Serile Dialogos – Traversarea deșertului – Bisericile evanghelice în România comunistă – Dorin Dobrincu Prelegere & Dialog cu Emil Bartoș

Serile Dialogos – Traversarea deșertului

Dorin DobrincuDuminică, 22 februarie 2015 ora 18:00 – a doua întâlnire în cadrul Serilor Dialogos

INVITAT:

Dorin Dobrincu este cercetător științific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi (Academia Română, Filiala Iași) și doctor în istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Printre domeniile sale de interes se numără istoria politică şi socială a României contemporane, incluzând Holocaustul, perioada comunistă; istoria creştinismului din România; istoria regională (cu specială privire asupra Moldovei în context central-est european). Este membru al mai multor asociaţii profesionale şi al unor comitete editoriale; activitate publică în legătură cu domeniile de competenţă.

Lucrări recente: Istoria comunismului din România, vol. I, Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965), Bucureşti, Editura Humanitas, 2009 (editor împreună cu Mihnea Berindei şi Armand Goşu); Istoria comunismului din România, vol. II, Documente Nicolae Ceauşescu (1965-1971), Iași, Editura Polirom, 2012 (editor împreună cu Mihnea Berindei şi Armand Goşu); Transforming Peasants, Property and Power. The collectivization of agriculture in Romania, 1949–1962, Budapest-New York, Central European University Press, 2009 (editor împreună cu Constantin Iordachi); Listele morţii. Deţinuţi politici decedaţi în sistemul carceral din România potrivit documentelor Securităţii, 1945-1958, Iaşi, Editura Polirom, 2008 (editor); O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu, Iaşi, Editura Polirom, trei ediții, 2008, 2009, 2014 (coautor împreună cu Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Andrei Muraru, Liviu Pleşa şi Sorin Andreescu); Raport Final, Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, ediţie revăzută şi îmbunătăţită, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007 (editor împreună cu Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile).

TEMA:

Traversarea deșertului. Bisericile evanghelice în România comunistă

  • – Ideologia comunistă vs. spațiul religios. Politica statului comunist față de religie în URSS și Estul Europei, în particular în România
  • – Situația Bisericii/bisericilor în România comunistă: represiune, opoziție, adaptare, colaborare
  • – Cazul particular al evanghelicilor din România, 1944-1989
  • – Istorie și memorie. Trecutul recent al Bisericii din România în atenția publicului

http://bisericametanoia.ro/

Serile Dialogos – Traversarea deșertului –

Prelegere Dorin Dobrincu

VIDEO by videometanoia

Serile Dialogos – Traversarea deșertului –

Dialog cu Emil Bartoș

 

Citeste si
Reclame

Eroi penticostali ai credintei pe care nu i-ai cunoscut

Cultul penticostal alegeri 2014~~~

Cultul Crestin Penticostal Gheorghe BradinGheorghe Bradin (în rândul de jos, al patrulea, de la stânga la dreapta), în vizită în judeţul Bistriţa Năsăud. Foto: http://www.sfantatreime.ro

Primele  patru biserici penticostale de la Arad

In editia din 1927 a “Noului Ghid pentru secte”, Episcopul Comsa a denuntat pe Teodor Andras din Detroit si pe Pavel Budean din Arkon, ca sustin pe penticostalii din Paulis si ca au relatii cu secta evanghelista din Iasi. Observam ca penticostalii sunt adesea numiti „Evanghelistii” in tari ca Rusia, Ucraina si Slovacia pans in zilele noastre. Deci erau penticostali in capitala unei provincii Moldova din Romania, chiar daca ei pot fi confundati prin numele lor, cu Crestinii dupa Evanghelie (in Romania asa se numeste Biserica Fratilor)

Comsa era bucuros ca erau doar patru biserici penticostale in Arad si era sigur ca acest numar nu va creste. Cei patru pastori penticostali ale acelor biserici erau:

  1. Vasile Semeneascu (Cuvin),
  2. G. Bradin ( Paulis),
  3. Dumitru Buda (Pancota),
  4. Gheorghe Urlea ( Micalaca).
Fratele Bradin Bis Paulis Revista Cuvantul Adevarului

Fratele Bradin Bis Paulis Revista Cuvantul Adevarului Feb 2012

Partenie Pera – martir penticostal din Toimos, 1927

In martie 1927, Ilie Ghelbeleu, preotul din Toimos, a chemat jandarmii din Radna sa aresteze pe participantii unei adunariri penticostale din satul sau.

Printre credinciosii arestati erau Partenie Pera si Mihai Olar din orasul Lipova. Amandoi au fost batuti cu un lant pe talpile picioarelor.

Partenie Pera nu a rezistat si a murit dupa cinci saptamani de dureri ingrozitoare, lasand in urma o vaduva si doi orfani. El a devenit primul martir penticostal roman.

Jandarmul ucigas a fost amendat cu 1000 lei si a fost promovat de la gradul de agent la cel de plutonier.

In Bihor, la nord de Arad (cele doua judete din provincia Crisana, in vestul Romaniei) penticostalismul s-a raspandit din 1927, cand Pavel Ciuci din Picleu a fost ordinat de G. Bradin.

Evanghelizarea a fost continuata in Bihor de lucratori inzestrati cu daruri spirituale ca Mihai Tarhenai din Brusturi, Mihai Urs si Ioan Urs. In Banat (S-E Romaniei) cel mai cunoscut lucrator, Alexandru Isbasa a fost convertit la penticostalism in 1927 cand a vazut vindecarea divina a lui Traian Manguta, un penticostal roman din satul Birchis.

Miscarea penticostala se raspandeste in Timisoara si in restul tarii

Miscarea penticostala romana a inceput in Timisoara in 1928. Isbasa care era un pastor in Birchis a devenit pastorul celei mai importante biserici din Timisoara, din anul 1947.

Dinca Ciolac a fost pastorul unei alte biserici penticostale din Timisoara, si era mereu credincios conducerii lui Bradin, nu ca Isbasa.

In Faget, un oras de munte din Banat, pastor era Ilie Tuda.

In Moldova de Sud si N-E Valahiei, credinta penticostala a fost propovaduita de Solomon Borlovan din 1928. Prin el Mihai Radu din Galati si Ioan Bododea, un pastor baptist din Braila, s-au convertit la penticostalism in 1928.

In Braila, un important lucrator penticostal era Leon Ioan. In Bucovina (N Romaniei) un pionier al penticostalismului era Cristian Gavrila din Balca, din 1928.

Alti lucratori mai mari erau Teodor Daniliu, Guranda din Dumbraveni, Procopie Mireuta si Dumitru Mireuta din Volovta si Vladimir Onofrei in Radauti.

Interdictia Penticostalismului in 1928

Ministrul Cultelor a repetat interdictia Penticostalismului prin decizia nr. 24536 din 1928.

Astfel in toamna lui 1928 cam 50 de lideri penticostali s-au intalnit in casa lui G. Bradin in Paulis, ca sa-si organizeze activitatea si sa redacteze „Principiile de Credinta”.

Organizatia Penticostala a luat numele de Asociatia Religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica” cu G. Bradin ca presedinte si Mihai Olar ca secretar.

La intalnire au participat: Gh.Bradin, Mihai Olar, Alex Isbasa, Ioan Neta, G. Lela, G. Urlea, I. Bododea, Mihai Radu si altii. S-au hotarat sa publice revista penticostala “Vocea Adevarului” si sa publice alta Declaratie de credinta. Organizatia Penticostala a luat numele de Asociatia Religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica” cu G. Bradin ca presedinte si Mihai Olar ca secretar.

Revista “Vocea Adevarului” a fost publicata de Ioan Bododea in Ianuarie 1929; iar cu nr.3/1929 si-a schimbat numele in “Cuvantul Adevarului”.

Editorul revistei trebuia sa fie Ioan Bododea. Declaratia de credinta din 1924 a fost retiparita in 1928. Revista “Vocea Adevarului” a fost publicata de Ioan Bododea in Ianuarie 1929; iar cu nr.3/1929 si-a schimbat numele in “Cuvantul Adevarului”.

Deoarece nu era posibil sa obtii recunoasterea Guvernului pentru o asociatie religioasa condusa de binecunoscutii penticostali cu centrul in judetul Arad, leaganul penticostalismului roman, o strategie adecvata a fost formulata.

La o intalnire in Braila, pe 22 Februarie 1929, bisericile penticostale din S-E Moldovei si N-E Munteniei (Galati, Lascar Catargiu, Costache Negri si Brailita) s-au organizat ca Asociatia religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica”, cu Ioan Bododea presedinte si Mihai Radu secretar. Scopul era ca aceasta asociatie sa fie recunoscuta oficial si dupa aceea toate bisericile penticostale din tara sa devina membre ale acelei asociatii. Sediul central al Asociatiei trebuia sa fie in Brailita (o periferie a Brailei).

Ioan Bododea si Mihai Radu au semnat o petitie pentru o recunoastere oficiala catre Ministerul Cultelor, inregistrata cu nr. 15723/15 iunie 1929. La inceput au primit un oarecare raspuns favorabil, in ceea ce priveste Declaratia sau scurta Expunere a Principiilor Bisericii lui Dumnezeu, dar recunoasterea a fost amanata dupa perioada de testare.

In 1930-1931 autoritatile statului si-au dat seama ca noua asociatie era penticostala si au interzis-o. Penticostalii din zona Braila-Galati au contribuit la raspandirea credintei penticostale la Iasi, capitala Moldovei si in Basarabia (acum Republica Moldova).

…Vasile Gaspar, un pastor baptist din Braila a scris in 1929 o brosura impotriva penticostalilor, dar in acelasi an a devenit un predicator in bisericile penticostale

Pentru un timp au publicat in rusa si romana revista Ustishitel (Mangaietorul) pentru cititorii basarabeni Vasile Gaspar, un pastor baptist din Braila a scris in 1929 o brosura impotriva penticostalilor, dar in acelasi an a devenit un predicator in bisericile penticostale.

In 4 aprilie 1930, un bine cunoscut lucrator penticostal Stefan Moscu a fost ordonat ca misionar in sudul Moldovei. In 1930, 21 de persoane au fost botezate in raul Siret in judetul Braila. Pe 31 august 1930 Vasile Gaspar a fost ordinat ca lucrator penticostal. A lucrat in N-E Munteniei (Greceanca-Buzau) si Banat (Oravita).

Conform unui scriitor secular I. M. Popescu, Ioan Bododea a introdus un nou sistem organizatoric la baza comunitatii sau bisericii locale; apoi ca un organism religios si administrativ – filiala unind comunitatile unui judet sau din diferite judete; si in final Comitetul Executiv – ca un organ religios, administrativ si reprezentativ; un sistem care continua si astazi.

Dupa 1929, cateva Comunitati regionale ale bisericii apostolice au fost infiintate. In 1929, Eugen Bodor din Burdujeni (periferia Sucevei) – un viitor fruntas al miscarii penticostale – a fost convertit la penticostalism. Filiala Sucevei a Bisericii Apostolice pentru Bucovina si Moldova de nord a fost infiintata in frunte cu Cristian Gavrila conducatorul filialei.

Pionierii credintei penticostale din Bucovina au trecut lantul muntos Carpatilor Orientali catre estul Transilvaniei si au evanghelizat judetul Bistrita. Lucrarea a fost continuata de evanghelisti locali ca: Elisei Rus din Negrilesti, Dumitru Moldovan din Dobric si altii.

In Maramures (N Romaniei) credinta penticostala a fost raspandita inainte de 1930 de un emigrant intors din Argentina in Sighetu-Marmatiei capitala provinciei, unde o biserica adventista s-a convertit la Penticostalism.

In 1936 a fost infiintata Biserica Penticostala din Razoare.

In Transilvania penticostalismul s-a raspandit din valea Somesului in N (jud. Cluj) in Valea Jiului in S (jud. Hunedoara). Pionierii penticostali au fost: Vasile Crisan si Ioan Sima (jud. Cluj), Ioan Bododea, lucrator penticostal in Alba-Iulia, capitala istorica a provinciei, Iacob Mariuta si Iacob Padurean in Turda , resedinta jud. Turda, Nicolae Oprean in Brasov (din 1940).

In capitala provinciei Oltenia, Craiova penticostalismul a fost plantat de Tudor Macarie, dupa 1930. In 1939 a fost ordinat acolo Alexie Vamvu.

In Bucuresti intre anii 1930-1942 lucratori penticostali au fost Ioan Danciu (din1936) si din 1940 Pantelimon Cojocar.

Sursa aici:

View this document on Scribd

 

Adevarul: Primii penticostali din Podgoria Aradului si lucrarea Duhului Sfant

Cultul Crestin Penticostal Gheorghe Bradin

Gheorghe Bradin (în rândul de jos, al patrulea, de la stânga la dreapta), în vizită în judeţul Bistriţa Năsăud. Foto: www.sfantatreime.ro

La începutul toamnei 2012, penticostalii români au sărbătorit nouă decenii de la fondarea primei lor biserici, la Păuliş (Arad). Acum sunt a patra putere creştină din ţară.

Potrivit recensământului din 2002, comunitatea creştină penticostală din România este a patra ca mărime. În ierarhia celor 18 culte recunoscute, după ortodocşi, romano-catolici şi calvini urmează Cultul Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolică. Majoritatea celor 2.600 de aşezăminte de cult au fost înălţate după căderea regimului comunist. Prin forţe proprii, dar şi cu ajutoare de la fraţii americani. Activele „echipe de misiune” americane construiesc pretutindeni biserici: în China comunistă, în India, în ţările Africii şi Americii de Sud.

Statistic, fiecare al zecelea contemporan creştin este penticostal. Deşi, din 1948, penticostalii au fost recunoscuţi ca şi cult creştin în România, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (ediţia online) continuă să-i definească drept „sectă creştină”.

Nevoia de miracol
Despre istoria, doctrina şi practicile cultului penticostal ne-am documentat cu ajutorul lui Ghiocel Moţ, pastor la Biserica Noua Filadelfia din Arad. Doctor în matematică şi profesor la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, pastorul Moţ nu poate fi pus, nici de departe, în tagma adepţilor lui „crede şi nu cerceta”. Aşa cum arată însă istoria acestei biserici, geneza ei se plasează sub semnul trebuinţei de miracol.

În preajma anului nou 1906, un grup de studenţi la un colegiu biblic metodist a decis să-şi petreacă vacanţa creştineşte, într-un campus din Asuza Street (California). După ore prelungite de rugăciuni, cântări şi meditaţie au început „să vorbească în limbi”. Au considerat că repetau miracolul trăit de primii apostoli creştini. Atunci, la 50 de zile după Învierea lui Hristos şi la 10 zile după Înălţarea lui, Biblia scrie că „Iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa”. În ziua cincizecimii (Rusaliile), Duhul Sfânt pogorâse asupra apostolilor lui Hristos făcându-i să vorbească în limbi necunoscute de aceştia înainte. Întemeietorii noii biserici (ce şi-a zis penticostală de la ziua cincizecimii) au crezut, totodată, că se-mplinise şi profeţia prorocului Ioel, expusă astfel în Biblie: „După aceea voi turna Duhul meu peste orice făptură, fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi roabe voi turna Duhul meu în zilele acelea”.

Printr-un miracol săvârşit de Duhul Sfânt, s-a spus atunci, apăruse o nouă serie de apostoli cu misiunea reînsufleţirii creştinătăţii. Primii penticostali din Podgoria Aradului pe 10 septembrie 2012, Cultul Creştin Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolică sărbătoreşte 90 de ani de existenţă în România. Atunci se aniversează fondarea primei biserici la Păuliş, în Podgoria Aradului.

Gheorghe Bradin, primul pastor penticostal român, aflase de existenţa noii credinţe prin intermediul unor români emigraţi în America. Pavel Budeanu, unul dintre aceştia, împărtăşise în casa soţilor Bradin experienţa de la Asuza Street. Budeanu a oficiat şi primul botez penticostal clandestin, în 1922, în râul Mureş. Noutatea s-a difuzat însoţită de vestea altui miracol: vindecarea soţiei lui Gheorghe Bradin prin rugăciune şi botez cu Duhul Sfânt. La comunitatea celor 20-30 de păulişani penticostali s-au alăturat repede noi adepţi din satul vecin, Cuvin.

Prin revenirea acasă a altor emigranţi în America, Biserica Penticostală a prins rădăcini şi în Nordul Moldovei. Mai înainte, pe aceleaşi căi, făcuse prozeliţi în împrejurimile Mediaşului. La aniversare Până în 1948, Biserica Penticostală a fost considerată, în România, o sectă, iar adepţii săi – eretici. O duşmăneau şi ortodocşii, şi baptiştii.

Pentru cei dintâi, botezul penticostal însemna lepădarea de „credinţa strămoşească”. Pentru baptişti, reprezenta scindarea aripii metodiste. Dar în reorganizarea cultelor religioase, făcută de regimul comunist, printre cele 14 culte recunoscute s-au aflat şi penticostalii. „Culoarul pe care mergem este unul evanghelic şi fundamentalist”, spune pastorul Ghiocel Moţ. „Evanghelic, pentru că noi credem că numai prin Hristos se obţine mântuirea. Iar fundamentalist, prin ideea de pocăinţă. Numai prin pocăinţă şi credinţă se produce naşterea din nou.

În Biserica Ortodoxă se consideră că naşterea din nou se obţine prin spovedanie. Aici este obligatoriu să te pocăieşti, altfel Cuvântul Sfânt şi Duhul Sfânt nu produc naşterea din nou”. Ritualuri şi misiuni Din ierarhia slujitorilor Bisericii Penticostale fac parte: pastorii, prezbiterii, diaconii, evangheliştii, apostolii (misionarii), învăţătorii şi prorocii.

Aceştia din urmă stârnesc mare interes. Şi controverse asupra înzestrării supranaturale de comunicare a voinţei lui Dumnezeu într-o parohie locală. Ritualurile credincioşilor penticostali conţin serviciile divine de duminică (dimineaţa şi după-amiaza). Sub conducerea pastorilor se fac, interactiv, rugăciuni, cântări şi evanghelizări. Animă atmosfera formaţiile Bisericii Penticoslate – coruri, fanfare şi „grupuri de laudă” alcătuite din tineri cu talent muzical. Marţea şi joia după-amiază se adună iarăşi credincioşii în rugăciune. Programe aparte organizează tineretul şi femeile.

Botezul se face la vârstă majoră – când poţi mărturisi credinţa şi pocăinţa -, iar nunţile sunt petrecute cu evalvie şi momente de bună dispoziţie. Dar fără dans şi fără băutură. Alte ritualuri se practică la înmormântări şi priveghiuri, prin ungerile bolnavilor cu mir şi binecuvântarea nou-născuţilor. Biserica are grădiniţe şi şcoli primare. Seminarii teologice penticostale funcţionează la Arad, Timişoara, Oradea, Baia Mare, Bucureşti şi Piteşti.

Cultul deţine editură şi librării proprii. Învăţământul superior este asigurat prin institutul din Bucureşti (înfiinţat în 1976) şi o recentă secţie de teologie penticostală la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. 2.600 de aşezăminte de cult penticostale există astăzi în România, majoritatea ridicate după 1990.

„Instrumentele comuniştilor” şi „agenţi anglo-americani” Din istoria Bisericii Penticostale nu lipsesc persecuţiile. Primii care s-au ridicat împotriva bisericii din casa soţilor Bradin a fost preotul ortodox din Păuliş. „Secta” a fost interzisă în 1925.

Dar în 1926, doar în judeţul Arad funcţionau clandestin şase biserici. Grigorie Comşa, episcopul ortodox al Aradului, îi acuza pe penticostali de fanatism şi că sunt „instrumente ale comuniştilor”. În regimul Antonescu au dus-o cel mai greu însă. De altfel, în 1942, Antonescu a interzis toate bisericile neoprotestante. Capii lor erau priviţi ca „agenţi anglo-americani”, datorită susţinerii şi legăturilor cu SUA şi Marea Britanie, duşmanii Axei.

Mulţi penticostali au fost condamnaţi atunci la ani grei de închisoare, fiind eliberaţi cu toţi ceilalţi deţinuţi politici la 23 august 1944. În relaţiile cu comuniştii, Gheorghe Bradin s-a arătat a fi bun diplomat. A început cu trimiterea în parohiile penticostale a unei circulare care recomanda loialitate faţă de noul regim. Şi a continuat cu publicarea unor articole unde cita Biblia şi pe Lenin. Căci înainte de-a fi ajuns la putere, Lenin susţinuse cu dezinvoltură libertatea „fiecărui om” de a aparţine religiei dorite şi libertatea împărtăşirii credinţei sale.

Au fost şi-n timpul regimului comunist penticostali condamnaţi pentru că distribuiseră Biblii şi literatură evanghelică. A fi credincios activ – fie penticostal, fie ortodox – reteza şansele promovării profesionale. Ca profesor de ştiinţe exacte într-o şcoală rurală, pastorul Ghiocel Moţ spune că n-a avut de suportat decât o atenţionare. Vorbise la un priveghi după ritualul penticostal. A doua zi l-a chemat directorul şcolii şi i-a recomandat „să ia cuvântul” exclusiv în incinta bisericii.

Profetii
Revelaţia specială este, am spune, punctul forte şi punctul vulnerabil ale dogmei şi practicilor penticostale. Mai bine zis, prin două dintre formele ei – revelaţia prin minuni şi revelaţia prin profeţii. Credincioşii penticostali admit şi că minunile pot fi adevărate sau false. Cine discerne între minunile reale şi cele închipuite? – obiectează liber-cugetătorii şi credincioşii altor biserici. Cu atât mai mult cu cât acestea se raportează la fapte greu de dovedit precum vindecările miraculoase ori „vorbirea în limbi”.

