http://www.emanuel.ro
Address: Bulevardul Dacia, Oradea, Romania
Founded: 1989   

The roots of Emanuel University were planted in 1986, when Emanuel Baptist Church of Oradea, formerly known as the Second Baptist Church of Oradea, initiated an underground Bible institute to train the upcoming pastors and missionaries of the Communist Romania.

Today, Emanuel University of Oradea is the only government accredited evangelical Christian university in Europe. It is functioning under the spiritual authority of the Emanuel Baptist Church of Oradea, and under the academic authority of the Romanian Department of Education by the accreditation it was granted.

Emanuel Baptist Church of Oradea is a Baptist church located in Oradea, Romania. Completed in 1993, it is the largest Baptist church in Romania and the second-largest in Europe.

Sursa – Wikipedia

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (Romana)

Rădăcinile Universității „Emanuel” au fost sădite în 1986, când Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, fosta Biserică Baptistă Numărul 2, a început un institut biblic în secret cu scopul de a pregăti viitorii pastori și misionari din România comunistă. În 1989, după căderea regimului comunist, școala, numită pe atunci Școala Prorocilor, a devenit seminar teologic evanghelic. Viziunea universității a fost încă de la începutul anilor 90 o slujire creștină integrată la orice nivel al societății.

Capela Universităţii Emanuel (Wikipedia)

Din punct de vedere academic Universitatea „Emanuel” din Oradea este integrată în sistemul național de învățământ sub autoritatea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului din România, prin acreditarea acordată.

Facultăți

  • Teologie Pastorială
  • Management
  • Pedagogie Muzicală
  • Asistență Socială
  • Limbă și Literatură

Sursa – Wikipedia

Azi e Ziua Reformei 31 Octombrie 1517 – Filme si Biografia lui Martin Luter

O scurta biografie de la ViataVesnica.ro (Photos de la wikipedia)

Preot şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.
Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică, dar din cauza rezistenţei de care a dat dovadă, Biserica a fost împărţită în structura actuală.
Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după naşterea lui Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl, Hans, a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther şi-a luat doctoratul în teologie în 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la prestigioasa Universitate Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.
Martin Luther

Credinţa a lui Martin Luther l-a facut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, a vândut credincioşilor indulgenţe. Prin vânzaresa de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti, anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greşeşte.

În 1521, papa, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorinţa papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel aflat în apropiere de Eisenach. Lui Luther i-a pus pseudonimul cavalerul George. Pe durata şederii sale în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.

Preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franţa, aşa că în cele din urmă Luther şi-a putut permite să revină la catedra din Wittenberg. Încercările sale de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 numeroşi ţărani din Germania s-au folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanşarea unei revolte ţărăneşti.

În 1525, Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriţă Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al impunerii celibatului preoţesc. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând Reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546 în Eisleben, oraşul în care se născuse.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenţia lui însă nu a fost crearea unei Biserici noi, alternative, ci înnoirea întregii Biserici Universale.

(Filmul vechi, subtitrat in L. Romana nu se mai gaseste pe youtube)

 

Martin Luther

VIDEO by Jake Bishop

PBS Reluctant Revolutionary

Part 2

Black and White documentary

(Nota ed. missing filmul subtitrat, si VIDEO by deekay120278)

How the Protestant Reformation Influenced Western Civilization

This short video shows how Martin Luther and the Protestant Reformation influenced and revolutionized Western Civizilation.

2. Cum s-a nascut cantarea „Multa binecuvantare” de Ioan Chismorie

Photo credit coryparris.com

St. Claire Chismorie: Multe dintre cantarile care s-au cantat in seara aceasta sunt postate pe Youtube, le gasiti pe internet. Acolo, mai gasiti tot felul de comentarii. De ex. „Oile Mele”, cantarea tatalui meu este cantata si de fratii nostri ortodocsi. Daca intrati acolo, veti vedea ca „Oile Mele” a avut peste 105.000 de hituri in doi ani de zile, cantata de un preot. „Multe daruri minunate”, care au cantat-o fratii de aici e cantata de multi ortodocsi si postate pe Youtube. Inainte de-a trece sa citesc istoria unei cantari care a fost compusa si care as fi dorit mult sa o aud in seara asta, vreau sa spun ca la comentariile pe youtube scrie un frate: „Foarte frumoase cantari. Cred ca Chismorie, cand a compus aceste cantari, a vazut corurile de ingeri  si a fost inspirat numai de Duhul lui Dumnezeu.” Scrie: „Verdi nostru, al Romanilor!”

Cantarea despre care v-am spus ca as fii vrut s-o ascult in seara aceasta este „Multa binecuvantare”. S-a cantat mult, cred, si in biserica dvs. si  si am auzit-o postata pe youtube si de fratii din Australia, din Perth. Vreau sa citesc ce am scris pentru noua carte de cantari care cu ajutorul Domnului o sa o publicam.

In toamna anului 1956, dupa culesul porumbului, a viei, dupa batutul nucilor, aratul ogorului si punerea la adapost pentru iarna a celorlalte alimente, familia noastra se pregatea pentru venirea pe lume unui nou nascut, al treilea, in urma celor doi baieti. In clipele de ragaz, seara, la lumina lampei cu petrol, Onica citea sotiei sale Maria din cartea Coliba Unchiului Tom. Fascinat de personajul St. Claire, viitorii parinti decid ca noul venit in lume sa poarte acest prenume in lume. Am avut harul sa ma nasc intr-o familie bineucvantata. Eram al treilea baiat, ca in urma mea mai venise o sora. La binecuvantarea mea a fost mare sarbatoare  la biserica baptista din sat.

Photo credit www.flickr.com

Atunci, de bucurie, tatal meu a compus cantarea „Multa binecuvantare peste acest copil sa dai”. Cantare, care pentru mine a fost calauza, imbarbatare, putere si izbanda in viata. Chiar si atunci cand am ajuns la malul disperarii, ramas singur si fara adapost imi reaminteam cu drag de refrenul cantarii care spune:

O Doamne Sfant, ce esti in ceruri
Tu, mana sfanta sa-Ti intinzi
Si cand vin ispite grele
Tu, in brate sa-l cuprinzi.

A fost si este un mottou pentru mine dintotdeauna. A fost si ramane pentru mine, cantarea care nu m-a lasat sa cad si mi-a indreptat intotdeauna privirile si gandurile spre Dumnezeu, ajutorul si rascumparatorul nostru. Asa a fost compusa cantarea frumoasa „Multa binecuvantare”, mult cantata de-alungul anilor in bisericile baptiste si penticostale, la binecuvantari si la nunti, cu mici modificari.

As vrea sa va povestesc o istorie a vietii mele, care m-a imbarbatat cel mai mult. Si, cand m-a imbarbatat cel mai mult aceasta cantare? In anii ’80 lucram la uzina de vagoane la sectorul 2 cu fratele Ghita Rivis, tot de la biserica de la dvs. Eram colegi. Visul meu era sa merg in America, cum mai multi bujacani de aici au fost si au plecat. Am visat nopti la rand ca reusesc sa fug. Niciodata n-am visat ca am fost prins. Si am avut harul sa lucrez la uzina de vagoane si am tot visat cum pot sa ma ascund intr-un vagon, sa pot sa plec din tara, din regimul comunist. Faceam niste vagoane de Egipt si am gasit un loc ascuns acolo in pereti.

Si pe 4 iulie 1981, eu cu un prieten care e in Germania, am hotarat sa plecam. Am plecat la Constanta. Norocul a fost ca vaporul a venit chiar atunci. Am incercat sa ne inchidem- 30 de vagoane pe un vapor si in ultimele 4 vagoane, noi ne-am strecurat sa intram. AM deschis tabla usilor frontale din capat si era un perete foarte ingust. Am stat de duminica de la 5 pana Luni seara la 7, am iesit de-acolo. Am iesit din perete si am intrat in vagon (dupa ce pusese vagoanele pe vapor), cu gandul sa ajungem in Egipt. N-am avut apa, n-am avut mancare; atata am avut, pentru o mancare. Am intrat foarte greu in port. Era pazit. Granicerii erau cu cainii acolo. Dumnezeu a facut asa, ca a fosts alaturi de noi, ca ne-a pazit.

Cand am iesit din ascunzatoarea noastra din vagon erau puse 10 vagoane alaturi, pe vapor. Noi eram chiar la mijloc. Cand am iesit de-acolo, ca am iesit primul, ca sa deschid usa, sa intru in vagon, pe tamponul vagonului nostru era o franghie care era facuta sul si era pusa pe tampon. O franghie pe care am legat-o si ne-am dat jos pana la apa. Vaporul e asa de inalt, era cat un bloc cu 3 etaje. Eu n-am stiut sa inot si nu stiu nici acuma, fratilor. Am zis: „Sarim in mare.” Planul a fost sa sarim in mare, in Istanbul. Am ajuns noaptea la 3 acolo, colegul meu nu avea curaj sa sara. Eu eram agatat in franghie, cu picioarele pe tampon. Stateam acolo, iar el facea cu lanterna la salupa care patrola vaporul. Nu ne-a bagat nimeni in seama. A trebuit sa ma traga sus. M-a tras sus.

