Moise Ardelean – Preluarea Stafetei a Cultului Crestin Penticostal

Ardelean Moise Photo rodiagnusdei.wordpress.com

Moise Ardelean – Presedintele Cultului Crestin Penticostal Photo: Agnus Dei

Interviul de la Credo TV: Iacob Berghianu, cu fostul presedinte al Cultului Penticostal, Pavel Rivis Tipei si actualul presedinte, Moise Ardelean. Vezi interviul integral + transcrierea interviului aici – Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean – Analiza evoluției Cultului Creștin Penticostal la Credo TV – VIDEO Transcript

Fa click pentru interviul integral aici:

Photo Agnus Dei O analiza asupra evolutiei Cultului Crestin Penticostal din Romania Iacob Berghianu,Pavel Rivis Tipei, Moise Ardelean

Photo Agnus Dei O analiza asupra evolutiei Cultului Crestin Penticostal din Romania Iacob Berghianu,Pavel Rivis Tipei, Moise Ardelean

Iacob Berghianu: Va vom acorda timpul care a mai ramas pentru a incerca o radiografie a miscarii penticostale in varful piramidei in care va aflati si care ar fi provocarile si obiectivele fundamentale?

Moise Ardelean: In primul rand, dvs. spuneati ca a avut loc o predare de stafeta. Putem spune si asa. Dar, cu precizarea ca la noi nu-i ca si in politica. In politica, de regula, dupa alegeri, daca inainte a fost o guvernare de stanga, urmeaza una de dreapta. La noi este continuitate. Noi nu suntem adversari, noi suntem colaboratori. Noi suntem frati si continuitatea este lucru foarte important.

Am spus, in cuvantul pe care l-am avut la congres, dupa ce am fost ales ca si presedinte, ca voi avea in vedere 3 obiective, prin ajutorul Domnului si prin harul sau cu harul dat de El:

Sa pastram si sa luptam pentru credinta data sfintilor, odata, pentru totdeauna. Adica, vrem neaparat sa pastram identitatea penticostala. Exista lucruri specifice, exista lucruri care ne deosebesc. Avem foarte multe lucruri comune cu protestantii, cu neoprotestantii, chiar si cu bisericile istorice. Dar avem lucruri care ne sunt specifice si vrem sa le pastram. Vrem sa fim crestini buni, crestini autentici si luptam pentru pastrarea credintei.

Al doilea obiectiv: luptam pentru unitatea frateasca. N-am vrea sa fim dezbinati, ci am vrea sa continuam sa fim una. Trebuie sa recunoastem ca democratia a fost o provocare si o incercare pentru noi. Poate n-am fost suficient pregatiti. Apoi, am fost asaltati cu tot felul de invataturi care au venit din afara si lucruri bune, si lucruri mai putin bune. Dar, multumim lui Dumnezeu ca in anul 2014 suntem impreuna si Biserica Penticostala nu este dezbinata. Este lucrul cel mai important. Si vom continua sa lucram pentru unitatea bisericii penticostale.

Al treilea obiectiv: dezvoltarea lucrarii sau a miscarii. Si cand zic asta, ma gandesc la evanghelizare misiune,  ma gandesc la educatie si ma gandesc la alte si alte activitati pe care trebuie sa le facem. Dar, cand zici dezvoltare, te gandesti la dimensiune, la volum, la numar. Vom continua sa facem evanghelizare in Romania si vom continua sa facem misiune in locurile neevanghelizate, nu numai din tara, ci si din strainatate. Se stie ca in ultimii ani s-a dezvoltat lucrarea misionara. Avem o Agentie Penticostala de Misiune Externa (APME), care o sprijinim, care creste si care  trimit misionari in foarte multe locuri din lume, in mod deosebit, in tari musulmane, in locuri in care e practicata religia budista, hindusa, samd.

Apoi, vom pune accentul si pe educatie de la gradinita pana la universitate si cursuri post universitare, masterat, doctorat. Ca fost responsabil a Departamentului de Invatamant din Cultul Penticostal, din perioada 2010 – 2014, ca avem in jur de 100 de unitati de invatamant (desigur, le socotim aici pe toate, de la gradinita, pana la universitate). Avem doua facultati: una la Arad, in cadrul universitatii de stat Aurel Vlaicu si Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, bine cunoscut  de catre toti penticostalii.

Despre mass media crestina….Mi-aduc aminte ca prin anii ’68, ’69, eram inca la scoala generala si unul dintre profesori ne-a intrebat: „Stiti cine-i cel mai puternic om in lume?” Niciunul n-a stiut sa dea raspunsul. Colegi, copii, s-au grabit sa dea unele nume de mari luptatori, boxeri samd, si el spune la un moment dat: „Cel mai puternic e acela care e cel mai bine informat, care stie cele mai multe lucruri.”  Consider ca mass media crestina este foarte importanta. Cand zic asta, ma gandesc la radioul crestin, ma gandesc la televiziunile crestine, ma gandesc la presa scrisa si ma gandesc si la internet. Astea sunt vremurile. Informatiile circula cu o viteza uimitoare si e normal sa muncim si in felul acesta si cel mai important adevar, rostit vreodata in istorie: mantuirea prin Isus Hristos. Trebuie sa-l transmitem, trebuie sa-l comunicam rapid si la cati mai multi oameni. Mai ales ca noi, cei care citim si credem Scriptura si stim ca si venirea Domnului Isus Hristos, si o credem din toata inima, depinde de lucrarea aceasta. Pavel spune in Romani 11:25 ca trebuie sa intre in mantuire numarul deplin al neamurilor. Si noi credem ca pana nu se implineste numarul, Domnul nu poate veni si biserica nu va fi rapita. Deci, punctul meu de vedere, sprijinim lucrarea si in felul acesta din toata inima si cum putem.

Si pentru ca ne mai despart cateva zile de marea sarbatoare, nasterea Mantuitorului Isus Hristos, le doresc tuturor telespectatorilor, tuturor celor care urmaresc postul de televiziune Credo TV, o sarbatoare binecuvantata. Sa avem cu totii bucurie si o speranta  la acest mare praznic crestin. Iar anul 2015, care se apropie, sa fie mai bun decat anul 2014 din toate punctele de vedere.

Dar, sa ne fixam cu totii cel mai important obiectiv pentru 2015. Pavel spune: „Duce-ti mantuirea pana la capat cu frica si cu cutremur.” La inceputul anului 2015, sa-L rugam pe Domnul, sa ne ajute sa ne pastram mantuirea, sa ramanem pe calea ingusta si sa avem un spirit de veghere. Pentru ca daca s-ar intampla ca Domnul sa vina in anul 2015, sa plecam la cer, sa intram in dimensiunea vesnica si pentru vecii vecilor sa ne bucuram impreuna cu Domnul nostru.

Editie Speciala: Sa-L cunosc pe El, realizator Iacob Berghiano. Vezi aici interviul video integral (+ transcrierea) –  Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean – Analiza evoluției Cultului Creștin Penticostal la Credo TV – VIDEO Transcript

Marturie personala – Iosif Ton si Elisabeta Ton la Cluj-Napoca 14 Decembrie 2014

Vezi si

Intalnire cu Iosif Ton 14 Decembrie  Partea I

VIDEO by Centrul Crestin Caleb

Intalnire cu Iosif Ton 14 Decembrie  Partea II

LIVE In Direct – Marturie Iosif Ton la Centrul Crestin Caleb Cluj 14 dec ora 18:00

Urmareste interviul /marturia integrala aici (2 fisiere VIDEO) –

Marturie personala Iosif Ton si Elisabeta Ton la Cluj-Napoca 14 Decembrie 2014 

VIDEO by Centrul Crestin Caleb

Noul Comitet Executiv al Cultului Crestin Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania

c

Primul rand: Aurel Moldovanu, Moise Ardelean, Romu Mocan Randul din spate: Liviu Axinte, Ioan Gurau, Ioan Moldovan, Ioan Filip, Simion Bumbar si Mircea Detesan Photo: Cuvantul Adevarului

Conform articolului 86 din Statutul de functionare si organizare al Cultului Crestin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania, Comitetul Executiv are in responsabilitate  conducerea curenta a CCP – BDAR prin Biroul Permanent si este compus din presedinte, vicepresedinte, secretar general si alti 6 membri alesi de Congres dintre membrii Consiliului Bisericesc.

In urma voturilor valabil exprimate in cadrul Congresului Electiv al CCP-BDAR, desfasurat la Arad in 7 noiembrie 2014, componenta Comitetului Executiv pentru perioada 2014-2018 este urmatoarea:

Presedinte – pastor Moise Ardelean
Secretar General – pastor Romu Mocanu
Vicepresedinte – pastor Aurel Moldovanu

Membrii:
pastorii Liviu Axinte, Ioan Gurau, Ioan Moldovan, Ioan Filip, Simion Bumbar si Mircea Detesan.

Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe ei si familiile lor, sa le dea putere si sanatate si harul unei slujiri pline de realizari pentru propasirea Imparatiei Sale in cadrul bisericilor penticostale din Romania si nu numai.