Dar dacă acceptăm că în trecut s-au petrecut minuni şi revelaţii, de ce n-ar mai fi şi-n zilele noastre? – spun penticostalii. Cât despre profeţii, legendele acestora merg până la Ceauşescu. „Eram profesor de matematică la Chier (Arad) în ultimii ani din regimul comunist”, relatează pastorul Ghiocel Moţ. „În timpul Congresului al XIV-lea, în anumite biserici se prorocise că va cădea Ceauşescu. Iar noi nu credeam”.

Se spune şi că o profeţie făcută într-o Biserică Penticostală din Vicovu de Sus i-a fost transmisă lui Ceauşescu prin inspectorul cultelor religioase. În august 1968, când liderii comunişti se temeau că, după Cehoslovacia, sovieticii vor invada şi România, un penticostal prorocise că îngerii păzesc graniţele noastre.

Minuni şi revelaţii
Ca orice religie, şi dogma penticostală se axează pe câteva concepte fundamentale. „Creştinii născuţi din nou desemnează faptul că un creştin care crede în jertfa Domnului Isus Hristos se pocăieşte”, explică pastorul Ghiocel Moţ. „Credinţa este un dar din partea lui Dumnezeu, iar pocăinţa, o acţiune umană. Dacă ne căim, regretăm şi părăsim păcatele săvârşite, ne naştem din nou”. De aici, în practica Bisericii Penticostale decurg „serile de stăruinţă”, când se fac noi convertiri. Atunci, seară de seară, credincioşii vechi şi noi se roagă în Bisericile Penticostale câte trei-patru ceasuri neîntrerupt. „Unii dintre ei sunt botezaţi cu Duhul Sfânt”, relatează interlocutorul. Afirmă astfel că „pogorârea Duhului Sfânt nu mai este un fapt istoric – petrecut o singură dată în duminica cincizecimii -, ci că acest botez poate fi experienţă de actualitate a creştinilor născuţi din nou”.

Pe când Biserica Ortodoxă vorbeşte şi de alte cărţi de rugăciune, penticostalii consideră Scriptura încheiată prin cele 66 de cărţi. În acest sens s-a preluat conceptul Sola Scriptura (Numai Scriptura) de la reformatorii Calvin şi Luther. Cultul penticostal crede în revelaţie. Aşa cum arată manualul de Dogmatică penticostală redactat de Ghiocel Moţ şi Iosif Feher (Editura Viaţa arădeană, 2003), revelaţia este actul prin care Dumnezeu se descoperă oamenilor. O cale de cunoaştere excepţională, argumentată prin logica limitelor finite ale omului, în raport cu nemărginirea divinităţii. Revelaţia – ca împărtăşire a omului cu Dumnezeu – este de două feluri: generală (Dumnezeu se descoperă în natură, în istoria şi în conştiinţa umană) şi specială (Dumnezeu se descoperă prin Isus Hristos, prin Duhul Sfânt, prin cuvântul Sfintei Scripturi, prin minuni, prin profeţii şi prin experienţa personală).

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/biserica-penticostala-lucrarea-duhului-sfant

Moise Ardelean – Preluarea Stafetei a Cultului Crestin Penticostal

Ardelean Moise Photo rodiagnusdei.wordpress.com

Moise Ardelean – Presedintele Cultului Crestin Penticostal Photo: Agnus Dei

Interviul de la Credo TV: Iacob Berghianu, cu fostul presedinte al Cultului Penticostal, Pavel Rivis Tipei si actualul presedinte, Moise Ardelean. Vezi interviul integral + transcrierea interviului aici – Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean – Analiza evoluției Cultului Creștin Penticostal la Credo TV – VIDEO Transcript

Fa click pentru interviul integral aici:

Photo Agnus Dei O analiza asupra evolutiei Cultului Crestin Penticostal din Romania Iacob Berghianu,Pavel Rivis Tipei, Moise Ardelean

Photo Agnus Dei O analiza asupra evolutiei Cultului Crestin Penticostal din Romania Iacob Berghianu,Pavel Rivis Tipei, Moise Ardelean

Iacob Berghianu: Va vom acorda timpul care a mai ramas pentru a incerca o radiografie a miscarii penticostale in varful piramidei in care va aflati si care ar fi provocarile si obiectivele fundamentale?

Moise Ardelean: In primul rand, dvs. spuneati ca a avut loc o predare de stafeta. Putem spune si asa. Dar, cu precizarea ca la noi nu-i ca si in politica. In politica, de regula, dupa alegeri, daca inainte a fost o guvernare de stanga, urmeaza una de dreapta. La noi este continuitate. Noi nu suntem adversari, noi suntem colaboratori. Noi suntem frati si continuitatea este lucru foarte important.

Am spus, in cuvantul pe care l-am avut la congres, dupa ce am fost ales ca si presedinte, ca voi avea in vedere 3 obiective, prin ajutorul Domnului si prin harul sau cu harul dat de El:

Sa pastram si sa luptam pentru credinta data sfintilor, odata, pentru totdeauna. Adica, vrem neaparat sa pastram identitatea penticostala. Exista lucruri specifice, exista lucruri care ne deosebesc. Avem foarte multe lucruri comune cu protestantii, cu neoprotestantii, chiar si cu bisericile istorice. Dar avem lucruri care ne sunt specifice si vrem sa le pastram. Vrem sa fim crestini buni, crestini autentici si luptam pentru pastrarea credintei.

Al doilea obiectiv: luptam pentru unitatea frateasca. N-am vrea sa fim dezbinati, ci am vrea sa continuam sa fim una. Trebuie sa recunoastem ca democratia a fost o provocare si o incercare pentru noi. Poate n-am fost suficient pregatiti. Apoi, am fost asaltati cu tot felul de invataturi care au venit din afara si lucruri bune, si lucruri mai putin bune. Dar, multumim lui Dumnezeu ca in anul 2014 suntem impreuna si Biserica Penticostala nu este dezbinata. Este lucrul cel mai important. Si vom continua sa lucram pentru unitatea bisericii penticostale.

Al treilea obiectiv: dezvoltarea lucrarii sau a miscarii. Si cand zic asta, ma gandesc la evanghelizare misiune,  ma gandesc la educatie si ma gandesc la alte si alte activitati pe care trebuie sa le facem. Dar, cand zici dezvoltare, te gandesti la dimensiune, la volum, la numar. Vom continua sa facem evanghelizare in Romania si vom continua sa facem misiune in locurile neevanghelizate, nu numai din tara, ci si din strainatate. Se stie ca in ultimii ani s-a dezvoltat lucrarea misionara. Avem o Agentie Penticostala de Misiune Externa (APME), care o sprijinim, care creste si care  trimit misionari in foarte multe locuri din lume, in mod deosebit, in tari musulmane, in locuri in care e practicata religia budista, hindusa, samd.

Apoi, vom pune accentul si pe educatie de la gradinita pana la universitate si cursuri post universitare, masterat, doctorat. Ca fost responsabil a Departamentului de Invatamant din Cultul Penticostal, din perioada 2010 – 2014, ca avem in jur de 100 de unitati de invatamant (desigur, le socotim aici pe toate, de la gradinita, pana la universitate). Avem doua facultati: una la Arad, in cadrul universitatii de stat Aurel Vlaicu si Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, bine cunoscut  de catre toti penticostalii.

Despre mass media crestina….Mi-aduc aminte ca prin anii ’68, ’69, eram inca la scoala generala si unul dintre profesori ne-a intrebat: „Stiti cine-i cel mai puternic om in lume?” Niciunul n-a stiut sa dea raspunsul. Colegi, copii, s-au grabit sa dea unele nume de mari luptatori, boxeri samd, si el spune la un moment dat: „Cel mai puternic e acela care e cel mai bine informat, care stie cele mai multe lucruri.”  Consider ca mass media crestina este foarte importanta. Cand zic asta, ma gandesc la radioul crestin, ma gandesc la televiziunile crestine, ma gandesc la presa scrisa si ma gandesc si la internet. Astea sunt vremurile. Informatiile circula cu o viteza uimitoare si e normal sa muncim si in felul acesta si cel mai important adevar, rostit vreodata in istorie: mantuirea prin Isus Hristos. Trebuie sa-l transmitem, trebuie sa-l comunicam rapid si la cati mai multi oameni. Mai ales ca noi, cei care citim si credem Scriptura si stim ca si venirea Domnului Isus Hristos, si o credem din toata inima, depinde de lucrarea aceasta. Pavel spune in Romani 11:25 ca trebuie sa intre in mantuire numarul deplin al neamurilor. Si noi credem ca pana nu se implineste numarul, Domnul nu poate veni si biserica nu va fi rapita. Deci, punctul meu de vedere, sprijinim lucrarea si in felul acesta din toata inima si cum putem.

Si pentru ca ne mai despart cateva zile de marea sarbatoare, nasterea Mantuitorului Isus Hristos, le doresc tuturor telespectatorilor, tuturor celor care urmaresc postul de televiziune Credo TV, o sarbatoare binecuvantata. Sa avem cu totii bucurie si o speranta  la acest mare praznic crestin. Iar anul 2015, care se apropie, sa fie mai bun decat anul 2014 din toate punctele de vedere.

Dar, sa ne fixam cu totii cel mai important obiectiv pentru 2015. Pavel spune: „Duce-ti mantuirea pana la capat cu frica si cu cutremur.” La inceputul anului 2015, sa-L rugam pe Domnul, sa ne ajute sa ne pastram mantuirea, sa ramanem pe calea ingusta si sa avem un spirit de veghere. Pentru ca daca s-ar intampla ca Domnul sa vina in anul 2015, sa plecam la cer, sa intram in dimensiunea vesnica si pentru vecii vecilor sa ne bucuram impreuna cu Domnul nostru.

Editie Speciala: Sa-L cunosc pe El, realizator Iacob Berghiano. Vezi aici interviul video integral (+ transcrierea) –  Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean – Analiza evoluției Cultului Creștin Penticostal la Credo TV – VIDEO Transcript

Noul Comitet Executiv al Cultului Crestin Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania

c

Primul rand: Aurel Moldovanu, Moise Ardelean, Romu Mocan Randul din spate: Liviu Axinte, Ioan Gurau, Ioan Moldovan, Ioan Filip, Simion Bumbar si Mircea Detesan Photo: Cuvantul Adevarului

Conform articolului 86 din Statutul de functionare si organizare al Cultului Crestin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania, Comitetul Executiv are in responsabilitate  conducerea curenta a CCP – BDAR prin Biroul Permanent si este compus din presedinte, vicepresedinte, secretar general si alti 6 membri alesi de Congres dintre membrii Consiliului Bisericesc.

In urma voturilor valabil exprimate in cadrul Congresului Electiv al CCP-BDAR, desfasurat la Arad in 7 noiembrie 2014, componenta Comitetului Executiv pentru perioada 2014-2018 este urmatoarea:

Presedinte – pastor Moise Ardelean
Secretar General – pastor Romu Mocanu
Vicepresedinte – pastor Aurel Moldovanu

Membrii:
pastorii Liviu Axinte, Ioan Gurau, Ioan Moldovan, Ioan Filip, Simion Bumbar si Mircea Detesan.

Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe ei si familiile lor, sa le dea putere si sanatate si harul unei slujiri pline de realizari pentru propasirea Imparatiei Sale in cadrul bisericilor penticostale din Romania si nu numai.

Sursa: http://cuvantuladevarului.ro/

Conducerea Cultului Penticostal

10403200_874526909277773_8091587534329422676_n

Vezi si

 

Vasilica Croitor – Rascumpararea Memoriei Partea a 2-a

Vezi Partea I-a aici –

VIDEO NOU !!!! Vasilica Croitoru – RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI la Alfa Omega TV – Informatii care nu le-ati mai auzit pana acum – Ma aflam in Kenya si fratii de acolo, cand am ajuns la o conferinta a unei biserici mari din Nairobi, au fost foarte incantati ca vad un roman. Mi s-a parut atata de ciudat. Initial, ma-s fi intrebat daca ar fi auzit cineva de Romania, unde ar veni asta pe harta. Nu . Toti stiau de Romania si erau foarte informati. Si asta m-a facut desigur sa-i intreb ce se intampla, de unde au informatiile astea, ca sa aflu ca toti citisera cartea fratelui Richard Wurmbrand “Torturat Pentru Credinta”………

Vasilica Croitoru Photo Agnus Dei

Vasilica Croitoru Photo Agnus Dei

Emisiunea Calea Adevarul si Viata cu Tudor Petan. Calea, Adevărul și Viata cu Vasilică Croitor cu tema RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI (partea 2/2) – despre supraviețuirea bisericii penticostale în vremea comunistă. Informații interesante pe care nu le-ați mai auzit până acum!

– ce l-a determinat pe Vasilica Croitor sa faca cercetari si sa scrie aceasta carte ?
– despre istoria miscarii penticostale in perioada comunismului
– instrumente ale persecutiei religioase: Departamentul pentru culte si Securitatea
– tehnici de control, persecutie, marginalizare, eliminare si compromitere lideri in perioada comunista
– forme ale rezistentei crestine, lideri care nu au facut compromisuri si au rezistat presiunilor si ofertelor de „colaborare”
– momente ratate de lideri religiosi, dupa revolutia din 89, pentru pocainta si restaurare relatii
– comentarii la „Raportul Tismaneanu” si semnificatia spirituala a declararii comunismului ca regim ilegal in Romania de catre presedintele Basescu
– lucruri care trebuiesc schimbate sau revizuite in biserica penticostala din Romania dupa iesirea din comunism
– nevoia de trecere de la program de biserica la relevanta in societate
– nevoia de reforma in 3 domenii in biserica penticostala: reforma morala, institutionala, spirituala
mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/

VIDEO by Alfa Omega TV

Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” cu Vladimir Pustan la Biserica Speranta Oradea 2 octombrie 2013

Click sa vezi predica Pastorului Vladimir Pustan din aceeasi seara aici:

Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” la Biserica Speranta Oradea

Petru Lascau 2013Sunt bucuros sa fiu acasa, la Oradea, cu toate ca eu sunt nascut in judetul Arad, dar stiti bine ca orice barbat serios e din satul lui nevasta-sa. Asa ca m-am facut Bihorean.  Asa de mult am iubit orasul acesta si m-am integrat in acest oras, incat ori de cate ori vin in Romania, vin la Oradea. Ma duc si pe la parinti, pe acasa, asa, cateva ore sa-i vad, dar, vin si stau in orasul unde s-au intamplat, as putea spune, cele mai importante lucruri din viata mea.

Unul dintre aceste lucruri foarte importante a fost construirea bisericii Betel. Poate ca generatia noastra, cei care am participat la construirea acelei biserici este pe cale de disparitie. As vrea sa ne aducem aminte, cei care avem nevoie sa stim aceste adevaruri ca cei care au fost inaintea noastra, n-au fost numai niste informatori ai securitatii, numai niste colaboratori ai regimului comunist. Ci au fost si oameni extraordinari. Si in Bihor, in Oradea a fost o comunitate de crednciosi penticostali absolut extraordinari, nemaipomeniti, care in ciuda comunismului si a regimului Ceausescu au construit o biserica fara autorizatie. Vreau sa va spun cateva lucruri, pentru ca sunt dator fata de propria mea constiinta, si cu cei cu care am muncit pe vremea aceea si am jertfit, sa spun aceste lucruri.

Timp de 20 de ani, biserica aceea a cerut autorizatie. In fiecare an au cerut autoritatilor judetului Bihor aprobare sa construiasca o biserica.  Au fost refuzati de fiecare data. Ne-am dat seama ca singura modalitate de a construi o biserica in epoca aceea era sa-i pacalim pe cei de sus. De fapt, ne-au sugerat-o ei: Sa cerem o autorizatie de a acoperi curtea cu sticla sa nu ne ploaie. Si apoi sa facem ce vrem ca ei o sa ne amendeze pe treaba asta. Si asa ca, pe raspunderea noastra construiam o biserica, ei pe partea cealalta aparau sistemul si lucrurile o sa fie bine. Ar fi fost okay, daca noi nu am fii facut o biserica peste asteptarile lor. Pana la construirea salii de sport din Oradea, Biserica cu numarul 1, cum ii spunea atunci Bisericii Betel, biserica a fost cea mai mare cladire publica din oras. Cand comunistii si-au dat seama ca noi am construit ceva, dincolo de imaginatia lor au intervenit in mod brutal.

In primul rand ne-au dat amenzi cate 9000 lei, pe vremea aceea, pe zi. Eu, ca inginer constructor aveam un salar de 2500 pe luna si primeam amenda 3000 lei in fiecare zi, pastorul bisericii, eu constructorul si responsabilul bisericii. 9000 lei pe zi. Decizia noastra atunci a fost sa platim in fiecare zi amenzile si sa construim mai departe. Am platit 10 zile. S-au adunat 90,000 lei. O Dacia era pe vremea aceea vreo 70,000 lei, noua nouta. Cand si-au dat seama ca noi suntem hotarati sa construim cu pretul de 9000 lei pe zi, ne-au dat in tribunal urmatoarea zi. Si au urmat procese, procese pe care le-am pierdut de fiecare data la tribunalul orasenesc, la tribunalul judetean. Fiecare decizie a fost demolarea bisericii si reducerea ei la forma initiala. (Photo lascaupetru.wordpress.com)

cartea betel petru lascauVreau sa va spun ca in perioada aceea, fratii de la biserica nr. 1 au dat dovada de un eroism extraordinar. Am hotarat sa avem biserica in fiecare zi. In fiecare zi am facut evanghelizare. Imaginati-va o sala fara geamuri, fara banci, nu aveam unde sa stam. Stateam pur si simplu pe niste improvizatii de bile de brad, de scanduri, din tot ce s-a putut am facut scaune la biserica si oamenii veneau sa asculte evanghelia in fiecare seara pentru ca ziceau, „Daca facem evanghelizare, ceea ce ne-a trimis Domnul sa facem si vom fii si aici, atunci cand vor venit echipele de demolare. Ei bine, n-au venit echipele de demolare, dar s-au intors la Dumnezeu sute de oameni in perioada aceea. Am un respect deosebit pentru o serie de frati pastori din timpul acela, care au venit sa predice evanghelia la noi. Majoritatea ne-au ocolit, mai ales conducerea cultului de pe vremea aceea, pur si simplu nu voiau sa stie ca existam. Nu voiau sa intre in curtea bisericii.

Ultimul lucru care am hotarat sa-l facem atunci a fost sa ma duc la Ceausescu, sa ma duc la Bucuresti, sa incercam o rezolvare a situatei in care noi ne gaseam. In cartea mea este un memoriu semnat de cateva sute de frati din Oradea. Vreau sa va imaginati. In perioada aceea, cand iti puneai semnatura pe un asemenea memoriu adresat presedintelui statului, iti asumai un risc extraordinar de mare. Puteai sa fii dat afara din servici. Oamenii acestia au semnat. Cu semnaturile lor m-am dus la Bucuresti. N-am reusit sa ajung la presedintele statului pentru ca eram prea mic pentru un om asa mare. Dar, am ales sa il caut pe un membru al comitetului central, pe nume Turcus. Era din Bihor. Am zis, „Ma duc la un bihorean, eu bihoreanul, nu, prin nevasta-mea? Ma duc la tovarasul Turcus”. Si asta m-a primit, spre surprinderea mea, dupa niste peripetii teribile. Prima data mi-a spus ca imi trebuie trimitere de la departamentul cultelor. M-am dus la departamentul cultelor, care mi-a cerut trimitere de la cult.

M-am dus la cult. Am zis ca incep cu aia mai mici, la biroul secretarului cultului pe vremea aceea, Trandafir Sandru, care mi-a spus, „Du-te domnule la ala mare…” M-am dus la ala mare, la fr. Bochean si el zice, „Du-te la celalalt, ca el e carturarul aici”. M-am dus la carturar si cand i-am spus ca am venit la el pentru ca e carturar, zice, „Du-te la Fariseu”. „Ce ma fac fara trimitere?” M-am trezit fara trimitere. M-am dus inapoi, fara trimitere, la comitetul central. Eram atat de naiv pe vremea aceea in credinta mea, ca nu am vazut ca eu eram urmarit pas cu pas unde mergeam si ce faceam. Cand am intrat in anticamera biroului tovarasului Turcus, asta a iesit din birou si zice, „Vai, nepoate, de cand nu te-am mai vazut”. Mi-a tras un pupic, m-a imbratisat, a zis, „Hai sa bem o bere”.  Si cu „unchiu” am iesit la bere. Am iesit pana in fata cladirii comitetului central, in parcul acela din jurul salei palatului si a zis, „Spune, ma, ca aici nu sunt microfoane”.

Dintr-o data nu am mai fost ruda cu el. Si am inceput sa-i spun, „Tovaras, uite ce se intampla. Am construit o biserica. Am fost amendati. Suntem in tribunal, vor sa dea o lege. Suntem aproape 3,000 de oameni. Noi nu vrem sa ajungem la Europa Libera, la senatul american, vrem sa rezolvati dumneavoastra.” S-a oprit dintr-o data, si-a pus mainile in solduri si a zis, „Mai, tu esti pocait?” „Sigur ca da,” am zis. A zis, „Bai, baiatule, ba, numai Dumnezeu va poate ajuta.” Va marturisesc, ca daca odata in viata mea mi-a fost rusine ca sunt pocait, atunci mi-a fost.” Trebuie sa ma duc eu sa-mi spuna asta comitetul central? Ca Dumnezeu ma poate ajuta? Ce fel de pocait sunt eu, domnule? L-am surprins. Acuma, m-am dus si eu si l-am pupat pe el si i-am multumit in numele Domnului pentru revelatia asta. Dumnezeu mi-a vorbit prin comitetul central si am venit acasa stiind ce am de facut. S-a meritat sa ma duc sa-mi spuna comitetul central ca Dumnezeu ne poate apara. Doamne, credinta noastra cum functioneaza.