Eram foarte dezamagit, de ce n-a vrut sa sara, ca el vroia sa-si vada copilul.. M-am culcat pe portbagaj lunea la amiaz. Eu am dormit, el citea pe Biblie, ca aveam Biblia la mine. Pe la 10 m-am trezit. Zice: „Bai, citesc despre David. Cate batalii a avut si cate a castigat.”

Zic: „Da, ca a avut curaj. A fost curajos, nu ca tine.” Eu am fost un om de actiune, acuma nu mai sunt ca am imbatranit si eu si mi-a placut intotdeauna. Americanul are o vorba, zice: „High risk, high glory. No risk, no glory.” „Mare risc, mare glorie. Nu risti, nu glorie.” Eu am fost un mare aventurier, fratilor, dar alaturi de Domnul. Ap. Pavel spune: Pot totul in Hristos, care ma intareste.” Si vreau sa spun tinerilor aici ca am fost si eu tanar, dar El m-a izbavit si m-a ajutat. Psalmistul David spune: „De n-ar fi fost Domnul de partea noastra, sa spuna Israel acum, ne-ar fi inghitit valurile. Asa pot sa spun si eu, ca Domnul a fost de partea mea.

Eram pe portbagaj si dormeam. Pe la doua m-am trezit foarte dezamagit. El citea pe Biblie. Mancare nu mai aveam, apa n-am mai avut. A trebuit ca noaptea sa iesim de sub vagoane, sa mergem pe sub vagoane, sa intram pe puntea vaporului si sa furam apa, ca n-am mai avut apa. Am umplut sticla de apa si am venit inapoi. Si asa am stat. „Pana joi rezistam,” asa spunea el, „pana ajungem in Alexandria.” Cand auzeam.. M-am culcat inapoi. La ora 2 am visat cum cu franghia aia am facut un salt pana pe uscat. El trebuia sa-mi duca mie un colac de salvare, mi-a dus un cauciuc de bicicleta si un colac de copil mic. I-am zis: „Tu crezi ca asta ma tine pe mine sa sar in apa?

M-am trezit la ora 2, dupa portbagaj. M-am dus la celalalt capat al vagonului, am deschis usa si am vazut tarmul. Mi s-a parut aproape, dar era la 2 km. tarmul de mine. Am luat franghia, am legat-o si mi-am dat drumul jos spre apa. Franghia nu ajunsese pana la apa, dar am scos ce era in vagon, niste cauciucuri legate impreuna. Cand trageam de la jumatatea in jos, tot se lungea cu mine in jos. Cand am ajuns la apa, am dat din maini si am vazut ca vaporul era plecat deja. Tot echipajul se uita la noi, eu eram jos, el isis dadea drumul pe sfoara. Venise 3 vapoare spre noi. Ii strig eu la colegul meu: „Tony, nu mergem catre ei, mergem la tarm.” Era un vapor mic, vaporul turcesc si vaporul din Danemarca cu care am plecat noi.

Dupa jumate de ora, tot: „Help, help,” strigam eu, cu camera pe mine, cu cauciucu, colacul. Au venit niste pescari si ne-au cules din apa. Am ajuns in Cenaca, in Turcia, numai cu slipul pe mine si eu si colegul meu. N-am avut o haina, absolut nimic, nici un ban, nici un ID (buletin). Am fost gol si sarac, cum spune psalmistul David. Am ajuns in Istanbul, vorbesc cu fratele Andra si-mi spune: „Vino aici.” Imi facusera dosar pentru Australia, am vrut sa schimb. Nu se poate. Tot fugisera din Istanbul in Atena multi colegi de-acolo, tot cate 3, 4. Si ne trimitea scrisoare: „Veniti aici ca se poate lucra, sunteti liberi.”

Vazand presiunea care se punea pe mine de acolo- Fratele Galis, Fratele Alexa Popovici, Andra: „Vino, vino aici,” m-am tot rugat Domnului: „Doamne, ajuta-ma sa plec. Vreau sa plec.M-ai adus pana aici, ajuta-ma sa plec mai departe.” Am iesit din parcul in fata campului. Dupa ce m-am rugat dimineata, am dat cu banul si de 3 ori banul a cazut ca reusesc la drum. „Dar, Doamne, 200 km trebuie sa ma duc pana la granita intre Grecia si Turcia, sa trec un riu care era ca Muresul.” Problema era: cum sa inot? Nu stiam sa inot, mi-era frica. M-am dus intr-un magazin de sport si mi-am cumparat din nou un colac care era c ao rata, avea in spate cap de rata. S-a uitat ala la mine, dupa 4 luni e stat in Istanbul am hotarat sa plec in Grecia fiindca imi schimba dosarul pentru America.

Am luat autobuzul frumos. M-am urcat in autobuz, aveam o legitimatie numai pentru Istanbul. Unde si unde, militarii opreau pe toate persoanele si intrebau de legitimatie. Ma tot rugam in autobus: „Doamne, sa nu vina militarii sa ma intrebe.” Se vedea ca nu-s turc, eram mai alb ca ei la fata. Si tot ma rugam, ma rugam, 250km de la ora 12, am ajuns la frontiera cu Grecia pe la ora 5 seara. Nu gaseam riul; stiam ca trebuie sa merg vreo 7 kn sa dau de riu. Ma tot uitam. Umblam prin mlastini, prin porumb, nu gaseam unde-i frontiera. Nu stiam. Cand ridic odata ochii, vad ca trec soldatii turci. Am intrat sub un ascunzis si i-am lasat sa treaca. Am luat-o invers si m-am tot rugat Domnului. Aveam o plasa la mine si rata la mine, care era impachetata.

1 St Claire Chismorie bis Gloria Bujac 2014

Photo credit Biserica Gloria video – Saint Claire Chismorie, fiul pentru care a fost compusa cantarea „Multa Binecuvantare” de Ioan Chismorie.

Ma tot rugam: „Doamne, ajuta-ma. Doamne, nu ma lasa. M-ai ajutat pana aici. Doamne, nu ma lasa, nu ma lasa.” Cand ridic ochii si vad la un moment dat riul. Cand am vazut cat e riul, m-a lasat genunchii. Am ezitat, dupa care am luat rata, am umflat-o, am tras-o pe mine si am sarit in apa. Inotand, asa cum nu stiu nici acuma, la un moment dat, cand am ajuns la jumatatea riului, am auzit turcii ca au strigat dupa mine. M-am intors spre ei si am zis: „Nu sunt turc, nu vorbesc turceste.”

Atunci mi-am adus aminte de cantarea „O Doamne sfant ce esti in ceruri, Tu mana sfanta sa-ti intinzi. Si cand vin ispite grele…” Am simti, fratilor, cum de la jumatatea riului Domnul m-a impins pe partea grecilor. M-am pus in genunchi cand am ajuns dincolo si m-am rugat si i-am multumit lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care mi l-a dat. Cum am spus, aceasta cantare a fost pentru mine imbarbatare si tarie in viata.

MULTA BINECUVANTARE – IOAN CHISMORIE

– Corul Bis. Bapt. Cleveland – dir.Titus Chira

VIDEO by Nicu Neamt

Ati stiut ça tôt Ioan Chismorie a scris: TINERETE, FLORI ALBASTRE

VIDEO by Maslinu -Cluj

VEZI si

Cum s-a nascut cantarea „Aud un cor de mii de pasarele” de Ioan Chismorie

 

Photo credit

Cum s-a nascut cantarea „Aud un cor de mii de pasarele”

St. Claire Chismorie: In cartea care o sa apara cat de curand, am  scris in ce imprejurari au fost compuse cateva din cantarile tatalui meu, printre care am pus si istoria cantarii „Aud un cor de mii de pasarele”, cum a fost compusa. Psalmistul are in Psalmul 19 cuvintele „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” In aceasta lucrare a psaltirii, creatia intreaga este o simfonie grandioasa, care are o cantare de slava a Creatorului. Astrele cerului are o melodie, natura are un glas cu care slaveste pe Dumnezeu. In Psalmul 66:4 spune: „ Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău.”  Savantii, astronomii zic ca exista o cantare a astrelor, a planetelor, o vibratie sonora a galaxiilor. Si daca am fi in stare sa le auzim sunetele, ar fi ca si cum ar fi in jurul nostru in permanenta un concert magnific fara seama.