Sursa: http://cuvantuladevarului.ro/

Conducerea Cultului Penticostal

10403200_874526909277773_8091587534329422676_n

Vezi si

 

Influenta pelerinilor si a Reformei in formarea Americii

Pelerinii ajunsi pe pamantul American Photo credit biblescripture.net

Ce convingeri ar putea determina familiile de pelerini să înfrunte moartea și incertitudinea într-o lume nouă și ciudată, astfel încât să-și poată exprima credința? Va trebui să călătorești cu 500 de ani în urmă într-o Europă pregătită pentru o revoluție sau pentru ceea ce urma să fie o reformă de proporții mari.
Povestea Americii este povestea Reformei.

”Revolta protestantă” este o serie de emisiuni care prezintă toate locurile nașterii Reformei și urmărește creșterea ei atât în Lumea Nouă, cât și în Lumea Veche. A început în Germania, unde Martin Luther spunea că mântuirea vine numai prin credință și că oamenii nu aveau nevoie de preoți sau de episcopi pentru a primi mântuirea. Mântuirea vine direct de la Dumnezeu.

”Dorința tuturor participanților la Reformă era să facă Scriptura accesibilă pentru toată lumea”, a afirmat dr. Carl R. Trueman, profesor.

Pelerinii din Plymouth, Massachusetts oferă o imagine clară cu privire la noul mod de a gândi al Reformei.

”Nu avem nevoie de un rege sau de un preot care să vorbească cu Dumnezeu în locul nostru. Ne descurcăm singuri”, a afirmat Leo Martin, actor.

Martin Luther a tradus Biblia într-un limbaj obișnuit. Datorită presei tipografice a lui Gutenberg, oamenii puteau să descopere singuri adevărurile Bibliei.

”Bineînțeles că a fost adevărat că din momentul în care o persoană începe să citească Biblia, vor apărea interpretări diferite. Aceste interpretări diferite dau naștere unor mișcări diferite”, a afirmat dr. Peter A. Lillback, Seminarul Teologic Westminster.

O biblie adusa pe corabia Mayfloer din Anglia in America de Pelerini Photo credit www.manifoldgreatness.org

Odată cu răspândirea acestor noi doctrine și biserici a avut loc și răspândirea războaielor religioase din Europa. După multă vărsare de sânge, regii și liderii au venit cu o soluție.

”’Cuius regio, eius religio” înseamnă ”Cine conduce această regiune, religia acestuia va determina religia”’, a explicat dr. Carl R. Trueman, profesor.

În Anglia, lucrul acesta înseamna că cei care se aflau în afara Bisericii Anglicane erau priviți ca disidenți periculoși. Aici erau incluși și pelerinii a căror credință puternică în libertatea dată de Dumnezeu i-a determinat să plece din Anglia și să formeze o nouă societate în Lumea Nouă. Pastorul Eddie Hyatt scrie despre lucrul acesta în ”America’s Revival Heritage”.

”Aceștia au fugit de persecuția din Lumea Veche, dar au venit în America cu viziunea de a vedea o reformă a creștinismului care să poată fi implementată în Lumea Nouă”, a afirmat Eddie Hyatt, pastor.
Paul Jehle interpretează rolul unui pelerin:

”În istoria omenirii nimeni nu a avut libertatea să formeze o societate în pustie. Nici măcar nu au avut un rege care să-i supravegheze și să le spună ce și cum să facă.”

După ce au suferit sub conducerea regelui englez, pelerinii au crezut că este necesar să formeze o societate liberă.

”Se temeau, erau dezgustați de oricine deținea o anumită putere neverificată, nepotrivită asupra cetățenilor”, a afirmat David Hall, pastor Biserica Prezbiteriană Midway.

Pentru o alternativă, ei s-au întors la Biblie. Au descoperit că Dumnezeu nu a oferit întotdeauna puterea unui singur individ sub forma unei ierarhii, ci le-a oferit-o unor reprezentanți care erau aleși.

Acest lucru a devenit piesa de rezistență a Convenției Mayflower și le-a permis să formeze o societate construită în jurul pieței libere și a unui individualism solid.

”Toți suntem egali în ochii lui Dumnezeu. Suntem creați după chipul Său. Dacă acest lucru este adevărat, atunci nimeni nu are dreptul să fie deasupra altcuiva”, a afirmat Leo Martin, actor.

Aceștia au schimbat ordinea guvernării. Aceștia se așteptau ca liderii lor să nu mai fie stăpâni peste oameni, ci să fie slujitorii lor.

”Pelerinii se gândeau că dacă Dumnezeu consideră că toți suntem valoroși și noi ar trebui să credem același lucru. De aici a luat naștere autoconducerea. Nu regele, ci oamenii ar trebui să conducă”, a afirmat Leo Martin, actor.

”De aici a luat naștere impulsul, principiile după care s-a desfășurat Revoluția Americană”, a afirmat dr. Paul Jehle.

”Părinții fondatori au luat aceste principii și au scris Declarația și Constituția bazându-se pe aceste principii creștine”, a afirmat Leo Martin, actor.

Această poveste este o poveste pe care trebuie să o prețuim și să continuăm să o sărbătorim. Libertatea încă este importantă.

Un grup de creștini au pregătit scena pentru nașterea celei mai libere, prospere și mai spirituale națiuni de pe pământ. Totul se baza pe principii biblice.

Libertatea este povestea Evangheliei: ”Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. Rămâneţi tari în libertatea pe care Hristos ne-a oferit-o.”

Stire difuzata in Mapamond crestin 543 – decembrie 2014 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/

Persoana misterioasa care a pus capat apartheidului din Africa de Sud

Photo credit www.independent.co.uk

Imaginile prezintă cel mai bine povestea lui Jean-Eve-Ollivier.

”Planul meu nu a fost niciodată să scriu, să vorbesc. Nu am realizat nicio fotografie, nicio documentație. Am vrut să-mi păstrez povestea pentru mine însumi”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier, om de afaceri francez.

Misteriosul om de afaceri este o persoană cheie în căderea apartheid-ului din Africa de Sud. A fost o misiune colosală care a început în momentul în care a vizitat pentru prima dată țara, în 1981.
”Am găsit o țară care se îndrepta spre nicăieri în perioada Războiului Civil”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

Comerciantul francez și-a folosit relațiile în domeniul afacerilor ca să construiască o punte de legătură între contacte ultra secrete și să faciliteze acorduri. De multe ori, în corespondențele secrete, i se spunea ”domnul Jack”. Cei care îl cunoșteau spuneau despre comerțul său că era sigur. El spune că avea o altă armă secretă.

”Cred din toată inima mea în Dumnezeu. De multe ori am simțit că Dumnezeu era cu mine, că mă salva. Acest lucru mi-a dat o încredere extraordinară că toate lucrurile sunt posibile, atâta timp cât Îl ai alături pe Dumnezeu”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

Povestea sa este acum subiectul unui documentar, a unui thriller politic care se numește ”Plot for Peace”.

”A fost unul dintre primii care au descoperit marele secret al Africii”, a afirmat Michael Ledeen.
Producătorii au trebuit să-l convingă pe acest om obișnuit să-și împărtășească povestea după mulți ani.
”Este o poveste care merită să fie cunoscută, nu pentru că este o poveste, ci pentru că este o poveste cu mesaj. Cum poți ca individ să faci ca lucrurile să meargă?”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

Relele apartheid-ului s-au încheiat în Africa de Sud, dar Ollivier spune că mai sunt și alte lupte peste tot în lume, altele mult mai greu de câștigat…

”Conflictele de acum au izbucnit din cauza credinței. Dacă ai o credință diferită, ceilalți nu încearcă să te înțeleagă, nu încearcă să te convingă cu o atitudine plină de pace, ci se luptă cu tine și vor să te distrugă. Din păcate, în prezent, trăim în această lume a războiului religios”, a afirmat Jean-Eve-Ollivier.

ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

A History of American Puritan Settlers: Sarah Vowell on The Wordy Shipmates (2008)

Photo credit www.fridayfunfacts.com

Sarah Vowell, author of The Wordy Shipmates, lectures on the Puritans’ migration from England. For history enthusiasts this is a good lecture to peruse:

Published on Jan 14, 2014

The Puritan migration to New England was marked in its effects in the two decades from 1620 to 1640, after which it declined sharply for a while. The term Great Migration usually refers to the migration in this period of English settlers, primarily Puritans to Massachusetts and the warm islands of the West Indies, especially the sugar rich island of Barbados, 1630-40. They came in family groups, rather than as isolated individuals, and were motivated chiefly by a quest for freedom to practice their Puritan religion.

King James I of England made some efforts to reconcile the Puritan clergy in England, who had been alienated by the conservatism blocking reform in the Church of England. Puritans adopted Calvinism (Reformed theology) with its opposition to ritual and an emphasis on preaching, a growing sabbatarianism, and preference for a presbyterian system of church polity. They opposed religious practices in the Church that at any point came close to Roman Catholic ritual.

