VIDEO – Cea de-a 3-a Ediţie – Festivalul de muzică religioasă corală Ioan Chișmorie la Biserica Penticostală ”Gloria” Bujac, Arad 11 octombrie 2014

VEZI BIOGRAFIA lui Ioan Chișmorie, scrisa de fiul sau St. Clair, aici

Cantari de Ioan Chismorie (originar din Maderat, jud. Arad). Prezinta fiul lui Ioan Chismorie – Saint Claire Chismorie si Moise Ardelean, Pastor Biserica Gloria Bujac, Arad.

Ioan Chismorie, nascut 29 ianuarie 1904 – d. 25 aprilie 1973

Programul din 11 octombrie 2014 la Biserica Gloria Arad-Bujac:

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

  1. Introducere de Program – Moise Ardelean, Pastorul Bisericii Penticostale Gloria (Bujac) Arad face introducerea evenimentului
  2. min. 35 – Corul Bisericii Călacea, Bihor
  3. min. 49 – Corul Bisericii Baptiste Maranata Arad
  4. min. 69 – Corul Bisericii Baptiste din Pâncota
  5. min. 83 – Mesaj fiul fratelui Ioan Chișmorie – Saint Claire Chișmorie
  6. min. 95 – Corul Bisericii Baptiste Renașterea Arad
  7. min. 104:30  – Cuvant Nelu Redis – recunoscut dirijor de cor din Arad a venit in locul Corului Bisericii Baptiste Speranta Arad, care va repeta acest program Duminica la Biserica Speranta. Urmareste aici, LIVE – http://www.speranta.net/multimedia/live
  8. min. 118:00 – Corul Bisericii Penticostale Gloria-Bujac Arad – Cate Daruri Minunate si Aud un cor de mii de pasarele
  9. min  130:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – “Isus iubit, venim cu dor”(Slavit sa fii o Doamne),
  10. min 148:00 Corurile  reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – “Tristul Pastor.”
  11. min 170:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – “Cobori la noi, o Duhule Sfinte”

Fa click aici pe poza pentru program, durata = 3 ore –

Ioan Chismorie muzica corala Biserica Gloria Bujac 2014

Saint Claire Chișmorie :

Pace si bucurie, fratilor din Arad, Aradenilor si tuturor celorlalti care ati venit in seara asta sa va bucurati  cu noi la aceasta festivitate. In primul rand, as vrea sa felicit biserica gazda pentru frumosul locas de rugaciune care l-ati realizat si care l-ati facut. Multi dintre cei din Statele Unite ar dori sa  aiba asa o biserica cum aveti voi. Legaturile cu biserica din Bujac dureaza de multi ani inainte. Cand eram in anii ’70, il aveam ca coleg de liceu aici pe fratele Andra Aurel, pe fratele Ardelean, fratele lui fratele Moise Ardelean, fugeam seara de la serat si veneam la biserica. Anii au trecut, am plecat in State. Toti suntem acolo. Dar pentru mine, cat si pentru familia Chismorie si pentru Maderatanii mei de-aicea este o cinste si-o onoare ca-n seara aceasta sa putem sa luam parte la o asa festivitate.

Cand am intrat in biserica m-am pus in genunchi si am multumit Domnului pentru voi toti care in seara aceasta sunteti  prezenti aicea si care din dragoste pentru lucrarea Domnului si pentru compozitiile lui Chismorie ati venit sa ne bucuram in seara asta impreuna. As vrea sa aduc un cuvant de multumire, in primul rand, orchestrantilor, celor care au organizat si initiat acest festival sau sa spunem asa: concert muzical. Dupa cate am notat, acesta este al treilea eveniment ca acesta. Primul a avut loc in 2004 cand s-a implinit 100 de ani de la nastere, in Chicago, la Biserica Baptista pastorita de fratele Valentin Popovici. Si orchestrantii au fost fratele Laurean Popovici si fratele Florea Burca care a venit din Florida la noi in Chicago si a fost o seara de neuitat, un festival frumos. Al doilea a avut loc, asa cum a spus fratele Moise, in parcul din Maderat si acesta este al treilea concert muzical de genul acesta. Nu as vrea ca in seara aceasta sa creada cineva ca am facut, s-a initiat aceasta seara de concert muzical pentru a lauda numele nimanui. Numele Domnului sa fie laudat in totul. Amin.

Nu sunt nici predicator, nu sunt nici muzicant. Am fost al treilea baiat in familia Chismorie, cel mai mic dintre copii. In urma noastra a venit o sora. Si poate cand traia tatal meu, nu s-a gandit vreodata ca eu o sa fiu cel care o sa pot sa duc la capat lucrarea care a inceput-o el. Prin harul, ajutorul si mila Domnului am aici cartea Cantarile Armoniei, 99.9% e terminata. Chiar cand am plecat inainte, Marti am plecat din Chicago, m-am intalnit cu d-na de la tipografie de-acolo si a venit si ultimele retusari mai trebuiau si sper ca in doua, trei luni sa poata sa iasa de sub tipar mult dorita carte de cantari a lui taica-meu.

Prima editie a aparut in 1933 cand tatal meu avea 29 de ani. A venit vremea comunista, a tot incercat sa tipareasca cartea. N-a mai putut. Intre timp a tot compus, a tot compus, a inceput razboiul. Anii de razboi  a fost o periaoda grea pentru el, fiind ajuns pana in Crimea, la Odessa. Si si razboiul a fost un cadru in care el nu a incercat sa compuna. Acolo a compus cantarile, pe front. A compus cantarile: “Spre Tine, Doamne, prin nori de fum, prin guri de foc..” asta a fost compusa la Sevastopol. Sau: “Mare-i Domnul”… toate cantarile compuse in clipele de durere si de incercare a vietii lui.