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

Intr-o seara de primavara, Ioan Chismorie se afla pe dealul Magura, de langa Costeiul de Sus, un sat de langa Faget. Venise la Costei sa pregateasca un cor al bisericii. Asa obisnuia Ioan Chismorie sa mearga din sat in sat si sa formeze coruri in bisericile noastre. In acea seara de primavara, pe dealul din magura, impreuna cu  fratele Tutac si fratii Ardelean, ca la un semnal facut de o bagheta magica, deodata toate pasarile din padure au inceput ciripitul lor de seara.

Au ciripit grabit, cu triluri, de intonatii de o coloratura ca intr-o filarmonica grandioasa. Inima lui Ioan Chismorie a inceput sa tremure de emotii. S-a apucat imediat sa scrie. Atunci a scris Ioan Chismorie cantarea „Aud un cor de mii de pasarele, ce canta slava celui preainalt.”

A doua zi, cantarea aceasta a fost cantata de corul din Costei. In anul 1945 s-a tinut o intalnire la Faget cu frati si surori veniti din vreo 50 de sate. A fost un fel de concurs muzical cresti ca niciodata. Pe atunci, filarmonica din Cluj era in refugiu la in Timisoara si au dat un concert religios la Faget, avandu-l ca dirijor pe fratele Titus Adorian, apoi fanfara din Sintesti si Bata. La urma a venit corul de tarani din Costeni, care a cantat cantarea „Aud un cor de mii de pasarele”.

Acest ultim cor a castigat premiul intai si inima poporului. Ioan Covaci, din Sintesti, spunea: „Cei dintre paduri au cantat mai bine decat cei scolati.” Multi aud pasarile din padure, dar nu multi aud corul pasarilor, armoniile de slava si trilurile de  lauda Domnului cu tresaltarea Osanelor, care sa ridice din mijlocul naturii lauda si marirea Creatorului. Domnul sa fie laudat!(114:00)

Moise Ardelean: Am vazut ca majoritatea cantarilor compuse de Ioan Chismorie il au in centru, cum e normal, pe Domnul Isus  Hristos, rastignit pe cruce. Noi, totdeauna Il slavim si-L proslavim pe Isus Hristos cel rastignit. Marele apostol Pavel scrie in 1 Corinteni 1: 23-24 ”  dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.”  E exponentul harului divin. A impartit istoria in doua. El este totul pentru noi(131:00)

AUD UN COR – IOAN CHISMORIE

– Corul Bisericii Penticostale Anaheim – dir. Ghe. Popa

VIDEO by Nicu Neamt

SION Speranta Arad – Auzi un cor de mii de pasarele

Fanfara Bisericii Speranta Arad

VIDEO by Daniel Oros

VEZI si

VIDEO – Cea de-a 3-a Ediţie – Festivalul de muzică religioasă corală Ioan Chișmorie la Biserica Penticostală ”Gloria” Bujac, Arad 11 octombrie 2014

VEZI BIOGRAFIA lui Ioan Chișmorie, scrisa de fiul sau St. Clair, aici

Cantari de Ioan Chismorie (originar din Maderat, jud. Arad). Prezinta fiul lui Ioan Chismorie – Saint Claire Chismorie si Moise Ardelean, Pastor Biserica Gloria Bujac, Arad.

Ioan Chismorie, nascut 29 ianuarie 1904 – d. 25 aprilie 1973

Programul din 11 octombrie 2014 la Biserica Gloria Arad-Bujac:

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

  1. Introducere de Program – Moise Ardelean, Pastorul Bisericii Penticostale Gloria (Bujac) Arad face introducerea evenimentului
  2. min. 35 – Corul Bisericii Călacea, Bihor
  3. min. 49 – Corul Bisericii Baptiste Maranata Arad
  4. min. 69 – Corul Bisericii Baptiste din Pâncota
  5. min. 83 – Mesaj fiul fratelui Ioan Chișmorie – Saint Claire Chișmorie
  6. min. 95 – Corul Bisericii Baptiste Renașterea Arad
  7. min. 104:30  – Cuvant Nelu Redis – recunoscut dirijor de cor din Arad a venit in locul Corului Bisericii Baptiste Speranta Arad, care va repeta acest program Duminica la Biserica Speranta. Urmareste aici, LIVE – http://www.speranta.net/multimedia/live
  8. min. 118:00 – Corul Bisericii Penticostale Gloria-Bujac Arad – Cate Daruri Minunate si Aud un cor de mii de pasarele
  9. min  130:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Isus iubit, venim cu dor”(Slavit sa fii o Doamne),
  10. min 148:00 Corurile  reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Tristul Pastor.”
  11. min 170:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Cobori la noi, o Duhule Sfinte”

Fa click aici pe poza pentru program, durata = 3 ore –

Ioan Chismorie muzica corala Biserica Gloria Bujac 2014

Saint Claire Chișmorie :

Pace si bucurie, fratilor din Arad, Aradenilor si tuturor celorlalti care ati venit in seara asta sa va bucurati  cu noi la aceasta festivitate. In primul rand, as vrea sa felicit biserica gazda pentru frumosul locas de rugaciune care l-ati realizat si care l-ati facut. Multi dintre cei din Statele Unite ar dori sa  aiba asa o biserica cum aveti voi. Legaturile cu biserica din Bujac dureaza de multi ani inainte. Cand eram in anii ’70, il aveam ca coleg de liceu aici pe fratele Andra Aurel, pe fratele Ardelean, fratele lui fratele Moise Ardelean, fugeam seara de la serat si veneam la biserica. Anii au trecut, am plecat in State. Toti suntem acolo. Dar pentru mine, cat si pentru familia Chismorie si pentru Maderatanii mei de-aicea este o cinste si-o onoare ca-n seara aceasta sa putem sa luam parte la o asa festivitate.

Cand am intrat in biserica m-am pus in genunchi si am multumit Domnului pentru voi toti care in seara aceasta sunteti  prezenti aicea si care din dragoste pentru lucrarea Domnului si pentru compozitiile lui Chismorie ati venit sa ne bucuram in seara asta impreuna. As vrea sa aduc un cuvant de multumire, in primul rand, orchestrantilor, celor care au organizat si initiat acest festival sau sa spunem asa: concert muzical. Dupa cate am notat, acesta este al treilea eveniment ca acesta. Primul a avut loc in 2004 cand s-a implinit 100 de ani de la nastere, in Chicago, la Biserica Baptista pastorita de fratele Valentin Popovici. Si orchestrantii au fost fratele Laurean Popovici si fratele Florea Burca care a venit din Florida la noi in Chicago si a fost o seara de neuitat, un festival frumos. Al doilea a avut loc, asa cum a spus fratele Moise, in parcul din Maderat si acesta este al treilea concert muzical de genul acesta. Nu as vrea ca in seara aceasta sa creada cineva ca am facut, s-a initiat aceasta seara de concert muzical pentru a lauda numele nimanui. Numele Domnului sa fie laudat in totul. Amin.

Nu sunt nici predicator, nu sunt nici muzicant. Am fost al treilea baiat in familia Chismorie, cel mai mic dintre copii. In urma noastra a venit o sora. Si poate cand traia tatal meu, nu s-a gandit vreodata ca eu o sa fiu cel care o sa pot sa duc la capat lucrarea care a inceput-o el. Prin harul, ajutorul si mila Domnului am aici cartea Cantarile Armoniei, 99.9% e terminata. Chiar cand am plecat inainte, Marti am plecat din Chicago, m-am intalnit cu d-na de la tipografie de-acolo si a venit si ultimele retusari mai trebuiau si sper ca in doua, trei luni sa poata sa iasa de sub tipar mult dorita carte de cantari a lui taica-meu.

Prima editie a aparut in 1933 cand tatal meu avea 29 de ani. A venit vremea comunista, a tot incercat sa tipareasca cartea. N-a mai putut. Intre timp a tot compus, a tot compus, a inceput razboiul. Anii de razboi  a fost o periaoda grea pentru el, fiind ajuns pana in Crimea, la Odessa. Si si razboiul a fost un cadru in care el nu a incercat sa compuna. Acolo a compus cantarile, pe front. A compus cantarile: „Spre Tine, Doamne, prin nori de fum, prin guri de foc..” asta a fost compusa la Sevastopol. Sau: „Mare-i Domnul”… toate cantarile compuse in clipele de durere si de incercare a vietii lui.