After Charles I of England became king in 1625, this religious conflict worsened. Parliament increasingly opposed the King’s authority. In 1629, Charles dissolved Parliament with no intention of summoning a new one, in an ill-fated attempt to neutralize his enemies there, who included numerous lay Puritans. With the religious and political climate so hostile and threatening, many Puritans decided to leave the country. Some of the migration was from the expatriate English communities in the Netherlands of nonconformists and Separatists who had set up churches there since the 1590s.

The Winthrop Fleet of 1630 of eleven ships, led by the flagship Arbella, delivered 800[citation needed] passengers to the Massachusetts Bay Colony. Migration continued until Parliament was reconvened in 1640, at which point the scale dropped off sharply. In 1641, when the English Civil War began, some colonists returned to England to fight on the Puritan side, and many stayed, since Oliver Cromwell, himself an Independent, backed Parliament.[2]

From 1630 through 1640 approximately 20,000 colonists came to New England.[3] The ‘Great Migration’ 1629-40 saw 80,000 people leave England, roughly 20,000 migrating to each of four destinations, Ireland, New England, the West Indies and the Netherlands. The immigrants to New England came from every English county except Westmoreland, nearly half from Norfolk, Suffolk and Essex.[4] The distinction drawn is that the movement of colonists to New England was not predominantly male, but of families with some education, leading relatively prosperous lives.[1] Winthrop’s noted words, a City upon a Hill, refer to a vision of a new society, not just economic opportunity.

Moore (2007) estimates that 7 to 11 percent of colonists returned to England after 1640, including about a third of the clergymen.

The Puritans created a deeply religious, socially tight-knit, and politically innovative culture that is still present within the modern United States. They hoped this new land would serve as a „redeemer nation.” They fled England and in America attempted to create a „nation of saints”: an intensely religious, thoroughly righteous, community designed to be an example for all of Europe. Roger Williams, who preached religious toleration, separation of Church and State, and a complete break with the Church of England, was banished and founded Rhode Island Colony, which became a haven for other refugees from the Puritan community, such as Anne Hutchinson.[6] Quakers were brutally expelled from Massachusetts, but they were welcomed in Rhode Island.[7] Four Quakers, known as the Boston martyrs, who remained in Massachusetts and refused to stop practicing their religion were executed by public hanging.

http://en.wikipedia.org/wiki/Puritan_…)

The Wordy Shipmates is the fifth book by the American social commentator Sarah Vowell, published in October 2008. The book chronicles the 17th and 18th century history of Puritan colonists in Massachusetts, United States. The book delineates a dichotomy between the puritans of the Massachusetts Bay Colony and those who settled in Plymouth, Massachusetts, by analysing several key historical events, like the Pequot War and the banishment of Roger Williams and Anne Hutchinson.

http://en.wikipedia.org/wiki/Wordy_Sh…

VIDEO by The Film Archives

Someone you should know: Professor Dr. Dan Wallace, founder of The Center for the Study of New Testament Manuscripts, who established to take digital photographs of all known Greek Testament manuscripts for historical preservation

00

Photo credit dallasseminary

Advancement Profile: Dr. Daniel Wallace
Digitizes Ancient Manuscripts

 I am so pleased to feature one of our New Testament professors at DTS, Dr. Dan Wallace. Dr. Wallace has shared his love and knowledge of New Testament Greek as he has taught our DTS students for 28 years. Moreover, he is the founder of The Center for the Study of New Testament Manuscripts, established to take digital photographs of all known Greek Testament manuscripts for historical preservation. There is no doubt that Dr. Wallace cherishes the Word of God as evident through his work in the classroom and in safeguarding the images of sacred scriptures. I know you’ll find his work and ministry as fascinating as I do.
Grateful for your prayers and support,
Mark Bailey
President
Dallas Theological Seminary

http://www.dts.edu/media/profiles

VIDEO by dallasseminary

Advancement Profile: Dr. Dan Wallace

May you be blessed this season of Thanksgiving. I am so pleased to feature one of our New Testament professors at DTS, Dr. Dan Wallace. Dr. Wallace has shared his love and knowledge of New Testament Greek as he has taught our DTS students for 28 years. Moreover, he is the founder of The Center for the Study of New Testament Manuscripts, established to take digital photographs of all known Greek Testament manuscripts for historical preservation. There is no doubt that Dr. Wallace cherishes the Word of God as evident through his work in the classroom and in safeguarding the images of sacred scriptures. I know you’ll find his work and ministry as fascinating as I do.

Grateful for your prayers and support,

Mark Bailey
President
Dallas Theological Seminary

http://www.dts.edu/media/profiles

VIDEO by dallasseminary

Related posts –

Performance at Soccer World Cup 2006 – a Highlight of a Young German Singer’s Career

Interview with German Christian Singer, Florence Joy Enns

Florence Joy Enns (Büttner) is a famous young German singer, writer and actress. She likes to travel and has visited several countries from Europe, Israel and the United States. Florence plays guitar and the piano, and she speaks her native German and very good English. Most of her songs from the album “Hope” are in English.

In 2006, Florence Joy was invited to perform in the (dome) church of Munich for the inauguration of the Soccer World Championship. One year after this astonishing performance, she started acting in the role of a sweet girl called “Jasmin” in a German daily soap “Ahornallee”. Also, Florence wrote a book called I want to live truthfully and real, which tells about her journey through the German casting show “Star Search 2” and mostly how she lives her life with Jesus Christ.

Florence was born in a city called Zeven, in the north of Germany close to Hamburg; she has an older sister and a younger brother. Her family has lived in Zeven, Tostedt, Dresden, Munich and Cologne. Sometimes she moved with her family because of work, but the last move was because of marriage. Florence has two children; her son Lennox was born in 2009, and her baby girl Kiana was born in 2012.

***

Octavian D. CURPAS: Can you tell me something about your husband? When and where did you meet? How would you describe your husband?

Florence JOY: My husband is German. His name is Thomas Enns. We met in a concert in 2006; I was singing and he was playing with his string ensemble, supporting my song. Yes he is an artist, musician and singer. He is the leader of a bimonthly youth event called “base”, and he studied business administration at the University of Cologne. He is a fully devoted Christian, totally excited about God. He is a very loving and sensitive person, the most wonderful husband and a great father.

Octavian D. CURPAS: You are a very busy woman. What is it like to be a mom of two children?

Florence JOY: It was always my dream to be a mom and it is a big blessing to me. Of course it has challenges but all in all, it is a wonderful blessing from God to me.

Octavian D. CURPAS: At what age did you become a Christian? What made you decide to give your life to the Lord? Which Christian denomination do you belong to?

Florence JOY: I was raised in a Christian family. When I was 13, God revealed his love to me and that he is my heavenly and true father. I wanted to get water baptized; this was the start, when I wanted to live for Jesus. I am in a church that belongs to the German branch of the Assemblies of God. To me the denomination is not so important. The most important thing is my personal relationship to Christ.

Octavian D. CURPAS: I just listened to one of your songs in German and I really enjoyed it even though I didn’t understand much. The title is „Mein Ziel” and I found it on youtube: (http://www.youtube.com/watch?v=6AOYTqDyMFA )

What’s the message of this song? When and where have you been singing?

Florence JOY: The song says: “You are my goal, you are my passion, you are my way, you are my strength. I look for you and I run to you and leave the past behind. You are always there – You are my reason, my goal.” The “You” in this song is Jesus Christ. I performed this song in the dome (church) of Munich. It was a church service live on the national TV station in Germany for the inauguration of the Soccer World Championship 2006. It was a big privilege to sing at the inauguration of the soccer World Cup. I had the opportunity to share my testimony for Christ live on the national TV station.

Octavian D. CURPAS: You collaborated with Hillsong for some songs in German. What songs and when and how did it happen?

Florence JOY: It started in 2005, when we recorded the first German Hillsong album and I was the lead singer on that CD. Since then, I was invited to some Hillsong conferences and to record another of their CDs.

Octavian D. CURPAS: How many albums do you have? Is „Hope” your first album?

Florence JOY: Yes it was the first and the only one. There are 13 songs on there. Most of the songs are in English and one is in German.

Octavian D. CURPAS: What’s your favorite song and why? Which of your songs best defines you?

Florence JOY: It still is “Only hope”, which is the main song of my album, and that’s why the album is called hope. This song tells about the hope we have in Jesus and that He has a plan for our lives.

Octavian D. CURPAS: Tell me a few words about your book: „Ich möchte wahr und echt leben“.

Florence JOY: The title means “I want to live truthfully and real” and that is the theme of the book. The book tells about my journey through the German casting show “Star search 2” and mostly how I live my life with Jesus Christ. It also tells a bit about my family and my surroundings at that time after winning star search.

Octavian D. CURPAS: How many times have you visited the U.S. and what states? What comes into your mind when you think of Arizona?

Florence JOY: I’ve been to the U.S. five times, three times in Florida and two in California. If I think of Arizona, it means hot weather, horses, and cowboys. I like the friendly people in the U.S. a lot and the huge churches, for example Calvary Chapel.

Octavian D. CURPAS: Why is Israel an important country for you and for your husband?

Florence JOY: It’s the Holy Land, the land of God’s people. We support a mission’s project, called AEBM (American European Bethel Mission). We have been in Israel several times with this mission organization and helped poor people.