Am decis atunci sa nu mai facem nimic si am rostit probabil una dintre cele mai impertinente rugaciuni din viata mea. Am zis, „Doamne, noi am facut o biserica. Daca ti-o trebuie, pazeste-o. Acum e randul Tau. Daca vrei sa se rada astia de noi si sa-si bata joc de noi, fa-o. Dar, noi iti promitem ca o sa vestim evanghelia aici pe mormanul  ala de caramizi, daca vrei sa o demolezi. Dar, noi nu plecam de aici”. Stiti ce s-a intamplat? Nu s-a intamplat nimic. Nu a mai venit nici o amenda, nu ne-a mai vizitat nimeni. S-a lasat o liniste din aceea totala, de luni de zile. Am continuat cu evanghelizarile.

Trebuia sa facem un botez. Aveam aproape 150 de candidati de botez, oameni care s-au pocait in perioada aceea. N-aveam unde sa-i botezam si am hotarat noaptea sa facem bazinul de botez. Lucram noaptea, am terminat bazinul de botez si nu a venit nimeni sa ne deranjeze. Pe urma am prins curaj si am terminat toata biserica. Si nu a mai venit nimeni sa ne amendeze de loc. Pentru ca atunci cand Dumnezeu lucreaza, uneori nu se intampla nimic. Dumnezeu te pazeste. Daca biserica aia este inca acolo, pe care n-au putut-o demola comunistii este pentru ca Dumnezeu a fost mare si puternic. M-am simtit obligat sa spun lucrurile astea, sa le scriu. Va marturisesc ca am luat decizia asta cu foarte mare greutate.

Am fost odata cu cineva, care povestea cum a construit el biserica si mi-a fost asa de jena de modul in care s-a laudat ca am hotarat sa nu spun la nimeni ce s-a intamplat cu noi, pentru ca nu am vrea niciodata ca cineva sa creada ca am fost niste eroi. N-am fost. Am fost erou prin naivitate. Ca, daca as fii stiut ce se intampla nu cred ca as fii facut ce am facut. Si n-am vrut ca meritele acestea sa mi le asum vreodata si va mai spun altceva. Nici in bisericile pe care le-am pastorit nu am spus asta niciodata. Vine timpul cand trebuie sa scrii carti de amintiri, istoricul. Am simtit aceasta nevoie sa ma vindec pe mine insumi. „Fiecare dintre noi,” spunea cineva, „suntem cumulul povestilor vietii noastre, a istoriilor noastre. Asta suntem. Toate amintirile care s-au adunat creeaza povestea vietii noastre. Daca mergeti la spital si vizitati un bolnav, veti vedea ca omul acela vrea sa povesteasca. La inceput, cum s-a imbolnavit, cum sufera, boala, dar pe urma trece la povestea vietii sale, pentru ca fiecare dintre noi avem o nevoie extraordinara de a spune aceasta poveste. Spunand povestea vietii noastre ne vindecam pe noi insine.

Sunt peste 20 de ani de la revolutie. Ori de cate ori vin in Romania retraiesc sentimentele acelea de groaza, de spaima, de nesiguranta, pe care le-am trait atunci. Nu m-am vindecat nici acum. Unul dintre motivele pentru care m-am decis sa nu ma mut in Romania niciodata definitiv, chiar la pensie, este pentru ca nu mai suport sentimentele acelea. Ma simt in nesiguranta si acum. Ce s-a intamplat cu noi in perioada aceea, am considerat multa vreme, cel mai important lucru care s-a intamplat in istoria mea, in viata mea de credincios. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar nu L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod atat de personal, implicat atat de evident in ceea ce faceam noi, ca in aceasta perioada de construire a bisericii Nr. 1 din Oradea. De aceea m-am simtit obligat sa pun aceste lucruri in scris.

Lucruri Neobisnuite

Introducerea a fost lunga, dar as vrea sa impartasesc cu dumneavoastra cateva randuri dintr-un text din Biblie, foarte cunoscut de noi toti, din Evanghelia dupa Luca 5:17-26

Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să -l ducă înlăuntru, ca să -l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n’aveau pe unde să -l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20 Cînd le -a văzut credinţa, Isus a zis: ,,Omule, păcatele îţi sînt iertate!„ 21 Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: ,,Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?„ 22 Isus, care le -a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le -a zis: ,,Pentruce cîrtiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele îţi sînt iertate`, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?` 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc`, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă„ 25 Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26 Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: ,,Azi am văzut lucruri nemaipomenite.„

Nu putem fii niste incalzitori de banci. Nu asta este chemarea noastra. De aceea am ales textul din acesta seara. Sa discutam 4 lucruri extrem de importante.

  1. Primul gand este „Fa ceva radical in viata ta”. Evadeaza din traditional. Iesi din obisnuit. Sparge din acoperis. Sparge capacul acela a limitarii in care te gasesti. Elimina obstacolele. Religiile noastre sunt asa de ancorate in obisnuit, in traditie, in ritual, in morisca asta care se invarte de fiecare data. Puneti-va si faceti ceva radical, ceva ce n-ati mai facut. Daca ceva nu functioneaza, fa ceva altceva. Fa ceva radical, sparge limitarea aia pe care ti-ai impus-o singur. (min 18-32)
  2. Confrunta neprevazutul. In lucrarea lui Dumnezeu exista foarte mult neprevazut. Atunci cand nu exista sanse sa ajungi la Domnul Isus (Luca 5), cand multimea sta impotriva, lucrul asta nu se potriveste cu calculul tau de acasa. Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, nu totul este usor, facil. Si atunci, ai nevoie sa stii ce sa faci, cand te lovesti de neprevazut. Lucrarea cu neprevazutul ii face pe oameni ca sa abandoneze. Dar acesti 4 nu, ei au o solutie: Daca nu merge pe usa, intra pe tavan. (min 32-34)
  3. Lasa loc lui Dumnezeu, lasa loc miracolului. Credinta acestor oameni, radicalismul lor, actiunile lor ciudate, faptul ca depasesc toate obstacolele nu sunt suficiente. Ca sa ai rezultate, trebuie interventia lui Hristos. (min 34-36)
  4. Pastreaza o permanenta aducere aminte a lucrarilor lui Dumnezeu din viata ta. Nu uita niciodata binefacerile Domnului. Nu uita nici una din minunile Lui, tine-le minte. Omul acesta vindecat si-a luat rogojina sub brat si a plecat cu ea acasa sa isi aminteasca de unde l-a scos Dumnezeu. (min 36-49)

VIDEO by Fiti Oameni (Transcrierea din primele 18 minute- raman inca 41 de min din predica)

Protestantii din Romania – Un mini documentar de la TVR1

Europa Centrala se desparte – albastru= catolicii si rosu= protestantii in anul 1618

faceti click pe poza sa mariti poza

Redau aici cateva puncte istorice dintr-un articol de pe Wikipedia ca resursa suplimentara:

Figuri dominante ale protestantismului

Etimologia termenului

Portrait of Ulrich Zwingli after his death 1531

Portrait of Martin Luther and of Ulrich Zwingli after his death 1531 (Photo credit: Wikipedia)

Denumirea protestantismului își are originea în acțiunea de frondă a unei facțiuni a Adunării Generale din Imperiul Germano-Roman. În anul1529 Dieta de la Speyer a adoptat o serie de măsuri care discriminau adepții reformei lui Luther, în sensul că dispunea ca statele care au adoptat hotărârile de la Worms, să aibă dreptul de a-și menține confesiunea reformată, în timp ce statele ce nu adoptaseră aceste hotărâri până la 1529, să fie obligate să renunțe la orice formă de înnoire a religiei și să păstreze vechea liturghie catolică. Împotriva acestei hotărâri, Principele Elector Saxon, împreună cu alți cinci principi germani și delegațiile a 14 orașe imperiale au protestat solemn, solicitând convocarea unui Sinod Universal sau German care să dezbată cauza lor în fața unui judecător neutru. Actul solemn, adresat Împăratului, purta numele de „Protestatio”.

Evoluția termenului „protestantism”

Odată cu evoluția istorică a curentelor reformatoare, sensul termenului de protestantism a fost extins la toate acele confesiuni care, într-o formă sau alta, împărtășeau principiile formale și materiale ale reformei lui Luther, adică au acceptat, pe de o parte, teza potrivit căreia unicul fundament al oricărei credințe creștine o reprezintă exclusiv interpretarea Sfintei Scripturi, independent de orice dogmă și autoritate, și, pe de altă parte, susțin teza mântuirii numai prin credință, adică ideea că izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu, în afara oricărui merit, fără mijlocirea preotului și fără vreo condiționare materială. Unele teze ale protestantismului, în special cea referitoare laîmpărtășanie și predestinație au stârnit controverse în rândul adepților confesiunii înnoite, care au dus în cele din urmă la scindarea în două confesiuni, și anume: luterană și reformată (calvinistă). Sciziunea a devenit definitivă în urma hotărârilor sinodului de la Dortrecht, și a condus la formarea a două structuri ecleziastice diferite.

Începând din secolul al XVII-lea, din sânul celor două confesiuni s-au desprins alte grupuri care, în funcție de specificitățile naționale, respectiv de diferitele interpretări ale unor teze, au înființat noi confesiuni. O latură comună a tuturor confesiunilor protestante și neoprotestante constă în negarea și respingerea totală a principiilor teologice și teozofice ale catolicismului. Protestantismul consideră, ca falsă teza infailibilității și caracterul de unic mântuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neagă importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al sfinților, infailibilitatea papei și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor – în acest sens nu recunosc caracterul sacerdotal al organizațiilor monahale. Protestantismul nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai două sacramente: Botezul și Împărtășania. Neagă învățăturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor și pomenelilor, al absolvirii generale, al meritului faptelor bune. Cele două mari curente ale Protestantismului au cunoscut un singur moment de reunificare în 1817, când în Germania, cele două confesiuni s-au unificat, formând Biserica Luterană Evanghelică de confesiune Augustină din Germania.

Cele 5 „sola” protestante sunt:

  • Sola gratia (mântuirea doar prin har),
  • Sola fide (mântuirea numai prin credință),
  • Sola scriptura (mântuirea numai prin Scriptură),
  • Solus Christus (numai Cristos),
  • Soli Deo Gloria (glorie numai Lui Dumnezeu).

multumesc lui Paul Ion pentru referinta la video.

un reportaj despre Crestinii Baptisti, Penticostali si Crestini Dupa Evanghelie din Romania
de la TVR1 Romania http://www.tvrplus.ro/editie-universul-credintei

Istoricul Bisericii Penticostale din Romania Valeriu Andreiescu

Cladirea primei biserici penticostale (1922) din Romania-Paulis:

ISTORICUL BISERICII PENTICOSTALE DIN ROMANIA

CAPITOLUL 1

ORIGINI ROMANE SI AMERICANE ALE PENTICOSTALISMULUI ROMANESC

Un roman ortodox, scriitorul Mihail Sevastos (1892 – 1967), jurnalist si editor de reviste culturale romanesti dintre cele doua razboaie mondiale (de asemenea romancier, poet si memorialist), este un observator neutru, adecvat pentru a judeca Reforma Neo-protestanta romaneasca. El a scris intr-unul dintre cele mai importante ziare romanesti ale timpului, in noiembrie 1931: „La noi n-au fost framantari crestine, poate si din pricina ca religia maselor taranesti (in care se manifesta sectele) semana prea putin cu crestinismul. Biblia si evanghelismul nu patrunsera in sufletul poporului. in adancul taranimii era fetitism. paganism, vrajitorie, orice, numai credinta crestina nu. Chiar popa era mai putin preot decat vraci… care descanta vitele. an aceste conditii se intelege foarte usor lipsa prigonirilor religioase din trecutul nostru. Nu era atata toleranta cat dezinteresare. Mintea taranului s-a pus insa in miscare. A stat incercuita milenii. Acum a scapat la libertate si nu se opreste cu una cu doua. Sateanul vrea sa afle, sa stie sa cunoasca. Religia de la putere nu-ti da osteneala cu lamurirea credinciosilor si cu propaganda in mase. Acest lucru il fac sectantii. Ei raspund unei necesitati spirituale a maselor. Conduc mintile si sufletele care traiesc in neliniste. Le dau lamuriri le arata cai noi – la capatul carora poate-i mantuirea negasita pana acum. De abia astazi se formeaza in adancul poporului nostru adevaratii crestini. Acest text contine mult adevar dar si simplifica istoria de 2000 de ani a crestinismului. Din secolul III in secolul IV au fost mii de crestini martirizati pe teritoriul Romaniei de azi. Ei au fost romani, stramosii romanilor. Incepand cu Evul Mediu au existat o multime de adevarati crestini greco-ortodocsi in toate nivelele societatii. Marea Reforma a influentat crestinismul romanesc incepand cu secolul XVI si XVII. Biserica Greco-Catolica (Unita cu Roma) a aparut in secolul XVIII si a ajutat poporul roman sa devina o natiune moderna. Trezirea evanghelica romaneasca a inceput de fapt la sfarsitul secolului XIX cu Miscarea Baptista si s-a dezvoltat in prima jumatatea a secolului XX. Articolul lui Sevastos este un document istoric fiind scris pentru ca sa apere libertatea religioass a penticostalilor, principala miscare a acestei treziri religioase. Cativa scriitori neevanghelici au sugerat ca penticostalismul a ajuns in Romania din SUA in jurul anului 1910. I. M. Popescu a spus ca un emigrant roman, Pavel Budeanu a raspandit ideile penticostale inainte de de 1918. printr-o revista romaneasca aparuta in SUA. In 1919 o sasoaica baptista din satul Darlos, de langa Medias (Transilvania) a fost prima persoanj care a experimentat in Romania botezul cu Duhul Sfant cu semnul vorbirii in alte limbi, prin influenta americana desigur. Printre romanii americani care au participat la evanghelizarile si la intalnirile de vindecare ale lui Aime?e Semple McPherson a fost si baptistul Petru Pernevan, care s-a intors in Romania si prietenul sau Constantin Sida care i-a trimis o scrisoare lui Pernevan , in anul 1921, povestindu-i ca a fost botezat cu Duhul Sfant impreuna cu alti sase romani. Pernevan i-a aratat scrisoarea prietenului sau Ghe. Bradin care in anul 1922 a devenit pastor baptist. Persida Bradin, sotia lui Gh. Bradin, tinea legatura cu Petre Andras care ii povesteste ca fratele lui Teodor si cumnata sa au fost intr-un grup de sapte romani care au fost botezati cu Duhul Sfant. Sotii Andras din America au trimis rudelor lor din Paulis o scrisoare si o carte de cantari penticostale in Mai 1922.

CAPITOLUL 2

INCEPUTUL PENTICOSTALISMULUI IN ROMANIA

Gheorghe Bradin

Sursa pozei – Daniel Purdel sef-redactor revista ‘Cuvantul Adevarului’

In iunie 1922 Gh. Bradin s-a rugat pentru vindecarea sotiei sale care suferea de tuberculoza si hidropizie; ea a fost vindecata de Domnul. Bradin a trimis o scrisoare la o adresa gasita in cartea de cantari, mentionata mai sus. In septembrie 1922 a primit un raspuns de la Pavel Budeanu si a hotarat sa deschida prima Biserica Penticostala din Romania,  in Paulis, la 10 septembrie 1922. La sfarsitul anului aceasta biserica avea 30 de membri. in februarie 1923, a fost fondata o noua biserica penticostala in Cuvin, langa Paulis, in casa sotilor Vasile si Persida Semenascu impreuna cu alti 3 credinciosi. Persida Semenascu era la acea vreme prima romanca penticostala botezata cu Duhul Sfant. La 3 iunie 1923 atat Persida cat si Gh. Bradin au fost botezati cu Duhul Sfant. Primul persecutor al penticostalilor din Romania a fost preotul ortodox din Paulis, Cornel Popescu care a determinat autoritatiile locale din Radna sa interzica noua „secta” .In 1923. Gh. Bradin ca si conducator al noii asociatii religioase si Dumitru Stoi ca secretar general au protestat si au cerut sa fie respectata libertatea religioasa. Pretorul din Radna a trimis cererea lor prefectului judetului Arad care a trimis-o Ministrului Cultelor ( in Romania cuvantul „cult” are un inteles pozitiv pe cand cuvantul „secta” are un inteles negativ). Ministrul a interzis „secta” penticostala in anul 1924. In SUA primele Biserici Penticostale romane se pare ca au fost infintate pe la 1921-1922, in Michigan si Ohio. Asemenea biserica a existat si in Detroit, unde a fost tiparita o carte de cantari in limba romana. Pavel Budeanu (1886 – 1958) a fost ordinat ca lucrstor (pastor) penticostal in 1923; el a locuit in Akron (Ohio). in 1924 a fost trimis in misiune in Romania A adus cu sine cartea de cantari, mentionata mai sus, si a oficiat primul botez penticostal in apa din Romania in raul Mures, aproape de Paulis, pe data de 16 Octombrie 1924 la ora 10 dimineata, in mod clandestin. Conform celor spuse de T. Sandru: Cu aceasta ocazie a fost facuta si prima fotografie cu biserica din Paulis. Pe fotografie s-a scris data si numele bisericii, care era „Biserica lui Dumnezeu”. In conformitate cu alte informatii, Budeanu a lucrat in acele vremuri cu American Assemblies of God; el incepand sa lucreze cu American Church of God din anul 1943. Pavel Budeanu a fost arestat de jandarmi in satul Nadab (judetul Arad) si escortat la praetura din Chisinau-Cris. Asa el a experimentat in mod personal persecutia si si-a ajutat fratii printr-o ruda a sa, care era avocat la Bucuresti. Acesta trimis prima petitie la Ministerul Cultelor prin care se cerea recunoasterea Asociatiei Penticostale. Petitia a fost semnata de 50 de membri ai celor doua biserici penticostale din Paulis si din Cuvin., in frunte cu presedintele Ghe. Bradin si cu secretarul general D. Stoi. (Fundalul bapist al Miscarii Penticostale din Romania  este ilustrat cu numele de baptisti penticostali folositi in acea petitie. Din pacate, Dr. Alexa Popovici, in cartea sa „Istoria Baptistilor din Romania” prezinta aparitia Bisericii Penticostale plecand de la multe informatii false si cu resentimente amare. Cu exceptia a catorva aspecte ale pneumatologiei, penticostalii si baptistii romani au aceasi doctrina;si in loc sa se contrazica ei ar trebui sa coopereze frateste. Petitia din 1924 a deteminat scrierea primei Declaratii de Credinta a Bisericii Penticostale din Romania.  Ministerul Cultelor nu a raspuns in mod direct dar decizia sa a fost prezentata in al 5-lea paragraf al Hotararii Nr. 5734 / 29 Ianuarie 1925: Secta penticostalilor cu aderentii exclusiv din satele Paulis si Cuvin (jud. Arad) este condusa in mud exclusiv de catre Gh. Bradin. Doctrina este publicata in cele 14 pagini ale brosuri numite „Declaratia Fundatiei Adevarate”. Noi o interzicem, pentru ca doctrina sa nu este impartita (imbratisata) de catre toti membrii ci doar de cateva persoane initiate si pentru ca aceasta (secta) nu prezinta garantii suficiente ca ar respecta articolul 22 al Constitutiei. Aceasta decizie oficiala a fost publicata in ziare si a fost raspandita in toata Romania.  A fost primul document oficial tiparit despre penticostalii din Romania  si care totusi a ajutat mult ca penticostalismul sa fie propagat. Renasterea spirituala a facut ca multi oameni sa fie interesati in a afla adevarata doctrina crestina iar Gh. Bradin a primit in Paulis multe scrisori si vizite din diferite parti ale Romaniei. In 1925, Episcopul ortodox al Aradului, Dr. Grigorie Comsa a inceput un razboi impotriva penticostalilor, fiind cel mai mare dusman al lor (1925 – 1937). Totusi in paginile pe care le-a scris despre penticostalismul romanesc in „Noua calauza pentru cunoasterea si combaterea sectelor” a demonstrat o bogata si corecta informatie in comparatie cu istoricul baptist Alexa Popovici. Comsa era fericit ca erau doar doua biserici penticostale si era sigur ca numarul lor nu va mai creste. Nici autoritatile statului si nici o biserica ortodoxa nu au mentionat, insa, ca o mica miscare penticostala saseasca, a luat fiinta in jurul orasului Medias, din Transilvania. Aceasta trezire penticostala in mijlocul sasilor luterani din Transilvania a inceput ii anul 1919 la Darlos, prin intermediul unor sasoaice baptiste care au fost influentate de o penticostala venita din SUA. Michael Thelman a fost botezat cu Duhul Sfant in anul 1923 si a primit botezul in apa in 1927 la Viena (Austria), in timpul Conferintei Penticostale, unde l-a intalnit pe misionarul suedez penticostal George Steen. Mai tarziu, Steen a vizitat Romania  si l-a ordinat pe Thelman ca pastor al bisericilor penticostale sasesti (Darlos, Curciu, Boian etc.). Se pare ca Thelman avea sa devina unul dintre cei mai importanti pastori penticostali ai minoritatilor etnice din acel moment. De asemenea autoritatilor romane nu le-a pasat nici de miscarea penticostala din mijlocul maghiarilor. in anul 1997 Biserica Penticostala Maghiara din Timisoara si-a celebrat cei 70 de ani de la infiintare (1927 – 1997). Conform lui C. Cuciuc: „Independent de miscarea penticostala din Banat si Transilvania, o romanca care a venit din SUA a inceput ss raspandeasca invatatura penticostala in Bucovina.” In 1926 erau deja 6 biserici penticostale in judetul Arad: Paulis, Cuvin, Arad (Micalaca), Maderat, Pancota, Toimos. Episcopul Comsa intr-o petitie trimisa prefectului de Arad, in 1926, i-a acuzat pe penticostali de fanatism si ca erau instrumente ale comunistilor. El a cerut represalii si de asemenea sa fie intentat un proces impotriva penticostalilor, care chiar a vut loc. Gh. Bradin din Paulis si Ilie Gavril din Toimos au fost arestati si trimisi in fata Curtii Martiale din Sibiu si de acolo la Timisoara, unde au fost eliberasi pentru ca nu era nici un motiv pentru ca sa fie judecati.