Mi-aduc aminte ca eram mic, 16 ani am avut cand tatal meu a fost chemat acasa de Domnul. Si in lucrarea aceasta pe care am facut-o cu cantarile, adunand toate cantarile, am incercat sa le adun si multe le-am pierdut. Multe, n-am mai avut acces la ele. Visez de-atatea ori noaptea si zic: „Tati, ce bine ca te intalnesc. Cand ai facut cantarea asta? Cum ai facut-o?”
Si cand ma trezesc si vad ca-i numai un vis, asa dezamagit sunt.
Maica-mea ducea tot greul familiei in casa la noi. El tot timpul scria.
„Da, mai Ionica,” zicea, „vino afara, uita cata treaba avem.”
„Draga, lasa sa scriu. Nu vezi cum schimba astia cantarile? Cine stie cum s-or canta cantarile peste 30-40 de ani,” zicea el.
„Cobori, cobori” a fost scrisa in 1933. Pe atunci, tatal meu avea 27 de ani si a compus o cantare, care imnul, cununa compozitiilor lui, cantare care se canta si dupa 80 de ani. Si poate o sa se mai cante 20 de ani. Cine stie, Domnul stie cat o sa se mai cante, daca nu se schimba muzica mai tare de cum e acuma.

Mi-aduc aminte din povestirile pe care imi spunea mama si cum zic, am avut 16 ani cand taica-meu a fost chemat acasa. In anul 1951, tata a luat-o pe mama si a dus-o la Sinaia, sa-i arate Castelul Peles. Si plimbanduse prin parcul din fata castelului, vede o fanfara militara cantand acolo. Si taica-meu, cu haina lui taraneasca, care o are si in poza, s-a apropiat de fanfara. Vazand ca fanfara, fiind fanfara militara, canta bine si lumea-i aplauda pe fanfaristi.
Se duce la dirijor si zice: „Imi dati si mie voie sa bat bateria cu voi?”
Se uita la el, asa, zice: „Dar tu stii s-o bati bateria?”
Si-a luat taica-meu toba si toti au ramas uimiti, pana si fanfaristii. La un moment dat, el tragea fanfara dupa el prin toba.
La urma, vine dirijorul la el si zice: „Cine esti? Cum te cheama?”
Ii spune: „Sunt Ioan Chismorie, Maderateanul,” ca el atat de mult si-a iubit satenii si locurile unde s-a nascut, ca pe compozitiile lui nu ezita sa scrie ‘Maderateanul’.
Si zice taica-meu, la dirijor: „Pana dimineata o sa va fac un mars militar.”
S-a uitat dirijorul la el, asa. Dimineata, a venit tatal meu la cu marsul militar, le-a dat fanfaristilor si a inceput si a si dirijat. Vine dirijorul la el si-i zice: „N-ai vrea sa fii secundul meu, sa dirijezi pentru…”
Zice: „Eu am un alt Stapan pentru care lucrez,” si a gesticulat catre cer.

Tatal meu n-a incercat sa laude numele nimanui, nici in vremea comunista. A fost omul care (poate) a fost, din cultul baptist, cel mai persecutat si cel mai marginalizat. Nu cred ca a fost biserica baptista sau penticostala in Ardeal sau unde a auzit el si prin Suceava si prin Braila, si prin Constanta, in care sa nu fi fost el. Cand intra, primul lucru care intreba intr-un sat era: „Unde sta un pocait?”
„De care?”
„Baptist sau Penticostal,” ii spunea persoana respectiva.
„Nu te-am intrebat de care. Pocait, am zis.”
El a avut aceeasi placere sa cante, atat in bisericile penticostale, cat si in cele baptiste. Pentru el n-a fost, ca- asta-i baptist sau penticostal. La el, toti au fost una.

Cand fratele Galis a venit la festivalul care a fost in Chicago, a venit si a spus: „Am fost fratilor la Ierusalim,” a spus cum la cunoscut pe Chismorie si cand a fost la Ierusalim si acolo se canta cantarile lui Chismorie prin bisericile romane din Ierusalim. Primesc emailuri de la frati din Italia, din Spania, din Australia [spunand]: Ne-ar interesa cantarile lui Chismorie.
Le spun: „Mai asteptati putin si in curand va fi cartea finisata.”

Mai in vara trecuta, am primit un email de la Presedintele Confederatiei Baptiste din Moscova- Presedinte a Federatiei Ruse. Si-mi spune: „Nu stiu daca am contactat persoana potrivita, dar ne-ar interesa cantarile fratelui Chismorie, vrem sa le traducem in limba rusa.” M-am bucurat cand am vazut lucrurile [astea]. Le-am spus sa mai astepte o luna, doua si am placerea sa le-o trimit si lor in Rusia. Mai in vara, m-am pus pe internet si am cautat si am gasit „Doamne bun, asculta”, cantarea lui taica meu, tradusa si cantata in limba rusa. Tatal meu avea asa o oroare pentru rusi pentru ca a fost in razboi, a luptat impotriva lor si a vazut toate suferintele care le-a indurat acolo. Nu ne puteam noi gandi bine despre rusi. Cand fratele meu Felix, cand a fost chemat acasa la Domnul, s-a inscris la limba rusa si a facut tata un scandal: „Du-te, mai, si inscrie-te la limba engleza. Toata lumea gandeste spre Americani, tu gandesti spre Rusi.” A trebuit ca fratele meu sa mearga si sa se schimbe la engleza. Ce s-ar bucura el, acuma, ca sa stie ca cei la care s-a uitat atat de urat la ei ii canta cantarea lui in limba rusa acuma. Si cum zicea si fratele Galis si zic si eu acuma: „Vladivostoc, de la celalalt capat al Rusiei- psalmistul David spune: De la rasaritul soarelui si pana la apusul lui, numele Tatalui sa fie slavit, numele Domnului sa fie salvit!” Asa ma gandesc, ca si princ antarile lui, de la Vladivostoc pana la Perth, in Australia, pana la Portland american, in Arizona, cantarile lui Chismorie, oriunde in comunitatea americana, cantarile lui Chismorie se canta. Nu se canta cum se cantau mai de mult, dar se mai canta.

Copiii mei imi povestesc, cand merg prin Texas, prin Florida, cu corurile bisericilor: „Nu mi-am putut niciodata imagina ca asa faimos a fost bunicul nica.”  Toata lumea si cei mai in varsta vin si zic: „O, l-am cunoscut pe bunicul tau, l-am cunoscut asa si asa.” Pentru mine, seara aceasta e o cinste si o onoare, cum am mai spus. Alaturi de mine e nepotul lui Chismorie, Cristi si Amadeus. Ei sunt baietii fratelui meu, cel pe care Domnul l-a chemat acasa acum 10 ani. Cumnata mea e acolo si cei din fata sunt neamuri de-ale noastre, toti din prima banca de-acolo. Doresc ca Domnul sa va binecuvanteze si Domnul sa ne binecuvanteze pe noi si numele Domnului sa fie laudat. Amin.

IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

VEZI si

Nota ed.: Măderat (în maghiară Magyarád) este o localitate în județul AradTransilvaniaRomânia, componentă a orașului Pâncota.  Satul Maderat este așezat în partea de vest a României, în vestul Munților Zarandului, pe periglacisul ce îi unește cu Câmpia de Vest, acolo unde “drumul de țară de pe valea Crișului Alb, ajungând în apropierea șesului, la Maghiarat, se despică în două și o parte o ia prin Pâncota spre mijlocul șesului, iar alta apucă spre Șiria ca să înainteze la Arad… ” (Ioan Slavici).

Altitudinea la care se află situată localitatea este de 144-146 m de la nivelul mării. Satul este așezat pe patru coline care se întâlnesc în centrul localității, colinele fiind terasele celor două văi care străbat satul și care, după ce se unesc, pornesc spre Pâncota sub numele de Valea Sodom.

Spre est, Măderat se învecinează cu hotarul comunei Târnova (satele Târnova, 7 km, Agrijul Mare, 5 km), spre vest cu satul Mâsca (3 km), iar spre nord-vest cu orașul Pâncota (2 km). Spre nord, aproape de localitate este culmea Târsala, din lanțul vestic al Munților Zarandului iar spre nord-est, Cioaca, numit în vechime Vârvuțul. Până la Arad sunt 32 km, accesul făcându-se pe DJ 792.

Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Până în 1953, Măderatul a fost comună. În 1954, localitatea a intrat în administrarea comunei Mâsca, iar din 1968 este sat ce aparține orașului Pâncota.

 IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

Satul romanesc a dat in cursul secolelor valori culturale inmagazinate in folclorul care a scos la iveala geniul si imaginatia unui popor care n-a avut decat arareori ocazia de a se exprima in forme de cult.

In Transilvania, printre oamenii valorosi, putem aminti pe Ioan Chismorie Maderatanul, a carui opera muzicala este foarte bine cunoscuta in bisericile neoprotestante (baptiste, penticostale, crestini dupa evanghelie, adventiste).  El a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul de a compune cantari spre slava Lui, dar pe care “Onica” l-a folosit la maxim, astfel cantarile lui au fost si sunt o capodopera a muzicii religioase romane.