Mi-aduc aminte ca eram mic, 16 ani am avut cand tatal meu a fost chemat acasa de Domnul. Si in lucrarea aceasta pe care am facut-o cu cantarile, adunand toate cantarile, am incercat sa le adun si multe le-am pierdut. Multe, n-am mai avut acces la ele. Visez de-atatea ori noaptea si zic: “Tati, ce bine ca te intalnesc. Cand ai facut cantarea asta? Cum ai facut-o?”
Si cand ma trezesc si vad ca-i numai un vis, asa dezamagit sunt.
Maica-mea ducea tot greul familiei in casa la noi. El tot timpul scria.
“Da, mai Ionica,” zicea, “vino afara, uita cata treaba avem.”
“Draga, lasa sa scriu. Nu vezi cum schimba astia cantarile? Cine stie cum s-or canta cantarile peste 30-40 de ani,” zicea el.
“Cobori, cobori” a fost scrisa in 1933. Pe atunci, tatal meu avea 27 de ani si a compus o cantare, care imnul, cununa compozitiilor lui, cantare care se canta si dupa 80 de ani. Si poate o sa se mai cante 20 de ani. Cine stie, Domnul stie cat o sa se mai cante, daca nu se schimba muzica mai tare de cum e acuma.

Mi-aduc aminte din povestirile pe care imi spunea mama si cum zic, am avut 16 ani cand taica-meu a fost chemat acasa. In anul 1951, tata a luat-o pe mama si a dus-o la Sinaia, sa-i arate Castelul Peles. Si plimbanduse prin parcul din fata castelului, vede o fanfara militara cantand acolo. Si taica-meu, cu haina lui taraneasca, care o are si in poza, s-a apropiat de fanfara. Vazand ca fanfara, fiind fanfara militara, canta bine si lumea-i aplauda pe fanfaristi.
Se duce la dirijor si zice: “Imi dati si mie voie sa bat bateria cu voi?”
Se uita la el, asa, zice: “Dar tu stii s-o bati bateria?”
Si-a luat taica-meu toba si toti au ramas uimiti, pana si fanfaristii. La un moment dat, el tragea fanfara dupa el prin toba.
La urma, vine dirijorul la el si zice: “Cine esti? Cum te cheama?”
Ii spune: “Sunt Ioan Chismorie, Maderateanul,” ca el atat de mult si-a iubit satenii si locurile unde s-a nascut, ca pe compozitiile lui nu ezita sa scrie ‘Maderateanul’.
Si zice taica-meu, la dirijor: “Pana dimineata o sa va fac un mars militar.”
S-a uitat dirijorul la el, asa. Dimineata, a venit tatal meu la cu marsul militar, le-a dat fanfaristilor si a inceput si a si dirijat. Vine dirijorul la el si-i zice: “N-ai vrea sa fii secundul meu, sa dirijezi pentru…”
Zice: “Eu am un alt Stapan pentru care lucrez,” si a gesticulat catre cer.

Tatal meu n-a incercat sa laude numele nimanui, nici in vremea comunista. A fost omul care (poate) a fost, din cultul baptist, cel mai persecutat si cel mai marginalizat. Nu cred ca a fost biserica baptista sau penticostala in Ardeal sau unde a auzit el si prin Suceava si prin Braila, si prin Constanta, in care sa nu fi fost el. Cand intra, primul lucru care intreba intr-un sat era: “Unde sta un pocait?”
“De care?”
“Baptist sau Penticostal,” ii spunea persoana respectiva.
“Nu te-am intrebat de care. Pocait, am zis.”
El a avut aceeasi placere sa cante, atat in bisericile penticostale, cat si in cele baptiste. Pentru el n-a fost, ca- asta-i baptist sau penticostal. La el, toti au fost una.

Cand fratele Galis a venit la festivalul care a fost in Chicago, a venit si a spus: “Am fost fratilor la Ierusalim,” a spus cum la cunoscut pe Chismorie si cand a fost la Ierusalim si acolo se canta cantarile lui Chismorie prin bisericile romane din Ierusalim. Primesc emailuri de la frati din Italia, din Spania, din Australia [spunand]: Ne-ar interesa cantarile lui Chismorie.
Le spun: “Mai asteptati putin si in curand va fi cartea finisata.”

Mai in vara trecuta, am primit un email de la Presedintele Confederatiei Baptiste din Moscova- Presedinte a Federatiei Ruse. Si-mi spune: “Nu stiu daca am contactat persoana potrivita, dar ne-ar interesa cantarile fratelui Chismorie, vrem sa le traducem in limba rusa.” M-am bucurat cand am vazut lucrurile [astea]. Le-am spus sa mai astepte o luna, doua si am placerea sa le-o trimit si lor in Rusia. Mai in vara, m-am pus pe internet si am cautat si am gasit “Doamne bun, asculta”, cantarea lui taica meu, tradusa si cantata in limba rusa. Tatal meu avea asa o oroare pentru rusi pentru ca a fost in razboi, a luptat impotriva lor si a vazut toate suferintele care le-a indurat acolo. Nu ne puteam noi gandi bine despre rusi. Cand fratele meu Felix, cand a fost chemat acasa la Domnul, s-a inscris la limba rusa si a facut tata un scandal: “Du-te, mai, si inscrie-te la limba engleza. Toata lumea gandeste spre Americani, tu gandesti spre Rusi.” A trebuit ca fratele meu sa mearga si sa se schimbe la engleza. Ce s-ar bucura el, acuma, ca sa stie ca cei la care s-a uitat atat de urat la ei ii canta cantarea lui in limba rusa acuma. Si cum zicea si fratele Galis si zic si eu acuma: “Vladivostoc, de la celalalt capat al Rusiei- psalmistul David spune: De la rasaritul soarelui si pana la apusul lui, numele Tatalui sa fie slavit, numele Domnului sa fie salvit!” Asa ma gandesc, ca si princ antarile lui, de la Vladivostoc pana la Perth, in Australia, pana la Portland american, in Arizona, cantarile lui Chismorie, oriunde in comunitatea americana, cantarile lui Chismorie se canta. Nu se canta cum se cantau mai de mult, dar se mai canta.

Copiii mei imi povestesc, cand merg prin Texas, prin Florida, cu corurile bisericilor: “Nu mi-am putut niciodata imagina ca asa faimos a fost bunicul nica.”  Toata lumea si cei mai in varsta vin si zic: “O, l-am cunoscut pe bunicul tau, l-am cunoscut asa si asa.” Pentru mine, seara aceasta e o cinste si o onoare, cum am mai spus. Alaturi de mine e nepotul lui Chismorie, Cristi si Amadeus. Ei sunt baietii fratelui meu, cel pe care Domnul l-a chemat acasa acum 10 ani. Cumnata mea e acolo si cei din fata sunt neamuri de-ale noastre, toti din prima banca de-acolo. Doresc ca Domnul sa va binecuvanteze si Domnul sa ne binecuvanteze pe noi si numele Domnului sa fie laudat. Amin.

IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

VEZI si

Nota ed.: Măderat (în maghiară Magyarád) este o localitate în județul AradTransilvaniaRomânia, componentă a orașului Pâncota.  Satul Maderat este așezat în partea de vest a României, în vestul Munților Zarandului, pe periglacisul ce îi unește cu Câmpia de Vest, acolo unde “drumul de țară de pe valea Crișului Alb, ajungând în apropierea șesului, la Maghiarat, se despică în două și o parte o ia prin Pâncota spre mijlocul șesului, iar alta apucă spre Șiria ca să înainteze la Arad… ” (Ioan Slavici).

Altitudinea la care se află situată localitatea este de 144-146 m de la nivelul mării. Satul este așezat pe patru coline care se întâlnesc în centrul localității, colinele fiind terasele celor două văi care străbat satul și care, după ce se unesc, pornesc spre Pâncota sub numele de Valea Sodom.

Spre est, Măderat se învecinează cu hotarul comunei Târnova (satele Târnova, 7 km, Agrijul Mare, 5 km), spre vest cu satul Mâsca (3 km), iar spre nord-vest cu orașul Pâncota (2 km). Spre nord, aproape de localitate este culmea Târsala, din lanțul vestic al Munților Zarandului iar spre nord-est, Cioaca, numit în vechime Vârvuțul. Până la Arad sunt 32 km, accesul făcându-se pe DJ 792.

Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Până în 1953, Măderatul a fost comună. În 1954, localitatea a intrat în administrarea comunei Mâsca, iar din 1968 este sat ce aparține orașului Pâncota.

 IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

Satul romanesc a dat in cursul secolelor valori culturale inmagazinate in folclorul care a scos la iveala geniul si imaginatia unui popor care n-a avut decat arareori ocazia de a se exprima in forme de cult.

In Transilvania, printre oamenii valorosi, putem aminti pe Ioan Chismorie Maderatanul, a carui opera muzicala este foarte bine cunoscuta in bisericile neoprotestante (baptiste, penticostale, crestini dupa evanghelie, adventiste).  El a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul de a compune cantari spre slava Lui, dar pe care “Onica” l-a folosit la maxim, astfel cantarile lui au fost si sunt o capodopera a muzicii religioase romane.

In dimineata zilei de 29 ianuarie 1904, pe cand sufla vantul in feresti acoperindu-le cu zapada, in rasaritul zorilor se duse vestea in sat ca in familia Chismorie, la George si Ana, se nascuse cel mult asteptat. Era “ Onica”, in urma celor 4 surori.  S-au bucurat mult parintii ca s-a nascut cel ce avea sa le fie nadejdea lor la batranete.

Cu parul ondulat si ochii albastri “Onica “ isi petrece copilaria in satul sau natal alaturi de familie si de oamenii simpli din podgoria muntilor Zarandului, invatand sa lucreze la vie, camp si padure. Asa o cerea timpul pentru un baiat nascut la tara.  Indrageste atat de mult satul si locurile incat ani mai tarziu, atunci cand isi semna compozitiile, nu ezita pe langa numele lui sa mai adauge si pseudonimul ‘Maderatanul’.

Nu se da inapoi de la muncile agricole. Conducand carul cu boi lucreaza vita de vie din dealu mare, ajuta la stransul fanului, la taiatul lemnelor din padurea de pe dealul Cioca, in fata peisajelor infasurate ziua in razele de soare iar noaptea in cele ale lunii, in mijlocul padurilor, a luncilor, a izvoarelor line in cintecul privighetorilor cu ciripitul lor ceresc, a cerului albastru, toate au fost cadrul care mai tarziu au inspirat pe compozitor in cele aprox. 300 de cantari (text si muzica).

A terminat sase clase primare la scoala din Maderat, pe vremea ocupatiei Austro-Ungariei. Harul artistic s-a manifestat de timpuriu, la varsta de 13 ani a devenit membrul Bisericii Baptiste din Maderat, fiind botezat la Araneag. Participa la toate evenimentele ce aveau loc in acea vreme, se implica in tot ce tinea de activitatea de biserica, citind versete, recitand poezii, canta in corul bisericii.  La 14 ani participa in comuna Siria la un curs de invatare a notelor muzicale.

Acolo il intalneste pe Ioan Slavici cu care intemeiaza o asa zisa prietenie, desi diferenta de varste era mare.  Dupa terminarea cursului de muzica, de la o zi la alta se afirma tot mai mult ca un bun pianist, trompetist si un excelent baterist.

Adunarile si botezurile in aer liber, insotite de partea muzicala, l-au consacrat ca cel mai bun organizator din acea vreme.  Desi pregatirea muzicala a fost limitata, ea a fost suplinita de talentul de exceptie pe care l-a perceput ca fiind Harul lui D-zeu, revarsat asupra sa.

Participa la toate serbarile si congresele acelor timpuri. La Congresul Tineretului Baptist de la Buteni in 1925 se intalneste cu Gill Everett, cel ce din anul 1933 pana in 1938 avea sa fie directorul Seminarului Baptist din Bucuresti.  “Un American curajos care a luptat mult pentru drepturile religioase la noi din tara” povestea tatal meu.  In 1928, la congresul de la Curtici, leaga relatii de prietenie cu Dr. Rushbrooke, care mai tarziu a ajuns presedintele Aliantei Mondiale Baptiste, care a intervenit nu o data pe langa autoritatile din Romania pentru drepturile religioase.

A fost mult implicat in viata cotidiana, cunoscand tot ce se intampla in lumea intreaga. A fost foarte pasionat pentru tehnica si mecanica, apreciind mult inestimabilile descoperiri ale vremii.  A avut o mare admiratie pentru Thomas Edison, de aceea, la moartea lui la 18 oct. 1931, Ioan Chismorie trimite o scrisoare de condoleanta d-nei Edison, la West Orange in New Jersey, iar doamna Edison ii raspunde printr-o alta scrisoare de multumire si apreciere ca este alaturi de ei la marea lor pierdere.  In 1932 dedica un mars D-lui Loyd George (fost prim ministru al Angliei), de la care a primit cuvinte de apreciere.  Printre scrisorile primite mai aveam una de la Nicolaie Iorga, cat si cartea lui de vizita. Pe Nicolaie Iorga a avut placerea de a-l cunoaste la Arad. Cunoscandu-l pe Octavian Goga, compune o melodie pe versurile poeziei “Rugaciune”, care se afla inramata la castelul de la Ciucea. Veturia Goga, sotia poetului si ministrului, purtand corespondenta cu compozitorul, pastreaza scrisoarea prin care multumeste si il asigura ca acea donatie a compozitorului va ramane in muzeu in salonul de donatii.