Amvonul din prima Biserica Penticostala din Romania, in Paulis 1922.

CAPITOLUL 3

PRIMA EXPANSIUNE PENTICOSTALA ROMANA (1927-1994)

In editia din 1927 a “Noului Ghid pentru secte”, Episcopul Comsa a denuntat pe Teodor Andras din Detroit si pe Pavel Budean din Arkon, caa sustin pe penticostalii din Paulis si ca au relatii cu secta evanghelista din Iasi. Observam ca penticostalii sunt adesea numiti „Evanghelistii” in tari ca Rusia, Ucraina si Slovacia pans in zilele noastre. Deci erau penticostali in capitala unei provincii Moldova din Romania, chiar daca ei pot fi confundati prin numele lor, cu Crestinii dupa Evanghelie (in Romani asa se numeste Biserica Fratilor) Comsa era bucuros ca erau doar patru biserici penticostale in Arad si era sigur ca acest numar nu va creste. Cei patru pastori penticostali ale acelor biserici erau: Vasile Semeneascu (Cuvin), G. Bradin ( Paulis), Dumitru Buda (Pancota), Gheorghe Urlea ( Micalaca). In martie 1927, Ilie Ghelbeleu, preotul din Toimos, a chemat jandarmii din Radna sa aresteze pe participantii unei adunariri penticostale din satul sau. Printre credinciosii arestati erau Partenie Pera si Mihai Olar din orasul Lipova. Amandoi au fost batuti cu un lant pe talpile picioarelor. Partenie Pera nu a rezistat si a murit dupa cinci saptamani de dureri ingrozitoare, lasand in urma o vaduva si doi orfani. El a devenit primul martir penticostal roman. Jandarmul ucigas a fost amendat cu 1000 lei si a fost promovat de la gradul de agent la cel de plutonier. In Bihor, la nord de Arad (cele doua judete din provincia Crisana, in vestul Romaniei) penticostalismul s-a raspandit din 1927, cand Pavel Ciuci din Picleu a fost ordinat de G. Bradin. Evanghelizarea a fost continuata in Bihor de lucratori inzestrati cu daruri spirituale ca Mihai Tarhenai din Brusturi, Mihai Urs si Ioan Urs. In Banat (S-E Romaniei) cel mai cunoscut lucrator, Alexandru Isbasa a fost convertit la penticostalism in 1927 cand a vazut vindecarea divina a lui Traian Manguta, un penticostal roman din satul Birchis. Miscarea penticostala romana a inceput in Timisoara in 1928. Isbasa care era un pastor in Birchis a devenit pastorul celei mai importante biserici din Timisoara, din anul 1947. Dinca Ciolac a fost pastorul unei alte biserici penticostale din Timisoara, si era mereu credincios conducerii lui Bradin, nu ca Isbasa. in Faget, un oras de munte din Banat, pastor era Ilie Tuda. In Moldova de Sud si N-E Valahiei, credinta penticostala a fost propovaduita de Solomon Borlovan din 1928. Prin el Mihai Radu din Galati si Ioan Bododea, un pastor baptist din Braila, s-au convertit la penticostalism in 1928. In Braila, un important lucrator penticostal era Leon Ioan. In Bucovina (N Romaniei) un pionier al penticostalismului era Cristian Gavrila din Balca, din 1928. Alti lucratori mai mari erau Teodor Daniliu, Guranda din Dumbraveni, Procopie Mireuta si Dumitru Mireuta din Volovta si Vladimir Onofrei in Radauti. Ministrul Cultelor a repetat interdictia Penticostalismului prin decizia nr. 24536 din 1928. Astfel in toamna lui 1928 cam 50 de lideri penticostali s-au intalnit in casa lui G. Bradin in Paulis, ca sa-si organizeze activitatea si sa redacteze „Principiile de Credinta”. La intalnire au participat: Gh.Bradin, Mihai Olar, Alex Isbasa, Ioan Neta, G. Lela, G. Urlea, I. Bododea, Mihai Radu si altii. S-au hotarat sa publice revista penticostala “Vocea Adevarului” si sa publice alta Declaratie de credinta. Organizatia Penticostala a luat numele de Asociatia Religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica” cu G. Bradin ca presedinte si Mihai Olar ca secretar. Editorul revistei trebuia sa fie Ioan Bododea. Declaratia de credinta din 1924 a fost retiparita in 1928. Revista “Vocea Adevarului” a fost publicata de Ioan Bododea in Ianuarie 1929; iar cu nr.3/1929 si-a achimbat numele in “Cuvantul Adevarului”. Deoarece nu era posibil sa obtii recunoasterea Guvernului pentru o asociatie religioasa condusa de binecunoscutii penticostali cu centrul in judetul Arad, leaganul penticostalismului roman, o strategie adecvata a fost formulata. La o intalnire in Braila, pe 22 Februarie 1929, bisericile penticostale din S-E Moldovei si N-E Munteniei (Galati, Lascar Catargiu, Costache Negri si Brailita) s-au organizat ca Asociatia religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica”, cu Ioan Bododea presedinte si Mihai Radu secretar. Scopul era ca aceasta asociatie sa fie recunoscuta oficial si dupa aceea toate bisericile penticostale din tara sa devina membre ale acelei asociatii. Sediul central al Asociatiei trebuia sa fie in Brailita (o periferie a Brailei). Ioan Bododea si Mihai Radu au semnat o petitie pentru o recunoastere oficiala catre Ministerul Cultelor, inregistrata cu nr. 15723/15 iunie 1929. La inceput au primit un oarecare raspuns favorabil, in ceea ce priveste Declaratia sau scurta Expunere a Principiilor Bisericii lui Dumnezeu, dar recunoasterea a fost amanata dupa perioada de testare. In 1930-1931 autoritatile statului si-au dat seama ca noua asociatie era penticostala si au interzis-o. Penticostalii din zona Braila-Galati au contribuit la raspandirea credintei penticostale la Iasi, capitala Moldovei si in Basarabia (acum Republica Moldova). Pentru un timp au publicat in rusa si romana revista Ustishitel (Mangaietorul) pentru cititorii basarabeni Vasile Gaspar, un pastor baptist din Braila a scris in 1929 o brosura impotriva penticostalilor, dar in acelasi an a devenit un predicator in bisericile penticostale. In 4 aprilie 1930, un bine cunoscut lucrator penticostal Stefan Moscu a fost ordonat ca misionar in sudul Moldovei. In 1930, 21 de persoane au fost botezate in raul Siret in judetul Braila. Pe 31 august 1930 Vasile Gaspar a fost ordinat ca lucrator penticostal. A lucrat in N-E Munteniei (Greceanca-Buzau) si Banat (Oravita). Conform unui scriitor secular I. M. Popescu, Ioan Bododea a introdus un nou sistem organizatoric la baza comunitatii sau bisericii locale; apoi ca un organism religios si administrativ – filiala unind comunitatile unui judet sau din diferite judete; si in final Comitetul Executiv – ca un organ religios, administrativ si reprezentativ; un sistem care continua si astazi. Dupa 1929, cateva Comunitati regionale ale bisericii apostolice au fost infiintate. In 1929, Eugen Bodor din Burdujeni (periferia Sucevei) – un viitor fruntas al miscarii penticostale – a fost convertit la penticostalism. Filiala Sucevei a Bisericii Apostolice pentru Bucovina si Moldova de nord a fost infiintata in frunte cu Cristian Gavrila conducatorul filialei. Pionierii credintei penticostale din Bucovina au trecut lantul muntos Carpatilor Orientali catre estul Transilvaniei si au evanghelizat judetul Bistrita. Lucrarea a fost continuata de evanghelisti locali ca: Elisei Rus din Negrilesti, Dumitru Moldovan din Dobric si altii. In Maramures (N Romaniei)credinta penticostala a fost raspandita inainte de 1930 de un emigrant intors din Argentina in Sighetu-Marmatiei capitala provinciei, unde o biserica adventista s-a convertit la Penticostalism. In 1936 a fost infiintata Biserica Penticostala din Razoare. In Transilvania penticostalismul s-a raspandit din valea Somesului in N (jud. Cluj) in Valea Jiului in S (jud. Hunedoara). Pionierii penticostali au fost: Vasile Crisan si Ioan Sima (jud. Cluj), Ioan Bododea, lucrator penticostal in Alba-Iulia, capitala istorica a provinciei, Iacob Mariuta si Iacob Padurean in Turda , resedinta jud. Turda, Nicolae Oprean in Brasov (din 1940). In capitala provinciei Oltenia, Craiova penticostalismul a fost plantat de Tudor Macarie, dupa 1930. In 1939 a fost ordinat acolo Alexie Vamvu. In Bucuresti intre anii 1930-1942 lucratori penticostali au fost Ioan Danciu (din1936) si din 1940 Pantelimon Cojocar.

CAPITOLUL 4

LUCRARILE DUHULUI SFANT IN ROMANIA

Raspandirea miscarii penticostale in Romania  a adus cu sine botezuri spirituale si vindecari divine. In aceasta privinta, principalele surse istorice sunt revistele penticostale, care au publicat aceste marturii. Astfel, Cuvantul Adevarului relateaza: “In 1923 opt persoane au fost botezate cu Duhul Sfant. In 1924 alte zece persoane din Paulis au primit botezul cu Duhul Sfant. In 1926 patruzeci si doi de oameni au primit botezul cu Duhul Sfant, iar in 1927 alte 117 persoane au primit acest botez. Dupa aceea, aceste botezuri au fost mult prea dificil de contabilizat. In memoriile sale, Pavel Bochian (1918-1996) relateaza despre vindecari divine infaptuite in satul sau Mocrea (judetul Arad) in 1929 prin Dumitru Buda, lucrator in Pancota. Se spune, de asemenea, despre primul botez spiritual din Mocrea in 1930. El depune si o marturie impresionanta despre propriul sau botez cu Duhul Sfant in 1934, insotit de vindecarea divina a mamei sale. In cele ce urmeaza vom prezenta cateva cazuri selectate din revista Cuvantul Adevarului. In martie 1930 Ioan Urlea citea revista “Cuvantul Adevarului”, cand instantaneu a primit botezul cu Duhul Sfant. Maria Berc din Reia-Hateg (judetul Hunedoara) a experimentat o vindecare miraculoasa dupa sapte ani de suferinta; in acelasi timp ea a fost botezata cu Duhul Sfant si a vorbit in limba rusa. Sotul ei necredincios luptase in Primul Razboi Mondial in armata austro-ungara si fusese prizonier in Rusia. El a iesit in strada strigand ca sotia lui vorbeste in limba rusa, limba pe care nu o stiuse niciodata. Mihai Tarhenti din Brusturi a avut darul vindecarii. Prin el s-au facut multe vindecari miraculoase marturisite in scris sau prin viu-grai. In memoriile sale, Pavel Bochian reda cateva experiente spirituale personale impresionante din perioada 1945-1951: vorbiri in limbi (germana si slovaca), vindecari divine, exorcizari, o viziune prin care a stat de vorba cu Domnul Isus Hristos (decisiva pentru viitorul lui de leader penticostal). El relateaza ca dupa 21 august 1968, cand o invazie sovietica ameninta Romania, printr-un mesaj profetic in biserica penticostala din Vicovu de Sus s-a spus ca ingerii pazeau frontierele tarii si nu avea sa se intample nimic. Inspectoru cultelor a comunicat acest lucru dictatorului Ceausescu. Multi de alti martori certifica lucrarea darurilor Duhului Sfant in Biserica Penticostala din Romana de la inceputuri pana in zilele noastre. Nu este, insa, usor a le verifica pe toate si a separa autenticul de folcloric.

CAPITOLUL 5

PRIMA PERIOADA DE PERSECUTIE DIN ROMANIA

Cazurile de persecutie redate in cateva numere ale revistei Cuvantul Adevarului din ianuarie pana in septembrie 1931 ilustreaza varietatea si extinderea generala a persecutiilor. Penticostalii erau amendati, intemnitati sau batuti chiar atunci cand erau surprinsi rugandu-se in casele lor sau stand de vorba pe strada. Casele lor de rugaciune erau inchise, distruse sau golite de mobila. Prigonitorii erau jandarmii, primarii, judecatorii, preotii si pesoane private. Chiar in inchisori, penticostalii erau tratati mai aspru decat alti detinuti. De exemplu, in inchisoarea din Sanicolau Mare erau pusi in celule pline de excremente. Torturile ar putea fi ilustrate cu cele de la Minerul-Arad. Politistii i-au luat la jandarmerie, unde barbatii cu musteti lungi (dupa obiceiul transilvanean de atunci) au fost spanzurati de mustati. Apoi, podelele jandarmeriei erau frecate cu fetele lor si au fost supusi la abuzuri fizice. In unele cazuri, persoanele turturate au obtinut certificate medicale si au depus plangeri la Ministerul de Interne, dar n-au primit nici un raspuns. Intr-un caz, tortura a devenit un spectacol public. In Ilva Mare penticostalii au fost obligati ca, in locul boilor, sa traga carele pline cu pietre si balast pe strazi, intr-o zi de targ, fiind insultati de consateni. La scoala, copiii le erau batuti la palma cu baioneta. Dupa plangerea trimisa Ministerului de Interne, seful de post trebuia demis si trimis in judecata in fata Consiliului de Razboi, dar plangerea a fost retrasa, pentru a evita represaliile noului comandant al jandarmeriei. In Maieru un astfel de comandant a deschis focul asupra unui penticostal; denuntarea a fost de asemenea retrasa. Cele mai importante ziare democratice romanesti ale timpului Dimineata si Adevarul au fost scandalizate de persecutia religioasa (un nou fenomen in Romania).  Mai intai Dimineata a publicat un articol pe 20 noiembrie 1931 despre teribila persecutie impotriva sectelor religioase, subliniind partea clerului ortodox. Mihail Sevastos a protestat impotriva persecutiei religioase intr-un articol publicat in „Adevarul” pe 21 noiembrie 1931. Totusi, Ministerul Cultelor, prin decizia nr. 114119/1933 a declarat penticostalii, atat sub acest nume cat si sub noul lor nume de Biserica lui Dumnezeu Apostolica, ca fiind o secta interzisa. Dupa multe petitii si proteste, Ministerul Cultelor, prin decizia nr. 44627/1934 a cerut prefectilor rapoarte privind conduita penticostalilor. Cele mai multe rapoarte au fost favorabile, dar penticostalii n-au fost recunoscuti oficial. Episcopul Comsa al Aradului a protestat impotriva activitatii publicistice penticostale din Lipova si a determinat o actiune impotriva lui G. Bradin si Mihai Olar, care au fost inchisi timp de o luna: din 23 oct. pana in 23 noiembrie 1936; in acest timp prigonitorul a murit. Ultimul numar al revistei Cuvantul Adevarului inainte de a fi interzisa in 1937 relateaza moartea unui penticostal din cauza persecutiei in dec. 1936. Pavel Bochian relateaza inchiderea sa si judecata penala din 1938, in timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea cand prim-ministru era Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Persecutia a fost, insa, mai aspra in timpul dictaturii militare a generalului Ioan Antonescu (sept. 1940 – aug. 1944). La 17 sept. 1942 Voicu I. Rusin din Lascar Catargiu a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru ca nu si-a abandonat credinta penticostala. La 24 august inchisoarea a fost lovita de un proiectil, care l-a ucis si pe Voicu Rusin, ultimul martir din prima perioada penticostala (1922 – 1944). Prin decretul nr. 9270 / 28 dec. 1942, maresalul Antonescu a interzis toate asociatiile religioase neoprotestante din cauza ca aceste “secte” erau sustinute din SUA si Marea Britanie. Curtile Militare nu au pregetat sa-i condamne pe neoprotestanti. Inchisorile pentru femei din Cernauti Jilava, Mislea si cele pentru barbati din Craiova, Alba-Iulia si Timisoara au fost aglomerate cu neoprotestanti. G. Bradin mentioneaza cazurile lui Franz Michiticiuc si nepotul sau Ivan Bosovac, doi tarani din Serauti, pe care Curtea din Cernauti i-a condamnat in 1942 pe fiecare la cate 15 ani de inchisoare pentru credinta lor penticostala. Sotia lui Bosovac a fost condamnata sub aceeasi acuzatie, cei cinci copii ramanand fara nici un suport. Ei au fost pusi in libertate din penitenciarul din Arad dupa caderea lui Antonescu in august 1944. Stefan Ardelean (77 ani) si sotia lui Petra (74 ani) din Graniceri -Arad au fost vizitati de fiul lor, Moise Ardelean si Petru Bonca. Praful de pe genunchii lor fu dovada faptului ca se rugasera. Batranii au fost condamnati in 16 aprilie 1943 la un an si doua luni de inchisoare si au fost pusi in libertate in 28 februarie 1944. Cei doi tineri au fost eliberati pe 1 sept. 1944. Maresalul Antonescu a facut un plan de deportare a penticostalilor in Transnistria. Sute de mii de evrei si tigani au fost exilati in Transnistria, unde multi dintre ei au murit, dar Dumnezeu i-a scapat pe “sectanti” de acest destin. Ei n-au scapat, insa, de inchisorile din tara. Istoricul I. M. Popescu justifica persecutarea crestinilor de catre Antonescu, deoarece ei refuzau sa lupte in razboi. Totusi, nici un penticostal nu a fost inchis pentru refuzul de a satisface serviciul militar. De exemplu, Ioan Fascu din Sucevita venise acasa de pe front intr-o permisie in 1944. Jandarmii l-au prins rugandu-se cu alti tineri crestini si l-au trimis in judecata la tribunalul din Cernauti. Primarul satului a marturisit in fata Curtii ca acuzatul era un bun cetatean, iar armata a certificat ca fusese si un bun soldat. Un singur martor a spus ca acuzatul s-ar fi declarat impotriva Statului si a religiei de Stat. Fascu a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare. Mai tarziu el avea sa spuna lui Pavel Bochian:”Judecatorul care m-a condamnat pentru 25 de ani a fost la randul lui condamnat la 25 de ani de inchisoare de catre noile autoritati (dupa caderea lui Antonescu). Mi-e mila de el si nu-i doresc rau pentru rau”. De aceea penticostalii romani nu l-au considerat pe maresalul Antonescu un erou, cum il considera mare parte din romanii de astazi.