In dimineata zilei de 29 ianuarie 1904, pe cand sufla vantul in feresti acoperindu-le cu zapada, in rasaritul zorilor se duse vestea in sat ca in familia Chismorie, la George si Ana, se nascuse cel mult asteptat. Era “ Onica”, in urma celor 4 surori.  S-au bucurat mult parintii ca s-a nascut cel ce avea sa le fie nadejdea lor la batranete.

Cu parul ondulat si ochii albastri “Onica “ isi petrece copilaria in satul sau natal alaturi de familie si de oamenii simpli din podgoria muntilor Zarandului, invatand sa lucreze la vie, camp si padure. Asa o cerea timpul pentru un baiat nascut la tara.  Indrageste atat de mult satul si locurile incat ani mai tarziu, atunci cand isi semna compozitiile, nu ezita pe langa numele lui sa mai adauge si pseudonimul ‘Maderatanul’.

Nu se da inapoi de la muncile agricole. Conducand carul cu boi lucreaza vita de vie din dealu mare, ajuta la stransul fanului, la taiatul lemnelor din padurea de pe dealul Cioca, in fata peisajelor infasurate ziua in razele de soare iar noaptea in cele ale lunii, in mijlocul padurilor, a luncilor, a izvoarelor line in cintecul privighetorilor cu ciripitul lor ceresc, a cerului albastru, toate au fost cadrul care mai tarziu au inspirat pe compozitor in cele aprox. 300 de cantari (text si muzica).

A terminat sase clase primare la scoala din Maderat, pe vremea ocupatiei Austro-Ungariei. Harul artistic s-a manifestat de timpuriu, la varsta de 13 ani a devenit membrul Bisericii Baptiste din Maderat, fiind botezat la Araneag. Participa la toate evenimentele ce aveau loc in acea vreme, se implica in tot ce tinea de activitatea de biserica, citind versete, recitand poezii, canta in corul bisericii.  La 14 ani participa in comuna Siria la un curs de invatare a notelor muzicale.

Acolo il intalneste pe Ioan Slavici cu care intemeiaza o asa zisa prietenie, desi diferenta de varste era mare.  Dupa terminarea cursului de muzica, de la o zi la alta se afirma tot mai mult ca un bun pianist, trompetist si un excelent baterist.

Adunarile si botezurile in aer liber, insotite de partea muzicala, l-au consacrat ca cel mai bun organizator din acea vreme.  Desi pregatirea muzicala a fost limitata, ea a fost suplinita de talentul de exceptie pe care l-a perceput ca fiind Harul lui D-zeu, revarsat asupra sa.

Participa la toate serbarile si congresele acelor timpuri. La Congresul Tineretului Baptist de la Buteni in 1925 se intalneste cu Gill Everett, cel ce din anul 1933 pana in 1938 avea sa fie directorul Seminarului Baptist din Bucuresti.  “Un American curajos care a luptat mult pentru drepturile religioase la noi din tara” povestea tatal meu.  In 1928, la congresul de la Curtici, leaga relatii de prietenie cu Dr. Rushbrooke, care mai tarziu a ajuns presedintele Aliantei Mondiale Baptiste, care a intervenit nu o data pe langa autoritatile din Romania pentru drepturile religioase.

A fost mult implicat in viata cotidiana, cunoscand tot ce se intampla in lumea intreaga. A fost foarte pasionat pentru tehnica si mecanica, apreciind mult inestimabilile descoperiri ale vremii.  A avut o mare admiratie pentru Thomas Edison, de aceea, la moartea lui la 18 oct. 1931, Ioan Chismorie trimite o scrisoare de condoleanta d-nei Edison, la West Orange in New Jersey, iar doamna Edison ii raspunde printr-o alta scrisoare de multumire si apreciere ca este alaturi de ei la marea lor pierdere.  In 1932 dedica un mars D-lui Loyd George (fost prim ministru al Angliei), de la care a primit cuvinte de apreciere.  Printre scrisorile primite mai aveam una de la Nicolaie Iorga, cat si cartea lui de vizita. Pe Nicolaie Iorga a avut placerea de a-l cunoaste la Arad. Cunoscandu-l pe Octavian Goga, compune o melodie pe versurile poeziei “Rugaciune”, care se afla inramata la castelul de la Ciucea. Veturia Goga, sotia poetului si ministrului, purtand corespondenta cu compozitorul, pastreaza scrisoarea prin care multumeste si il asigura ca acea donatie a compozitorului va ramane in muzeu in salonul de donatii.

La insistentele celor din conducerea cultului Baptist din acea vreme se inscrie la un conservator de muzica, pe care dupa un an de zile il abandoneaza din cauza neintelegerilor avute cu profesorii. El dorea sa faca cei 3 ani ramasi si sa-i comaseze intr-unul singur…asa ca abandoneaza scoala.

La 33de ani, in 1937, publica prima carte de cantari “Cantarile Armoniei” cu 64 de cantari. Continua sa compuna cantari tot mai complexe, in ideea de a publica volumul II al “Cantarilor Armoniei”, dar evenimentele politice ce au avut loc in acea vreme s-au dovedit a fi mai puternice decat dorinta autorului.

A doua conflagratie mondiala l-a aruncat in valtoarea sa si pe Ioan Chismorie, care fiind comandant de grupa, a participat cu unitatea sa la bataliile de pe frontul de est, la asaltarea Odesei si Sevastopolului. Fiind pe front la 12 octombrie 1941 trimite o scrisoare familiei. Fiind cenzurata, a fost reprodusa si publicata in gazeta “Timpul Transilvaniei”, atat pentru calitatile literare, cat si pentru patriotismul care reiesea din ea. A fost ranit in timpul razboiului iar Statul roman l-a onorat cu decoratia “Barbatie si Credinta.”  Suferintele si viata grea de pe front il inspira pe Ioan Chismorie la noi compozitii.

Odata cu capitularea Germaniei este lasat la vatra in 1944.

In 1950 se casatoreste cu Maria Chirla din Tulca si impreuna au avut 4 copii:     Stelian,   Felix,   Saint-Claire,  Eleonora

Continua si dupa aceea sa calatoreasca prin toata tara, vizitand aproape toate bisericile neoprotestante organizeaza cursuri de 20-25 de zile de cor de fanfare, facea cursuri de dirijori, invatand pe toti cei ce doreau sa exceleze in organizarea de coruri. In afara de compozitii mai scrie piese de teatru religioase, poezii, nuvele, epigrame, rugaciuni si un oratorio Iosif in Egipt. La Sinaia, la castelul Peles, ii ofera regelui Mihai valsul “Flori de la Sinaia” iar “Imnul Regal”, desi compus in anul 1930, este inmanat personal regelui de catre unul din fiii lui, Stelian , abia in anul 1996 la palatul Elisabeta, dupa aproape 70 de ani.

Romania, desi condusa de autoritatile comuniste din acea perioada, mentine o vie prietenie prin corespondenta cu toti colaboratorii lui care mai devreme sau mai tirziu au parasit tara. In Franta il avea pe Ieremia Hodoroaba, pe Lado Joseph in Suedia, in SUA ii avea pe A Lucaciu, T. Talpes, P. Truta, A. Popovici, P. Popovici, in  Australia pe Wostok.

Batea drumuri de noapte, de viscol si ploi, in sate pe care nici astazi nu le gasim pe harta tarii, ca sa poposeasca dupa nopti nedormite si drumuri de noroaie la cate o biserica si sa aibe puterea sa aduca un mesaj sau o cantare si sa faca din acea clipa cu cei ce-l ascultau un moment de sarbatoare.  Apoi urma drumul de revenire spre casa, poate tot asa de anevoios, la fel de lung si obositor.  Va imaginati ce greu era drumul de intoarcere, de cele mai multe ori pe jos, cum arata el dupa atatea drumuri {si n-au fost numai cu sutele}, cum aparea un om in pragul casei, plin de noroi, plouat uneori, infrigurat, flamand sau insetat, si care spunea plin de voiosie: ‘Slava Domnului! Am bucuria sa traiesc inca o clipa de fericire pentru ceea ce am facut si de data aceasta spre slava Domnului!’