Octavian D. CURPAS: What countries do you want to visit in the future?

Florence JOY: I would love to fly to Australia.

Octavian D. CURPAS: What do you know about Romania?

Florence JOY: The only connection I had with Romania was a friend in my former church who was Romanian.

Octavian D. CURPAS: Which holiday do you like the most and why?

Florence JOY: I like Christmas, because of the message that Jesus came into our world as a human being. I also like the setting with snow and lights and the smell of cake in my kitchen …

Octavian D. CURPAS: Are there any steps one should take to remain on track spiritually?

Florence JOY: For me it is important to read the Bible regularly, to not neglect the church, to attend church services even if you are on the road many times. For me it is important to pray with my friends together. Prayer is a fellowship with my God. I can lay down all my burdens and it reminds me that God is in control.

Octavian D. CURPAS: What is the greatest prayer God has ever answered for you?

Florence JOY: He answered my prayer when I was still very young (5 years old). It was my first “big” prayer. I prayed to God to have a little brother, though my parents did not want to have another child. Through some circumstances, which were a miracle, the mind of my mom was changed and I got a little baby brother.

Octavian D. CURPAS: What is coming up new for you?

Florence JOY: Right now we are concentrating on “Base,” the big youth events we have. We are writing songs for “Base” and hopefully for a “Base” CD. Of course, right now I am a fulltime Mother of two wonderful children.

Octavian D. CURPAS: If you would have to deliver a message for this generation, what would you say?

Florence JOY: I would say, you are loved unconditionally and totally by Jesus Christ. You are created for a purpose. The love of Jesus can and will set you free from everything. Try Jesus; do not write him out of your life. Be open and search out if there really is a God.

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona

Chișinău – Conferința 130 de ani de la renașterea mișcării mesianice

Evreii mesianici din câteva țări ale lumii s-au întrunit, în acest week-end, la Chișinău, pentru a aniversa jubilelul de 130 de ani de la fondarea, de către Iosif Rabinovici, a primei comunități mesianice din Basarabia, care a contribuit la renașterea mișcării mesianice în lumea întreagă.

Date Biografice de la Wikipedia:

Iosif Rabinovici Photo credit wikipedia

Iosif Rabinovici, de asemenea cunoscut în germană ca, Joseph Rabinowitsch (în ebraică : יוסף רבינוביץ ן), (n. 23 septembrie 1837, în Rezina la Nistru, Basarabia, Imperiul Rus; m. pe 17 mai 1899 în Odessa), avocat ruso- evreu, cel mai faimos evreu mesianic al secolului XIX și fondator al mișcării creștine rusești din sud.

Iosif Rabinovici a trăit în Chișinău, oraș din sud-vestul vechiului Imperiu Rusesc (Basarabia), în prezent capitala Republicii Moldova. Iosif și-a pierdut mama sa la o vârstă fragedă și a fost luat în casa bunicului său matern până va vârsta de unsprezece ani.

În timpul tinereții sale, care a fost instruit într-o comunitate chasidică, el a arătat, de asemenea mare promisiune în capacitatea lui literară. După ce a fost căsătorit la vârsta de 19 ani, fratele său vitreg, Jehiel Hershensohn, l-a introdus pentru prima dată la Noul Legământ, când ia împrumutat o copie în ebraică și a sugerat că Ieșua (în ebraică – יהושע) a fost, probabil, Mesia.

Rabinovici, la început surprins, a părăsit Chasidismul și-a continuat studiu biblic pe cont propriu. Rabinovici s-a întors cu bunicul său și a urmat drept profesie ca avocat el a vrut să devină un legiuitor printre propriu său popor evreu.

Trăind la Chisinau, el a luat un mare interes în afacerile comunității sale și în mod frecvent predat și a scris pentru ziarele evreiești, devenind cunoscut pentru ideile reformatoare și progresiste. După un val de persecuții, Rabinovici pornește cu Noul Testament la mână călătorind în 1882 la Ierusalim, pentru a întemeia o colonie evreiască. Convertirea sa a avut loc la Muntele Măslinilor, privind la Moscheea lui Omar unde stătuse ultimul Templu, umplut cu gloria acestei mari viziuni, care ia venit în minte ca un fulger: – cheia în „Țara Sfântă” a fost în mâinile fratelui său Ieșua.

A fondat în 1884, la Chișinău, sub influența pogromului local o comunitate numită „Israeliții Noului Legământ”, dar a refuzat să adere la o anumită biserică creștină, și a subliniat independența evreilor creștini față de Biserica Creștină. Cu toate acestea, el recunoaște pe Iisus, ca a promisul Mesia a poporului lui Israel. Rabinovici stabilește credința lui nou-găsită într-o serie de treisprezece articole, pe care le-a modelat pe munca lui Maimonide.

A fost botezat în 1885 la Berlin și a fost invitat să se alăture Bisericii Luterane și Biserici Ruse. Se spune că nu a slujit în cadrul unei biserici creștine din cauza unei juruințe personale prin care s-a angajat să nu intre într-o biserică care are cruce deasupra.

Prin influența lui Iosif Rabinovici, atitudinea generală a poporului evreu față de Ieșua s-a îmbunătățit considerabil, și chiar dacă mulți creștini au privit ciudată această alianță de creștinism și iudaism, în Marea Britanie a fost înființată o comisie pentru a sprijini „Lucrarea lui Rabinovici”. Iosif Rabinovici a murit în 1899, dar activitatea sa a continuat în secolul al XX-lea să elimine decalajul dintre Biserică și Sinagogă, prin persoana lui Ieșua.

Vasilica Croitor – Rascumpararea Memoriei Partea a 2-a

Vezi Partea I-a aici –

VIDEO NOU !!!! Vasilica Croitoru – RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI la Alfa Omega TV – Informatii care nu le-ati mai auzit pana acum – Ma aflam in Kenya si fratii de acolo, cand am ajuns la o conferinta a unei biserici mari din Nairobi, au fost foarte incantati ca vad un roman. Mi s-a parut atata de ciudat. Initial, ma-s fi intrebat daca ar fi auzit cineva de Romania, unde ar veni asta pe harta. Nu . Toti stiau de Romania si erau foarte informati. Si asta m-a facut desigur sa-i intreb ce se intampla, de unde au informatiile astea, ca sa aflu ca toti citisera cartea fratelui Richard Wurmbrand “Torturat Pentru Credinta”………

Vasilica Croitoru Photo Agnus Dei

Vasilica Croitoru Photo Agnus Dei

Emisiunea Calea Adevarul si Viata cu Tudor Petan. Calea, Adevărul și Viata cu Vasilică Croitor cu tema RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI (partea 2/2) – despre supraviețuirea bisericii penticostale în vremea comunistă. Informații interesante pe care nu le-ați mai auzit până acum!

– ce l-a determinat pe Vasilica Croitor sa faca cercetari si sa scrie aceasta carte ?
– despre istoria miscarii penticostale in perioada comunismului
– instrumente ale persecutiei religioase: Departamentul pentru culte si Securitatea
– tehnici de control, persecutie, marginalizare, eliminare si compromitere lideri in perioada comunista
– forme ale rezistentei crestine, lideri care nu au facut compromisuri si au rezistat presiunilor si ofertelor de „colaborare”
– momente ratate de lideri religiosi, dupa revolutia din 89, pentru pocainta si restaurare relatii
– comentarii la „Raportul Tismaneanu” si semnificatia spirituala a declararii comunismului ca regim ilegal in Romania de catre presedintele Basescu
– lucruri care trebuiesc schimbate sau revizuite in biserica penticostala din Romania dupa iesirea din comunism
– nevoia de trecere de la program de biserica la relevanta in societate
– nevoia de reforma in 3 domenii in biserica penticostala: reforma morala, institutionala, spirituala
mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/

VIDEO by Alfa Omega TV

Interviu cu fiica lui David Wilkerson – Debbie Wilkerson la Credo TV

David Ray Wilkerson 19 mai 1931 – 27 aprilie 2011

Photo credit

Photo credit www.youtube.com

Trad. Blogul Agnus Dei – BIOGRAFIA lui DAVID WILKERSON:

David Ray Wilkerson 19 mai 1931 – 27 aprilie 2011
In tineretea sa, David Wilkerson a hotarat sa-si inchida televizorul (in mod permanent) si sa isi dedice viata in totalitate lui Dumnezeu. Nascut 19 mai, 1931 in orasul Hammond din statul Indiana, David Ray Wilkerson a fost al doilea copil a lui Ann si Kenneth Wilkerson. David a avut 2 frati si doua surori. Venind dintr-o lunga linie de evanghelisti, David Wilkerson isi va gasi propria chemare lca predicator in biserica, mai tarziu in viata. Dar chemarea nu s-a sfarsit acolo. La sfaturile tatalui sau si a bunicului, David Wilkerson isi gaseste o chemare aditionala pe strazile orasului New York, a Statelor Unite.