sursa pozei Revista Cuvantul Adevarului Februarie 2012

CAPITOLUL 6

CONTROVERSE

Cel care l-a invatat pe Gh. Bradin doctrina penticostala a fost Pavel Budean care i-a trimis lui Bradin articole care mai apoi au fost publicate in revista „Cuvantul Adevarului” Budean reprezenta penticostalismul american conservator opus curentului modernist. In penticostalismul romanesc curentul principal a fost condus de Bradin, care a fost influentat de diferite invataturi (precum cele legaliste) de la Greco-Ortodocsi, Adventisti sau din alte surse. De cealalta parte, misionarii straini penticostali cu o tendinta mai moderna, au inceput o noua lucrare in Romania. Acesti misionari, in general, erau fosti emigranti in SUA, care mai tarziu s-au intors in tara lor, de exemplu Gustave Herbert Schmidt (1891-1958) si Nicholas Nikoloff (1900-1964) care din 1927 au lucrat in Rusia si in Misiunea pentru Europa de Est (REEM). Publicatia oficiala a lui REEM a fost „Chemarea Evangheliei”, sponsorizata de un om de afaceri californian, C. W. Swanson. Schmitt a deschis pe 2 Mai 1930, primul Institut Biblic Penticostal in Europa de Est in Orasul liber Danzig (astazi Gdansk in Polonia). Ca decan al Institutului Biblic din Danzig (D.B.I), Schmitt a fost urmat de N. Nikoloff din 1935 pana la 1938 cand D.B.I. a fost inchis.Faimosul invatator biblic Donald Gee (1891-1966), vice-presedinte al Adunarii lui Dumnezeu din Anglia la acel timp (1934-1944), a contribuit ca profesor la pregatirea tinerilor evanghelisti la D.B.I. Ei s-au intors in mai multe tari din Estul Europei, sa invete pe altii. REEM a lucrat intr-o stransa legatura cu Assemblies of God din SUA, pana in 1940 cand super-intendentul REEM, Schmitt a fost inchis de nazisti. In 1929, REEM a trimis misionari in Ungaria de unde au fost expulzati. Unul din ei a plecat in Cehoslovacia iar celalalt, Janos Lerch – la Timisoara in Romania. In 1930, Gustav Schmitt a venit la Timisoara pentru a-l vizita pe Janos Lerch. REEM nu practica ritualul spalarii picioarelor, practicat de penticostalii romani la fiecare Cina a Domnului. Afara de aceasta REEM a acceptat consumul moderat de alcool, spre deosebire de penticostalii romani , care interziceau categoric bauturile alcoolice. Unii dintre pastorii penticostali romani au acceptat aceste lucruri si alte invataturi ale REEM in schimbul unui sprijin financiar. Dupa C.Cuciuc, „unii predicatori baptisti convertiti recent / la penticostali / au manifestat un spirit noncomformist inca din 1930. In 1931 penticostalii romani se despart: divergentele s-au ivit in legatura cu incercarea unor lideri de introduce o purtare modernista (haine moderne, flexibilitate cu privire la relatiile maritale, libertatea de a arenunta la ritualul spalarii picioarelor , si de a avea contacte variate cu miscarea penticostala de pe glob, etc.).” Trandafir Sandru, explica impartirea in felul urmator:”in orasul Danzig… a fost infiintat Institutul Biblic. Unii emisari de acolo au venit in Romania  si au luat contact cu unii pastori penticostali si au dispretuit opinia liderilor din miscarea Penticostala; ei au cauzat o ruptura in interiorul miscarii. Unii tineri au fost invitati sa urmeze cursurile Institutului din Danzig.Nepasarea in alegerea lor s-a vazut cand doi dintre ei au fost exclusi pentru motive morale (Eugen Bodor si Gheorghe Catargiu).Scoala din Danzig a fos o scoala buna, avand ca unul dintre profesori pe fratele Donald Gee, cu care, dupa al doilea razboi mondial am avut bune legaturi. Punctul major al doctrinei celor din Danzig a afirmatia ca, Botezul cu Duhul Sfant este primit cu semnul vorbirii in limbi, iar cei care nu vorbesc in limbi, oricum primesc botezul cu Duhul Sfant conform cu 1 Corinteni 12:13.Bradin a negat botezul spiritual fara vorbirea in limbi si a continuat sa sustina ca modestia in imbracaminte si abstinenta de la bauturile alcoolice erau necesare pentru mantuire.El a pledat pentru actul spalarii picioarelor ca un act al partasiei si a respins interpretarea adventista ca fiind doar un act de umilinta.Aceste principii sunt inca in zilele noastre incluse in Declaratia de Credinta a Bisericii Apostolice Penticostale din Romania. Ruptura in interiorul miscarii penticostale romane s-a produs in 1931.Curentul principal condus de Gh. Bradin a pastrat numele Biserica lui Dumnezeu Apostolica, la care a fost neoficial adaugat cuvantul „Penticostala”, cu scopul sa se difere de grupul inclus in REEM, care a luat acelasi nume si a mai adaugat „Crestini botezati cu Duhul Sfant.“ (Noi am scurtat numele primului grup cu BDAP si celalalt nume cu CBDS.) BDAP a fost in mod clar principala grupare din moment ce ea a pastrat revista „Cuvantul adevarului” principala sursa de informatie asupra sciziunii. In 1932 centrul BDAP a fost stabilit la Lipova, iar redacaia revistei impreuna cu personalul s-a mutat de la Braila la Lipova, revista fiind tiparita la Arad.In 1933 episcopul Comsa din Arad a inceput lupta impotriva centrului din Lipova condus de Bradin si prin adresa nr.561/1933 s-au cerut prefectilor din judetele Arad si Timis represalii aspre. In 1933 BDAP a trimis la Bucuresti pe secretarul Ioan Danciu pentru demersuri catre guvern..In 1936 Bradin si M. Olar au fost arestati. Secretarul general s-a mutat definitiv la Bucuresti cu redactia revistei „Cuvantul adevarului”. El a devenit redactor sef si a pastorit in Biserica BDAP din Bucuresti (13, str.Gr.Manolescu).In 1937 revista a fost oprita. Se pare ca Bradin si Olar nu au condus gruparea BDAP in 1937-1938, persecutia si lipsa de bani fiind una dintre motive. Ei au parasit BDAP in 1938 cu bisericile din Paulis si Lipova si s-au unit cu Asociatia Independenta Baptista, condusa de Alexandru Szaday, fara sa nege credinta lor penticostala. Ei au neatelegeri cu Szaday si au intrat in Uniunea Baptista din Romania, semnand o declaratie de credinta baptista. Astfel BDAP a fost dezorganizata in 1938; bisericile locale nu au urmat pe alti lideri sau alta organizatie si au raspuns apelului lui Bradin, cand el s-a intors inapoi in miscarea penticostala in mai 1945,reorganizand BDAP. Bradin a marturisit ca a facut doua mari greseli: prima cand el l-a pus intr-un post de conducere pe Ion Bododea in 1929, cealalta cand s-a intors inapoi in Biserica Baptista. Evident aceasta marturie a scos in relief ca Bradin l-a considerat pe Bododea principalul responsabil de ruptura din 1931. Provincia Banat a fost leaganul grupului cuprins in REEM, dar misionarul Janos Lerch se pare ca nu a facut discipoli romani acolo, cu exceptia, poate a lui Alexandru Isbasa, un pastor de sat, Birchis (langa Oravita) care a primit un important post de pastor in Timisoara, nu mai tarziu de 1935. Isbasa s-a putut uni cu CBDS inainte de 1935, dar nu ca lider al acestora la acel timp. El a fost dat afara din BDAP in 1934. Biserica din Timisoara s-a format in 1935 si s-a afiliat la CBDS. Se adunau in casa lui Ioachim {unea ii a fost pastorita de doi pastori: Isbasa si de Pavel Nicola. Astazi numele ei este Elim si continua sa nu practice ritualul spalarii picioarelor. Provincia Bucovina, cea mai compacta regiune penticostala in Romania, a dat fara indoiala un lider al CBDS, Eugen Bodor din Burdujeni – Suceava, care a studiat la scoala din Danzig. Bisericile penticostale din Bucovina difera inca in zilele noastre fata de celelalte biserici penticostale din Romania cu privire la Cina Domnului si actul spalarii picioarelor, act pe care nu-l practica. Vechii penticostali din Muntenia si Bucuresti care nu sunt de acord cu spalarea picioarelor (de ex Constantin Caraman) se considera a fi urmasii lui Ioan Bododea si Eugen Bodor. Acesti doi lideri au fost la conducerea lui CBDS de la inceput pana in 1933. Acest inceput nu poate fi mai tarziu de 1932, cand Bradin a luat conducerea revistei Cuvantul Adevarului. Asa ca anul 1929 poate marca inceputul doctrinei REEM, raspandita in Banat de Janos Lerch; in anul 1930 fiind primul contact al lui Gustav Schmitt cu penticostali romani iar anul 1931 apare asociatia CBDS (Crestinii Botezati cu Duhul Sfant). Sponsorizat de REEM, Bododea a publicat pentru un scurt timp revista „Credinta Apostolica”. REEM a sponsorizat multi lucratori din multe tari din estul Europei, asa ca Bododea si Bodor nu aveau bani indeajuns. La o conferinta a CBDS ei au fost acuzati de nepricepere in administratie financiara si au fost dati afara din CBDS (1933). Conferinta a cerut reunificarea miscarii penticostale romane. La o conferinta in Medias cele doua grupuri penticostale s-au reunit dar unitatea nu a durat. Gustav Schmitt a trimis din nou suport financiar si CBDS s-au separat inca o data de BDAP (Biserica lui Dumnezeu Apostolica Penticostala). Noii lideri ai CBDS erau Vasile Gaspar si Gh. Catargiu. Revista Cuvantul Adevarului raporteaza luptele din interiorul miscarii penticostale in 1934. Astfel, Eugen Bodor a fost dat afara din bisericile penticostala de catre adunarea generala a acestora din Suceava. El invata din nou la acel timp actul spalarii picioarelor, dar Bucovina a cedat acest ritual pentru binele tuturor. Vasile Gaspar (pastor in Greceanca – Buzau) Alexandru Isbasa (pastor in Birchis langa Oravita) si Gheorghe Almajan au fost dati afara din BDAP pe baza 1 Cor 5:11. Bineanteles Vasile Gaspar (vechi pastor baptist ca tovarasul sau Bododea) a devenit liderul CBDS, impreuna cu Gheorghe Catargiu (fost student al scolii din Danzig, la fel ca tovarasul sau Bodor). Gaspar si-a mutat centrul in orasul Oravita. Isbasa a devenit pastor in Timisoara (1935 – 1947) si in aceasta pozitie, lider al CBDS. Alt grup penticostal „Ucenicii Domnului Iisus Christos”(UDIC) se pare ca nu aveau nici o legatura cu ruptura Bisericii Apostolice a lui Dumnezeu, lucru datorat raspandirii invataturii scolii din Danzig. Toate marturiile arata ca acel grup a considerat profetiile mult mai importante ca Scriptura. Alte surse considera in mod gresit acest grup ca influentat in unele privinte de „Martorii lui Yehowa”. Crestinii vechi din Busuresti (fara ritualul spalarii picioarelor) au considerat ca BDAP a fost legata cu Biserica lui Dumnezeu din SUA, CBDS – de Adunarile lui Dumnezeu din aceeasi tara, iar UDIC nu avea nici o legatura. Dupa marturia lui Constantin Caraman, UDIC a aparut inaintea primului razboi mondial condus de Ioan Jiloveanu. Aceasta este si opinia lui Petru Ardeu. UDIC s-au raspandit in special in Bucuresti, reprezentand penticostalismul popular si avand cel mai mic numar de membri in comparatie cu celelalte doua grupari. Conform lui I .M. Popescu, in 1938 a aparut al patrulea grup penticostal, cunoscut sub numele de „tremuratorii”. Batranii penticostali isi amintesc de acest grup doar pentru ca numele sau devenise o porecla pentru penticostalii romani. Astfel de grupuri mici adesea apareau si dispareau. Oricum, penticostalismul romanesc nu a disparut in timpul marii persecutii a regimului autoritar (1938-1944), dar era dezorganizat. Dupa anumite estimari, existau 7400 credinciosi penticostali in 1938.

CAPITOLUL 7

REORGANIZAREA PENTICOSTALA  (1945 – 1950)

Din 23 august 1944 pana in 30 decembrie 1947 a fost o perioada de tranzitie de la dictatura lui Antonescu la un regim comunist absolutist. Miscarea penticostala a folosit libertatea religioasa relativa pentru a se organiza si a obtine un statut legal. Tanarul de 20 de ani Trandafir Sandru si prietenul sau apropiat Iulian Florea au fost alesi la o conferinta preliminara la Pancota (ianuarie 1945) drept imputerniciti ce trebuia sa obtina recunoasterea oficiala a BDAP. Reprezentantul BDAP in Bucuresti era Ioan Danciu. Ei au adresat petitii in februarie 1945 Ministerului Ccultelor si Ministerului de Justitie, insa fara a primi niciun raspuns (din cauza unor tulburari interne existente in Romania. Cartierul general al BDAP era in Arad in apartamentul lui Petru Oala (str. Cocorilor , nr..65) I. Florea, P. Oala, T.Sandru si alti frati au vizitat adesea in Paulis pe G. Bradin si l-au convins pe acesta si pe M. Olar sa vina din nou in miscarea penticostala, in mai 1945. Prestigiul lor a fost necesar pentru reorganizarea BDAP. Conferinta de reorganizare a BDAP a avut loc in Arad pe 20 mai 1945.Au fost alesi G. Bradin ca presedinte , Mihai Olar ca vicepresedinte, G. Urlea casier general, T. Sandru secretar si editor al revistei BDAP ???Vestitorul Evangheliei”. Directia presei (cenzura comunista) nu a aprobat aceasta noua revista care a aparut din august 1945 pana in februarie 1948 in Arad. BDAP a editat de asemenea in maghiara revista ???Apostoli Hit” si trei almanahuri in 1946, 1947, 1948. O importanta reorganizare penticostala a avut loc in CBDS oficial numita „Biserica Apostolica a lui Dumnezeu” sau „Asociatia crestinilor botezati cu Duhul Sfant”, avandu-l ca presedinte pe Alexandru Isbasa, cu cartierul general in Timisoara (str. Semenic , nr. 4). Isbasa a publicat in Timisoara revista „Lumina Evangheliei”. Centrul „Asociatiei crestinilor botezati cu Duhul Sfant” s-a mutat la Bucuresti in 1946 cand aceasta asociatie a fost recunoscuta oficial. Noul cartier general a fost mai intai in strada Ecaterina Bazilescu si apoi pe Calea Mosilor nr. 312. In 1947, Isbasa a fost inlocuit de Pantelimon Cojocaru din Bucuresti. Isbasa a replicat convingand multe biserici penticostale care nu faceau actul spalarii picioarelor sa se alatrue la BDAP (Arad) pastrand ritualurile lor specifice.. In 1948, P. Cojocaru a ramas singurul pastor al bisericii din Calea Mosilor nr. 312. Bodor a infiintat o noua biserica in Bucuresti strada Coltea, nr. 8. El s-a alaturat BDAP Arad si a contribuit ca si alte biserici ale ???Asociatiei crestinilor botezati cu Duhul Sfant” sa adere la BDAP.(Arad), pastrandu-si trasaturile caracteristice. A treia regrupare a fost in asociatia religioasa a UDIC. In timpul razboiului, ei se intalneau in Bucuresti la subsolul sorei Ionescu din Splaiul Independentei, pastorul lor fiind Ion Jiloveanu. Cartierul general al UDIC a fost prima data acolo, dupa aceea s-a mutat pe soseaua Crangasi, nr.23, intr-o casa donata de Toader Handrea, cea mai spatioasa cladire penticostala din Bucuresti. UDIC a fost oficial recunoscuti in anul 1948. Toate cele trei grupari penticostale aveau impreuna 15000 membri in 1945. Acest numar era probabil dublul celui existent inainte de razboi. In 1945, membrii BDAP (Arad) ereau imprastiati in special in provinciile din Crisana si Transilvania, membrii „Asociatiei crestinilor botezati cu Duhul Sfant”, in Banat si Bucovina si UDIC – majoritatea in Bucuresti. Muntenia si Moldova se imparteau intre primele doua grupari existente si in Bucuresti. Din 1945 pana in 1950, numarul romanilor penticostali a crescut de la 15000 la aproximativ 30000. BDAP Arad avea prestigiul unui adevarat leagan al penticostalismului din Romania  si era cea mai unita si mai dinamica dintre cele trei organizatii, astfel ca avea cel mai mare numar de membrii. Pavel Bochian a fost ordinat ca pastor supraveghetor peste toate bisericile penticostale din judetul Arad la conferinta de la Pancota din 29 iunie 1945. Inca din 1945 el a sfidat autoritatile comuniste botezand 104 oameni in Agriju Mare. O conferinta a A.C.G.P. in Arad a avut loc pe 28 octombrie 1945 cu participanti din Crisana , Transilvania, Banat Valahia si Moldova pentru discutarea Statutului Bisericii. La conferinta ministrilor marilor puteri de la Moscova (16-26 decembrie 1945) s-au hotarat printre alte chestiuni ce priveau Romania, sa se respecte si libertatea religioasa. De aceea, Ministerul Cultelor, a asigurat libertatea religioasa si s-a dezbatut noua lege a cultelor. Pe 5-6 martie 1946, BDAP a patrticipat la conferinta in care s-a discutat acesata lege. Primul document oficial favorabil pentru BDAP a fost emis de Ministerul Cultelor pe 20 mai 1946 anuntand BDAP ca se poate bucura de o libertate religioasa provizorie. Acest document a fost semnat de un director din Ministerul Cultelor care s-a convertit la penticostalism dupa Revolutia din decembrie 1989. In final, BDAP (Arad) a fost oficial recunoscut prin Decizia nr. 64.803 din 28 decembrie 1946 data de ministrul Cultelor, R. Rosculet. Filialele BDAP au inceput sa fie reorganizate in martie – aprilie 1946 de Ghe. Bradin, M. Olar, Ioan Tivadar, Stefan Moscu si altii. In mai 1946, P. Bochian si Alexie Vamvu au lucrat impreuna la reorganizarea bisericilor BDAP din Muntenia. O conferinta generala a BDAP s-a intrunit la Arad pe 15-16 august 1946 cu mai mult de 400 de delegati din intreaga tara. Pavel Bochian a prezentat un raport despre situatia lucrarii penticostale in Romania. Liderilor BDAP aflati in functiune li s-au adaugat lideri ai filialelor BDAP: Arad, Bihor, Turda, Cluj, Bucovina , sudul Moldovei, Muntenia. Noi filiale s-au format in mai – octombrie 1947:Salaj, Timis, Maramures, Alba, Somes. Bisericile ucrainene BDAP aveau un rol important in lucrarea penticostala din provincia Maramures. Delegatii din 16 filiale au participat la conferinta generala a BDAP din Arad (15 august 1947). Pe 30 decembrie 1947, regele Mihai I al Romaniei a fost detronat si a fost proclamata Republica Populara. Ca toti ceilalti conducatori ai diferitelor denominatiuni, G. Bradin trebuia sa jure fidelitate noului regim. Pe 6 ianuarie 1948, conferinta generala a BDAP Arad a hotarat sa-si stabileasca cartierul general in Bucuresti si sa organizeze un curs biblic pentru misionarii din tara in Arad..Ultimul numar al revistei „Vestitorul Evangheliei “ a aparut pe 1 februarie 1948. Dupa aceea, regimul comunist nu a mai pemis editarea revistei. In 1948, multe din bisericile penticostale din Bucovina si nordul Moldovei care pana atunci fusesera afiliate „Asociatiei crestinilor botezati cu Duhul Sfant” au decis sa se alature la BDAP si l-au trimis pe G. Irimiciuc la Arad pentru a semna actul de aderare. Ghe. Bradin a fost un autodidact si un scriitor talentat. In afara de articolele publicate de acesta in revistele penticostale, a mai editat dupa 1945 brosurile „Calea spre cer”, „Suflet si vesnicie”, „Pregateste-te sa-l intalnesti pe Dumnezeu”. Bradin a avut o viziune clara a bisericii si o mare Intelepciune in relatia sa cu regimul comunist. In opinia lui Sandru: „Un rol hotarator in recunoasterea Bisericii Penticostale l-a avut strategia lui Bradin, ce se baza pe lunga sa experienta. Aici voi mentiona doua lucruri: primul, circulara trimisa de el tuturor bisericilor din tara in anul 1948 sau ’49 in care, le cerea tuturor credinciosilor penticostali sa fie loiali (bazandu-se pe textul din Romani 13:1-2) regimului instaurat in Romania. Un al doilea lucru, cand a vazut ca regimul nu aproba doctrina vorbirii in limbi, el a ascuns aceasta doctrina „in spatele” versetelor din F.A. 2:1-4 si 1 Cor. 12:1-31. Urmand cererea lui Bradin , ziarul ”Dimineata” (acelasi care a publicat primul protest impotriva persecutiei religioase din 1931) a publicat articolul sau intitulat ???Libertatea religioasa”. Din cele 425 de cuvinte, aproape 204 erau citate din Biblie si 22 cuvinte reprezentau un citat din scrierile lui Lenin din anul 1903, un citat incomfortabil pentru regimul comunist: ”Fiecare persoana trebuie sa aiba libertatea de a apartine religiei ce si-o doreste si de asemenea, libertatea de a-si impartasi credinta”. El amintea ca penticostalii au fost acuzati ca sunt „agenti ai Moscovei”, prevazand astfel viitoarea acuzatie ca ei ar fi „agenti anglo-americani”. Conferinta generala a BDAP din 1949 a avut loc la Arad pe 2 mai. E putin cam exagerat sa se considere ca in 1949 toate bisericile penticostale s-au alaturat BDAP, in afara de bisericile „Asociatiei crestinilor botezati cu Duhul Sfant” si a UDIC din Bucuresti. Conform unei estimari aproximative in 1950, BDAP Arad avea 25.910 membri; „Asociatia crestinilor botezati cu Duhul Sfant” – 4.500; UDIC – 1.500; in total 31.900 penticostali (inclusiv copii). Ministrul Cultelor Stanciu Stoian a invitat pentru discutii pe liderii penticostalilor, baptistilor, crestinilor dupa evanghelie, adventistilor la inceputul lui februarie 1950. El le-a prezentat conditiile de recunoastere oficiala. A declarat ca guvernul va recunoaste oficial cultul penticostal numai daca celei mai mari grupari penticostale i se vor alatura celelalte doua mai mici. Astfel, in 1950 „Asociatia crestinilor botezati cu Duhul Sfant” s-a unit cu BDAP si in martie 1950, UDIC a facut acelasi lucru. Cultul penticostal a primit o recunoastere deplina, sub numele oficial de Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania, pe 14 noiembrie 1950, prin Decretul nr.1203 semnat de presedintele Parlamentului, Petru Groza. Pentru a pregati organizarea administrativa si financiara a centrului filialelor CP – Cultul Penticostal multi viitori conducatori au fost formati in acest sens prin cursuri de contabilitate si subiecte doctrinare la Arad (11-27 noiembrie , 1950). Regimul comunist a recunoscut oficial 14 culte. Nu mai existau asociatii religioase si nici o secta nu a fost recunoscuta. Teoretic, penticostalii se bucurau de mai multe privilegii decat in tarile vest-europene, dar practic ei continuau sa fie cei mai persecutati.