Majoritatea melodiilor compuse nu au fost compuse in stari de bucurie.  Totusi avea puterea sa cante de fiecare data cand il vizita cineva.  Canta cu atata zel, cu atata bucurie si dragoste: “Eu niciodata nu am plans.”  Privea clapele pianului iar la cuvintele …….Spune-I Lui durerea ce o ai….. privea o clipa departe, apoi inchidea ochii.… Asemeni la “Oile mele” sau la… “In fiecare seara” {cantare ce a fost compusa in carul cu boi, seara cind se intorcea de la adunatul fanului} si la “Ai fost tu sa-L vezi…” Se transpunea in cel vinovat de ceea ce s-a intamplat cu Domnul Isus, in implorarea suprema din “Cobori, cobori la noi…”, in groaza apocaliptica a caderii in pacat cu pedeapsa din “Va fi o zi cand arde cerul…”, in mijlocul bucuriei renasterii primaverii intru slava Creatorului in “Aud un cor de mii de pasarele”,(cantare ce-a fost compusa  intr-o seara pe dealul Magura de la marginea Costeiului de Sus, fiind impreuna cu prietenul lui fr. Laurentiu Tutac) sau in singuratatea si blandetea din “Am intalnit un trist Pastor” sau in speranta nemuririi si in triumful vietii vesnice in “O tara mea”.  In cantarile sale compozitorul se face partas la suferintele Mantuitorului insotindu-L la Golgota, la Cana Galileii, in Ghetimani, la fantana din Samaria, la botez, la pogorarea Duhului Sfant, la intrarea in Ierusalim….  In majoritatea cantarilor descriea cerul cu splendoarea sa, cu ingerii si cu marea sarbatoare care ne este pregatita.

Era primavara……., perii din curtea parinteasca inflorisera din nou, parca mai frumosi ca niciodata, in ei se auzea un cor de mii de pasarele…….. Perii plantati si altoiti de Ioan Chismorie infloreau pentru ultima data pentru el…… Era dimineata zilei de 25 aprilie 1973 cand Dumnezeu a hotarat sa isi cheme acasa robul care i-a fost bun si credincios pana la capat.

Astazi, in urma celor 4 copii, Ioan Chismorie este reprezentat de 11 nepoti. In Romania de 6 {Cristian, Simona, Amadeus Chismorie), (Lawrence, David, Matei Chismorie} iar in Chicago de 5 {Raluca si Raul Caraba }, {Anna, John si Sarah Chismorie}.

La Maderat, Maria Chismorie, cea care a fost alaturi de compozitor un sprijin si ajutor nelipsit, asteapta ziua cand Tatal Ceresc o v-a chema si pe ea acasa.

Ioan Chismorie a fost si v-a ramane un exemplu de slujitor al Domnului, un om cu o credinta profunda in Domnul, care a lasat Crestinismului evanghelic o bogata zestre, inestimabile lucrari care trebuie sa le predam mai departe celor care vor veni dupa noi si care vor continua sa-L preamareasca pe Dumnezeu.

Sursa:  St. Claire CHISMORIE  –  Chicago

Noua cladire a bisericii Sfanta Treime din Vicovu de Sus: o punte intre istorie si prezent

Vicovu de Sus este o localitate in jud. Suceava, la granita cu Ucraina. Aici, crestinii exista din vremuri in care dragostea fata de Dumnezeu era crunt pedepsita…

Gheorghe Iliut (un veteran al credintei): Pot sa spun despre credinta, cand a venit, era si pe vremea lui Antonescu, cand pocainta era persecutata. Si la noi in Vicovu de Sus, cand ii prindea pe frati si surori la rugaciuni unde erau, ii prindeau acolo, ii lua cu scaunele in spate, ii ducea la curtea martiala la Cernauti; 25 de ani de puscarie le da. Acolo, erau chiar si executati au fost, la Cernauti, la inchisoare. Astea nu-s povesti, e o realitate ce-am petrecut-o noi in Vicovul de Sus.

Photo credit wikipedia

Photo credit wikipedia

Crestinii din Vicovul de Sus nu si-au lasat credinta. Iar sacrificiul si statornicia acestora a adus roade bogate pentru Imparatia lui Dumnezeu in anii care au urmat.

Gheorghe Iliut: De prima data, cand a pasit piciorul meu in Casa Domnului, erau sub 50 de persoane in total. Si-acuma sunt aproape la 7.000. Ca asa a dat Dumnezeu. Si-acuma, in centru se construieste o biserica mare.

Crestinii penticostali din Biserica Sfanta Treime au perceput nevoia de-a construi o noua biserica in Vicovu de Sus. Astfel, in luna mai a acestui an au decis sa se lase condusi de mana lui Dumnezeu in procesul de constructie a acestei noi cladiri.

Mihai Bujdei (Prezbiter Biserica Penticostala Sfanta Treime Vicovu de Sus) A fost pentru noi o provocare, intrucat ne gandim ca inaintasii nostri au fost aceia care au construit biserica acum aprox. 30 de ani in urma. Iar noi, la randul nostru, trebuie sa facem ceva pentru generatia care urmeaza, gandindu-ne ca acum este o posibilitate cand se poate face. Lucrarea aceasta a inceput ca o provocare a unui grup de tineri, care au cumparat practic suprafata de teren, de 33 de ari.

George Ursuleanu (Prezbiter Biserica Penticostala Sfanta Treime Vicovu de Sus): Dumnezeu a pregatit si banii necesari  pentru ca sa se cumpere terenul. Apoi, Dumnezeu a dirijat toate lucrurile si a lucrat la inima acelor oameni  care au trebuit sa aprobe toate autorizatiile si tot ce este necesar pentru constructie si pentru ca constructia sa avanseze.

Mihai Bujdei: Chiar a fost o binecuvantare pentru noi sa demarcam aceasta lucrare din data de 19 mai. Iar acum, in data de 27 Septembrie, a ajuns la un stadiu care efectiv pe noi ne-a uimit.

Photo credit Biserica Vicovu de Sus

Ciprian Zup (Inginer Constructor): Cladirea este o structura din beton armat, un regim cu inaltime 23+ m, cu un demisol foarte larg, o zona de parter, sala bisericii, anexa in fata, cu 3 etaje realizate in structura mixta si o mansarda care va fi foarte inalta cu o flacara in varf.

Lucrarile au avansat cu repeziciune. Iar comunitatea a dat dovada de multa disponibilitate si interes, fata de construirea acestei biserici.

Ciprian Zup: Un grup foarte unit, o forta, sa spunem atunci cand sunt impreuna si se poate vedea in nivelul la care am ajuns.

Daniel Ionesi (Diriginte de Santier) Mana lui Dumnezeu am simtit-o in fiecare zi. Eram putini- 3, 4, si in fiecare zi, Dumnezeu trimitea oameni cati era nevoie. Cand s-a pus prima placa pentru demisol aici, a trimis oameni meseriasi care nu erau chemati, m-au sunat: „Putem veni si noi cateva ore?”

Persoanele implicate constant in lucrarile de constructie ale acestei biserici, spun ca au vazut multe minuni in ultimele luni si au experimentat protectia si interventia lui Dumnezeu pe tot parcursul lucrarii lor.

Photo credit Biserica Vicovu de Sus

Daniel Ionesi: Primarul a zis ca el nu ne inchiriaza excavator. Ci, o sa ne dea excavator si masina de carat tot pamantul, pe gratis. Am trasat, am inceput. Toata lumea a lucrat ca pentru Dumnezeu si lucreaza ca pentru Dumnezeu in continuare, intr-un timp record.

Ioan Plamada (Prezbiter, Biserica Penticostala Vicovu de Sus): Nu am ramas niciodata fara bani la o lucrare de dimensiunea asta si va dati seama ca este nevoie de bani foarte multi. Dar Dumnezeu a pregatit banii in fiecare zi. Au fost frati care au venit si au dat foarte multi bani. Nu ne asteptam efectiv, minunea lui Dumnezeu, care se poate intampla in momentul asta, eu le-am vazut cu ochii mei.

Mihai Bujdei: Nu s-au intrerupt lucrarile, nici macar atunci cand a fost ploaie. Dupa fiecare placa de beton pe care am turnat-o aici, cand trebuia noi practic sa udam acest beton, Dumnezeu dadea ploaie. Efectiv, la fiecare placa s-a repetat aceiasi situatie. Si nu am stat datorita ca nu avem fonduri, nu avem bani sa continuam lucrarea. Cand am avut nevoie, Dumnezeu ne-a pregatit si lucrarea a mers inainte. A fost, consider eu, mana lui Dumnezeu, care s-a implicat in mod direct.

Asadar, credinciosii din Vicovu de Sus  lucreaza cu spor la pregatirea burdufului nou pentru vinul cel nou, pregatind astfel cadrul pentru ca tot mai multi oameni sa poata sa ajunga sa-L cunoasca pe Hristos.