In 14 Iunie 1952 David Wilkerson se casatoreste cu Gwen Carosso. :a scurt timp, David Wilkerson accepta o pozitie ca pastor intr-o biserica micuta in orasul Philipsburg, Pennsylvania. In mijlocul unei vietii confortabile de predicator la tara, el a simtit o dorinta arzatoare pe care nu a putut-o linisti.

In 1958, dupa ce a citit un articol provocator in revista cea mai populara a vremii – Life magazine, provocarea Duhului Sfant a schimbat cursul vietii lui. El a decis sa mearga dupa cei care sunt atat de pierduti, ca le-ar trebui o interventie direct de la Dumnezeu ca sa le strapunga inima: gangurile orasului New York. Povara care a simtit-o pentru acei tineri pierduti s-a intensificat si din ea s-a nascut ‘Teen Challenge’, o slujire lla nivel national care sa ajute tineri cu adictii si dependente grele de care nu ar mai scapa. Programul implementat de David Wilkerson la Teen Challenge este recunoscut ca unul dintre cele mai efective programe de recuperare a dependentilor de droguri. Teen Challenge are 173 de programe rezidentiale si 241 centre de reabilitare in 77 natiuni. Rata de succes a recuperarii dependentilor de droguri este 86% si este recunoscuta de guvernul american. Astazi, multi dintre cei ce au graduat din aceste centre de reabilitare servesc la randul lor in aceste misiuni   ca lideri si  misionari.

Poveste primilor 5 ani ai lui David Wilkerson sunt povestiti in cartea ‘Crucea si Pumnalul’ carte scrisa in anul 1963. S-au vandut 15 milioane de carti in 30 de limbi diferite, iar filmul a fost distribuit in 1969. Filmul a fost vizionat de 50 de milioane de persoane, in 30 de diferite limbi, din 150 de tari:

Cartea in Limba Romana,

de David Wilkerson, 1963

 

View this document on Scribd

View this document on Scribd
In anul 1967, David Wilkerson a inceput cruciadele evanghelistice „David Wilkerson Youth Crusades”, o slujire  evanghelistica care viza tineretul. El a chemat tineri plictisiti, in pericol de a fi sedusi intr-un stil de viata care duce la robia drogurilor, alcoolului si a violentei.

.
La scurt timp, in 1971, David Wilkerson s-a mutat in statul Texas, unde a fondat organizatia „World Challenge Inc.”, care este sediul principal a tuturor organizatiilor care s-au nascut din chemarea care a avut-o David Wilkerson cu tineretul. World Challenge serveste cei mai saraci oameni ai lumii si comunica Evanghelia in mod efectiv, dar si in mod practic, prin cruciade unde vesteste Evanghelia si prin ajutorarea vaduvelor si a orfanilor.

In 1986, David Wilkerson se reintoarce in New York cu sotia sa Gwen pentru o evanghelizare. Mergand pe jos, pe strada 42nd Street, el a vazut depravarea orasului.  S-a intristat mult si a  inceput sa planga si sa se roage fierbinte. Din aceasta rugaciune mahnita s-a nascut o biserica in orasul New York- Biserica din Times Square. Biserica din Times Square sta la rascrucea lumii mondiale, ca o biserica care merge si cauta pe cei pierduti, pe cei dependenti de droguri, alcool, sex si pe cei care cauta adevarata fericire si implinire care sa gaseste doar in Isus Hristos cel inviat. Dupa multi ani ca si pastor la Biserica Times Square, el a simtit o noua povara dn partea lui Dumnezeu pentru pastori si sotiile lor.

David Wilkerson si fiul sau au  slujit si au predicat evanghelia in peste 40 de tari, chemand oamenii la redediare si o noua pasiune pentru Isus Hristos. La aniversarea a 50 de ani de slujire, David Wilkerson spune cu lacrimi in ochi: „La urma urmei, eu vreau sa fiu ca Isus. Vreau sa vad fata Lui. Si vreau sa se reflecteze El in viata mea. ‘Inima îmi zice din partea Ta: „Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut! ‘ (Psalmi 27:8) Acesta este raspunsul.”

Dupa 55 de ani de slujire in peste 50 de natiuni, acestea au fost cuvintele umile a lui David Wilkerson si l-a intrebat pe Domnul o intrebare simpla: „Doamne, ce vrei sa fac pentru Tine, in aceste clipe ale vietii mele? Cum sa ma folosesc cel mai bine de darul care Tu mi l-ai dat?” Si raspunsul lui Dumnezeu e atat de simplu si de tandru   , ca multele raspunsuri pe care David Wilkerson le-a primit de la Dumnezeu inainte, in cei 78 de ani ai vietii lui: „David, da-le sa manance saracilor.” Cu aceasta simpla prescriptie organizatia „Please share the bread” s-a infiintat (Va rugam, impartasiti painea). Pe langa faptul ca organizatia distribuie mancare, ea aduce si speranta prin evanghelizarea celor mai saraci oameni din lume.

David Wilkerson a plecat la Domnul in 27 Aprilie 2011. Charisma magazine, o revista crestina a raportat trecerea lui David Wilkerson astfel:

wilkerson_davidDavid Wilkerson, founder of World Challenge Ministries, was killed April 27 in a car accident in east Texas. Wilkerson was well-known for his best-selling book,The Cross and the Switchblade, in which he told how he pioneered a minstry to gang members and drug addicts in New York City in 1958. Soon after, he founded Teen Challenge, today a worldwide ministry reaching people with life-controlling habits. Wilkerson, who was 79, was buried during a private ceremony in Tyler, Texas, on May 2. For an online tribute to Wilkerson that includes photos, videos and memories of his 50-plus years of ministry, visit wilkerson.charismamag.com.

Scrie Vasilica Croitor intr-un articol: Vestea morții lui David Wilkerson a făcut înconjurul lumii cu o viteză uimitoare. În câteva ore de la publicarea știrii pe situl Charisma, serverele au căzut din pricina unui trafic record în istoria sitului. Ceva m-a mișcat în mod special în relatarea inițială pe care a făcut-o Steve Strang. Iată cum explica editorul atenția acordată de lumea întreagă:

Aceasta s-a întâmplat fiindcă David Wilkerson […] a fost un model de integritate și și-a încheiat lucrarea bine, într-o vreme în care unii teleevangheliști sunt surprinși de fotografi în țări străine cu alte femei, alții sunt dați în vileag pentru activități homosexuale secrete, în timp ce critică public obiectivele homosexualilor. Wilkerson a fost o întruchipare a virtuții, iar influența sa a fost imensă.

Vezi pagina de predici

DAVID WILKERSON AICI

Fa click pe poza

Photo credit Agnus Dei. Fa click pentru PAGINA de PREDICI David Wilkerson

Andrew Fuller 8th Annual Conference 2014 „Whitefield and the Great Awakening” at Southern Baptist Seminary

PHOTO Credit www.sbts.edu

„George Whitefield and the Wesleys” by Stephen Nichols

Andrew Fuller Conference 2014: Session 3 – „George Whitefield and the Wesleys” by Stephen Nichols from Southern Seminary on Vimeo.

„The Spirituality of George Whitefield” by Bruce Hindmarsh

„George Whitefield: The Accidental Revolutionary” by Bruce Hindmarsh

Andrew Fuller Conference 2014: Session 6 – „George Whitefield: The Accidental Revolutionary” by Bruce Hindmarsh from Southern Seminary on Vimeo.

Here are all of the VIDEO links from this conference:

„The Hymnody of the Great Awakening”

by Esther Crookshank

Andrew Fuller Conference 2014: Session 8 – „The Hymnody of the Great Awakening” by Esther Crookshank from Southern Seminary on Vimeo.

Simpozion ITP: 90 de ani de la apariția Bibliei în traducerea D. Cornilescu 12 Noiembrie 2014

Evenimente dedicate Bibliei în traducerea Cornilescu

În luna noiembrie vor avea loc două evenimente dedicate Bibliei Cornilescu. Primul va avea loc pe 12 nov. la Institutul Teologic Penticostal.

Al doilea eveniment se va desfășura în 18 nov., la Sala Dalles (pentru detalii vezi aici).

Ambele manifestări științifice vor cuprinde prezentarea volumului Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri românești a Sfintei Scripturi, de Lector univ. dr. Emanuel Conțac.

12 noiembrie 2014

Institutul Teologic Penticostal din București organizează în data de 12 noiembrie 2014, începând cu ora 18,00, simpozionul: 90 de ani de la publicarea Bibliei în traducerea D. Cornilescu.

Photo Wikipedia

Simpozionul va fi urmat și de lansarea volumului Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri românești a Sfintei Scripturi, publicat de Lector univ. dr. Emanuel Conțac, care cuprinde un studiu istoric amplu despre realizarea traducerii Cornilescu a Bibliei și corespondența prilejuită de apariția acestei traduceri evanghelice a Bibliei

Evenimentul se va desfășura în Amfiteatrul ITPB și va avea următorul program:

18,00-20,00 Simpozion
20,00-20,30 Lansare de carte
Vă așteptă cu drag!