La insistentele celor din conducerea cultului Baptist din acea vreme se inscrie la un conservator de muzica, pe care dupa un an de zile il abandoneaza din cauza neintelegerilor avute cu profesorii. El dorea sa faca cei 3 ani ramasi si sa-i comaseze intr-unul singur…asa ca abandoneaza scoala.

La 33de ani, in 1937, publica prima carte de cantari “Cantarile Armoniei” cu 64 de cantari. Continua sa compuna cantari tot mai complexe, in ideea de a publica volumul II al “Cantarilor Armoniei”, dar evenimentele politice ce au avut loc in acea vreme s-au dovedit a fi mai puternice decat dorinta autorului.

A doua conflagratie mondiala l-a aruncat in valtoarea sa si pe Ioan Chismorie, care fiind comandant de grupa, a participat cu unitatea sa la bataliile de pe frontul de est, la asaltarea Odesei si Sevastopolului. Fiind pe front la 12 octombrie 1941 trimite o scrisoare familiei. Fiind cenzurata, a fost reprodusa si publicata in gazeta “Timpul Transilvaniei”, atat pentru calitatile literare, cat si pentru patriotismul care reiesea din ea. A fost ranit in timpul razboiului iar Statul roman l-a onorat cu decoratia “Barbatie si Credinta.”  Suferintele si viata grea de pe front il inspira pe Ioan Chismorie la noi compozitii.

Odata cu capitularea Germaniei este lasat la vatra in 1944.

In 1950 se casatoreste cu Maria Chirla din Tulca si impreuna au avut 4 copii:     Stelian,   Felix,   Saint-Claire,  Eleonora

Continua si dupa aceea sa calatoreasca prin toata tara, vizitand aproape toate bisericile neoprotestante organizeaza cursuri de 20-25 de zile de cor de fanfare, facea cursuri de dirijori, invatand pe toti cei ce doreau sa exceleze in organizarea de coruri. In afara de compozitii mai scrie piese de teatru religioase, poezii, nuvele, epigrame, rugaciuni si un oratorio Iosif in Egipt. La Sinaia, la castelul Peles, ii ofera regelui Mihai valsul “Flori de la Sinaia” iar “Imnul Regal”, desi compus in anul 1930, este inmanat personal regelui de catre unul din fiii lui, Stelian , abia in anul 1996 la palatul Elisabeta, dupa aproape 70 de ani.

Romania, desi condusa de autoritatile comuniste din acea perioada, mentine o vie prietenie prin corespondenta cu toti colaboratorii lui care mai devreme sau mai tirziu au parasit tara. In Franta il avea pe Ieremia Hodoroaba, pe Lado Joseph in Suedia, in SUA ii avea pe A Lucaciu, T. Talpes, P. Truta, A. Popovici, P. Popovici, in  Australia pe Wostok.

Batea drumuri de noapte, de viscol si ploi, in sate pe care nici astazi nu le gasim pe harta tarii, ca sa poposeasca dupa nopti nedormite si drumuri de noroaie la cate o biserica si sa aibe puterea sa aduca un mesaj sau o cantare si sa faca din acea clipa cu cei ce-l ascultau un moment de sarbatoare.  Apoi urma drumul de revenire spre casa, poate tot asa de anevoios, la fel de lung si obositor.  Va imaginati ce greu era drumul de intoarcere, de cele mai multe ori pe jos, cum arata el dupa atatea drumuri {si n-au fost numai cu sutele}, cum aparea un om in pragul casei, plin de noroi, plouat uneori, infrigurat, flamand sau insetat, si care spunea plin de voiosie: ‘Slava Domnului! Am bucuria sa traiesc inca o clipa de fericire pentru ceea ce am facut si de data aceasta spre slava Domnului!’

Majoritatea melodiilor compuse nu au fost compuse in stari de bucurie.  Totusi avea puterea sa cante de fiecare data cand il vizita cineva.  Canta cu atata zel, cu atata bucurie si dragoste: “Eu niciodata nu am plans.”  Privea clapele pianului iar la cuvintele …….Spune-I Lui durerea ce o ai….. privea o clipa departe, apoi inchidea ochii.… Asemeni la “Oile mele” sau la… “In fiecare seara” {cantare ce a fost compusa in carul cu boi, seara cind se intorcea de la adunatul fanului} si la “Ai fost tu sa-L vezi…” Se transpunea in cel vinovat de ceea ce s-a intamplat cu Domnul Isus, in implorarea suprema din “Cobori, cobori la noi…”, in groaza apocaliptica a caderii in pacat cu pedeapsa din “Va fi o zi cand arde cerul…”, in mijlocul bucuriei renasterii primaverii intru slava Creatorului in “Aud un cor de mii de pasarele”,(cantare ce-a fost compusa  intr-o seara pe dealul Magura de la marginea Costeiului de Sus, fiind impreuna cu prietenul lui fr. Laurentiu Tutac) sau in singuratatea si blandetea din “Am intalnit un trist Pastor” sau in speranta nemuririi si in triumful vietii vesnice in “O tara mea”.  In cantarile sale compozitorul se face partas la suferintele Mantuitorului insotindu-L la Golgota, la Cana Galileii, in Ghetimani, la fantana din Samaria, la botez, la pogorarea Duhului Sfant, la intrarea in Ierusalim….  In majoritatea cantarilor descriea cerul cu splendoarea sa, cu ingerii si cu marea sarbatoare care ne este pregatita.

Era primavara……., perii din curtea parinteasca inflorisera din nou, parca mai frumosi ca niciodata, in ei se auzea un cor de mii de pasarele…….. Perii plantati si altoiti de Ioan Chismorie infloreau pentru ultima data pentru el…… Era dimineata zilei de 25 aprilie 1973 cand Dumnezeu a hotarat sa isi cheme acasa robul care i-a fost bun si credincios pana la capat.

Astazi, in urma celor 4 copii, Ioan Chismorie este reprezentat de 11 nepoti. In Romania de 6 {Cristian, Simona, Amadeus Chismorie), (Lawrence, David, Matei Chismorie} iar in Chicago de 5 {Raluca si Raul Caraba }, {Anna, John si Sarah Chismorie}.

La Maderat, Maria Chismorie, cea care a fost alaturi de compozitor un sprijin si ajutor nelipsit, asteapta ziua cand Tatal Ceresc o v-a chema si pe ea acasa.

Ioan Chismorie a fost si v-a ramane un exemplu de slujitor al Domnului, un om cu o credinta profunda in Domnul, care a lasat Crestinismului evanghelic o bogata zestre, inestimabile lucrari care trebuie sa le predam mai departe celor care vor veni dupa noi si care vor continua sa-L preamareasca pe Dumnezeu.

Sursa:  St. Claire CHISMORIE  –  Chicago

Noua cladire a bisericii Sfanta Treime din Vicovu de Sus: o punte intre istorie si prezent

Vicovu de Sus este o localitate in jud. Suceava, la granita cu Ucraina. Aici, crestinii exista din vremuri in care dragostea fata de Dumnezeu era crunt pedepsita…

Gheorghe Iliut (un veteran al credintei): Pot sa spun despre credinta, cand a venit, era si pe vremea lui Antonescu, cand pocainta era persecutata. Si la noi in Vicovu de Sus, cand ii prindea pe frati si surori la rugaciuni unde erau, ii prindeau acolo, ii lua cu scaunele in spate, ii ducea la curtea martiala la Cernauti; 25 de ani de puscarie le da. Acolo, erau chiar si executati au fost, la Cernauti, la inchisoare. Astea nu-s povesti, e o realitate ce-am petrecut-o noi in Vicovul de Sus.

Photo credit wikipedia

Photo credit wikipedia

Crestinii din Vicovul de Sus nu si-au lasat credinta. Iar sacrificiul si statornicia acestora a adus roade bogate pentru Imparatia lui Dumnezeu in anii care au urmat.

Gheorghe Iliut: De prima data, cand a pasit piciorul meu in Casa Domnului, erau sub 50 de persoane in total. Si-acuma sunt aproape la 7.000. Ca asa a dat Dumnezeu. Si-acuma, in centru se construieste o biserica mare.

Crestinii penticostali din Biserica Sfanta Treime au perceput nevoia de-a construi o noua biserica in Vicovu de Sus. Astfel, in luna mai a acestui an au decis sa se lase condusi de mana lui Dumnezeu in procesul de constructie a acestei noi cladiri.

Mihai Bujdei (Prezbiter Biserica Penticostala Sfanta Treime Vicovu de Sus) A fost pentru noi o provocare, intrucat ne gandim ca inaintasii nostri au fost aceia care au construit biserica acum aprox. 30 de ani in urma. Iar noi, la randul nostru, trebuie sa facem ceva pentru generatia care urmeaza, gandindu-ne ca acum este o posibilitate cand se poate face. Lucrarea aceasta a inceput ca o provocare a unui grup de tineri, care au cumparat practic suprafata de teren, de 33 de ari.

George Ursuleanu (Prezbiter Biserica Penticostala Sfanta Treime Vicovu de Sus): Dumnezeu a pregatit si banii necesari  pentru ca sa se cumpere terenul. Apoi, Dumnezeu a dirijat toate lucrurile si a lucrat la inima acelor oameni  care au trebuit sa aprobe toate autorizatiile si tot ce este necesar pentru constructie si pentru ca constructia sa avanseze.

Mihai Bujdei: Chiar a fost o binecuvantare pentru noi sa demarcam aceasta lucrare din data de 19 mai. Iar acum, in data de 27 Septembrie, a ajuns la un stadiu care efectiv pe noi ne-a uimit.

Photo credit Biserica Vicovu de Sus

Ciprian Zup (Inginer Constructor): Cladirea este o structura din beton armat, un regim cu inaltime 23+ m, cu un demisol foarte larg, o zona de parter, sala bisericii, anexa in fata, cu 3 etaje realizate in structura mixta si o mansarda care va fi foarte inalta cu o flacara in varf.

Lucrarile au avansat cu repeziciune. Iar comunitatea a dat dovada de multa disponibilitate si interes, fata de construirea acestei biserici.

Ciprian Zup: Un grup foarte unit, o forta, sa spunem atunci cand sunt impreuna si se poate vedea in nivelul la care am ajuns.

Daniel Ionesi (Diriginte de Santier) Mana lui Dumnezeu am simtit-o in fiecare zi. Eram putini- 3, 4, si in fiecare zi, Dumnezeu trimitea oameni cati era nevoie. Cand s-a pus prima placa pentru demisol aici, a trimis oameni meseriasi care nu erau chemati, m-au sunat: “Putem veni si noi cateva ore?”

Persoanele implicate constant in lucrarile de constructie ale acestei biserici, spun ca au vazut multe minuni in ultimele luni si au experimentat protectia si interventia lui Dumnezeu pe tot parcursul lucrarii lor.

Photo credit Biserica Vicovu de Sus

Daniel Ionesi: Primarul a zis ca el nu ne inchiriaza excavator. Ci, o sa ne dea excavator si masina de carat tot pamantul, pe gratis. Am trasat, am inceput. Toata lumea a lucrat ca pentru Dumnezeu si lucreaza ca pentru Dumnezeu in continuare, intr-un timp record.

Ioan Plamada (Prezbiter, Biserica Penticostala Vicovu de Sus): Nu am ramas niciodata fara bani la o lucrare de dimensiunea asta si va dati seama ca este nevoie de bani foarte multi. Dar Dumnezeu a pregatit banii in fiecare zi. Au fost frati care au venit si au dat foarte multi bani. Nu ne asteptam efectiv, minunea lui Dumnezeu, care se poate intampla in momentul asta, eu le-am vazut cu ochii mei.