Ioan Plamada: Cei care au contribuit au fost si entuziasmati de locul in care se face biserica asta. Este un loc central langa Liceul din Vicovu de Sus, Ioan Nistor, unde invata foarte multi copii. Si trebuie sa le aratam la copii si partea cealalta a lucrurilor. Vrem sa fim un punct de reper in orasul nostru. Langa liceu este o biserica si vrem sa dam dovada ca suntem o biserica a lui Dumnezeu si ceea ce spunem si facem. Prin rugaciunile noastre, vom incerca sa-i atragem si prin activitatile care le vom face, vom vrea sa fim o carte de vizita a lui Dumnezeu

Biserica Apostolica Sfanta Treime Vicovu de Sus

http://www.sfantatreimevicov.ro

The Preaching of George Whitefield – E. A. Johnston (Biography)

Liviu Olah – Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca!

Liviu Olah – Un om al lui Dumnezeu, un om al rugaciunii

Desi am scris mesajul, trebuie neaparat ascultat videoclipul, in special incepand de la minutul 7 si sa ne intrebam: Cand e ultima data cand am/ati asistat la o predica unde audienta a plans in hohote?

In primele 2 minute se vorbeste despre fratele Olah din perioada  in care era pastor la Biserica Baptista nr. 2 cu Florica Chereches, Alexandru Bodor, Vasile Sonea

iar aprox. la minutul 2:20 predica fratele Olah.

Mesaj inregistrat in Biserica Baptista Nr. 2 Oradea 1974

Liviu Olah:

Dumnezeu nu lucreaza azi direct la mantuirea oamenilor, nu lucreaza prin ingeri  nici prin decretele Sale ceresti, ci lucreaza prin noi, frati scumpi. Intelegeti? Prin voi, prin mine, prin noi si daca noi nu stam la dispozitia Lui zadarnic a murit Hristos. Oamenii vor merge in iad. Eu si tu trebuie sa devenim o unealta in mana lui Dumnezeu, trebuie sa devin un canal de legatura intre Dumnezeu si oameni, trebuie sa devin un om al rugaciunii care sa staruiesc pe genunchi pentru pocainta din jurul meu.

N-am facut treaba aceasta, noi am dezvoltat in bisericile noastre muzica, muzica si iarasi muzica. Am adus teatrele in biserica noastra! Am dezvoltat fanfarele in biserica noastra, programe peste programe, poezii peste poezii, si tare i-a placut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am dus in bisericile noastre.

De aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.

Vin frati din diferite locuri aici, eu nu zic sa nu vina, bun venit, dar nu acesta este interesul  sa veniti aici sa vedeti ce multe persoane sunt si n-avem locuri, interesul e sa stai acasa frate cel putin jumatate de ora pe genunchi inaintea lui Dumnezeu sa te pocaiesti tu, care esti de 20, 30, 40 de ani pocait si in jurul tau oamenii merg in iad, sunt morti in pacat.

De ce? Sa te intrebi de ce. Nu cumva tu ai rupt legatura cu Dumnezeu? Ai fost un pocait formalist! Din partea ta puteau sa mearga toti in iad. Asta-i mare pacat. Spun cu mana pe Biblie ca daca crestinismul ar fi luat in serios problema aceasta, problema consacrarii pentru Dumnezeu, problema rugaciunii staruitoare pentru vecini, cunostinte, colegi, oras, tara, lumea intreaga, de mult omenirea l-ar fi cunoscut pe Hristos de la mic la mare.

Noi suntem vinovatii: pocaitii care nu ne-am trait nici viata, model… Si tu iubitul meu suflet care ai stat in nepasare sau in indiferenta sau in amanare sa-L primesti oare sau nu pe Hristos, daca Hristos statea asa de nepasator fata de soarta ta si fata de soarta mea, noi ajungeam in iad.

Dumnezeu a coborat in lumea noastra, s-a facut om, a murit pentru noi. Dumnezeu moare pentru oameni. Oare oamenii vor intelege vreodata acest adevar? Cat se va juca umanitatea cu moartea lui Hristos? Cat timp o va calca in picioare oare? Daca si tu o calci iti calci propria ta fericire, propria ta perspectiva de-a avea viata vesnica.

Dumnezeu a avut mila fata de pamantul nostru, L-a trimis pe Hristos sa moara, L-a dat sa moara pe Hristos. Atat de mult a iubit si iubeste Dumnezeu lumea incat L-a dat pe Hristos sa moara, pentru ca oricine va crede in El si-L va primi in viata, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.

Auzi tu, tu vei pieri! Vei dispare din viata lui Dumnezeu, vei pieri daca nu-L primesti pe Dumnezeu in viata. Primeste-L in viata ta acum, nu amana, e poate ultima chemare, aceasta zi. N-as vrea sa te intalnesti cu imaginea aceasta in iad, sa zici ‘vai ce mare ocazie am avut’ ca mi s-a spus ca fara pocainta, fara acceptarea lui Hristos in viata sunt pierdut, pierdut. Vai ce nesocotit am fost ca am refuzat harul, ca n-am raspuns atunci chemarii divine.

Domnul sa lucreze la inima ta si mult de tot la inima voastra scumpi candidati.

Va rog nu intrati in apa botezului, daca nu vreti sa fiti oamenii lui Dumnezeu toata viata. Prea mult a vazut lumea asta pocaitii falsi, pocaiti de lume, prea multi, prea multi am incuiat usa cerului. Multi gem in iad fiindca pocaitii n-am fost adevarati pocaiti cu viata, n-am fost oameni ai rugaciunii, ne-am batut joc de haina alba pe care intr-o zi ca azi, atatia dintre noi am imbracat-o. Sa ne plangem aici, acum decat in iad.

Doamne Dumnezeule fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca, ca prin ei tara si lumea sa Te cunoasca ce Minunat, ce Bun, ce Sfant, ce iertator esti Tu. Domnul sa faca aceasta lucrare. Amin.

Citeste mai multe despre Liviu Olah – aici.

 

Liviu Olah – Un om al rugaciunii care nu s-a compromis

Asculta sau citeste o predica scurta a fratelui Liviu Olah aici – Liviu Olah – Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca!

“M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. Deacum ma asteapta cununa neprihanirii , pe care mi-o va da , in ziua “aceea”, Domnul, Judecatorul cel drept…” 2Timotei 4:7-8

Fratele Liviu Olah  este născut la 30.05.1934 în Oradea, Judetul Bihor, cu studii la Facultatea de drept, de profesie jurist, însă a renuntat la profesie ca sa slujeasca ca pastor baptist. Fratele Liviu Olah a plecat la Domnul in Iulie 2008.

Liviu Olah

Se duce, incet, generatia parintilor nostri, cei care acum sunt in a saptea decada a vietii. Intre ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de exceptie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din Romania comunista, in anii 70-80. Daca Iosif Ton era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale in strainatate, daca Marcu Nichifor era vocea spiritualitatii evanghelice carismatice, ajunsa la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate noua, moderna, a credinciosilor baptisti din Romania.

El a inteles ca intr-un veac in care informatia era mult ingradita, evanghelizarea nu ar fi mers inainte prin exercitii de comunicare inteligenta, teologica, ci prin sfintire personala si avant in ascultarea de Dumnezeu, prin dragoste si rugaciune. In privinta aceasta el a fost cat se poate de evanghelic, de baptist, intr-o lume ortodoxa, in care sfintenia personala este destul de rara, in orice caz, nu un fenomen de masa.

In al doilea rand, el a predicat, cum ziceam, foarte modern. Cand il ascultai, si l-am ascultat de multe ori, vedeai altfel lumea spirituala, cosmosul, planeta, continentele, prin ochii contemporanilor si printr-un limbaj extraordinar de actual. Dumnezeu era Dumnezeu tatal, tatal cosmosului, creatorul care pentru credinciosi era “taticul” (avva). Ascultatorii auzeau apoi despre Satan care era domnul intunericului, printul intunericului, si care era mereu infatisat ca invins si dezbracat de putere inaintea lui Dumnezeu: credinciosul din vremea aceea se simtea incurajat si entuziasmat sa traiasca in victoria lui Dumnezeu si se simtea aproape de El, in grija celui care a creat cerurile si pamantul. Ascultand evanghelia vestita de L. Olah te simteai, in acelasi timp extraordinar de integrat in lumea prezenta. Olah vorbea relativ usor despre stiinta, despre evenimentele lumii moderne, simteai ca lumea prezenta era sfintita, ca temeliile ei erau aceleasi cu ale mesajului biblic, te simteai acasa in batalia si in istoria mantuirii, nu strain si exilat, cum doreau comunistii sa ne simtim (asta nu inseamna ca apostolul Petru nu are dreptate cand spune ca suntem straini si calatori in lumea aceasta). Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonala si de cea academica, in seminarii), intr-un mod categoric, si a adus o adiere proaspata de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultatorilor. Ar fi bine ca mai multi predicatori contemporani sa prinda spiritul libertatii si bucuriei, al voiosiei cu care predica Liviu Olah.

In al treilea rand, cum multi au sesizat, el a fost un om de viziune, care a transmis duhul acesta multor altora: el se ruga pentru timpurile cand evanghelia se va vesti pe stadioane, la radio si la tv, cand libertatea vestirii va fi cu mult mai mare. In privinta aceasta, daca I. Ton visa scoli si influenta academica, L. Olah visa predicare si influenta in mass-media a crestinilor. Probabil ca acesta este punctul in care generatia noastra trebuie sa ceara cu intensitate, in rugaciune: Doamne, da-ne o viziune a lumii care va sa vina, a domniei Tale, a cresterii imparatiei tale!

Citeste in intregime la sursa – http://babanbits.wordpress.com

Daniel Branzei scrie despre fratele Liviu Olah in Cartea ‘Amintiri cu sfinti':

Liviu Olah – marturia lui Paul Ghitea

 “Eu l-am cunoscut pe Liviu Olah in tinerete. Unora nu va vine sa credeti, dar a avut si el o vreme cand a fost tanar. Asa eram si eu, tanar si ne-am intalnit pe timpul anilor de facultate. El venise sa studieze dreptul ca sa devina avocat. Eu i-am spus odata:

 “Vrei sa ajungi aparatorul hotilor, al banditilor si al tuturor oamenilor rai? Vrei sa faci bani buni din asta?”

 El mi-a raspuns: “Nu. Nu mai vreau asta. Vreau sa ajung un avocat pentru Evanghelie si sa apar adevarul Imparatiei lui Dumnezeu. “

 Se razgandise.

 Schimbarea cea mare s-a produs in inima lui prin viata si activitatea tineretului de la Biserica din Basarab, care avea pe atunci patru pastori. Unul dintre ei, Jean Stanevschi, s-a apucat in primavara anului 1957 sa traduca pentru tineri tot felul de predici si lucrari pe care le dadea apoi tinerilor. Traducea mai ales predici de-ale lui C.H. Spurgeon, dar si de-ale lui Finney si de-ale lui Billy Graham, care era atunci in mare forma.

 Una din aceste lucrari l-a influentat cel mai mult pe Liviu Olah. Era de fapt o predica de Oswald Smith, pastorul “Bisericii poporului” din Toronto, Canada. Titlul ei era “Jarul dragostei mantuitoare”. (despre O. Smith puteti citi aici) . (Cand l-am auzit pe fratele Paul Ghitea parca mi s-a aprins un beculet rosu! “JARUL DRAGOSTEI MANTUITOARE”! Nici ca se poate un “motto” mai potrivit pentru intreaga viata a lui Liviu Olah. Un motto si un epitaf: “Jarul dragostei mantuitoare”.)

 In aceiasi perioada, unul din ceilalti pastori, care era si el cam tanar, Marcu Nichifor a avut initiativa sa organizeze o saptamana de rugaciune pentru cei tineri. ne adunam la biserica in fiecare seara si ne rugam. El nu ne lasa sa ne rugam ca de obicei, cu rugaciuni frumoase, dar formale si teoretice, ci ne obliga sa ne rugam sincer, foarte sincer si sa spunem tot ce aveam in inima”.

 N-eam rugat prima saptamana, cam pana la 1, 2 dimineata si n-am fi vrut sa se mai termine. Marcu a fost prelungit cu inca o saptamana, asa ca ne-am rugat doua saptamani, apoi ne-am mai rugat inca una, a treia … Era perioada examenelor la scoli si pastorii si parintii si-au pus problema timpului care trebui a folosit poate mai bine pentru preagtirea testelor care urmau. Tinerii insa au hotarat sa continue rugaciunea si, ceea ce este foarte remarcabil, nici unul dintre noi n-am cazut la examene. Am luat toate examenele.

Din experienta aceea si din lucrarea lui Marcu Nichifor a iesit Liviu Olah asa cum a fost el toata viata.

 (Am facut cateva cercetari si iata ce am descoperit: Liviu Olah a fost aprins pentru Christos de Oswald Smith, care a fost aprins si el pentru Domnul de R.A Torrey.

Nu este de mirare ca a fost un om deosebit, stapanit de acelasi duh care s-a miscat ca o stafeta nevazuta de la o generatie la alta.

 Dosarul Securitatii pentru Liviu Olah

Citeste dosarul intreg (aprox 20 de pagini aici – http://dezvaluiri.wordpress.com/liviu-olah-dosar) care dovedeste ca Fratele Liviu Olah nu s-a compromis niciodata!

  1. Intreprinderea unor măsuri vizînd compromiterea şi izolarea lui OLAH LIVIU, atît în ţară cît şi în străinătate
  2. a) Pe plan intern

1.- Întrucît pînî în prezent se deţin puţine date care să poată fi folosite la compromiterea şi izolarea lui OLAH LIVIU, informatorii: „BOROŞ”, „FAUR” şi „CAZACU” din legătura I.J. Bihor; „PETRESCU”, „BARBU”, şi „DUŢESCU” de la I.J. Timiş; „PESCARU” de la I.J.Braşov şi „PASTORUL” din legătura Direcţiei I, vor fi instruiţi să culeagă date legate de imoralitatea lui OLAH LIVIU şi a soţiei sale, abaterile acestuia de la doctrina cultului baptist etc., care apoi să le amplifice şi să le lanseze în rîndul credincioşilor baptişti.

Termen

2.- Studierea activităţii lui OLAH LIVIU din copilărie şi pînă în prezent, a legăturilor pe care le-a avut la locurile de muncă în perioada studiilor etc., cu scopul de a identifica unele persoane pe care să le folosim în acţiunea de compromitere a sa.

Vs. 15

Termen…

3.- Studierea problemelor privind starea sănătăţii lui OLAH LIVIU din copilărie şi pînă în prezent (spitale, policlinici, analize, vizite medicale etc.), cuscopul de a stabili eventualele dereglări din punct de vedere psihic.

În acelaşi scop, se va elabora o combinaţie privind folosirea Dr. ARCAN PETRU, baptist, din Timişoara, în acţiunea de compromitere a lui OLAH LIVIU, ca fiind bolnav psihic.

Termen…

4.- Studierea zonelor de influienţă şi a tuturor relaţiilor lui OLAH LIVIU din ţară, pe baza datelor existente şi să stabilim:

– persoanele care sînt în favoarea lui OLAH LIVIU şi poziţia lor în cadrul cultului baptist;

– persoanele care sunt în defavoarea lui OLAH LIVIU.

Cunoscîndu-le în acest mod, vom selecţiona pe cele care să le folosim în compromiterea lui OLAH LIVIU, respectiv:

– unii să afirme că este „omul securităţii”, iar alţii că este bolnav mintal

Termen..

…….

10.- Crearea unei opinii de masă în rîndul credincioşilor împotriva grupăriii lui OLAH LIVIU, COVACI NICOLAE, şi ŢON IOSIF, prin intermediul pastorilor MEGYESI IOSIF, VANCEA IOAN, MIHUŢ TEODOR, MIHEŞ DUMITRU, GHERGHEL DUMITRU, BRADEA PAVEL, FICUŢ DANIEL, VICAŞ TEODOR, ZEFIR ANTON, ZSISKU LUDOVIC, asupra cărora există posibilităţi de influenţare. Aceştia vor fi dirijaţi individual, ca în predici, discuţii cu credincioşii, scrisori şi alte acţiuni, să scoată în evidenţă că aceştia nu respectă prescripţiile biblice, că le interpretează în mod tendenţions în favoarea lor, urmărind creerea unei popularităţi ieftine, prin care apoi să-şi satisfacă deorinţele meschine de a acapara conducerea cultului.

The Story of Wycliffe Bible translators John and Bonnie Nystrom whose mission was to translate the Bible into the local language of the Arop villagers native language, in Papua New Guinea (VIDEO)

In the late 1980s, Wycliffe Bible translators John and Bonnie Nystrom came alongside several men from Arop village in Papua New Guinea to translate the Bible into the local language. But a decade later, a massive tsunami took the lives of many in Arop village, including one of the translators. VIDEO by Wycliffe Bible Translators

Richard Wurmbrand short stories – Witnessing the Gospel To Her Torturer

VIDEO by Audio Sermon Illustrations

Richard Wurmbrand short story in Russian – What would you have chosen?

VIDEO by Audio Sermon Illustrations

Richard Wurmbrand short stories – From Prison to Westminster Abbey

VIDEO by Audio Sermon Illustrations

Was Dietrich Bonhoeffer an orthodox evangelical Christian?

On Albert Mohler’s radio show, Ray S. Anderson (Ph.D., University of Edinburgh) and Richard Weikart (Ph.D., University of Iowa) debate whether Dietrich Bonhoeffer was an orthodox evangelical Christian.

VIDEO by Theology, Philosophy and Science

Previous Older Entries Next Newer Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 6,546 other followers