Articole de interes:

  1. Dumitru Cornilescu predica audio din Monte Carlo, 1970-75 (si o scurta biografie)

  2. Simpozionul video– Dumitru Cornilescu cu Iosif Ton, Petru Hututui, Timotei Mitrofan si Daniel Cuculea
  3. Cum M-am Intors la Dumnezeu, marturie scrisa de Dumitru Cornilescu – traducatorul Bibliei in Limba Romana
  4. Viata si Lucrarea lui Dumitru Cornilescu (carte online) via Cristianet
  5. Din viata si lucrarea lui Teodor Popescu (Crestin dupa Evanghelie si prietenul lui Dumitru Cornilescu)

Cine a fost Dumitru Cornilescu

Dumitru Cornilescu (n. 4 aprilie 1891, comuna Slașoma, județul Mehedinți – d. 1975, Elveția) a fost ierodiacon și autor al unei traduceri în limba română a Bibliei, publicată în 1921, traducere care este în prezent cea mai răspândită traducere în rândul confesiunilor protestante (inclusiv cele neoprotestante). Această traducere nu este însă aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, deoarece Cornilescu a părăsit Biserica Ortodoxă, fiind unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice Române. Notorietatea acestei versiuni, foarte apreciată, se explică prin numărul mare de reeditări (în 1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005).

În urma unor puternice divergențe doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfătuit de însuși Patriarhul Miron Cristea să plece pentru o vreme din România, motiv pentru care s-a mutat în Elveția, unde a și decedat în anul 1975.

Studii – Dumitru Cornilescu a fost admis la Seminarul Central în 1904. A fost coleg, între alții, cu Ion Dobre, care ulterior avea să-și ia numele Nichifor Crainic. După absolvirea seminarului a devenit student al Facultății de Teologie din București. În toată această perioadă s-a remarcat deja ca traducător, fiind considerat de arhimandritul Iuliu Scriban (redactorul-șef al revistei Biserica Ortodoxă Română), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect” („Cărți și reviste” în BOR, dec. 1921, p. 239), sau „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.” („Studiul pastoralei în biserica românească” în Revista teologică, anul XII, ian.-martie 1922, nr. 1-3, p. 15).

Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Wikipedia

Traducător al Bibliei – Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani, a fost începută de Cornilescu în înțelegere cu principesa Ralu Callimachi, cea care a finanțat tipărirea Noului Testament în 1920 și a Bibliei în 1921. Principesa, născută la Nisa pe 22 septembrie 1867, era fiica cea mai mare a lui Teodor și Zenaida Callimachi.

În perioada când și-a început Cornilescu activitatea, Biblia fusese tradusă și tipărită în numeroase rânduri de Societatea Biblică Britanică (prima ediție integrală 1871, revizuită și republicată în 1873 și 1874, 1905, 1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod a fost tipărită în 1914. Textul acesteia reprezenta revizuirea Bibliei de la Buzău (1854-1856) tipărit de episcopul Filotei.

Activitatea de traducător a lui Cornilescu a început de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum” (după o scriere a pastorului elvețian Frank Thomas, 1862-1928), în Păstorul ortodox, IX (1910), 12.

Cornilescu obișnuia să traducă broșuri de teologie evanghelică încă din anii de seminar. Catalogul Bibiliotecii Academiei Române conține circa 40 de broșuri traduse de el în perioada 1922-1925.

Imboldul traducerii este sintetizat în întrebarea pe care și-a pus-o: „Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei, iar eu nu pot înțelege ce este scris acolo, cum va înțelege oare poporul?”.

Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani, a fost începută de Cornilescu din cauza dificultății limbajului utilizat de traducerile Bibliei existente în acea vreme.

SURSA – Wikipedia.ro

Dumitru Cornilescu (English)

Dumitru Cornilescu (4 April 1891 – 1975) was a Romanian archdeacon who wrote a popular translation of the Bible into Romanian, published in 1921. He became a Romanian Orthodox, then a Protestant priest. Cornilescu’s translation is the most popular version of the Bible among Romanian Protestants.

Cornilescu was born in Slașoma, Mehedinți County, the son of a teacher. Both his grandfathers were Orthodox priests. He studied at the Central Seminary from 1904, quickly becoming noted for his scholarly diligence.[1] He felt that existing Romanian versions of the Bible, notably the Bucharest Bible of 1688, were written in an archaic form of the language and that a modern version was badly needed. He began working on a new translation in 1916. His version of the Psalms appeared in 1920, followed by the New Testament in 1921, and, later in the same year, the full Bible. A revised edition was published in 1924.

Controversies

Initially the Bible was widely circulated, but by 1924 a number of objections had been raised by Orthodox priests and theologians. For example the Greek word „presbyteroi” was translated literally as „prezbiteri” („elders”) and not „preoți” („priests”), a decision that was seen as a threat to the Orthodox belief in apostolic succession. Cornilescu’s translation was not approved by the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church. By the early 30s, its huge success led the religious authorities to try to stop its dissemination in rural areas. To this end, they appealed to Gheorghe Mironescu, the Minister of the Interior, who in 1933 prohibited the Bible’s distribution in Romanian villages.

The controversy prompted the creation of an approved Orthodox version, translated by Vasile Radu and Grigorie Pișculescu, published in 1938 (revised 1968 and 1975). Because of the opposition, Cornilescu left the Orthodox Church. Along with Tudor Popescu (a former priest at the Cuibul cu barză Church), he founded the Evangelical Church of Romania.[5] His translation became the standard Protestant version in Romania. The popularity of this version is evidenced by the large number of reprints: 1931, 1942, 1946 etc., with a revised version in 1989, followed by many new editions (in 1990, 1996, 2000, 2002, 2005 etc).

Later life

Following the strong doctrinal differences between Cornilescu and other theologians of the time, and the emergence of the ultra-orthodox and fascist Iron Guard, Cornilescu was advised by Patriarch Miron Cristea to leave Romania for a period, which he did. He moved to Switzerland, settling in Montreux. The war and the post-war Communist take over of Romania gave him no incentive to return. He died in Switzerland in 1975.

Cine este rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea?

Inainte de-a prezenta cateva date biografice despre Corneliu C. Simut, rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea, va invitam sa ascultati o predica tinuta de acesta la biserica baptista „Betel” din Medias:

VIDEO by fericitzi

Iată cum era prezentat Corneliu Simuţ, în 2010, în revista Oglindanet:

“Corneliu Simuţ este conferenţiar în teologie dogmatică şi istorică la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Emanuel, Oradea. După finalizarea studiilor de teologie la Universitatea Emanuel, în 1998, a continuat cercetarea teologică în străinătate obţinând două doctorate de specialitate. Astfel, în 2003 obţine titlul de doctor în teologie la Facultatea de Istorie, Teologie şi Filozofie a Universităţii din Aberdeen, Scoţia, UK, iar în 2005 primeşte doctoratul în teologie la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tilburg, Olanda. Autor a nouă cărţi, dintre care cinci publicate la edituri internaţionale prestigioase, Corneliu Simuţ este unul dintre cei mai profilaţi teologi evanghelici din România.” Sursa – http://oglindanet.ro/nimeni-pe-lumea-asta-nu-se-naste-crestin-cu-totii-ne-nastem-oameni-pacatosi/

Corneliu C. Simut s-a nascut in Oradea, la data de 29 octombrie, 1975.

http://corneliusimut.wordpress.com/

Fr. Simut este casatorit cu Conf. Univ. Dr. Ramona Simut, sefa departamentului de presa din cadrul aceleiasi institutii.

http://ramonasimut.wordpress.com/

Cu toate ca nu este omul caruia ii place sa iasa in evidenta si nu este un colectionar de titluri universitare, valoarea profesionala si academica a fratelui Corneliu Simut transpare atat din cartile de specialitate pe care le-a scris (si pe care va lasam pe dvs sa le descoperiti pe blogul sau personal) cat si din CV-ul sau, din care redam o parte aici, in limba engleza:

Corneliu SimutACADEMIC TRAINING
1. Bachelor of Theology, BTh in Pastoral Theology (University of Bucharest, Romania, 1998, a graduate of the Faculty of Theology within Emanuel University of Oradea, formerly Emanuel Bible Institute of Oradea, 1998).
2. Doctor of Philosophy, PhD in Church History (School of Arts and Theology, Faculty of History, Theology, and Philosophy, Department of Divinity with Religious Studies, King’s College, University of Aberdeen, Scotland, United Kingdom, 2003), under the supervision of Dr. Carl R. Trueman and Dr. Nicholas J. Thompson.
3. Doctor of Theology, ThD in Dogmatic Theology (Department of Religious Studies, Tilburg School of Humanities, University of Tilburg, formerly the Roman-Catholic Faculty of Theology in Tilburg, Netherlands, 2005), under the supervision of Prof. Dr. Nico F. M. Schreurs.
4. Habilitated Doctor of Theology (Habilitation), Dr. Habil. in Dogmatic Theology (Reformed Theological University of Debrecen, Hungary, 2012), under the supervision of Prof. Dr. Habil. Botond Gaál, PhD, DSc.
5. Doctor of Divinity, DD (by publications) in Systematic Theology (Faculty of Theology, Department of Dogmatic Theology and Christian Ethics, University of Pretoria, South Africa, 2014), under the supervision of Prof. Dr. Johan Buitendag.

http://www.orizontului.info/ (O)

În data de 24 ianuarie 2012, prof.univ.dr. Corneliu Simuţ a fost ales rector al Universităţii „Emanuel” din Oradea. Potrivit reprezentanţilor instituţiei de învăţământ superior, Simuţ a fost validat rector de către Senat şi se aşteaptă confirmarea lui în funcţie de către ministrul Educaţiei şi Cercetării. Potrivit propriului C.V., Simuţ este profesor de Teologie dogmatică şi Istoria bisericii, editor al revistei „Perichoresis” şi Director al Centrului de Cercetare al Universităţii Emanuel.

Corneliu Simuţ şi-a obţinut licenţa în teologie la Universitatea din Bucureşti şi are două titluri de doctor: primul în istoria bisericii la Universitatea din Aberdeen, Scoţia (PhD, 2003), iar cel de-al doilea în teologie dogmatică la Universitatea din Tilburg, Olanda (ThD, 2005).
Este autor a opt cărţi de specialitate, dintre care patru publicate în limba engleză la prestigioase edituri internaţionale (Ashgate, Walter de Gruyter, Peter Lang şi Palgrave Macmillan).
Pe lângă activitatea editorială, profesorală şi de cercetare, a tradus numeroase cărţi, a publicat peste treizeci de articole în reviste de specialitate şi participă frecvent la conferinţe academice în Uniunea Europeană. (Sursa – http://www.pasi.ro/)

Photo credit Andrei Jitareanu via danutm.wordpress.com

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (English)

Emanuel University is a private university based in Oradea, Romania.

Institution web page – http://www.emanuel.ro
Address: Bulevardul Dacia, Oradea, Romania
Founded: 1989   

The roots of Emanuel University were planted in 1986, when Emanuel Baptist Church of Oradea, formerly known as the Second Baptist Church of Oradea, initiated an underground Bible institute to train the upcoming pastors and missionaries of the Communist Romania.

Today, Emanuel University of Oradea is the only government accredited evangelical Christian university in Europe. It is functioning under the spiritual authority of the Emanuel Baptist Church of Oradea, and under the academic authority of the Romanian Department of Education by the accreditation it was granted.

Emanuel Baptist Church of Oradea is a Baptist church located in Oradea, Romania. Completed in 1993, it is the largest Baptist church in Romania and the second-largest in Europe.

Sursa – Wikipedia

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (Romana)

Rădăcinile Universității „Emanuel” au fost sădite în 1986, când Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, fosta Biserică Baptistă Numărul 2, a început un institut biblic în secret cu scopul de a pregăti viitorii pastori și misionari din România comunistă. În 1989, după căderea regimului comunist, școala, numită pe atunci Școala Prorocilor, a devenit seminar teologic evanghelic. Viziunea universității a fost încă de la începutul anilor 90 o slujire creștină integrată la orice nivel al societății.

Capela Universităţii Emanuel (Wikipedia)

Din punct de vedere academic Universitatea „Emanuel” din Oradea este integrată în sistemul național de învățământ sub autoritatea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului din România, prin acreditarea acordată.

Facultăți

  • Teologie Pastorială
  • Management
  • Pedagogie Muzicală
  • Asistență Socială
  • Limbă și Literatură

Sursa – Wikipedia

Azi e Ziua Reformei 31 Octombrie 1517 – Filme si Biografia lui Martin Luter

O scurta biografie de la ViataVesnica.ro (Photos de la wikipedia)

Preot şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.
Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică, dar din cauza rezistenţei de care a dat dovadă, Biserica a fost împărţită în structura actuală.
Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după naşterea lui Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl, Hans, a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther şi-a luat doctoratul în teologie în 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la prestigioasa Universitate Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.
Martin Luther

Credinţa a lui Martin Luther l-a facut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, a vândut credincioşilor indulgenţe. Prin vânzaresa de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti, anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greşeşte.

În 1521, papa, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorinţa papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel aflat în apropiere de Eisenach. Lui Luther i-a pus pseudonimul cavalerul George. Pe durata şederii sale în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.

Preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franţa, aşa că în cele din urmă Luther şi-a putut permite să revină la catedra din Wittenberg. Încercările sale de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 numeroşi ţărani din Germania s-au folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanşarea unei revolte ţărăneşti.

În 1525, Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriţă Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al impunerii celibatului preoţesc. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând Reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546 în Eisleben, oraşul în care se născuse.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenţia lui însă nu a fost crearea unei Biserici noi, alternative, ci înnoirea întregii Biserici Universale.

(Filmul vechi, subtitrat in L. Romana nu se mai gaseste pe youtube)

 

Martin Luther

VIDEO by Jake Bishop

PBS Reluctant Revolutionary

Part 2

Black and White documentary

(Nota ed. missing filmul subtitrat, si VIDEO by deekay120278)

How the Protestant Reformation Influenced Western Civilization

This short video shows how Martin Luther and the Protestant Reformation influenced and revolutionized Western Civizilation.

2. Cum s-a nascut cantarea „Multa binecuvantare” de Ioan Chismorie

Photo credit coryparris.com

St. Claire Chismorie: Multe dintre cantarile care s-au cantat in seara aceasta sunt postate pe Youtube, le gasiti pe internet. Acolo, mai gasiti tot felul de comentarii. De ex. „Oile Mele”, cantarea tatalui meu este cantata si de fratii nostri ortodocsi. Daca intrati acolo, veti vedea ca „Oile Mele” a avut peste 105.000 de hituri in doi ani de zile, cantata de un preot. „Multe daruri minunate”, care au cantat-o fratii de aici e cantata de multi ortodocsi si postate pe Youtube. Inainte de-a trece sa citesc istoria unei cantari care a fost compusa si care as fi dorit mult sa o aud in seara asta, vreau sa spun ca la comentariile pe youtube scrie un frate: „Foarte frumoase cantari. Cred ca Chismorie, cand a compus aceste cantari, a vazut corurile de ingeri  si a fost inspirat numai de Duhul lui Dumnezeu.” Scrie: „Verdi nostru, al Romanilor!”

Cantarea despre care v-am spus ca as fii vrut s-o ascult in seara aceasta este „Multa binecuvantare”. S-a cantat mult, cred, si in biserica dvs. si  si am auzit-o postata pe youtube si de fratii din Australia, din Perth. Vreau sa citesc ce am scris pentru noua carte de cantari care cu ajutorul Domnului o sa o publicam.

In toamna anului 1956, dupa culesul porumbului, a viei, dupa batutul nucilor, aratul ogorului si punerea la adapost pentru iarna a celorlalte alimente, familia noastra se pregatea pentru venirea pe lume unui nou nascut, al treilea, in urma celor doi baieti. In clipele de ragaz, seara, la lumina lampei cu petrol, Onica citea sotiei sale Maria din cartea Coliba Unchiului Tom. Fascinat de personajul St. Claire, viitorii parinti decid ca noul venit in lume sa poarte acest prenume in lume. Am avut harul sa ma nasc intr-o familie bineucvantata. Eram al treilea baiat, ca in urma mea mai venise o sora. La binecuvantarea mea a fost mare sarbatoare  la biserica baptista din sat.

Photo credit www.flickr.com

Atunci, de bucurie, tatal meu a compus cantarea „Multa binecuvantare peste acest copil sa dai”. Cantare, care pentru mine a fost calauza, imbarbatare, putere si izbanda in viata. Chiar si atunci cand am ajuns la malul disperarii, ramas singur si fara adapost imi reaminteam cu drag de refrenul cantarii care spune:

O Doamne Sfant, ce esti in ceruri
Tu, mana sfanta sa-Ti intinzi
Si cand vin ispite grele
Tu, in brate sa-l cuprinzi.

A fost si este un mottou pentru mine dintotdeauna. A fost si ramane pentru mine, cantarea care nu m-a lasat sa cad si mi-a indreptat intotdeauna privirile si gandurile spre Dumnezeu, ajutorul si rascumparatorul nostru. Asa a fost compusa cantarea frumoasa „Multa binecuvantare”, mult cantata de-alungul anilor in bisericile baptiste si penticostale, la binecuvantari si la nunti, cu mici modificari.

As vrea sa va povestesc o istorie a vietii mele, care m-a imbarbatat cel mai mult. Si, cand m-a imbarbatat cel mai mult aceasta cantare? In anii ’80 lucram la uzina de vagoane la sectorul 2 cu fratele Ghita Rivis, tot de la biserica de la dvs. Eram colegi. Visul meu era sa merg in America, cum mai multi bujacani de aici au fost si au plecat. Am visat nopti la rand ca reusesc sa fug. Niciodata n-am visat ca am fost prins. Si am avut harul sa lucrez la uzina de vagoane si am tot visat cum pot sa ma ascund intr-un vagon, sa pot sa plec din tara, din regimul comunist. Faceam niste vagoane de Egipt si am gasit un loc ascuns acolo in pereti.