Mihai Bujdei: Nu s-au intrerupt lucrarile, nici macar atunci cand a fost ploaie. Dupa fiecare placa de beton pe care am turnat-o aici, cand trebuia noi practic sa udam acest beton, Dumnezeu dadea ploaie. Efectiv, la fiecare placa s-a repetat aceiasi situatie. Si nu am stat datorita ca nu avem fonduri, nu avem bani sa continuam lucrarea. Cand am avut nevoie, Dumnezeu ne-a pregatit si lucrarea a mers inainte. A fost, consider eu, mana lui Dumnezeu, care s-a implicat in mod direct.

Asadar, credinciosii din Vicovu de Sus  lucreaza cu spor la pregatirea burdufului nou pentru vinul cel nou, pregatind astfel cadrul pentru ca tot mai multi oameni sa poata sa ajunga sa-L cunoasca pe Hristos.

Ioan Plamada: Cei care au contribuit au fost si entuziasmati de locul in care se face biserica asta. Este un loc central langa Liceul din Vicovu de Sus, Ioan Nistor, unde invata foarte multi copii. Si trebuie sa le aratam la copii si partea cealalta a lucrurilor. Vrem sa fim un punct de reper in orasul nostru. Langa liceu este o biserica si vrem sa dam dovada ca suntem o biserica a lui Dumnezeu si ceea ce spunem si facem. Prin rugaciunile noastre, vom incerca sa-i atragem si prin activitatile care le vom face, vom vrea sa fim o carte de vizita a lui Dumnezeu

Biserica Apostolica Sfanta Treime Vicovu de Sus

http://www.sfantatreimevicov.ro

The Preaching of George Whitefield – E. A. Johnston (Biography)

Liviu Olah – Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca!

Liviu Olah – Un om al lui Dumnezeu, un om al rugaciunii

Desi am scris mesajul, trebuie neaparat ascultat videoclipul, in special incepand de la minutul 7 si sa ne intrebam: Cand e ultima data cand am/ati asistat la o predica unde audienta a plans in hohote?

In primele 2 minute se vorbeste despre fratele Olah din perioada  in care era pastor la Biserica Baptista nr. 2 cu Florica Chereches, Alexandru Bodor, Vasile Sonea

iar aprox. la minutul 2:20 predica fratele Olah.

Mesaj inregistrat in Biserica Baptista Nr. 2 Oradea 1974

Liviu Olah:

Dumnezeu nu lucreaza azi direct la mantuirea oamenilor, nu lucreaza prin ingeri  nici prin decretele Sale ceresti, ci lucreaza prin noi, frati scumpi. Intelegeti? Prin voi, prin mine, prin noi si daca noi nu stam la dispozitia Lui zadarnic a murit Hristos. Oamenii vor merge in iad. Eu si tu trebuie sa devenim o unealta in mana lui Dumnezeu, trebuie sa devin un canal de legatura intre Dumnezeu si oameni, trebuie sa devin un om al rugaciunii care sa staruiesc pe genunchi pentru pocainta din jurul meu.

N-am facut treaba aceasta, noi am dezvoltat in bisericile noastre muzica, muzica si iarasi muzica. Am adus teatrele in biserica noastra! Am dezvoltat fanfarele in biserica noastra, programe peste programe, poezii peste poezii, si tare i-a placut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am dus in bisericile noastre.

De aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.

Vin frati din diferite locuri aici, eu nu zic sa nu vina, bun venit, dar nu acesta este interesul  sa veniti aici sa vedeti ce multe persoane sunt si n-avem locuri, interesul e sa stai acasa frate cel putin jumatate de ora pe genunchi inaintea lui Dumnezeu sa te pocaiesti tu, care esti de 20, 30, 40 de ani pocait si in jurul tau oamenii merg in iad, sunt morti in pacat.

De ce? Sa te intrebi de ce. Nu cumva tu ai rupt legatura cu Dumnezeu? Ai fost un pocait formalist! Din partea ta puteau sa mearga toti in iad. Asta-i mare pacat. Spun cu mana pe Biblie ca daca crestinismul ar fi luat in serios problema aceasta, problema consacrarii pentru Dumnezeu, problema rugaciunii staruitoare pentru vecini, cunostinte, colegi, oras, tara, lumea intreaga, de mult omenirea l-ar fi cunoscut pe Hristos de la mic la mare.

Noi suntem vinovatii: pocaitii care nu ne-am trait nici viata, model… Si tu iubitul meu suflet care ai stat in nepasare sau in indiferenta sau in amanare sa-L primesti oare sau nu pe Hristos, daca Hristos statea asa de nepasator fata de soarta ta si fata de soarta mea, noi ajungeam in iad.

Dumnezeu a coborat in lumea noastra, s-a facut om, a murit pentru noi. Dumnezeu moare pentru oameni. Oare oamenii vor intelege vreodata acest adevar? Cat se va juca umanitatea cu moartea lui Hristos? Cat timp o va calca in picioare oare? Daca si tu o calci iti calci propria ta fericire, propria ta perspectiva de-a avea viata vesnica.

Dumnezeu a avut mila fata de pamantul nostru, L-a trimis pe Hristos sa moara, L-a dat sa moara pe Hristos. Atat de mult a iubit si iubeste Dumnezeu lumea incat L-a dat pe Hristos sa moara, pentru ca oricine va crede in El si-L va primi in viata, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.

Auzi tu, tu vei pieri! Vei dispare din viata lui Dumnezeu, vei pieri daca nu-L primesti pe Dumnezeu in viata. Primeste-L in viata ta acum, nu amana, e poate ultima chemare, aceasta zi. N-as vrea sa te intalnesti cu imaginea aceasta in iad, sa zici ‘vai ce mare ocazie am avut’ ca mi s-a spus ca fara pocainta, fara acceptarea lui Hristos in viata sunt pierdut, pierdut. Vai ce nesocotit am fost ca am refuzat harul, ca n-am raspuns atunci chemarii divine.

Domnul sa lucreze la inima ta si mult de tot la inima voastra scumpi candidati.

Va rog nu intrati in apa botezului, daca nu vreti sa fiti oamenii lui Dumnezeu toata viata. Prea mult a vazut lumea asta pocaitii falsi, pocaiti de lume, prea multi, prea multi am incuiat usa cerului. Multi gem in iad fiindca pocaitii n-am fost adevarati pocaiti cu viata, n-am fost oameni ai rugaciunii, ne-am batut joc de haina alba pe care intr-o zi ca azi, atatia dintre noi am imbracat-o. Sa ne plangem aici, acum decat in iad.

Doamne Dumnezeule fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca, ca prin ei tara si lumea sa Te cunoasca ce Minunat, ce Bun, ce Sfant, ce iertator esti Tu. Domnul sa faca aceasta lucrare. Amin.

Citeste mai multe despre Liviu Olah – aici.

 

Liviu Olah – Un om al rugaciunii care nu s-a compromis

Asculta sau citeste o predica scurta a fratelui Liviu Olah aici – Liviu Olah – Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca!

“M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. Deacum ma asteapta cununa neprihanirii , pe care mi-o va da , in ziua “aceea”, Domnul, Judecatorul cel drept…” 2Timotei 4:7-8

Fratele Liviu Olah  este născut la 30.05.1934 în Oradea, Judetul Bihor, cu studii la Facultatea de drept, de profesie jurist, însă a renuntat la profesie ca sa slujeasca ca pastor baptist. Fratele Liviu Olah a plecat la Domnul in Iulie 2008.

Liviu Olah

Se duce, incet, generatia parintilor nostri, cei care acum sunt in a saptea decada a vietii. Intre ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de exceptie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din Romania comunista, in anii 70-80. Daca Iosif Ton era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale in strainatate, daca Marcu Nichifor era vocea spiritualitatii evanghelice carismatice, ajunsa la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate noua, moderna, a credinciosilor baptisti din Romania.

El a inteles ca intr-un veac in care informatia era mult ingradita, evanghelizarea nu ar fi mers inainte prin exercitii de comunicare inteligenta, teologica, ci prin sfintire personala si avant in ascultarea de Dumnezeu, prin dragoste si rugaciune. In privinta aceasta el a fost cat se poate de evanghelic, de baptist, intr-o lume ortodoxa, in care sfintenia personala este destul de rara, in orice caz, nu un fenomen de masa.

In al doilea rand, el a predicat, cum ziceam, foarte modern. Cand il ascultai, si l-am ascultat de multe ori, vedeai altfel lumea spirituala, cosmosul, planeta, continentele, prin ochii contemporanilor si printr-un limbaj extraordinar de actual. Dumnezeu era Dumnezeu tatal, tatal cosmosului, creatorul care pentru credinciosi era “taticul” (avva). Ascultatorii auzeau apoi despre Satan care era domnul intunericului, printul intunericului, si care era mereu infatisat ca invins si dezbracat de putere inaintea lui Dumnezeu: credinciosul din vremea aceea se simtea incurajat si entuziasmat sa traiasca in victoria lui Dumnezeu si se simtea aproape de El, in grija celui care a creat cerurile si pamantul. Ascultand evanghelia vestita de L. Olah te simteai, in acelasi timp extraordinar de integrat in lumea prezenta. Olah vorbea relativ usor despre stiinta, despre evenimentele lumii moderne, simteai ca lumea prezenta era sfintita, ca temeliile ei erau aceleasi cu ale mesajului biblic, te simteai acasa in batalia si in istoria mantuirii, nu strain si exilat, cum doreau comunistii sa ne simtim (asta nu inseamna ca apostolul Petru nu are dreptate cand spune ca suntem straini si calatori in lumea aceasta). Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonala si de cea academica, in seminarii), intr-un mod categoric, si a adus o adiere proaspata de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultatorilor. Ar fi bine ca mai multi predicatori contemporani sa prinda spiritul libertatii si bucuriei, al voiosiei cu care predica Liviu Olah.

In al treilea rand, cum multi au sesizat, el a fost un om de viziune, care a transmis duhul acesta multor altora: el se ruga pentru timpurile cand evanghelia se va vesti pe stadioane, la radio si la tv, cand libertatea vestirii va fi cu mult mai mare. In privinta aceasta, daca I. Ton visa scoli si influenta academica, L. Olah visa predicare si influenta in mass-media a crestinilor. Probabil ca acesta este punctul in care generatia noastra trebuie sa ceara cu intensitate, in rugaciune: Doamne, da-ne o viziune a lumii care va sa vina, a domniei Tale, a cresterii imparatiei tale!

Citeste in intregime la sursa – http://babanbits.wordpress.com

Daniel Branzei scrie despre fratele Liviu Olah in Cartea ‘Amintiri cu sfinti':

Liviu Olah – marturia lui Paul Ghitea

 “Eu l-am cunoscut pe Liviu Olah in tinerete. Unora nu va vine sa credeti, dar a avut si el o vreme cand a fost tanar. Asa eram si eu, tanar si ne-am intalnit pe timpul anilor de facultate. El venise sa studieze dreptul ca sa devina avocat. Eu i-am spus odata:

 “Vrei sa ajungi aparatorul hotilor, al banditilor si al tuturor oamenilor rai? Vrei sa faci bani buni din asta?”

 El mi-a raspuns: “Nu. Nu mai vreau asta. Vreau sa ajung un avocat pentru Evanghelie si sa apar adevarul Imparatiei lui Dumnezeu. “

 Se razgandise.

 Schimbarea cea mare s-a produs in inima lui prin viata si activitatea tineretului de la Biserica din Basarab, care avea pe atunci patru pastori. Unul dintre ei, Jean Stanevschi, s-a apucat in primavara anului 1957 sa traduca pentru tineri tot felul de predici si lucrari pe care le dadea apoi tinerilor. Traducea mai ales predici de-ale lui C.H. Spurgeon, dar si de-ale lui Finney si de-ale lui Billy Graham, care era atunci in mare forma.

 Una din aceste lucrari l-a influentat cel mai mult pe Liviu Olah. Era de fapt o predica de Oswald Smith, pastorul “Bisericii poporului” din Toronto, Canada. Titlul ei era “Jarul dragostei mantuitoare”. (despre O. Smith puteti citi aici) . (Cand l-am auzit pe fratele Paul Ghitea parca mi s-a aprins un beculet rosu! “JARUL DRAGOSTEI MANTUITOARE”! Nici ca se poate un “motto” mai potrivit pentru intreaga viata a lui Liviu Olah. Un motto si un epitaf: “Jarul dragostei mantuitoare”.)

 In aceiasi perioada, unul din ceilalti pastori, care era si el cam tanar, Marcu Nichifor a avut initiativa sa organizeze o saptamana de rugaciune pentru cei tineri. ne adunam la biserica in fiecare seara si ne rugam. El nu ne lasa sa ne rugam ca de obicei, cu rugaciuni frumoase, dar formale si teoretice, ci ne obliga sa ne rugam sincer, foarte sincer si sa spunem tot ce aveam in inima”.

 N-eam rugat prima saptamana, cam pana la 1, 2 dimineata si n-am fi vrut sa se mai termine. Marcu a fost prelungit cu inca o saptamana, asa ca ne-am rugat doua saptamani, apoi ne-am mai rugat inca una, a treia … Era perioada examenelor la scoli si pastorii si parintii si-au pus problema timpului care trebui a folosit poate mai bine pentru preagtirea testelor care urmau. Tinerii insa au hotarat sa continue rugaciunea si, ceea ce este foarte remarcabil, nici unul dintre noi n-am cazut la examene. Am luat toate examenele.

Din experienta aceea si din lucrarea lui Marcu Nichifor a iesit Liviu Olah asa cum a fost el toata viata.

 (Am facut cateva cercetari si iata ce am descoperit: Liviu Olah a fost aprins pentru Christos de Oswald Smith, care a fost aprins si el pentru Domnul de R.A Torrey.

Nu este de mirare ca a fost un om deosebit, stapanit de acelasi duh care s-a miscat ca o stafeta nevazuta de la o generatie la alta.

 Dosarul Securitatii pentru Liviu Olah

Citeste dosarul intreg (aprox 20 de pagini aici – http://dezvaluiri.wordpress.com/liviu-olah-dosar) care dovedeste ca Fratele Liviu Olah nu s-a compromis niciodata!

  1. Intreprinderea unor măsuri vizînd compromiterea şi izolarea lui OLAH LIVIU, atît în ţară cît şi în străinătate
  2. a) Pe plan intern

1.- Întrucît pînî în prezent se deţin puţine date care să poată fi folosite la compromiterea şi izolarea lui OLAH LIVIU, informatorii: „BOROŞ”, „FAUR” şi „CAZACU” din legătura I.J. Bihor; „PETRESCU”, „BARBU”, şi „DUŢESCU” de la I.J. Timiş; „PESCARU” de la I.J.Braşov şi „PASTORUL” din legătura Direcţiei I, vor fi instruiţi să culeagă date legate de imoralitatea lui OLAH LIVIU şi a soţiei sale, abaterile acestuia de la doctrina cultului baptist etc., care apoi să le amplifice şi să le lanseze în rîndul credincioşilor baptişti.

Termen

2.- Studierea activităţii lui OLAH LIVIU din copilărie şi pînă în prezent, a legăturilor pe care le-a avut la locurile de muncă în perioada studiilor etc., cu scopul de a identifica unele persoane pe care să le folosim în acţiunea de compromitere a sa.

Vs. 15

Termen…

3.- Studierea problemelor privind starea sănătăţii lui OLAH LIVIU din copilărie şi pînă în prezent (spitale, policlinici, analize, vizite medicale etc.), cuscopul de a stabili eventualele dereglări din punct de vedere psihic.

În acelaşi scop, se va elabora o combinaţie privind folosirea Dr. ARCAN PETRU, baptist, din Timişoara, în acţiunea de compromitere a lui OLAH LIVIU, ca fiind bolnav psihic.

Termen…

4.- Studierea zonelor de influienţă şi a tuturor relaţiilor lui OLAH LIVIU din ţară, pe baza datelor existente şi să stabilim:

– persoanele care sînt în favoarea lui OLAH LIVIU şi poziţia lor în cadrul cultului baptist;

– persoanele care sunt în defavoarea lui OLAH LIVIU.

Cunoscîndu-le în acest mod, vom selecţiona pe cele care să le folosim în compromiterea lui OLAH LIVIU, respectiv:

– unii să afirme că este „omul securităţii”, iar alţii că este bolnav mintal

Termen..

…….

10.- Crearea unei opinii de masă în rîndul credincioşilor împotriva grupăriii lui OLAH LIVIU, COVACI NICOLAE, şi ŢON IOSIF, prin intermediul pastorilor MEGYESI IOSIF, VANCEA IOAN, MIHUŢ TEODOR, MIHEŞ DUMITRU, GHERGHEL DUMITRU, BRADEA PAVEL, FICUŢ DANIEL, VICAŞ TEODOR, ZEFIR ANTON, ZSISKU LUDOVIC, asupra cărora există posibilităţi de influenţare. Aceştia vor fi dirijaţi individual, ca în predici, discuţii cu credincioşii, scrisori şi alte acţiuni, să scoată în evidenţă că aceştia nu respectă prescripţiile biblice, că le interpretează în mod tendenţions în favoarea lor, urmărind creerea unei popularităţi ieftine, prin care apoi să-şi satisfacă deorinţele meschine de a acapara conducerea cultului.

The Story of Wycliffe Bible translators John and Bonnie Nystrom whose mission was to translate the Bible into the local language of the Arop villagers native language, in Papua New Guinea (VIDEO)

In the late 1980s, Wycliffe Bible translators John and Bonnie Nystrom came alongside several men from Arop village in Papua New Guinea to translate the Bible into the local language. But a decade later, a massive tsunami took the lives of many in Arop village, including one of the translators. VIDEO by Wycliffe Bible Translators

Richard Wurmbrand short stories – Witnessing the Gospel To Her Torturer

VIDEO by Audio Sermon Illustrations

Richard Wurmbrand short story in Russian – What would you have chosen?

VIDEO by Audio Sermon Illustrations

Richard Wurmbrand short stories – From Prison to Westminster Abbey

VIDEO by Audio Sermon Illustrations

Was Dietrich Bonhoeffer an orthodox evangelical Christian?

On Albert Mohler’s radio show, Ray S. Anderson (Ph.D., University of Edinburgh) and Richard Weikart (Ph.D., University of Iowa) debate whether Dietrich Bonhoeffer was an orthodox evangelical Christian.

VIDEO by Theology, Philosophy and Science

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 05

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Fr Traian – Poezii – Recital 03

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 3 (2 ore)

Vezi si

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 2 (2 ore)

Vezi si

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 1

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 01 (2 ore)

VIDEO by liviucanada

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 4

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 3

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Previous Older Entries Next Newer Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 6,456 other followers