CAPITOLUL 8

CULTUL PENTICOSTAL IN EPOCA PRIMULUI SAU PRESEDINTE GHEORGHE BRADIN (1950-1962)

Primul congres al Cultului Penticostal a avut loc la Arad pe 21 si 22 iulie. La acest congres au fost alesi presedintele (Gh. Bradin), vicepresedintii (A. Vamvu si D. Zamfir), secretarul general ( T. Sandru) si casierul central (P. Ardeu).  Cultul Penticostal a avut sediul central la Arad din 1950 si pana in 1554. A. Vamvu si T. Sandru au deschis un birou reprezentativ al Cultului Penticostal la Bucuresti in toamna anului 1951 in cladirea Bisericii pastorita de Vamvu pe strada Popa Nan la nr. 106. A. Vamvu se mutase mai devreme din Craiova la cererea BDAP. El a infiintat o biserica pe strada Marcuta nr. 58 si a mutat-o in 1951 pe strada Popa Nan. T. Sandru a venit la Bucuresti in toamna anului 1951 unde a urmat facultatea de istorie a Universitatii din Bucuresti pana in 1956 cand a obtinut o diploma in istorie avand ca specializare istoria antica. In 1951-1952 multe cursuri biblice au avut loc (in Radauti, Cluj, Timisoara si Bucuresti) pentru a corecta ???slabiciunile” doctrinare ale predicatorilor locali. In 1952 conducerea centrala a Cultului Penticostal a organizat conduceri locale pentru Adunarile Bisericii Penticostale in toata tara. Pentru prima oars, 1952, comunistii au cenzurat cantarile crestine atunci cand a aparut a cincea editie a Harfei Bisericii lui Dumnezeu. Primele lectii de scoala biblica au fost redactate de Constantin Caraman si tiparite in numarul preliminar al Buletinului CP din 1952. Buletinul CP a aparut regulat din septembrie 1953. T. Sandru a fost primul redactor sef. C. V. Roske (redactor sef din 1986) a contribuit la aceasta revista incepand cu primul numar. In prezent el inca publica principala revista penticostala din Romania.  Din 1953 Calendarul Cultului Penticostal a fost publicat cu lectiile duminicale biblice si teme zilnice de meditatie. La 12 septembrie 1954 a avut loc o adunare solemna la Arad pentru a desemna mutarea sediului central de la Arad la Bucuresti. In octombrie sediul general central al Bisericii Penticostale s-a mutat pe strada Bradului nr. 38 din Bucuresti. Anul urmator s-a mutat din nou in strada Carol Davila nr. 81 unde a ramas pana In prezent. In octombrie 1954 Pantelimon Cojocaru din Bucuresti a obtinut postul de casier central al  Cultului Penticostal in locul lui Petru Ardeu din Arad. Din 1954 pana in 1958, T. Sandru a fost pastorul bisericii celei mai mari din Bucuresti, aflata pe calea Crangasi la nr. 23 (in prezent Bis. nr. 1). Aceasta biserica si-a avut inceputurile in casa sorei Ionescu din Splaiul Indepenentei unde in mai 1948, credinciosii au fost agresati de niste agenti ai politiei secrete (secoritatii). Pastorul Ioan Jiloveanu s-a dus la sediul Securitatii pentru a protesta si a fost batut atat de crud incat a murit in scurt timp dupa aceea. Biserica s-a mutat la sfarsitul anului 1948 in Calea Crangasi condusa de pastorul Gabriel Apetrei (1948- 1954). Cursurile biblice de trei luni din 1954/1955 si 1955/1956 au fost remarcabile pentru ca printre invatatori a fost si o femeie Maria Manea. Federatia Cultelor Evanghelice (FCE), incluzand penticostalii, bapistii, Crestinii dupa Evanghelie si adventistii a fost recunoscuta oficial impreuna cu cultele respective, dar aceasta nu a durat prea mult din cauza restrictiilor comuniste. Autoritatiile comuniste au vazut ca este mai usor sa inchida bisericile prin manipularea conducatorilor lor, decat sa se foloseasca de actiunile ilegale ale agentilor Securitatii. Conducatorii CP din Bucuresti intre 1951 si 1954, A. Vamvu si T. Sandru au fost constransi sa inchida Biserica din strada Coltea nr. 8 a pastorului Eugen Bodor. Mai tarziu Eugen Bodor a fost inchis 3 luni pentru propaganda religioasa. El a fost primul teolog penticostal roman care a scris cateva studii teologice care au circulat clandestin. Autoritatile Comuniste au incercat o asa zisa ???relementare” a serviciilor bisericesti ce trebuia sa aiba loc doar Sambata seara, Duminica dimineata si lunar joia pentru Cina Domnului. Ei au incercat de asemenea sa schimbe unii lideri pentru a controla mai bine conducerea Cultului. O astfel de presiune a determinat cel de-al II lea congres al Bisericii Penticostale sa nu-i realeaga pe A. Vamvu, D. Zamfir, T. Sandru si P. Cojocaru. A fost ales un comitet executiv al CP, format din presedintele – Gh. Bradin, vicepresedintii – P. Bochian si Petru Tivadar (care a emigrat in SUA), secretarul general si redactorul se al buletinului CP – Ioan Manea si casierul central Ioan Oprea. In 1959 I. Manea si-a dat demisia fiind inlocuit de Ioan Danciu ca secretar general al Bisericii Penticostale si de Emil Bulgar ca redactor sef al Buletinului Bisericii Penticostale (1959-1964). Pavel Budean in varsta de 70 de ani, veteranul penticostalismului roman din SUA si Romania  a fost primul penticostal din afara ce a vizitat Romania dupa cel de-al II lea razboi mondial. In toamna anului 1956 el a sosit in Bucuresti in casa lui T. Sandru care era deja pe lista neagra a regimului. Budean a fost primit calduros in Bucuresti si in tara. In 1958, T. Sandru si A. Vamvu au fost demisi din functiile lor de pastori si dati afara din conducerea CP impreuna cu comitetele bisericilor din strada Popa Nan si din Calea Crangasi. Inainte sa moara la Detroit in 1958, Budean i-a cerut lui David du Plessis, secretarul general al Conferintei Mondiale Penticostale, sa-l invite pe T. Sandru la sesiunile CMP. Aceasta l-a ajutat pe Sandru sa fie reprimit mai tarziu in CP. T. Sandru a fost inlocuit din Biserica nr. 1 Crangasi de insusi presdintele CP avandu-l ca asistent pe pastorul Emil Bulgar (1958 – 1962). Intre 1962 – 1964 Bulgar singur a fost pastor in Crangasi. Vamvu a fost inlocuit din Biserica din strada Popa Nan de catre Ioan Oprea casierul central al CP. Mai tarziu pastorul bisericii din Popa Nan a fost D. Matache. Excluderea lui Vamvu, Sandru si a altor lideri ai Bisericii (chiar a tanarului C. V. Roske impreuna cu comitetele celor doua biserici) a fost parte integranta a polititicii Departamentului Cultelor – DC. Intr-adevar DC pretindea sa aprobe ordinarea slujitorilor si limita numarul lor. Astfel pentru a primi o legitimatie de pastor acestia trebuia sa semneze o intelegere de cooperare cu autoritatile statului si Securitatea si nu trebuiau sa permita manifestari supranaturale ca vorbirea in alte limbi si proorocia. In mod evident doar putini pastori au respectat aceasta intelegere. De aceea, Securitatea a incercat sa-si caute colaboratori printre pastori si cateodata a reusit. Ei trebuia sa semneze o intelegere speciala si primeau un nume conspirativ; se intalneau cu ofiterii securitatii intr-un apartament conspirativ, fiind platiti cu o suma derizorie. Poate ca uneori acesti agenti au incercat sa apere Biserica asa ca Securitatea si-a infiltrat si oamenii sai printre membrii Bisericii. O autorizatie oficiala era necesara pentru o biserica pentru a se aduna legal si pentru a avea o casa de rugaciune. Astfel de autorizatie era greu de obtinut. Cel mai greu deceniu a fost din 1955 si pana in 1964.Autoritatile s-au amestecat in oficierea actelor de inchinare. Au interzis botezul in apa pentru aceia care nu erau nascuti din parinti penticostali. Lista candidatilor trebuia sa fie aprobata de conducerea autoritatilor locale. DC aveau reprenzentati in toate judetele iar acestia trebuia sa aprobe serviciile de botez sau de casatorie. Oficialitatiile comuniste trebuia sa aprobe predicatorii din biserici; predicatorii vizitatori nu erau acceptati. Relatiile cu Bisericile si cu crestinii din Occident erau admise doar cu aprobare speciala. Distribuirea Biblilor si a publicatiilor religioase era in parte interzisa. Penticostalii nu puteau obtine slujbe in administratie, educatie si mass-media, etc. Ei erau intotdeauna suspectati ca fiind agenti ai Occidentului. Dupa politica „reglementarii serviciilor divine”, a urmat politica „simplificarii” lor. Orchestrele si fanfarele bisericii erau interzise, dar dorinta de a desfiinta corurile bisericilor nu a putut fi realizata. Ultima faza a oprimari religioase din timpul celui mai greu deceniu a fost „arondarea” bisericilor, efectuata intre anii 1960 si 1963. In multe sate, chiar in orase si chiar in capitala o multime de biserici penticostale si-au pierdut autorizatia sub pretextul ca au membri prea putini. Credinciosii erau repartizati in biserici mai mari si mai indepartate. Slujitorii bisericilor desfintate si-au pirdut legitimatiile de pastori. Pastorii erau aprobati de autoritatiile comuniste dupa o verificare indelungata. In comparatie cu perioada de existenta clandestina a Bisericii Penticostale (1922-1944), persecutia sub regimul comunist nu a parut atat de aspra precum cea a Bisericii Ortodoxe. Controlul DC si al Securitatii asupra CP a fost insa mult mai apasator decat abuzurile nesistematice ale vechiului regim care se limita sa-i inchida si sa-i agreseze pe penticostali si sa le inchida casele de rugaciune, fara sa le faca imposibila o viata spirituala libera exceptand epoca lui Antonescu. Aceasta libertate spirituala era intr-un pericol mai mare sub comunisti care de altfel au renuntat la vechile abuzuri impotriva credinciosilor. Astfel, unii penticostali nu s-au alaturat CP sau l-au parasit devenind dizidenti penticostali. Unii dintre ei au negat chiar denumirea de penticostali, numindu-se „credinciosi apostolici”. Numarul lor nu a putut creste din cauza persecutiei si uneori acestia au imbratisat doctrine eretice. Penticostalii ce au ramas in CP oficial si nu s-au supus reglementarilor opresive au fost mult mai eficienti decat dizidentii stricti, care au avut de infruntat o persecutie mai severa. Cele doua lucrari despre persecutia comunista anti-crestina din Romania  nu mentioneaza prea multi penticostali. Este usor de gasit exemple de penticostali persecutati care nu sunt inregistrati in aceste lucrari cum au fost: Ioan Jiloveanu, Eugen Bodor (ambii mentionati deja) sau Alecu Iacob dirijorul Orchestrei Filarmonicie din Sibiu si compozitorul de imnurilor penticostale (cel mai reprezentativ imn penticostal roman: „Azi Duhul Sfant e roua diminetii”), care a fost inchis in anii ’60. Cel mai faimos penticostal roman persecutat a fost Constantin Caraman care a executat munci fortate la „Canalul mortii” Dunare – Marea Neagra in 1951 – 1952. El a devenit mai tarziu un reprezentat al tuturor crestinilor persecutati si a fost din nou inchis (1963-1964; 1977). Binecunoscutul pastor luteran Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, niste evrei romani, au fost foarte apropiati de penticostalii romani de cand au fost botezati cu Duhul Sfant cu semnul vorbirii in alte limbi. T. Sandru in cartea sa „Trezirea penticostala”, a publicat o fotografie a sotilor Wurmbrand impreuna cu cativa penticostali in 1965 inainte ca renumitii dizidenti sa paraseasca Romania. Bisericile pastorite de pastorul Pantelimon Cojocaru din Calea Mosilor nr. 312 si de Ioan Panzaru din Soseaua Giurgiului au fost inchise, dar in acelsi timp Panzaru a redeschis o biserica penticostala in 1961 pe strada Miulesti la nr. 29, plantata in 1955 de Leon Cojoc si Negailov. Aceata biserica promitea sa aiba un viitor glorios. Presdintele CP, Gh. Bradin a murit pe data de 25 martie 1962. Serviciul funerar a fost oficiat la Arad pe dat de 28 Martie 1962, urmat fiind de o intrunire la locuinta lui Petru Ardeu unde vicepresdintele Pavel Bochian a fost ales ca presdinte ad-interim. Guvenul comunist nu a permis intrunirea congresului CP cu scopul ca un nou presedinte sa fie ales si astfel Pavel Bochian a ramas ca presdinte deplin al CP pana in decembrie 1989, pe baza Statutului CP.

CAPITOLUL 9

CULTUL PENTICOSTAL IN EPOCA CELUI DE-AL DOILEA PRESEDINTE PAVEL BOCHIAN (1962-1989)