Si pe 4 iulie 1981, eu cu un prieten care e in Germania, am hotarat sa plecam. Am plecat la Constanta. Norocul a fost ca vaporul a venit chiar atunci. Am incercat sa ne inchidem- 30 de vagoane pe un vapor si in ultimele 4 vagoane, noi ne-am strecurat sa intram. AM deschis tabla usilor frontale din capat si era un perete foarte ingust. Am stat de duminica de la 5 pana Luni seara la 7, am iesit de-acolo. Am iesit din perete si am intrat in vagon (dupa ce pusese vagoanele pe vapor), cu gandul sa ajungem in Egipt. N-am avut apa, n-am avut mancare; atata am avut, pentru o mancare. Am intrat foarte greu in port. Era pazit. Granicerii erau cu cainii acolo. Dumnezeu a facut asa, ca a fosts alaturi de noi, ca ne-a pazit.

Cand am iesit din ascunzatoarea noastra din vagon erau puse 10 vagoane alaturi, pe vapor. Noi eram chiar la mijloc. Cand am iesit de-acolo, ca am iesit primul, ca sa deschid usa, sa intru in vagon, pe tamponul vagonului nostru era o franghie care era facuta sul si era pusa pe tampon. O franghie pe care am legat-o si ne-am dat jos pana la apa. Vaporul e asa de inalt, era cat un bloc cu 3 etaje. Eu n-am stiut sa inot si nu stiu nici acuma, fratilor. Am zis: „Sarim in mare.” Planul a fost sa sarim in mare, in Istanbul. Am ajuns noaptea la 3 acolo, colegul meu nu avea curaj sa sara. Eu eram agatat in franghie, cu picioarele pe tampon. Stateam acolo, iar el facea cu lanterna la salupa care patrola vaporul. Nu ne-a bagat nimeni in seama. A trebuit sa ma traga sus. M-a tras sus.

Eram foarte dezamagit, de ce n-a vrut sa sara, ca el vroia sa-si vada copilul.. M-am culcat pe portbagaj lunea la amiaz. Eu am dormit, el citea pe Biblie, ca aveam Biblia la mine. Pe la 10 m-am trezit. Zice: „Bai, citesc despre David. Cate batalii a avut si cate a castigat.”

Zic: „Da, ca a avut curaj. A fost curajos, nu ca tine.” Eu am fost un om de actiune, acuma nu mai sunt ca am imbatranit si eu si mi-a placut intotdeauna. Americanul are o vorba, zice: „High risk, high glory. No risk, no glory.” „Mare risc, mare glorie. Nu risti, nu glorie.” Eu am fost un mare aventurier, fratilor, dar alaturi de Domnul. Ap. Pavel spune: Pot totul in Hristos, care ma intareste.” Si vreau sa spun tinerilor aici ca am fost si eu tanar, dar El m-a izbavit si m-a ajutat. Psalmistul David spune: „De n-ar fi fost Domnul de partea noastra, sa spuna Israel acum, ne-ar fi inghitit valurile. Asa pot sa spun si eu, ca Domnul a fost de partea mea.

Eram pe portbagaj si dormeam. Pe la doua m-am trezit foarte dezamagit. El citea pe Biblie. Mancare nu mai aveam, apa n-am mai avut. A trebuit ca noaptea sa iesim de sub vagoane, sa mergem pe sub vagoane, sa intram pe puntea vaporului si sa furam apa, ca n-am mai avut apa. Am umplut sticla de apa si am venit inapoi. Si asa am stat. „Pana joi rezistam,” asa spunea el, „pana ajungem in Alexandria.” Cand auzeam.. M-am culcat inapoi. La ora 2 am visat cum cu franghia aia am facut un salt pana pe uscat. El trebuia sa-mi duca mie un colac de salvare, mi-a dus un cauciuc de bicicleta si un colac de copil mic. I-am zis: „Tu crezi ca asta ma tine pe mine sa sar in apa?

M-am trezit la ora 2, dupa portbagaj. M-am dus la celalalt capat al vagonului, am deschis usa si am vazut tarmul. Mi s-a parut aproape, dar era la 2 km. tarmul de mine. Am luat franghia, am legat-o si mi-am dat drumul jos spre apa. Franghia nu ajunsese pana la apa, dar am scos ce era in vagon, niste cauciucuri legate impreuna. Cand trageam de la jumatatea in jos, tot se lungea cu mine in jos. Cand am ajuns la apa, am dat din maini si am vazut ca vaporul era plecat deja. Tot echipajul se uita la noi, eu eram jos, el isis dadea drumul pe sfoara. Venise 3 vapoare spre noi. Ii strig eu la colegul meu: „Tony, nu mergem catre ei, mergem la tarm.” Era un vapor mic, vaporul turcesc si vaporul din Danemarca cu care am plecat noi.

Dupa jumate de ora, tot: „Help, help,” strigam eu, cu camera pe mine, cu cauciucu, colacul. Au venit niste pescari si ne-au cules din apa. Am ajuns in Cenaca, in Turcia, numai cu slipul pe mine si eu si colegul meu. N-am avut o haina, absolut nimic, nici un ban, nici un ID (buletin). Am fost gol si sarac, cum spune psalmistul David. Am ajuns in Istanbul, vorbesc cu fratele Andra si-mi spune: „Vino aici.” Imi facusera dosar pentru Australia, am vrut sa schimb. Nu se poate. Tot fugisera din Istanbul in Atena multi colegi de-acolo, tot cate 3, 4. Si ne trimitea scrisoare: „Veniti aici ca se poate lucra, sunteti liberi.”

Vazand presiunea care se punea pe mine de acolo- Fratele Galis, Fratele Alexa Popovici, Andra: „Vino, vino aici,” m-am tot rugat Domnului: „Doamne, ajuta-ma sa plec. Vreau sa plec.M-ai adus pana aici, ajuta-ma sa plec mai departe.” Am iesit din parcul in fata campului. Dupa ce m-am rugat dimineata, am dat cu banul si de 3 ori banul a cazut ca reusesc la drum. „Dar, Doamne, 200 km trebuie sa ma duc pana la granita intre Grecia si Turcia, sa trec un riu care era ca Muresul.” Problema era: cum sa inot? Nu stiam sa inot, mi-era frica. M-am dus intr-un magazin de sport si mi-am cumparat din nou un colac care era c ao rata, avea in spate cap de rata. S-a uitat ala la mine, dupa 4 luni e stat in Istanbul am hotarat sa plec in Grecia fiindca imi schimba dosarul pentru America.

Am luat autobuzul frumos. M-am urcat in autobuz, aveam o legitimatie numai pentru Istanbul. Unde si unde, militarii opreau pe toate persoanele si intrebau de legitimatie. Ma tot rugam in autobus: „Doamne, sa nu vina militarii sa ma intrebe.” Se vedea ca nu-s turc, eram mai alb ca ei la fata. Si tot ma rugam, ma rugam, 250km de la ora 12, am ajuns la frontiera cu Grecia pe la ora 5 seara. Nu gaseam riul; stiam ca trebuie sa merg vreo 7 kn sa dau de riu. Ma tot uitam. Umblam prin mlastini, prin porumb, nu gaseam unde-i frontiera. Nu stiam. Cand ridic odata ochii, vad ca trec soldatii turci. Am intrat sub un ascunzis si i-am lasat sa treaca. Am luat-o invers si m-am tot rugat Domnului. Aveam o plasa la mine si rata la mine, care era impachetata.

1 St Claire Chismorie bis Gloria Bujac 2014

Photo credit Biserica Gloria video – Saint Claire Chismorie, fiul pentru care a fost compusa cantarea „Multa Binecuvantare” de Ioan Chismorie.

Ma tot rugam: „Doamne, ajuta-ma. Doamne, nu ma lasa. M-ai ajutat pana aici. Doamne, nu ma lasa, nu ma lasa.” Cand ridic ochii si vad la un moment dat riul. Cand am vazut cat e riul, m-a lasat genunchii. Am ezitat, dupa care am luat rata, am umflat-o, am tras-o pe mine si am sarit in apa. Inotand, asa cum nu stiu nici acuma, la un moment dat, cand am ajuns la jumatatea riului, am auzit turcii ca au strigat dupa mine. M-am intors spre ei si am zis: „Nu sunt turc, nu vorbesc turceste.”

Atunci mi-am adus aminte de cantarea „O Doamne sfant ce esti in ceruri, Tu mana sfanta sa-ti intinzi. Si cand vin ispite grele…” Am simti, fratilor, cum de la jumatatea riului Domnul m-a impins pe partea grecilor. M-am pus in genunchi cand am ajuns dincolo si m-am rugat si i-am multumit lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care mi l-a dat. Cum am spus, aceasta cantare a fost pentru mine imbarbatare si tarie in viata.

MULTA BINECUVANTARE – IOAN CHISMORIE

– Corul Bis. Bapt. Cleveland – dir.Titus Chira

VIDEO by Nicu Neamt

Ati stiut ça tôt Ioan Chismorie a scris: TINERETE, FLORI ALBASTRE

VIDEO by Maslinu -Cluj

VEZI si

Previous Older Entries Next Newer Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 6,811 alți urmăritori