Pavel Bochian a fost supraveghetorul comunitatii Arad a CP din 1951, post pe care l-a ocupat pana in 1965, chiar si dupa anul 1962, an in care a fost ales presedinte al CP. In anul 1965 el s-a mutat de la Arad la Bucuresti. Intre anii 1951 – 1965, Bochian a fost pastor la biserica Gloria, cea mai mare biserica din Arad. Dupa moartea lui Bradin, pastorul Bisericii Penticostale nr. 1 din Bucuresti (Crangasi) a fost Emil Bulgar, urmatorul presedinte al CP. In septembrie 1965 el a fost demis de cstre autoritatile comuniste iar Bochian a devenit pastor al Bisericii Penticostale nr. 1 – Crangasi (1964 – 1989), avandu-l pe Bulgar ca pastor asistent. (Bulgar si-a primit inapoi legitimatia de pastor doar pe data de 28 decembrie 1989.) Dupa „arondarea” bisericilor inceputa in 1961, autoritatile comuniste au pus in aplicare politica de „arondare” a comunitatilor regionale ale CP incepand cu anul 1962. Exceptand filialele Arad, Oradea si Suceava, toate filialele (chiar si cea din Bucuresti) au fost dizolvate. Supraveghetorul filialei Bucuresti, Dumitru Matache l-a inlocuit pe I. Oprea ca trezorerier central, iar in 1964 el a devenit vicepresdinte in locul lui Petru Tivadar. Filiala Arad era cea mai mare, intinzandu-se de la Arad si pana la Bucuresti si Constanta. Ea era condusa de catre Petru Ardeu, Alexandru Maris si Ioan Berar. Filiala Oradea era condusa de catre Petru Tivadar, Mihai Chise si Ioan Pop. Tivadar a emigrat in SUA in 1964. Ceilalti doi lideri au fost inlocuiti de Ioan Berar ca supraveghetor si de Constantin Creanga ca secretar. Filiala Suceava era condusa de catre Grigore Duciuc ca supraveghetor si de Dumitru Zamfir. Ei mai apoi au fost pensionati si inlocuiti de Constantin Grossu ca supraveghetor si de Dorin Udisteanu ca secretar. Toti acestia erau membrii in Consiliul Bisericesc ca si ceilalti lideri bisericesti regionali: Maramures – Gavril Latis din Razoare; in judetul Bistrita- Nasaud – George Marcus din Dumitra; in judetul Cluj – Ioan Pop din Dej si Nicolae Pop, Ioan Popa si Ioan Solodan in orasul Cluj; in judetul Hunedoara – Ilie Lipovan si succesorul sau ca pastor pe judet, Viorel Moise, in judetul Mures – Petru Murar si Augustin Berindean din Targu Mures; in judetul Brasov – cei doi pastori, Teodor Popovici si Tudor Lacatus care au construit doua cladiri bisericesti aceeasi adresa, nr. 2- 4 de pe str. Branduselor (fondatorii unei biserici care in prezent numara peste 700 de membrii); in Timisoara – Ciolac Dinca, Vasile Crisan, Ioan Mengher, Toma Dutu, Constantin Leontiuc si mai tarziu Iosif Franc si Teodor Codreanu; in provincia Oltenia – Constantin Cretan din Craiova (jud. Dolj) si Grigore Botanel din Targu Jiu (jud. Gorj); in provincia Dobrogea – Nicu Topciu din Constanta. Noul presedinte al CP, P. Bochian la primul consiliu bisericesc a propus sa fie readmisi ca membrii ai CP Trandafir Sandru, A. Vamvu, Chr. V. Roske si toti acei care fusesera eliminati in 1958. Consiliul a fost de acord cu aceasta, dar conform cu Satutul CP aprobatera necesar si acordul DC care a intarziat mult de Guvern. Sandru considera ca autoritatile comuniste au fost convinse sa accepte readmiterea sa in CP pentru ca a fost primul roman invitat la o conferinta penticostala internationala. Intr-adevar, Donald Gee a sugerat universitatii Oral Roberts din Tulsa, Oklahoma, SUA sa-l invite pe Sandru la o conferinta ce a avut loc acolo din 12 pana pe 25 noiembrie 1963. In 13 august 1963 Sandru a fost reprimit in CP si pe 1 februarie 1964 a fost numit pastor al bisericii de pe strada Miulesti nr.29, la periferia Bucurestiului. Pe 15 octombrie a fost demis din pastoratie, pentru ca a incercat sa mareasca cladirea bisericii fara permisiunea DC. La insistentele pastorului P. Bochian, Alexie Vamvu a fost de asemenea reprimit in CP si numit ca secretar general al CP cu aprobarea DC. Dupa aceasta a fost numit pastor al bisericii din cartierul Tudor Vladimirescu din Bucuresti. Dictatorul Gheorghiu Dej a inceput in 1964 politica romana de independenta fata de URSS. Aceasta politica a fost continuata din 1965 de succesorul sau N. Ceausescu.O astfel de politica avea nevoie de suportul vestului impotriva URSS, din cauza invaziei sovieticilor in Cehoslovacia din 1964. De aceea, regimul roman a devenit mult mai receptiv la presiunile vestului in favoarea libertatii religioase si detinutii politici au fost eliberati in Romania  cel putin pentru moment, In aceste circumstante, Sandru si-a recapatat licenta de pastoratie pe 27 aprilie 1968. In secret, el coopera cu Walter Holllenweger trimitandu-i materiale pentru o istorie a penticostalismului romanesc. Conducerea CP a fost reorganizata cu alegerea lui P. Bochian ca presedinte, D. Matache vicepresedinte si casier central, A. Vamvu ca secretar general, si T. Sandru ca redactor sef al Buletinului CP. Sandru a fost ajutat sa publice Buletinul CP de catre Chr. V. Roske care ilegal a tradus in romaneste multa literatura crestina tiparita in Germania pentru Romania. In Romania  a mai editat carti penticostale de imnuri si alte carti penticostale aprobate de DC. Pavel Bochian l-a numit pe Emil Bulgar ca director al Casei de Pensii a CP. Emil Bulgar si-a pierdut autorizatia de pastor in 1964 din cauza vizitei unui misionar olandez in biserica sa. In 1967, penticostalii vestici din Norvegia, Franta, Marea Britanie, SUA si Germania au vizitat Romania. Intre 12 septembrie ii 11 octombrie 1968, Pavel Bochian cu T.Sandru ca translator, au vizitat bisericile penticostale din Franta, Marea Britanie, Norvegia si au participat la o conferinţa penticostala in Trondheim. Bochian a reprezentat CP la Conferimta Penticostala Mondiala din Dallas (3-8 noiembrie 1970). CP a fost de asemenea reprezentat la Conferimta Europeana Penticostala din Berna (24 iunie – 2 iulie 1972). Mai târziu, Bochian si Sandu au fost aleşi in comitetul CEP. Delegatii din Norvegia, Belgia, Ungaria si Bulgaria au participat la celebrarea semicentenarului CP in Bucuresti pe 14 octombrie 1972. Relaţiile internaionale ale CP au avut o adevărata presiune asupra Guvernului roman cu privire la libertatea religioasa a CP. Acest lucru era necesar deoarece in anii ’60 o noua etapa a expansiunii penticostale începe in România si autoritatile comuniste au incercat sa o opreasca. De la o expansiune in regiunile rurale in special cauzata mai ales de natalitatea crescuta din familile penticostale taranesti, penticostalismul romanesc a trecut la o expansiune mai rapida in zonele de oras, astfel incat din 1956 pana in 1976 in Romania  numarul penticostalilor a sporit de la 54.000 la 100.000. /I. M. Popescu. op. cit., p. 231./ Acesta a fost rezultatul politicii comuniste care avusese ca scop o cresterere irationala a zonelor industriale si urbane. In aceste circumstante, o multime de penticostali au fost constransi sa se mute in orase care devin centre ale penticostalismului. Evanghelismul penticostal si represaliile autoritatilor comuniste pot fi ilustrate prin multe exemle. Veteranul Vasile Gaspar a primit (impreuna cu C. Caraman) o sentinta de 3 ani si 6 luni de detentie in 1963 pentru „activitate distructiva”. Ei au fost eliberati in 1964. Predicatorul penticostal C. Tarnvaski a fost arestat in 1971 si inchis pentru cateva luni pentru ca detinea Biblii si literatura religioasa. In 1971, pentru acelasi motiv a fost inchis pentru cateva luni si predicatorul tigan, Vasile Rascol din Bucuresti. In 1974-1976, el a executat doi ani de detentie pentru ca primise Biblii de peste granita, fara autorizatie. Predicatorul penticostal Cornel Mihai a fost inchis in 1971-1972 (impreuna cu C. Caraman) pentru primirea si distribuirea unor biblii. In 1974-1976, Chr. V. Roske nu avea dreptul sa primeasca nici o slujba fiind acuzat de „propaganda religioasa”. El putea fi bucuros ca nu fusese acuzat de „parazitism ” si intemnitat pentru ca nu avea slujba, precum penticostalii Viorel Lacatus (din Medias), Ioan Samu (din Medias), Francisc Paris (Darlos), care au fost condamnati in noiembrie 1978 la 6 luni de detentie pentru ???parazitism” si activitate „anarhista”, adevaratul motiv fiind activitatea lor religioasa. Din cauza unei cereri de emigrare in SUA penticostalii Paramon Gagea (Bistrita) si Simion Holbura (Mijlocenii Bargaului) au fost condamnati la 4 luni de inchisoare pentru asa-zisul „parazitism” in ianuarie 1979. Un predicator penticostal Ioan Toader inginer in Ploiesti a efectuat mai mult de 5 ani de detentie (1981-1986) pentru ca a distribuit Biblii si literatura evanghelica. In 1986, pastorul penticostal din Satul Mare, Victor Opris a fost condamnat la 9 ani de inchisoare pentru ajutorul dat acelor care au incercat sa fuga din tara. Adevaratul motiv a fost activitatea sa de evanghelizare si infiintare de biserici. In urma protestele internationale, Opris a fost eliberat dupa doi ani si si-a intensificat activitatea sa penticostala. Inmultirea bisericilor penticostale a determinat interventia autoritatilor comuniste. Astfel, constructia caselor de rugaciune era adesea stopata. Noua casa de rugaciune din Campia Turzii a fost demolata pentru ca devenise mult mai mare decat fusese aprobata. Demolarea cladirii unei biserici penticostale din Bistrita avut loc in Imprejurari tensionate, trupele de politie luptandu-se cu credinciosii si copii acestora. Noul acoperis al cladirii bisericii din Radauti a fost daramat. Cand N.Ceausescu a inceput sa demoleze in Bucuresti toate cladirile de cult prin anii ’80, prima a fost demolata cladirea bisericii nr. 1 Crangasi in 1980, desi pastorul sau era presedintele CP, P. Bochian. Ea a fost inlocuita de o mare baraca pana in prezent. Regimul comunist dadea cu mare greutate autorizatia oficiala pentru bisericile penticostale si a desfintat bisericile neautorizate , cum a fost biserica „Filadelfia” din Medias care a fost declarata ca „grup anarhist” in 1978. Credinciosii nu erau lasati sa se intalneasca nici chiar pentru scrierea unor petitii pentru primirea autorizatiei. Astfel, in 1979, lucratorii oficiali ai penticostalilor care au organizat astfel de intalniri in satul Stramba (jud.Bistrita-Nasaud) au fost insultati si amendati de politie. Pastorii aveau dreptul sa viziteze credinciosii care traiau la mare distanta de biserica si sa le dea Cina Domnului cu o permisiune speciala de fiecare data. In 1980, pastorul penticostal Nicu Topciu din Constanta a vizitat pentru cauza mentionata credinciosii din satul Nicolae Balcescu (jud. Tulcea) aflat la o departare de 100 km. de Constanta . O multime de sateni ortodocsi beti condusi de politie si oficialitatile locale i-au batut pe credinciosii adunati in casa familiei Caltea (Dupa revolutia din 1989, penticostalii din acest sat, care aveau acum o biserica oficiala, au fost atacati din nou de satenii beti condusi de preotii ortodocsi ). Pavel Bochian aminteste cateva intamplari mai fericite. O cladire penticostala din Resita a putut fi construita dupa anul 1965 deooarece credinciosii lucrasera la construirea unei fabrici de paine din oras. Biserica ilegala de pe strada Mestecanis (Arad) a fost autorizata pentru ca nu era departe granita vestica. Alte biserici neoficiale au fost tolerate:de exemplu cea din orasul Drobeta Turnu -Severin (aceasta era de asemenea la granita de sud-vest ). P. Bochian a explicat conducerii Departamentului pentru culte ca membrii a 300 de biserici tolerate au acceptat sa efectueze pentru consiliile locale munci sociale importante ca de exemplu, sa adune recolta. Pastorul T. Sandru a obtinut aprobarea autoritatilor sa mute biserica sa din Bucuresti din strada Miulesti intr-o noua casa de rugaciune care trebuia sa fie construita pe strada Sebastian nr. 43. In 1974, autoritatile au intrerupt constructia. In 1978, presiunea SUA l-a convins pe Ceausescu sa permita constructia bisericii, ea sfarsindu-se in anul 1979. Aceasta era pana 1999 cea mai mare si mai moderna casa de rugaciune din Bucuresti. Ceausescu se gandea sa o demoleze in decembrie 1989 dar revolutia l-a impiedicat sa o faca. Teodor Codreanu , pastorul bisericii Elim din Timisoara a inaugurat in 1988 una dintre cele mai moderne si mai mari dintre casele de rugaciune din Romania. Astfel de case uriase de rugaciune au fost construite pentru prima data in Arad (biserica Gloria -1966) apoi in Oradea, Baia Mare, Galati, Brasov, Vicovu de Sus. Pare de neanteles cum autoritatile comuniste au tolerat astfel de constructii religioase. Numai rugaciunile si postul pot explica astfel de miracole. Conform estimarii facute de CP in 1982 erau 785 de biserici oficiale penticostale, 142 de pastori si aproape 150.000 de credinciosi inclusiv copiii. Statisticile guvernului comunist estimau pe atunci numarul credinciosilor penticostali la 58.000. Erau aproape 300 de biserici penticostale. Dupa evaluarea. lui P. Bochian , in 1989 erau 300.000 de credinciosi penticostali in Romania. Aceste bune rezultate se datorau de asemenea acelora care au luptat pentru libertate religioasa in Romania. Baptistul Iosif Ton, penticostalul C. Caraman, ortodoxul G. Calciu Dumitreasa au atras presiuni externe impotriva lui Ceausescu care a renuntat sa-i controleze pe predicatori si botezurile in apa. In bisericile penticostale vorbirea in limbi si profetia au devenit in general libere. In 1977, Caraman a semnat un reportaj difuzat de Radio Europa Libera si a fost din nou arestat. Relativitatea extrema a tolerantei religioase manifestata de Ceausescu este ilustrata de conditiile de lucru de la Seminarul Teologic Penticostal intre anii 1976-1989. Dupa cursurile biblice pentru pregatirea pastorilor (1974-1976). Consiliul Bisericesc si comitetele filialelor au hotarat in 1976 infiintarea in Bucuresti a STP. T. Sandru a fost numit director si au fost alesi 15 studenti, cursurile durand 4 ani. Erau profesori putini si carti teologice doar in limba romana, dar studentii se straduiau prin toate mijloacele sa devina buni pastori. Autoritatile comuniste au interzis ca primele serii de absolventi sa fie ordinati ca pastori in 1980, dar Sandru a profitat de vizita unor oaspeti straini si a ordinat primii pastori formati la STP. Dupa promotia din 1980, DC a redus numarul studentilor de la STP de 15 la 5, iar dupa absolvirea din anul 1984 au fost admisi 10 studenti. Ulterior, doar 3 studenti erau admisi in fiecare an cu aprobarea speciala a Departamentului pentru culte pentru fiecare candidat. (Vom numi in continuare pe cativa absolventi ai STP: din prima generatie a STP < promotia 1980 > ii amintim pe Marinel Mesaros, pastor in Cluj unul dintre cei mai importanti conducatori penticostali din Romania, Lazar Gog, pastor in Los Angeles, Bujorel Lucaci, pastor in Sidney; din a doua generatie <1984> Ioan Gurau, supravegheatorul comunitatii regionale Brasov, Romu Mocan, pastor in Dej si unul dintre fruntasii penticostali nationali; din generatia 1988,:Martin Schaser, pastor in Viena, Luca Cretan , supraveghetorul comunitatii regionale Oltenia-Arges.). Nevoia de manuale pentru STP au determinat pe profesorii STP sa publice primele carti penticostale teologice in limba romana. ”Ghidul pastorului” (1976) continea cursurile tinute de Sandru intre anii 1974-1976. In plus Sandru a publicat in 1977 ”Viata apostolului Pavel si invataturile sale” , in 1979 ”Pneumatologia ”, in 1982 ”Biserica Apostolica Penticostala a lui Dumnezeu din Romania (in engleza si in romaneste), in 1985 ”Viata Domnului Isus Christos, activitatea si invataturile Sale”, in 1989 ”Doctrinele biblice ale bisericii”. C.V.Roske a publicat in 1979 ”Lectiuni biblice”. P. Bochian a editat in 1980 ”Biserica lui Dumnezeu si aspecte din viata sa”, apoi ”Viata apostolului Petru”, iar in 1988 ”Credinta si fapte” (in colaborare cu C.V.Roske). Emil Bulgar a publicat ”Geografia si istoria biblica” in colaborare cu A. Negoita de la Institutul Teologic Ortodox, iar A. Vamvu a publicat in 1989 „Actele de cult in Biserica lui Dumnezeu”. Incepand cu 1980, biserica penticostala si-a intarit legatura cu US Church of God renuntand la legaturile cu US Assemblies of God. Dupa 30 de ani de la cel de-al doilea congres al CP din1956, regimul comnuist a autorizat in final cel de-al treilea congres al cultului care a vut loc in 1986. A fost un succes pentru ca in acea vreme sinodului Bisericii Ortodoxe nu i se permitea sa se intruneasca pentru ca sa-si aleaga un nou patriarh in locul celui decedat. Mai mult de 100 de delegati au participat la cel de-al treilea congres al bisericii penticostale tinut la Bucuresti si au fost alesi prin vot secret o noua conducere cu multi lideri mai tineri: P.Bochian a fost reales in functia de presedinte, C-tin Leontiuc si Lazar Gog au fost alesi ca vicepresedinti, T. Sandru ca secretar general, A. Vamvu casier general si C.V.Roske ca redactor sef al Buletinului Cultului Penticostal. Emil Bulgar, Marinel Mesaros si altii au fost alesi in bordul de conducere al Bisericii Penticostale. Din cauza presiunii securitatii, Lazar Gog a plecat in SUA si a fost inlocuit de Ion Berar ca vicepresedinte. Multi penticostali au luat parte la revolutia anticomunista din decembrie 1989 in Timisoara, Arad, Bucuresti, Brasov si alte orase. Ei nu au considerat aceste evenimente ca o simpla lovitura de stat. Transformarile religioase, sociale si politice care au urmat au fost profund revolutionare si au atins chiar si economia care era bazata pe proprietatea de stat.

CAPITOLUL 10

UNIUNEA PENTICOSTALA DIN ROMANIA

Dupa revolutia din 1989, bisericile penticostale si slujitorii lor au putut sa lucreze in deplina libertate. Pastorii nu au mai fost controlati de autoritatea de stat. Revistele si cartile penticostale nu au mai fost supuse cenzurii comuniste. Politia nu i-a mai persecutat pe credinciosi iar perchezitiile prin case au fost oprite. Bisericile penticostale puteau fi acum autorizate numai de conducerea centrala penticostala – toate bisericile neoficiale au fost recunoscute. Predicarea Evangheliei s-a putut face pe scara larga. Bibliile si literatura evanghelica au putut fi importate, tiparite, distribuite si noi biserici au fost infiintate in deplina libertate. Guvernul roman nu a mai pus nici o restrictie in calea calatoriilor in strainatate ale credincosilor. Penticostalismul a continuat sa fie o religie “privilegiata”, recunoscuta oficial de statul roman, pe langa alte 14 denominatiuni (in total 15, in loc de 14,mai inainte). Asociatiile religioase au putut sa existe din nou, iar numele de “penticostal” a fost rezervat in mod exclusiv de catre statul roman CP, care incepand cu 1997 si-a modificat putin numele, intitulandu-se Uniunea Penticostala (U.P.). Vechea conducere penticostala, chiar daca a aparat bisericile penticostale, a fost totusi prea conformista in relatia cu autoritatile comuniste. Chiar si Sandru, cel mai putin servil dintre vechii lideri, era caracterizat, potrivit cu David D. Bundy de o: “adanca si sincera apreciere pentru guvernul roman si de loialitate fata de acesta”. Ei au fost depasiti dupa revolutie. De aceea Sandru vorbeste despre “criza psihologica care a afectat… pe unii credinciosi penticostali, in special pe cei tineri, ajungandu-se la unele incidente regretabile” si despre “ inima lui Pavel Bochian care a fost zdrobita de evenimentele din ianuarie 1990, cand a fost silit sa demisioneze” si “dispretul fata de cei de altadata… care si-au asumat toate riscurile timp de multi ani sa organizeze si sa inalte prestigiul Bisericii.” El a fost fericit ca cel de-al 4-lea Congres de la Cluj-Napoca din data de 15 Mai 1990, in ciuda unor deficiente a avut meritul de a mentine unitatea frateasca si de a stabiliza situatia in cult”. La cel de-al 4-lea Congres a fost ales Emil Bulgar ca Presedinte al Uniunii Penticostale (1990-1994), Marinel Mesaros si Pavel Rivis Tipei ca vice-presedintii, Trandafir Sandru ca secretar general, Ioan Gurau si Romu Mocan ca membri in comitetul executiv, Cristian Vasile Roske ca redactor sef la revista “Cuvantul Adevarului”- serie noua (de fapt, vechiul Buletin al C.P.). Noii lideri ai comunitatilor regionale au fost alesi: P.R.Tipei pentru regionala Arad, Florian Mudura pentru regionala Oradea, Marinel Mesaros pentru regionala Cluj, Constantin Macoveiciuc pentru regionala Suceava si Ioan Gurau pentru regionala Brasov. Pavel Bochian nu si-a incetat munca de pastor si invatator si la sprijinit pe fiul sau, Ioan Bochian sa infiinteze Centrul Crestin Emanuel in Bucuresti, 1990. Cladirea bisericii de la nr. 16, str. Al. I. Cuza va fi cea mai mare dintre cladirile bisericilor bucurestene. Pavel Bochian a calatorit mult in ultimii ani ai vietii lui, tinand numeroase predici si predand doua cursuri la Academia Religiilor din Bucuresti. La trecerea sa din viata in octombrie 1996, el a avut parte de funeralii de proportii nationale si internationale. Penticostalii au intrat in Alianta Evanghelica din Romania (AER) impreuna cu Baptisti, Crestinii dupa Evanghelie si o ramura evanghelica din Oastea Domnului Ortodoxa. AER a organizat mari intrunirii evanghelice si chiar evanghelizari prin intermediul televiziunii, atunci cand a fost posibil. In februarie 1992, la recensamantul de la acea data au fost inregistrati 219.151 penticostali. Cifra aceasta a fost contestata insa de unii deoarece, foarte adesea oamenii nu au fost intrebati despre religia lor, fiind inregistrati din oficiu ca “romani-ortodocsi”. Totusi recensamantul a confirmat faptul ca penticostalii sunt cei mai numerosi intre credinciosii romani evanghelici. Baptistii inregistrati la acea data au fost in numar de 109.000. In Bucovina (jud. Suceava) au fost inregistrati 30.577 penticostali si in judetul Bihor 25.381. In 13 judete, incepand cu Timis si sfarsind cu Salaj, numarul penticostalilor variaza de la 18.736.la 5.454. In urmatoarele 13 judete, incepand cu Brasov si terminand cu Gorj, numarul varia intre 4.884 si 1.137. In urmatoarele 13 judete de la Neamt la Giurgiu numarul era intre 846 si 105. In Muntenia de Sud au fost inregistrati 48 de penticostali, in judetul Olt si 42 penticostali in judetul Teleorman. In cele 4 judete din Nord au fost inregistrati 56.667 penticostali; in cele 4 judete din Vest (Bihor, Arad, Timis,Caras-Severin)- 69.459; in cele 4 judete din Est (Iasi, Vaslui, Galati, Tulcea)- 4.228; in 9 judete din Sud (din Mehedinti la Constanta) 6.129; in 10 judete din Transilvania- 70.814; in cele 7 judete din Muntenia de Nord -8.304; in cele 3 judete din V. Moldovei -3.550. Primul liceu penticostal “Logos” a fost deschis la Timisoara in 1990. Urmatoarele licee deschise au fost la Arad, Pitesti si Oradea . In 1993 au fost publicat un nou Statut penticostal si o noua Marturisire de Credinta. In 1992 , Seminarul Teologic Penticostal a devenit Institutul Teologic Penticostal Bucuresti (ITPB). Seminare teologice penticostale cu durata de pregatire de 2 ani au fost deschise in Bucuresti, Suceava si in alte locuri, pregatind slujitori autorizati, evanghelisti si Invatatori de religie penticostala, profesori care sa predea in scolile elementare, invatatori de scoala duminicala, tineri lucratori. Pentru intreaga lui activitate, rectorul I.T.P.B.,T. Sandru a primit in 1992 titlul academic de „doctor honoris causa” oferit de Scoala Teologica a organizatiei „Church of God” din Cleveland-Tennessee, S.U.A. Voluntari penticostali au inceput sa lucreze in inchisori, orfelinate, azile de batrani, case de copii handicapati si de copii bolnavi de SIDA. Evanghelistii penticostali si-au inceput si ei slujirea in Sudul si Sud-Estul Romaniei, regiuni cu o populatie penticostala rara. In 1994 a avut loc al 5-lea Congres Penticostal. Au fost alesi Pavel Rivis Tipei (pastorul bisericii “Betania” din Arad -Bradiste) ca presedinte, Emil Bulgar si Mesaros Marinel ca vice-presedinti, Ioan Gurau ca secretar general, Chr. V. Roske ca trezorier. Mai tarziu Ioan Gurtu a demisionat, fiind inlocuit de Marinel Mesaros ca secretar geneneral, Romu Mocan devenind noul vice-presedinte. In luna decembrie 1995, Secretariatul Guvernului pentru Culte l-a anuntat pe P.R.Tipei ca statisticile guvernamentale evalueaza numarul penticostalilor din Romania  la aproximativ 400.000. Intre anii 1994-1998 AER l-a avut ca presedinte pe Emil Bulgar. Vechile filiale penticostale au fost transformate in Comunitati Regionale (CR), fiind Infiintate noi Comunitati intai CR Bucuresti, si mai apoi, CR Oltenia – Arges ( in Muntenia de Vest). In functia de presedinte al CR Bucuresti a fost ales Emil Bulgar (1994-1998). Adunarea Generala Penticostala care a avut loc la Felix, Oradea (23-25 mai 1996) a aprobat Statutul de Organizare si Functionare al Uniunii Penticostale, Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania publicat in 1997. De fapt acest act fundamental nu a fost inregistrat inca in mod oficial, ci el exprima preocuparea pentru descentralizare in circumstante care o fac necesara pentru unitatea penticostala. Unele organizatii penticostale ca SPMCR (Societatea Penticostala de Misiune Crestina din Romania) au tendinta de a deveni centre independente. SPMCR a fost infiintata in 1990 in Oradea si editeaza revista “Mesaj Evanghelic” . Colegiul Biblic Est- European (asociat SPMCR ) functioneaza in Oradea cu acreditare EPTA (European Pentecostal Theologic Association). Facultatea Teologica Penticostala din Ossijek (Croatia) care tine de Assemblies of God, condusa de dr. Peter Kuzmic, a deschis o scoala prin extensie in biserica Elim – Timisoara in 1990. In anul 1996 aceasta extensie a devenit o institutie educationala autonoma numita Seminarul Evanghelic Elim cu acreditarea Uniunii Penticostale Romane. Biserica Elim -Timisoara editeaza cea mai buna revista a unei biserici locale din Romania, intitulata “Elim”. Bisericile penticostale din Bucovina continua sa aiba activitati autonome. Datorita trasaturilor lor conservatoare, ele reusesc sa colaboreze cu o misiune menonita, care editeaza revista de limba romana “Samanta Adevarului”. Din 1997 C.R Bucovina editeaza revista “ Lumina Vechilor Carari”. Aradul are tendinta de a deveni primul centru al Uniuni Penticostale. Al 5-lea si respectiv al 6-lea Congres si alte importante conferinte au avut loc in Arad. In anul 1997 in incinta marii biserici penticostale “Betania” din Arad s-a deschis Facultatea de Teologie si Litere (Limba Engleza) Betania, afiliata la I.T.P.B. CR.Arad editeaza revista “Flacara Rusaliilor”. Biserica Harismatica “Agape” din Timisoara are propria scoala misionara. O importanta scoala misionara penticostala a fost deschisa in Constanta, in anul 1998, cu scopul de a pregati misionari si evanghelisti pentru Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria si Turcia. In anul 1996, a fost inregistrata oficial o asociatie religioasa Adunarea lui Dumnezeu afiliata la US Assemblies of God. Institutul Biblic Roman – acreditat de US Assembliesof God, EPTA si partial, de guvernul Romaniei – a fost o vreme asociat acelui grup, ambele avand acelasi lider, dar, incepand cu 1997 IBR a devenit o scoala ecumenica de teologie. Departamentul de Tineret al Church of God a sponsorizat construirea primei cladiri din campusul I.T.P.B. Pe data 4 noiembrie 1996, cu ocazia celei de-a 20-a aniversari a invatamantului teologic in Romania, rectorul T. Sandru a inaugurat prima cladire a noului sediu al I.T.P.B. In anul 1997 T. Sandru a fost pensionat, iar in 1998 a plecat acasa, la Domnul. Noul rector John Tipei a obtinut recunoastera provizorie din partea guvernului pentru I.T.P.B. in 1998, iar in perioada 5-6 octombrie 1999 a inaugurat noul corp de cladire. In anul 2001, in aprilie, I.T.P.B. va fi gazda celei de-a 22-a Conferinte anuale a EPTA. In noua sa forma de organizare I.T.P.B. admite, in fiecare an, 20 de studenti la cursuri de zi ( dintre care 5 fete ), si alti 20 de studenti la sectia fara frecventa, fara nici o limita pentru fete. Cursurile de zi dureaza 4 ani, iar studiile la sectia fara frecventa, 5 ani. La absolvire studentii obtin o licenta in teologie, cu specializare pastorala (pentru barbati) si cu specialitate didactica (pentru femei). Ei sunt recunoscuti de catre guvern pentru a preda religia elevilor penticostali in scoli si licee. Institutul Teologic din Bucuresti editeaza revista teologica ???Pleroma” si alte carti teologice. I.T.P.B. organizeaza si sesiuni de comunicari stiintifice. Corpul didactic al I.T.P.B. beneficiaza de cea mai inalta pregatire academica dintre toate scolile penticostale din Romania. (Ca dovada, I.T.P.B. este singura scoala superioara teologica penticostala recunoscuta de stat. Nici la Timisoara, nici la Oradea, nici la Arad, colegiile sau facultatile penticostale nu sunt recunoscute de stat iar la I.B.R. se preda teologie ecumenica.) In anul 1997, In luna octombrie s-a aniversat cel de-al 75-lea an de existenta a Bisericii Penticostale din Romania. La acea data UP dispunea de 354 slujitori ordinati (1 la 6 biserici), 800 de diaconi si 70 de misionari. Statutul UP publicat in 1997 arata la capitolul II, articolul 5 ca Uniunea Penticostala include de asemenea bisericile din Romania si Bisericile Romanesti de pretutindeni care adopta Marturisirea de credinta si Statutul UP – ACG din Romania. Unele biserici romanesti din Germania, Elvetia, Australia sunt membre ale UP din Romania.  Deasemenea bisericile penticostale din romanesti din stainatate care sunt membre in alte organizatii penticostale ( in special U.S. Churrch of God) care colaboreaza cu bisericile penticostale din Romania. Aceasta este situatia bisericilor romane din USA si Canada, etc.


Populatia penticostala a Romaniei la recensamantul din 1992 1. 1. SV – 3057715.15/2. MR – 420129.29/4. DJ – 5982. 2. BH – 2538116.16/3. IF(B) – 394430.30/5. BR – 4793. 3/1. TM – 1873617.17/4. SB – 309531.31/6. VS – 4634. 4/2. AR – 1835518.18/5. PH – 273632.32/7. MH – 4465. 5/3. BN – 1619019.19/6. BC – 210433.33/8. HR – 3706. 6/4. CJ – 157652020/7. GL – 196634.34/9. IL – 2767. 7/5. HD -1287721.21/8. DB – 192035.35/10. VL – 2478. 8/6. MM – 1210622.22/9. CV – 191136.36/11. CL – 2269. 9/1. BT – 766223.23/10. IS – 163237.37/12. BZ – 22110. 10/2. CS – 698724.24/11. AG – 156438.38/13. TL – 16711. 11/3. SM – 632225.25/12. CT – 134339.39/14. GR- 10512. 12/4. AB – 606726.26/1. GJ – 113740.40/15. OT – 4913. 13/5. SJ – 545427.27/2. NT – 84641.41/16. TR – 4214. 14/1. BV – 48842828/3. VN – 600

Linkuri http://www.sfantatreime.ro/galerie/displayimage.php?album=24&pos=10 + ITP

Romania Crestina cu Marcel Codreanu din Biserica Elim, Timisoara – Calea, Adevarul si Viata

Biserica Elim Timisoara (via) foaie-tineri.rdstm.ro

http://alfaomega.tv – Calea Adevarul si Viata – 1 septembrie (emisiune in direct cu Marcel Codreanu, slujitor in biserica Elim Timisoara)

Cultul Penticostal din Romania

Linkul catre aceasta pagina se va gasi in permanenta, in partea dreapta a blogului, si se va adauga la ea, dupa cum vor fi accesibile noi materiale mediatizate.

Sediul Cultului Penticostal – Bucuresti, Romania:

UNIUNEA PENTICOSTALǍ ‑ BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ

Cultul Penticostal-Biserica lui Dumnezeu Apostolică Pavel RIVIŞ-TIPEI Preşedinte 050456, Bucureşti, Str. Carol Davila nr. 81, sector 5
Tel. 021/6384425

Penticostalismul este o continuare a mişcării de „redeşteptare” a credinţei, care a avut loc în secolul trecut. Pe la 1900, predicatorul american Charles F. Parham a început să susţină că asupra celor credincioşi coboară Duhul Sfânt, aceştia căpătând darul vorbirii în limbi neînvăţate (glosolalia). Conform Bibliei, acest dar a fost primit de apostoli în ziua cincizecimii (ziua coborârii Duhului Sfânt, Rusaliile). Întrucât a cincizecea zi se traduce în limba greacă prin „penticosta”, adepţii noii mişcări religioase au adoptat denumirea de penticostali.
Din S.U.A. mişcarea penticostală s‑a răspândit şi în Europa, mai ales în Germania şi Norvegia. Numărul credincioşilor a crescut relativ repede, de la circa 1.000 în 1906 la peste 350.000 în 1936.

Prima comuniune penticostală din România a apărut în localitatea Păuliş, judeţul Arad, în anul 1922. În pofida unor persecuţii la care a fost supusă înainte şi mai ales în timpul celui de al doilea război mondial, credinţa penticostală s‑a extins treptat în mai multe regiuni ale ţării, în special în nordul Moldovei, în Banat şi Crişana.
Asociaţia credincioşilor penticostali s‑a constituit în anul 1924. Şi acest cult, ca şi celelalte culte evanghelice, a avut de suferit, mai ales în timpul celui de al doilea război mondial,  când  mulţi  pastori  au  fost  trimişi  în  închisoare sau lagăre. După 23 august 1944, Cultul Penticostal funcţionează în legalitate. În anul 1950, Biserica Penticostală a fost recunoscută legal.
Conform credinţei penticostale, la baza vieţii spirituale a fiecărui credincios trebuie să stea convertirea personală, după care, apoi, se administrează botezul prin cufundare în apă, în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Ceea ce constituie specificul acestui cult este propovăduirea şi exercitarea botezului cu Duhul Sfânt, mărturisirea experienţei darurilor Duhului Sfânt, care pot să‑şi facă simţită prezenţa în cadrul serviciilor divine, precum şi obţinerea vindecărilor divine prin rugăciune.
Organizarea cultului are la bază sistemul centralizat, respectându‑se autonomia bisericească locală. Cultul are o conducere colectivă centrală, reprezentată de Consiliul bisericesc format din 21 membri şi de Comitetul executiv format din 7 membri, în frunte cu un preşedinte. Aceste organe sunt alese în cadrul Adunării generale elective, forul cel mai înalt de conducere a cultului, care se întruneşte o dată la 4 ani.
Bisericile locale au ca intermediar între ele şi conducerea centrală şase comunităţi regionale: Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Oradea şi Suceava.
Pregătirea pastorilor se face la nivel universitar, în cadrul Institutului Teologic Penticostal, care funcţionează în Bucureşti. De asemenea, cultul dispune de trei seminarii  teologice liceale şi de două şcoli postliceale.
Potrivit recensământului din 2002, Cultul Penticostal numără circa 324.462 credincioşi. În cadrul cultului sunt 1.343 biserici şi 7879 filii, deservite de 354 pastori.
În fruntea unei biserici se află un pastor sau mai mulţi, în funcţie de numărul membrilor şi un comitet ales de fiecare Biserică. Alţi slujitori mai sunt: prezbiterii şi diaconii, subordonaţi pastorului.
Biserica Penticostală are ca organ de presă oficial „Cuvântul Adevărului”. De asemenea, editează cărţi cu conţinut religios, cărţi pentru exercitarea cultului, cărţi pentru instruirea slujitorilor în seminarii şi în Institutul Teologic Penticostal.
Cultul întreţine legături cu Bisericile Penticostale din Europa, în cadrul Conferinţelor Penticostale Europene, făcând parte şi din Comitetul acestor Conferinţe, în calitate de membru, în care îşi are reprezentanţi, precum şi cu Asociaţia Teologică Penticostală Europeană. Pe plan mondial, participă la Conferinţele Penticostale Mondiale. Relaţii speciale întreţine cu organizaţia Penticostală Mondială „Church of God”, cu sediul la Cleveland (Tennessee) ‑ S.U.A., datorită mai multor asemănări doctrinare şi organizatorice.

Documente ataşate
» Statutul Cultului Crestin Penticostal

Uniunea Penticostală din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cultul Penticostal este unul dintre cultele creştine protestante recunoscute oficial în România. Potrivit recensământului din 2002, cultul penticostal număra în România 324.462 de membri,[1] fiind astfel, ca mărime, a patra biserică din România (după cea ortodoxă, romano-catolică şi calvină) şi a doua biserică protestantă (după cea calvină).

Institutul Teologic Penticostal Video Prezentare 2011

(sursa

INSTITUTUL TEOLOGIC PENTICOSTAL

Corneliu Constantineanu este Rector al Institutului Teologic Penticostal Bucuresti. Ocupa aceasta functie din Octombrie, 2010. S-a nascut in Botosani, Romania si este casatorit cu Ioana si are doua fete. Si-a facut studiile pe care le-a si absolvit in urmatoarele domenii:

  • 1999-2006 PhD Doctor of Philosophy/Biblical Studies/New Testament

University of Leeds, UK and the Oxford Centre for Mission Studies,
Oxford, UK; Dissertation title: “The Social Significance of Reconciliation
in Paul’s Theology with Particular Reference to the Romanian Context”

  • 1995-1997 MTh Master of Theology (Summa Cum Laude), Evanđeoski Teološki Fakultet, Osijek, Croatia
  • 1993-1997 BTh Bachelor of Theology, Evanđeoski Teološki Fakultet, Osijek, Croatia
  • 1988-1993 BSc Engineer, Banat University of Agricultural Sciences Timisoara, Romania

Fratele Constantineanu a locuit 16 ani in Osik, Croatia unde a slujit ca Dean of Graduate Studies (Director Programelor de Master) pentru 9 ani. Si-a implinit slujba de Decan la o Facultate Internationala si Interdenominationala.

Apoi a slujit 2 ani la Seminarul Elim, Timisoara si 2 ani ca Director Executiv la Centrul Aeropagus. In 2010 a preluat functis de Rector la IPT, Bucuresti.

Daca doriti, vizionati LISTA DE LUCRĂRI-Conf. univ. dr. CORNELIU CONSTANTINEANU

Interviu realizat de Tudor Petan de la AlfaOmegaTV:

Fost Rector John Tipei

Interviuri Diverse:

  • Interviu cu John Tipei , realizat de Tudor Petan de la AlfaOmegaTV (Februarie 2011) programul Calea, Adevarul si Viata.

Toată Biserica ducând toată Evanghelia în toată lumea!

  • APMEAgentia Penticostala de Misiune Externa din Romania -Pastor Gheorghe Ritisan-Director Executiv.  APME a luat ființă în anul 2006 la inițiativa unui grup de păstori penticostali români preocupați de evanghelizarea lumii. APME s-a născut cu consultarea, acordul și binecuvântarea liderilor care au coordonat Departamentul de Misiune al Cultului Penticostal la momentul înființării APME.

Sunt două proiecte de bază pe care APME le promovează în misiunea mondială:

PLANTAREA DE BISERICI – în zonele unde nu există o biserică autohtonă capabilă să se multiplice

INSTRUIREA DE LIDERI – acolo unde biserica autohtonă se află încă la începuturile ei și are nevoie de ajutor.

APME susține și proiecte sociale, antreprenoriale sau de altă natură dacă ele nu sunt un scop în sine ci o cale de a împlini misiunea principală (plantarea de biserici și instruirea liderilor)

Vlad Criznic – Ravi Zacharias Trust,

David Chronic – Fundaţia Cuvântul Întrupat,

Corneliu Constantineanu – Institutul Teologic Penticostal Bucureşti,

Danuţ Manastireanu şi Mihai Pavel – World Vision,

Cătalin Croitor – Lausanne Younger Leaders,

Daniel Fodorean – Leader Formation Institute Eastern Europe,

Ghiţă Riţişan şi Vasilică Croitor – Agenţia Penticostală de Misiune Externă,

Ina Hrişcă şi Daniel Bujeniţă – Centrul Român de Studii Transculturale (Parteneri cu ITP si APME)

REVISTA CULTULUI PENTICOSTAL:

Cuvintul Adevarului click pe imagine sa accesati situl Revistei

  • Revista Cuvintul Adevarului – SEF REDACTOR – Daniel Purdel
  • Click aici pentru interviu cu Cristian Vasile Roske – Fost Redactor Sef Revista Cuvintul Adevarului (Retired Mar. 1,2011) Interviu realizat de Turdor Petan de la AlfaOmegaTV.
  • Dr. Prof. Emanuel Contac, Institutul Teologic Penticostal, Interviu la OglindanetIstoria Miscarii Penticostale – „Pe creştinii ataşaţi de Cristos nu-i poţi înregimenta în proiecte ideologice”: o poveste a cultului penticostal Part 1 Va urma Part 2
  • Click aici pentru interviu cu Ioan Ceuta – Presedintele Cultului Adunarile lui Dumnezeu (Assemblies of God).

Culte Neoprotestante (Romania)


Emanuel Contac Interviu la Oglindanet despre Istoria Miscarii Penticostale Part 2

Pe creştinii ataşaţi de Cristos nu-i poţi înregimenta în proiecte ideologice”: o poveste a cultului penticostal (2)

Interviu cu Emanuel Conţac realizat de Otniel Vereş
Duminică, 06 Martie 2011 00:00 – OglindanetOtniel Vereş: Cum este organizat cultul penticostal din ţara noastră? V-aş ruga să ne vorbiţi puţin şi despre instituţiile de învăţământ pre sau universitar. Când s-a înfiinţat, de pildă, Institutul teologic penticostal din Bucureşti? 

Emanuel Conţac: Conform statutului, Cultul Creştin Penticostal este alcătuit din bisericile locale (cu minimum 20 de membri) organizate sub forma comunităţilor regionale sau etnice. O comunitate regională ar fi, în limbaj ortodox, echivalentă cu o episcopie (sau eparhie). În afara comunităţilor din ţară, există câteva comunităţi penticostale în diaspora. Tot din Cultul Penticostal mai fac parte Institutul Teologic Penticostal şi Casa de Pensii şi Ajutoare. Organismele de conducere a Cultului sunt Adunarea generală, Consiliul bisericesc şi Comitetul executiv (alcătuit din nouă membri). Adunarea generală, care se reuneşte la fiecare patru ani, este alcătuită din toţi pastorii în exerciţiu şi din delegaţi (câte unul la 1.500 de membri), de preferinţă aleşi dintre prezbiteri şi diaconi. În opinia mea, acest algoritm de reprezentare face ca Adunarea Generală să fie un organism aproape exclusiv clerical, ceea ce nu mi se pare sănătos. Statutul adoptat în 2008 stipulează că numărul membrilor din Consiliul Bisericesc este de 31, dar numărul a crescut recent, pe fondul modificării regulamentului electoral. Comitetul executiv este alcătuit din nouă membri.
Învăţământul preuniversitar cuprinde şapte licee penticostale, în următoarele localităţi: Arad, Baia Mare, Bucureşti, Oradea, Piteşti, Suceava, Timişoara. Slujitorii cultului sunt pregătiţi prin Institutul Teologic Penticostal, înfiinţat în 1976 ca seminar, sub conducerea lui Trandafir Şandru. În 1992, Seminarul a fost recunoscut ca Institut Teologic de Grad Universitar, prin Hotărâre de Guvern. Procesul acreditării a fost unul îndelungat. Menţionez doar faptul că în 1998 Institutul a fost autorizat să funcţioneze provizoriu, iar după zece ani a obţinut acreditarea, prin Legea nr. 194 din 21 octombrie 2008. La Arad (în Universitatea „Aurel Vlaicu”), una dintre specializările Facultăţii de Ştiinţe Umaniste şi Sociale se intitulează „Teologie penticostală didactică” (3 ani/zi) şi este autorizată să funcţioneze provizoriu.

Care e numărul penticostalilor în România şi cum explicaţi creşterea rapidă şi diferenţa semnificativă faţă de baptişti, cu atât mai mult cu cât mişcarea penticostală a luat fiinţă la aproape 70 de ani după cea baptistă. Prima biserică baptistă – de limbă germană – din România a apărut în 1856 în Bucureşti?

Atunci când comentează creşterea rapidă a penticostalilor, membrii celorlalte confesiuni evanghelice fac îndeobşte referire, în mod maliţios, la sporul demografic. Nu contest acest gen de explicaţii (în definitiv, am doi fraţi şi cinci surori), dar cred că ea este parţială. Într-un articol despre confesiunile neoprotestante din România în perioada 1945–1965 cercetătorul Gheorghe Modoran arăta că penticostalii crescuseră de la 3.061 în 1948 la 53.691 în 1958, adică de peste 17 ori. Prin comparaţie, baptiştii au înregistrat o creştere modestă, de 1,7 ori. Vorbim aşadar de o dezvoltare spectaculoasă, într-o perioadă de restricţii severe, dacă facem abstracţie de scurtul „dezgheţ” înşelător din primii ani ai acestei perioade. Cred că rugăciunea intensă, practicarea harismelor şi zelul evanghelistic al multor membri ai mişcării au contribuit la creşterea mişcării penticostale. Nu ştiu dacă tendinţa va continua. La nivel global penticostalismul este încă dinamic, dar în România, aşa cum spuneam mai devreme, s-ar putea să asistăm la o „stabilizare”, fiindcă harismele par să piardă teren în faţa „autorităţii”.

Click sa cititi mai departe pe situl Oglindanet

Click sa cititi primul interviu aici.

Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti

prezentare 2011, filmare si montaj – Florin Calinescu de la http://www.Karismedia.Ro

Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti

B-dul Uverturii, Nr 210-220, Sector 6

Cod 060946, Bucuresti, ROMANIA

Tel.: 0040.21.434.16.23; 0040.31.402.29.17

WEBSITE : http://www.itpbucuresti.ro/home

Pentru Donatii Institutului Teologic Penticostal.

Rector -Pastor Conf. univ. dr. Corneliu Constantineanu

ITP este institutia de invatamint teologic superior  acreditata academic a Cultului Crestin Penticostal din    Romania. Inca de la infiintare, anul 1976, viziunea Institutului Teologic Penticostal este sa slujeasca Bisericilor Penticostale Romane prin formarea spirituala si morala a viitorilor Pastori Penticostali.

 VIDEO by alin duciuc

Preşedinte I.T.P.

Începând cu anul universitar 2010-2011, Pastor Conf. univ. dr. John F. Tipei îndeplineşte funcţia de Preşedinte ITP. Această funcţie are doar un rol reprezentativ.

Conducere

Rector
Pastor Conf. univ. dr. Corneliu Constantineanu

Secretar ştiinţific al I.T.P.
Pastor Conf. univ. dr. Silviu Tatu

Director economic
Economist Mihaela Colea

Păstorul studenţilor
Pastor lect. univ. drd. Emil Meştereagă

Decan
Pastor Conf. univ. dr. Iacob Coman

Secretar ştiinţific al Facultăţii de Teologie Penticostală
Presbiter Lector univ. dr. Ciprian Terinte

Şef de catedră
Pastor Conf. univ. dr. Silviu Tatu

Director Departament I.F.R.
Pastor Lector univ. dr. Ioan Brie

Persoane care apar in productia video:

  • Pastor Conf. Univ. dr Corneliu Constantineanu – Rector ITP
  • Pastor Lector Univ. drd Emil Mestereaga – Pastorul Studentilor ITP
  • Pastor Lector Univ. dr Ioan Brie – Director Departament I.F.R.
  • Beniamin Mogosmortean – student
  • Beneamin Mocan – student
  • Catalin Dieaconu – student
  • Andrei Nechita – student

Preşedinte I.T.P.

Începând cu anul universitar 2010-2011, Pastor Conf. univ. dr. John F. Tipei îndeplineşte funcţia de Preşedinte al I.T.P. Această funcţie are doar un rol reprezentativ, conform Cartei I.T.P. capitolul al VIII-lea.

Interviu cu Ioan Tipei, Rector al Institutului Teologic Penticostal din Bucuresti

Interviu realizat de Tudor Petan de la Calea, Adevarul si Viata, o productie de AlfaOmegaTV; se discuta despre temperatura spirituala a bisericilor din Romania si provocarile crestinilor in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana.

Articol de interes – interviu Emanuel Contac realizat de Otniel Veres, Oglindanet despre Istoria Miscarii Penticostale..

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Interviu cu Ioan Tipei, Rector al Institutului …, posted with vodpod

Revista Cultului Penticostal – Cuvintul Adevarului (Infiintata 1929), interviu cu Cristian Vasile Roske

Interviu cu Cristian Vasile Roske, Bucuresti  realizat de Tudor Petan de la Calea, Adevarul si Viata, o productie AlfaOmegaTV.

Click pt. accesare la Revista Cuvintul Adevarului (online) Editia Martie,2011 (feat.  articol ‘O Biserica Model’ s de A.W.Tozer)Daca aveti problema cu descarcarea revistei, am anuntat redactorul si s-ar putea sa fie din cauza diferentei de programe computer intre USA si Romania.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari